Poezia de dragoste

Am vrut sa-ti scriu o poezie,
Dar m-ai ranit atat de mult,
Si chiar de-ar fi sa-mi canti iubirea,
N-as mai dori sa o ascult.

C-un centimetru mai inalta,
Erai, dar mie nu-mi pasa,
Pentru destui o simpla fata,
Dar pentru mine dragostea.

Multi imi spuneau ca o sa vina,
Si clipe grele pentru noi,
Ca dupa cer senin si soare,
Vor fi la fel de multe ploi.

In jurul nostru-am fost atent,
Sperand ca totul va fi bine,
N-as fi crezut ca supararea
Va fi adusa chiar de tine.

Incet, incet te-ai departat,
N-ai spus nimic, nici un cuvant,
Nu ne vedeam, nici nu vorbeam,
Parca intrasei in pamant.

Ne-am intalnit tarziu odata,
Si-am intrebat ce sa-ntamplat,
Mi-ai spus cu o voce ciudata:
"-Gresesti! Nimic nu s-a schimbat."

Credeam c-a fost o perioada,
O proba pentru amandoi,
De unde-aveam sa stiu ca viata
Imi pregatea un alt razboi?

Spuneai ca totul e la fel,
Ca nu este nimic schimbat,
Dar dupa acel "noapte buna",
Povestea noastra sa-ncheiat.

Fara motive, fara certuri,
Fara cuvinte, fara noi,
Te-ai izolat complet de mine,
Si peste soare-ai adus ploi.

Nu am stiut, n-am inteles,
Ce se-ntamplase cu noi doi,
Dar si tacerea-i un raspuns,
Ai decis tu pentru-amandoi.

Si in legatura cu poezia de dragoste...

Poate nu stii, lumea e cruda,
Daca o mint am sa regret,
Sunt sigur ca nu vrea s-auda
Inc-o minciuna de poet.

poezie de Vlad Bălan
Adăugat de Vlad Bălan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Adio... lumina a zeilor

Nu am multe sa iti cer
Insa multe am sa-ti spun
Si vei zice ca disper
Sau vei zice ca-s nebun.

Stau cu ochii in trecut
Si te mai privesc un pic
Nu stiu ce s-a petrecut
Te-am iubit sa stii de mic.

Multi ani port in amintire
Despre tine chip in vant
De-mi porti ura sau iubire
de ma vrei pe-acest pamant.

Multe ganduri insirate
Printre nopti in poezii
C-am crezut ca poate, poate
De iubirea-mi ai sa stii.

Multe lacrimi sunt uitate
In trecutul nostru gri
Am gresit si eu se poate
Si nu voi a mai gresi.

Tu mi-ai fost ca o cununa
De amor si trandafiri
Legamant facut sub luna
Speranta unei iubiri.

Eu ti-am fost ca o povara
Chiar pedeapsa cea mai grea
Lacrima cea mai amara
Ai varsat din vina mea.

Stiu ca nu mai am vre-o sansa
Sa ating tot ce-am visat
Ochiul tau acum in transa
De demult sa-ndepartat.

Stau in prag privind la stele
Sunt si fericit sa stii
Stiu ca visul lumii mele
Pe vecie ai sa-mi fii.

Nu-s nici zeu si nici luceafar
Fericit sunt c-am trecut
Si prin iad si rai si-s teafar
Dar prin stele te-am pierdut.

Nu mai stiu ce e cu mine
Poezie de amor
Scriu ca totul va fi bine
Si scriind as vrea sa mor.

Nu te pot uita iubito
Un vartej de amintiri
Sub bratara ce-am rapito
Tin acuns pan' vom fi miri.

De ma doare astazi tare
Maine mai tare sa doara
Poate-asa inima-mi mare
Mai intr-un final sa sara.

Nu te mai doresc aproape
Si nu e ca te-am uitat
Ci n-as vrea din nou sa-mi scape
Fata ce m-a alinat.

Multa lume bucuroasa
Insa eu nu stiu de ce
Nu-nteleg.. lor nu le pasa
De a noastra dragoste?

E adevarat.. stii doare
Mult.. prea mult ce ai facut
Insa stau privind la soare
Si imi zic ca tu n-ai vrut.

Poate-a fost o intamplare
Poate da sau poate nu
Insa cel mai rau imi pare
Ca alturi nu-mi esti tu.

De ce oare.. de ce oare
Sa iubim atat de mult
Am iubit-o ca pe-o floare
Mi-a placut sa o ascult.

Multe ganduri se aduna
Pentru fata ce-o iubesc
Juramantul de sub luna
Mult as vrea sa-l intaresc.

Insa stiu ca nu se poate
Lupt cu lumea.. chiar cu toti
Sunt in tine zi si noapte
Insa tu mereu ma scoti.

Este oare o greseala
Sa iubim fara regrete
Sunt cuprins de indoiala
Nu mai vreau si alte fete.

Tu ai pus inimii mele
Un blestem batut in cuie
Si nici azi prin vorbe grele
Pentru dansul leacul nu e.

Te iubesc si mi te-nchipui
Cum erai acum doi ani
Pura. fina cum nisipu-i
Presarat prin bolovani.

Tot gandindu-ma la tine
Si la cate am trait
Simt ca totul va fi bine
Ma las singur pacalit.

Sub vartejele de ape
Intre care ma cufund
O zaresc.. n-as vrea sa-mi scape
Si mai tare ma afund.

Zborul lin de pasarele
Azi imi pare fara sens
Teiul azi privirii mele
Nu-i apare-asa imens.

Tu odata mi-ai dat viata
Doamne.. rece mai eram
Eu un turture de gheata
De iubit nici nu stiam.

Ploi de spini se varsa-n noapte
Peste trupu-mi obosit
Si te-aud prin mii de soapte
Oare simti ca sunt ranit?

Nu mai am nici vis nici teluri
Vreau atat.. sa te iubesc
Intr-un infinit de feluri
Dar nicicum nu reusesc.

Orice-as face esti departe
Ochiul tau nu-l mai citesc
Pentru mine esti o carte
Intr-un raft ce nu-l gasesc.

Totul pare o pedeapsa
Insa nu stiu pentru ce
De ce lumii nu ii pasa
De a noastra dragoste.

Luna mea apari si lasa
Cerul tau macar o zi
Cere-mi tot.. chiar nu-mi mai pasa
Voi iubire a-mi privi.

Strig incet.. nimeni n-asculta
Sufletul meu sfasiat
A cedat si nu mai lupta
Ma intreb de ce-ai plecat?

Cum poti sa fii fericita
Sunt doi ani asa putini?
Ieri ai fost a mea iubita
Azi imi ceri sa fim straini.

Vad in fata mea o poza
Viata-mi da cand o privesc
Luminata sub veoza
Ai plecat dar te iubesc.

Stelele sa stea la coada
Pentr-un loc acol' pe cer
Le-as da jos.. asa sa cada
Si eu tot sa ti-l ofer.

As muta si munti si ape
Si as stinge soarele
Si ti-as sta mereu aproape
Noi.. regina, regele.

Mai visez si gandu-mi scapa
La aceleasi amintiri
Ochiul tau vartej de ape
Bujori rosii.. trandafiri.

Tu priveste-ma si spune
Azi de inca ma iubesti?
Vreau ca cerul sa rasune
Pe cand numele-mi rostesti.

Iarta Doamne visatorul
Ce-a uitat a te chema
Insa mult apasa dorul
Peste inimioara mea.

Viata tu mi-ai dat.. si Tata
Azi te rog ca sa mi-o ei
Ca mi-e dor nebun de-o fata
Si sunt sclavul dragostei.

Cand eram copil odata
Am visat sa am copii
Off! a fost ca niciodata
Iti doreai si tu.. mai stii?

Nu stiam ce e sarutul
Nu stiam ce-i ala dor
Azi eu vin cu imprumutul
Da-mi doar unul sa nu mor.

Mana ta era petala
Peste ochiul meu plangand
Sta si la bine si boala
Si mereu o tin in gand.

Ce sa fac fara de tine,
Cum sa dorm cand nu esti tu?
Tu esti totul pentru mine
Mangaie-mi azi sufletu.

Cata dragoste pierdut-am
Amandoi si pentru ce?
Cate vise noi avut-am
Ce nadejede-n dragoste.

Totul a fost o minciuna
Daca azi se va sfarsi
Au fost doi ani nu o luna
Multi speram ca vor mai.

Batranete vino-n cale
Si condu-ma sus la cer
Am slabit.. sufletu-i moale
Astazi nu mai sunt de fier.

N-am incredere in mine
C-am sa pot pe ea s-o las
Si sa plece.. oare-i bine?
As striga-o dar n-am glas.

Noptile cu tine.. oare
Le voi mai avea candva
Mult am plans.. ochiul ma doare
Oare a contat ceva?

Astazi esti o amintire
Totusi ce reala esti
Arde focul in privire
cand imi spui ca ma iubesti.

Lacrima ce curge lina
Pe obrazul meu timid
Ma alinta.. ma alina
Si mult dor in ea inchid.

Stau si ma gandesc mai bine
Oare chiar nu sunt frumos
Multe si-ar dori cu mine
Un camin armonios.

Si de tu imi zici cu sete
Ca doar eu sunt viata ta
Mi-au mai spus si alte fete
Insa nu ma-nteresa.

Tu fa bine si alege
Fulg de nea ca rece-mi esti
Vrei sa fim regina.. rege?
Ori doresti sa ma vrajesti?

Stii cu vorba nu mai merge
Tot ascult de ceva timp
Vremea multe poate sterge
Precum orice anotimp.

Of ce dor, ce chin, ce jale
Ma cuprind in orice zi
De dragul iubirii tale
Chiar si astazi as muri.

Si daca e cu putinta
Sa iubim fara regret
Ia uita de suferinta
Si saruta-ma incet.

Nu ma prea pricep la vorba
Insa sincer stiu a fi
Si voi o viata-ntreaga
Pentru fata ce-oi iubi.

Tot incerc de-atata vreme
Fata sa te cuceresc
De al tau suras se teme
Intreg neamul ingeresc.

Ori esti demon ori esti fiara
Cand privesti si cand zambesti
Ai curaj.. voce vioara
Dar te temi sa ma iubesti.

Multe nu mai am a spune
Dar mai am de asteptat
Gandurile sa se-adune
Si sa-ti spun ce am visat.

Tu ramai o amintire
Tu ramai in viata mea
Stiu.. candva a fost iubire
A contat si dragostea.

Insa toate-mi par prea grele
Sa le duc pan oi muri
Nu-i mai dau privirii mele
Alta fata a iubi.

Tu de-acum' ai alta casa
Peste tine trece luna
Si ramai la fel.. frumoasa
Cum ai fost intotdeauna.

poezie de Vlad Bălan
Adăugat de Vlad Bălan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Visul meu

Nu sunt poet... dar as vrea sa-ti scriu
Sa-ti scriu ce simt si ce-mi doresc
Sa-ti scriu ce mult... eu te iubesc
Dar oare e deajuns?

Alerg dupa un vis, in el esti tu
Doar tu, doar tu, doar tu
Si inchid ochii, eu sper ca sa te vad
Te vad, dar tu incerci sa fugi

Eu dupa tine merg, doresc sa te ating
E vis, eu stiu, dar cred ca o sa simt
Sa simt caldura si iubirea din inima ta
Si chiar de-i vis, ea mereu este asa

Si cand cred ca aproape te-am ajuns
Te ating pe spate, tu incet te intorci
Ma uit la tine, dar nu te mai vad
Deschid ochii si visul meu s-a stins

Incerc sa adorm, dar culmea, nu mai pot
Inchid ochii, gandindu-ma la tine
Am o speranta, ce se naste in mine
Ca poate voi mai avea un vis cu tine

Si stand putin in pat, imi dau seama bine
Nu se mai poate, ca sa te visez pe tine
E vina mea, ca-n vis, nu m-am grabit la tine
Ca m-am trezit, fara sa te trezesc si pe tine

Si incet, eu ma ridic din pat, a fost un vis....
A fost un vis, ce iarasi l-am ratat... deschizand ochii
Acum nimic nu pot intoarce inapoi...
Sa te visez, sa fim iarasi in doi

Astept o alta seara, pentru a te visa
Astept sa te intalnesc, nu doar in vis...
Astept sa te intalnesc si-n viata mea
Ca sa ramai cu mine si mereu sa fie asa

Acum, in gand te intalnesc, eu iar
Tu esti la fel, esti ca in acel vis
Te indepartezi de mine si inaintezi
Fara sa privesti in urma, fara sa ma vezi..

Si, stau si ma gandesc, in urma ta
Oare nici gandul nu ma poate ajuta?
Incerc sa ma gandesc la tine, si mai mult
Incerc sa-mi vad eu viata, de la inceput

Dar o tristete apare brusc pe fata mea
Nimic nu mai am, in mintea mea
Am memorat, doar clipele cu tine
In vis, in gand, cand te intalneam, pe tine

Pentru ca am sters trecutul fara tine
Pentru ca acum inteleg, ca era doar supravetuire
Si doar atunci cand sunt cu tine
Eu vad in viata mea, iubire si fericire

Si nu conteaza, unde te intalnesc pe tine
In vis, in gand, sau in lumea inventata de mine
Mereu traiesc momente de iubire
Chiar daca uneori eu nu te vad pe tine

Imaginea ta, e memorata in mintea mea
Gandirea face ca mereu sa te pot vedea
Dorinta de a te vedea
Mereu ma face sa pot continua

Ca sa continui sa te urmaresc
Din urma ta sa merg si sa-ti soptesc
Eu te iubesc, eu te iubesc, eu te iubesc
Te rog, intoarce-te, eu vreau ca sa-ti vorbesc

Si-n soapte, eu incerc ca sa-ti vorbesc
Si strig, crezand ca poate ma vei auzi
Ma vei vedea ca sunt in urma ta
Si poate tu, nu vei mai continua

Sa fugi de mine si de iubirea mea
Si ma opresc din mers, putin eu ma gandesc
Ca poate tu fugi, pentru ca eu te urmaresc?
Sau poate si tu, ma cauti pe mine?

Si de aceea nu te uiti in urma ta
In urma ta, in care ma poti vedea pe mine
Eu te urmaresc, ca-mi este dor de tine
Caci te iubesc, eu te iubesc numai pe tine

Si gandul, ca tu ma iubesti pe mine
Ma face sa continui, dupa tine
Ca sa te urmaresc, oriunde ai merge tu
Sperand, vreodata ca sa te ajung

Si eu, incerc sa nu mai merg la pas
Sa fug, sperand, ca pot sa te ajung
Dar... tu esti doar un vis in viata mea
Si visul, doar cu ochii inchisi, il poti vedea..

Si inchid eu ochii, poate te voi ajunge asa
Si ma impiedic, ma impiedic, in privirea ta
O doamne, e adevarat, oare e asa?
Tu te-ai intors pentru a ma vedea?

Eu te privesc, cu mana te ating
Pe par, pe fata, pe obrajorii cei frumosi
In ochii tai atent incerc ca sa ma uit
Pe frunte te ating, si buzele ti le sarut

Ce dulci si moi, o doamne, ele sunt
Si aici dorind sa vad daca e vis
Deschid eu ochii, o doamne, am gresit
Nu trebuia sa deschid ochii eu acum

Deschizand ochii, tu ai disparut
Parfumul tau, il simt, e langa mine
Inchid rapid ochii si ma gandesc la tine
O doamne, nu mai esti, tu iar ai disparut

Ma uit in jurul meu, poate te voi vedea
Poate mai am vreo sansa, sa te urmaresc
Poate si tu, inca ma mai doresti
Nu esti, cu adevarat ai disparut

Si nici nu mai stiu, in ce parte te-ai dus
Ca sa stiu cum sa te caut acum
Si ma gandesc, poate sa inchid ochii, sa te visez
Dar nu, eu te vreau in viata mea acum.

Si inainte de-a porni in cautarea ta
As vrea sa las un semn, pentru a vedea
Ca daca tu vei trece, pe unde trec eu
Sa vezi, sa stii, si sa intelegi

Ca eu pe tine, te caut si-mi doresc
Sa fii aproape de mine, zi de zi
O viata impreuna ca sa fim
Si acel semn, nu stiu cum as putea sa-l las

Sa scriu pe pamant numele tau?
Nu! ca ploaia il va putea sterge
Sau pe zapada numele meu sa-l las?
Nu! ca razele soarelui, il va topi

Si ma gandesc eu, cum sa fac acum
Si scriu numele tau in inima mea
Aici, cu siguranta, mereu va ramane asa
Si nimeni, niciodata, nu il va putea stergea

Si daca ani, voi pierde, eu, in cautarea ta
Si daca tu, la mine, vreodata vei renunta
Numele tau, din inima mea
Mereu, va ramane asa...

poezie de Serghei Ţurcan
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ma visam viu

M-ai auzit? Stand in spatele tau?
Ai stiut macar ca am fost acolo?
Ai simtit lactimile mele curgand
Doar apa de ploaie pe umarul tau…

Nu ai crezut niciodata cu adevarat,
In fiecare vis netulburat…
Erai… atat de aproape, n-ai crezut
Tu m-ai uitat, eu m-am pierdut.

Chiar daca stiu ca inca sunt,
Nu te mai vad si ma incrunt…
Ai renuntat la vis, ai renuntat…
Totul doar pentru un glob spart!

De ce ma uiti? De ce ma lasi?
Fara sageti si tolba, condamnat arcas…
Trup fara chip, umba fara suflet…
Auzi si tu cum bate inima atat de incet?

Ma simti racindu-ma de dor,
Nu-mi mai amintesc si ma-nfior,
Clipa cand ma visam viu,
Stiam ce sunt ce vreau sa fiu…

poezie de Radu Ciu
Adăugat de Medeea Pascu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Flori...

As aduna o amintire pentru tine,
Din tot ce-a fost si poate nu mai este,
Dar in zadar as cauta un strop de bine,
Caci ce-am trait a fost cosmar si nu poveste.

Din gandurile mele n-as putea sa mai culeg
Macar o amintire, macar un gand curat,
Credeam ca esti a mea, acum nu inteleg,
De ce imi juri iubirea chiar de m-ai inselat.

O inima de piatra se-ascunde-acum in mine,
Nu ai sa stii vreodata, nu ai sa stii nicicand,
Chiar de o sa ma doara iubirea pentru tine,
Iti jur ca niciodata n-o sa ma vezi plangand.

Doi tineri se separa, straini pe-aceasta lume,
Nu isi mai fura zambet, nici gura, nici fiori,
Pana acum opt ore aveai si tu un nume,
Acum imi esti o straina pierduta intre flori.

Iubirea noastra moare, nu stiu cum totul piere,
De ce-ai facut asa doar tu stii si ma -ntreb,
Cum ai putut sa-mi juri cu un cuvant de miere,
Asemenea minciuni, chiar nu te inteleg...

Asa vrei tu sa fie, durere si tristete?
Ma-ntreb ce-ai vrea sa fac acum cand ma implori,
Sa-ti mai acord o sansa, dar cine sa te-nvete
Ca-n ploaia mea de lacrimi n-o sa mai creasca flori...

poezie de Vlad Bălan
Adăugat de Vlad Balan.
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tu

Pe ce Te-am cunoscut? Nu Te-am vazut
Si nu Te-am auzit; dar am stiut
Ca Tu erai Acela… N-am simtit
Nici falfairea hainei; neclintit
Era in casa totul si inecat
In bezna, cand deodata s-a miscat
Ceva, dar n-am stiut: in mine fu
Miscare, sau in juru-mi. Stiu ca Tu
Ai fost Acela. Nu, n-ai stralucit
In slava mare, nici nu Te-ai ivit
Sa-mi dai sa-ti pipai urmele de cuiu.
Dar Te-am simtit si n-as putea sa spuiu,
Cum ai venit si iarasi, cum Te-ai dus.
Simteam ca o putere de nespus
Ma-nvaluie, rapindu-mi suflul tot
Al vietii in varteju-i. Cum nu pot
Sa scriu, pe ce Te-am cunoscut? Orbit,
Tot sufletul imi tace ca un schit…
Pe ce cunosti ca-i zi, chiar de nu vezi,
Si stii ca-i noapte, chiar daca veghezi?
Putea-voi sa gasesc vreun de-al Tau,
Cand gandul, ametit, se pierde-n hau,
Si-n minte-abia de pot sa-l mai cuprind?
Ce punte pana la Tine voi sa-ntind,
Pe care Tu sa vii, senin in jos?
Eu te-am simtit asa de luminos
Ca n-am putut sa vad. O vreme-am stat
Cu ochii-nchisi ca moarta. Nemiscat
Ai stat si Tu in mine, undeva,
Si eu in Tine. Dragostea era
Aceasta neclintire? Nu mai stiu…
Dar mi se pare lumea un pustiu
Si ziua, intuneric nesfarsit,
De cand in noapte, Doamne, Te-am simtit,
Atat de-aproape. Dragostea era?
Stateam pierduta-n Tine, undeva,
Invaluita cald in Dumnezeu …
Si Tu erai in mine, Doamne-al meu!

poezie de Zorica Zlatcu
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!

Caracterizare

Din tot ce fac, nimic nu imi convine.
Prea multe vorbe. Si fapte prea putine.
E lumea tot mai mica si viata-i fara rost,
A fost frumos odata! Nimic nu e cea fost!

Aveam credinta-n viata, puneam pret pe iubire
Dar totu-i doar minciuna, e doar o amagire,
As darama toti muntii daca-ar avea vreun rost
A fost frumos odata! Nimic nu e cea fost!

In jur vad mai mult lacrimi. Putina fericire.
E tot mai neagra viata. Sarmana omenire.
E lumea tot mai mica si viata-i fara rost,
A fost frumos odata! Nimic nu e cea fost!

As vrea sa am puterea sa schimb tot rau-n bine.
Prea multe vorbe. Si fapte prea putine.
E lumea tot mai mica si viata-i fara rost,
A fost frumos odata! Nimic nu e cea fost!

Traiesc doar cu speranta, visez la cei frumos,
Mai cred ca poate maiine voi fi mai bucuros,
Ca soarele-mi va bate cu raza lui in geam
La fel ca mai-nainte. Pe cand eram pustan.

A fost frumos odata! Nimic nu e cea fost!
E lumea tot mai mica si viata-i fara rost!
Prea multe vorbe! Si fapte prea putine!
Din tot ce fac,-nimic nu imi convine!

poezie de Florin Dudău (7 iulie 2001)
Adăugat de Florin Dudău
Comentează! | Votează! | Copiază!

De ce??

De ce nu pot inchide ochii fara ca lacrima sa cada?
De ce nu pot plange-acum si nimeni, nimeni sa ma vada?
E-atat de greu sa mai iubesc cand simt ca doar eu daruiesc...
De ce te pierd? Sau te-am pierdut? Sau nicicand nu te-am avut?

O prietenie pura, iubire platonica tu ii spuneai,
Se destrama incet si sigur, dar vinovatul nu esti tu...
E vina mea ca n-am putut sa fiu cum eram la inceput
E vina mea ca n-am stiut sa pretuiesc cand am avut...
E vina mea ca te iubesc... si totusi... e atat de lumesc.

De ce nu pot privi in ochii tai fara ca asta sa ma doara?
De ce nu pot sa-ti spun acum ca te iubesc... a doua oara?
De ce mi-e teama sa-ti vorbesc?
De ce nu pot sa mai traiesc?
De ce simt ca-ncet ma sting?
De ce mi-e frica sa te-ating?

Si totusi stiu... si n-am sa uit
Si-am sa repet la infinit ca te iubesc si te-am iubit
In sinea ta si tu o stii...
Pentru mine esti ceea ce nu se uita niciodata...
O prima dragoste adevarata.

Atunci credeam ca simti si tu la fel
Si-ntr-o clipa de-optimism flacara iubirii s-a aprins
Si-un biet mesaj de-amor eu ti-am trimis
Dar jur ca-mi pare rau.. caci te-am dezamagit...
Acum totul e distrus...

De ce?
De ce s-a intamplat asa?
De ce sufar?
De ce din vina mea?

Si totusi simt ca ma iubesti...
Dar stiu ca-i numai o minciuna
Venita parca din furtuna,
Menita doar sa m-amageasca,
Speranta-n lacrimi sa-mi opreasca...

De ce se termina asa?
De ce nu mai pot continua?

Intr-adevar e vina mea... dar jur ca nu te voi uita!

De ce scriu acum cu lacrimi arse pe paginile goale?

De ce?? de ce??... ma doare...

poezie de Lavinia Ioana Duţă
Adăugat de Lavinia Ioana Duţă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iulia

Nu pot scapa de chipul tau,
Intiparit in mintea mea,
Tu zi-mi de-i bine sau e rau,
Ca ti-am dat tie dragostea...

Nu pot scapa de ochii tai,
Sunt desenati in ochii mei,
Ma linistesc in somn mereu,
Asemeni unor flori de tei.

Am mana ta ascunsa-n suflet,
Ma mangaie cand imi e dor,
Chiar de tristete-ascund sub zambet,
Eu las sa para ca-i usor.

Ma uit pierdut in jur si-mi pare,
Ca viata-mi cere sa te strig,
Dar cand incerc inghet, ma doare,
Desi e cald, imi este frig.

Ma simt un om fara destin,
Ma simt un om fara credinta,
Cu tin-eram de viata plin,
Dar astazi cad in neputinta.

Ma-ntorc privesc cadoul care,
E pregatit de-asa mult timp,
Dar nici acum nu sunt in stare
Sa-ti spun in fata tot ce simt.

Asa cand spun prin biletele
Ca te iubesc si te visez,
Nu stiu ce ai sa faci cu ele,
De mine eu nu stiu ce crezi.

Ma simt asa de trist cand iese
Cate-un baiat in drumul tau,
Ma-ntreb "-Si daca o sa-i pese?"
Din trist ajung chiar si mai rau.

Atat de multa frumusete
Ascunzi in tine si nu stiu,
Cum sa ma port sa-ti plac si tie,
Zi... oare cum ai vrea sa fiu?

Am incercat prin tot si toate,
Dar tu ma vezi doar un amic,
Si ma intreb de chiar se poate
Sa ma iubesti macar un pic...

Am viata toata inainte,
Dar am de-ales si nu prea stiu,
Caci nu pot sa te scot din minte,
Si-oricum eu cred ca-i prea tarziu.

Adanc in suflet si in trupu-mi,
Te-ai cuibarit si nu mai iesi,
Asemeni unui iz in vara
Ce lasa floarea de cires.

Nu-mi esti aproape niciodata,
Desi cu mine eu te stiu,
Te vad si-acum frumoasa fata,
Te simt acum, in timp ce scriu.

Nu ai sa-mi stii chinul, durerea,
Si nici n-as vrea sincer sa fiu,
Caci care mi-ar fi mangaierea,
Din mila-aproape sa te stiu...

Nu am sa-ti spun ca tin la tine,
Caci ti-am mai spus si m-ai respins,
De nu-ti spuneam era mai bine,
Ca prieten te-as mai fi atins.

N-am sa te chem cand voi fi singur,
Mai bine singur decat doi,
Ce isi vorbesc de la distanta,
Si dau cu pasul inapoi.

Acum nu stiu ce lasi lasi urma,
Poate furtuni sau simple ploi,
Orice-ai lasa un vis se curma,
Se stinge focul dintre noi.

Nu are cine-a pune lemne,
Pe-aceasta dragoste ce-i stinsa,
Caci nu ti-am dat de-o vreme semne,
Dar sincer nu-mi pareai convinsa.

Cand prietenii ma sfatuiau
Sa-ti spun ce simt, sa nu astept,
Am zis ca poate nu-s de tine,
Si sa te chinui n-ar fi drept.

Si-ntai m-am straduit sa schimb,
Ce-i mai gresit din ce sunt eu,
Si-as mai schimba ca te iubesc,
Dar crede-ma ca-i foarte greu...

Dar nici schimbarile de bine,
Nu te-au convins c-as putea fi,
Acel baiat ce te iubeste,
Si pe vecie te-ar iubi.

Nu ma incanta nici o veste,
Ce-i diferita de-al meu vis,
Dar ce-am visat eu nu mai este,
Simt cu tristete ca s-a stins.

Nu-i rost sa stau acum imi lacrimi,
Si-mi zic ca trebuie sa fac,
Inca un pas spre inainte,
Cand zic ca-i bine ma prefac.

Nu am cu ce sa schimb iubirea,
Nu am cu ce s-o sterg si-i greu,
Caci tot traind cu amintirea
Nu voi mai fi acelasi eu.

Inca esti parte din lumina,
Ce-mi bate-n ochi in orice zi,
Dar n-am sa dau pe tine vina,
Caci eu nu stiu a ma trezi.

Si nu sunt lacrimi sa descrie,
Tot ce eu simt, tot ce traiesc,
Si -astern in asta poezie
Durerea, sa ma linistesc.

Nu pot sa uit, chiar ma amuza
Imaginea cu tine cand
Nu te impaca nici o scuza,
Si-ntrun final sfarsesti razand.

Si -adorm cu zambetele tale
Intiparite-n mintea mea,
Nu am uitat ca ai o mie,
Si sincer nu stiu de-as putea.

Ador sa te vad furioasa,
Ador sa vad cum critici tot,
Oricum ai fi imi pari frumoasa,
Si sincer sa te uit nu pot.

Cand erai mica erai dulce,
Acum totul este schimbat,
Tu nu mai esti aceasi fata,
Dupa cum vezi am observat.

Esti poate-n drum spre-alta schimbare,
Si totusi eu acum nu stiu,
De esti cum esti sau mi se pare,
Cred ca-s confuz, si-am sa tot fiu.

Acum te vad, esti o femeie,
Esti jumatatea ce-o doresc,
Dar te-ai inchis si nu am cheie
Sa te descui, sa te iubesc.

De multi ramai neinteleasa,
De mine cercetata esti,
Sa stii ca cel mai mult imi pasa,
Sa inteleg de ce zambesti.

Si uni-mi spun ca esti urata,
Dar stiu prea bine ce iubesc,
Ador femeile frumoase
Si niciodata nu gresesc.

De tu mi-ai capturat iubirea,
Si n-am putut sa o dezleg,
E pentru ca esti speciala
Si pentru ca te inteleg.

Nu mi-am dorit sa se intample,
De tine sa ma-ndragostesc,
Mult timp cu mainile la tample,
Am tot gandit si tot gandesc.

Imi esti o prietena de aur,
Dar esti si-o dragoste de rai,
Si cand ti-am spus pareai surprinsa,
Desi sunt sigur ca stiai.

Si toate-mi par ca nu se misca,
Ori trece timpul mult prea lent,
Asa vizibila este urma
Refuzului primit recent.

Nu stiu sa sap in amintire,
Sa inteleg unde-am gresit,
Tu nu-mi acorzi nici o privire,
Nici de vorbit n-am mai vorbit.

Nu condamna inima care,
A cautat caldura ta,
Caci nu-i pacat ca te iubesc
Si vreau sa fii iubita mea.

Tu sa zambesti chiar de nu vrei,
Eu as zambi sa fiu iubit,
Si de as fi iubit de tine
As fi o viata fericit.

Nu ma lasa in asteptare
Caci n-am sa pot s-astept mereu,
Te rog, sa facem o-ncercare,
Iti este chiar atat de greu?

Da-mi un sarut macar, doar unul,
Macar o data sa te gust,
Tu chiar nu vezi cum te privesc,
Mor dupa buzele de must.

Saruta-ma si apoi da-mi drumul,
Sa te sarut e visul meu,
Si de pe gat sa-ti simt parfumul,
Si-apoi sa ma desprind... prea greu!

Nu fa din mine-o amintire,
Inc-un baiat ce te-a iubit,
Caci fara un sarut de-al tau
E ca si cum n-as fi trait.

Nu ma lasa prada uitarii,
Nu ma lasa drept urma-n spate,
Caci te iubesc si ma usuc,
Cand tot imi spui ca nu se poate...

Nu lasa simpla ei prezenta
Sa te desparta de ce vrei,
Caci azi vreau sa-ti recit doar tie,
Sub umbra tainica de tei.

Sa intelegi ca nu mai este,
Sunt amintiri fara de glas,
De ti-a fost prietena odata
Esti sigura ca ti-a ramas?

Nu termina orice iubire
De dragul ei, din amintiri,
Caci tot ce-a fost n-o sa mai fie,
Tu nu mai stinge fericiri.

Ma lasi pe mine in tristete,
Si poate vei simti la fel,
Nu poate nimeni sa ma-nvete
Sa uit, sa mint, sa fiu ca el.

Deci poate-as merita o sansa,
Saruta-ma si fii a mea,
Si nu te voi rani vreodata,
Nu pot sa-mi spulber dragostea.

Ai intalnit atatia tineri,
Ce te-au ranit, n-ai aratat
Dar nu te-nchide, da-mi o sansa,
Te vreau, esti tot ce am visat.

Nu spune nu iubirii mele,
Te rog asculta-mi inima,
Ti-as darui cerul cu stele,
Si-as cere doar dragostea ta.

Ma dor si mainile iubito,
Astept in drum dar nu cobori,
Hai iesi macar pan' la fereastra,
Si ia acest buchet de flori.

Caci chiar de nu ma crezi sau poate...
Eu ti l-am cumparat cu drag,
Dar ochii tai tin la perete
sufletul meu ranit, si trag.

Nu-mi spune nu, mai bine lasa
Nu zi nimic caci inteleg,
Nu-mi esti printesa asteptata,
Nu-i rolul meu sa te dezleg.

Poate nu-ti par ca altadata,
Dar tu la fel de dura-mi esti,
Aceeasi inima de piatra,
Stiu... n-ai sa-mi spui ca ma iubesti.

Si poate nici nu e nevoie,
Poate nu simti nimic si stiu
Ca de-o sa-ti spun tot ce-am pe suflet,
Nici prieten nu am sa-ti mai fiu.

Si nu-mi doresc sa pierd in viata
Si prietenia ta de foc,
Desi ai inima de gheata,
O alta nu as vrea in loc.

Caci stiu ca ai un suflet mare,
Si-o inima de ingeras,
Ti-as spune "te iubesc" si astazi,
Dar stii prea bine ca sunt las.

Nu am curaj sa mai continui,
Cu chin, cu greu am inceput,
Dar cand mi-ai asternut refuzul
N-am aratat dar m-a durut.

Si-am incercat sa ma apropii,
Dar nu stiam de un' sa-ncep,
In viata n-am iubit prea multe
Si sincer nu ma prea pricep.

M-am oferit sa-ti duc bagajul,
Si ai spus da... te-ai razgandit,
Si-ai fost plecata cam trezi zile,
De-ai sti ce mult mi-ai mai lispit.

Te-am invitat sa ne plimbam
Si-ai acceptat dar nu in doi,
A vrut sa mearga si-o colega,
Si-ai luat-o si pe ea cu noi.

Te-am invitat sa iesi pe 14,
Dar iarasi a venit cu noi,
Si nu puteam sa-ti spun nimic
Caci eram trei in loc de doi.

Dar mi-am luat inima in dinti,
Si am intrat intr-un local,
Simteam ca o sa-mi ies din minti,
Voiam sa ma las dus de val.

Apoi ne-am mai plimbat un pic,
Si-am cumparat un iepuras,
Si as fi vrut sa ti-l ofer,
Dar stii prea bine sunt un las.

Si v-am condus apoi spre casa,
Si-ai dat sa pleci si te-am oprit,
Ti-am spus ca esti cea mai frumoasa,
Si-un iepuras ti-am oferit.

Tu mi-ai zambit dar nu a bine,
Mi-ai zis merci si ai plecat,
Cand ti-am cerut sa fii cu mine,
Ai spus ce-ai spus... si-ai refuzat.

Ai vrut doar sa ramanem prieteni,
Si ti-am promis c-asa va fi,
Dar nimeni nu avea sa stie,
C-asa de mult te voi iubi.

Nu va mai fi alta ca tine,
In viata mea, sufletul meu,
De-atunci nu mi-ai mai spus o vorba,
Si fara tine mi-este greu.

Acum ca ma gandesc mai bine,
Ma bucur mult ca te iubesc,
Si-oi astepta sa treaca timpul,
Alta iubire sa-mi gasesc.

Mi-ai fost o prietena perfecta,
Si-o dragoste de neuitat,
Si stiu ca nu esti tu de vina,
Ci numai eu sunt vinovat.

Ca te iubesc si n-am putere
Sa-ti fiu din nou ca la-nceput,
Acelasi prieten ca pe vremuri,
Acel baiat prins in trecut.

Dar o sa vina vremuri calde,
Si-n viata ta si-n viata mea,
Si ochii mei o sa se scalde
Unde-o sa curga dragostea.

Si-ti spun acum La revedere!
Si-as vrea sa te mai rog ceva,
Ramai mereu aceeasi fata,
Esti minunata Iulia!

poezie de Vlad Bălan
Adăugat de Vlad Bălan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sunt ca pamantul umed

E ca pamantul umed, asa-i inima mea,
Dupa seceta, acum cand ploua rasufla usurat,
Pornit spre o noua geneza, un scop murit, pe care il avea,
Acum e altul, cu puteri renascute, mai greu de tulburat.

Tu nu ma stii, cel putin nu o mai faci, nu iti mai permit,
Sunt hotarat spre noi lumi, caci oricum nu iti pasa,
Nu-ti reprosez – un prea mare efort pentru nimic;
Nu vreau sa stiu, nu vreau s-aud... Mai bine lasa...

Am fost de nerecunoscut... Ma mir de cum am fost...
M-am schimbat foarte mult, chiar daca nu admit,
Ma reneg, imi spun sa plec, am fost un prost,
Caci ti-am dat voie-n lumea mea, unde eram singur, dar ferit...

Mi-as dori sa am sentimente reci, sau cel putin sa n-am,
Dar nu pot sa nu... Caci te-am iubit si te iubesc prea mult,
Dar gata, nu mai vreau... Ma opun... Nu mai sunt cum eram...
Ma reverticalizez... Imi golesc paharul putin cam mult umplut...

Sunt foarte curios de cum iti merge timpul prezent...
Ne evitam, ce-i drept, dar tot eu dintre noi sunt vinovatul,
Doar ca de fiecare data... Doar ca acum n-o sa mai fiu la fel de atent,
Cum eram odata cand ma mustra constiinta pentru ce imi facea altul...

Nu ai avut nici cel mai mic motiv pentru purtarea ta...
Esti indragostita, o recunosc, dar nu ma iubesti si stii si tu...
Privesc din umbra tot ce putea sa fie... Totul e aievea...
Am realizat ca poti fii si pasiva... Nu-i nimic... Acuma pot sa spun si NU...

Simt cum tot ce este-n jurul meu incepe sa imi tot repete
Cum ca ce-am pierdut, si cat sunt de dezamagitor...
Cum pe imaginea mea in fata tuturor incep s-apara pete...
S-or invata cu ideea... Sa te vedem pe tine... Cand n-o sa mai fiu iubitor...

Cat de tragic suna... Parca as vrea sa suferi... Dar nu-i asa si-o stii...
Nici nu incerc ca sa ma joc cu tine... Asa ne e prezentul, asa si eu cum sunt,
Ma regasesc cu vina, si-mi vine chiar sa plang... Doar ca C'EST LA VIE!
A plouat afara... Asa si eu... Sunt ca pamantul umed... Sunt doar pamant...

poezie de Bogdan-Gabriel Alexe (30 august 2006)
Adăugat de Emilia
Comentează! | Votează! | Copiază!

Acel Suflet

Spune ce vrei
Sa stii de la acel
Suflet ce i s-a daruit ei
Si o sa iti spuna el

Mi se oglindeste in priviri
Teama de a nu te putea privi
De a nu te sti langa mine
De a nu ma sti langa tine

Si ma urasc pentru ce sunt
Cand privesc in oglinda m-ancrunt
Am fost candva un om bland
Si-acum tot ce vreau e sa merg in pamant

Si n-o sa mai cant
Ce pana acum am pretuit
Si-am fost iubit
Dar n-am stiut si am ranit

N-am crezut ca un suflet
Ma poate iubi asa de mult
Mi-a spus in lacrimi
Mi-a spus,dar eu nu am crezut

Si stiu k l-am pierdut
Atunci cand nevoie de el aveam mai mult
Si-am decazut, nu stiu
Daca o sa mai vreau sa fiu

poezie de Alexandru Cristian
Adăugat de Alexandru Cristian
Comentează! | Votează! | Copiază!

Drum bun catre eternitate

fara idei,
fara glume,
fara nimic in buzunare
si fara nimic deasupra ta

fara ca inima sa iti bata si
fara ca nimeni sa te ajute,
fara mama,
fara tata,
fara nimic asteptandu-te in drumul tau spre nebunie
si fara cuvinte
premiat pentru cel mai bun cantec

fara dragoste,
fara remuscari,
fara sa iti mai pese, ai plecat intr-o lume straina
si m-ai lasat multimii care ma uraste
si toate astea s-au
intamplat doar pentru ca nu am pretuit nimicul
pe care mi l-ai oferit

drum bun spre eternitate.

poezie de Victoria Pepa
Adăugat de Victoria Pepa
Comentează! | Votează! | Copiază!

Increderea

Te rog nu-ti bate joc de mine,
Nu impartasi tot ce vorbim,
Mi-am pus increderea in tine,
Acum ca m-ai vandut noi ce-o sa fim?

Straini eram la inceput dar nu acum,
Ti-am dat bucati din mine pentru ce?
Sa fiu vandut in graba la margine de drum,
Alt prost ce a crezut in alta dragoste.

Te rog sa imi raspunzi, ce suntem noi?
Ieri ne vorbeam atat de cald si cu speranta,
Azi ma arunci cu totul in noroi,
Nu mai exist, sunt un nimic, si tu iti vezi de viata.

Aveam si eu ca orice om secrete,
Doar tie ti le-am spus caci te-am crezut,
Si ca si alte dati am dat cu capul de perete,
Mi-am pus increderea in tine si-am pierdut.

poezie de Vlad Bălan
Adăugat de Vlad B
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

Ingaduie-mi sa plutesc departe, acolo unde-mi zboara visul.
Este un loc, niciunde, unde totul se sfarseste;
Fara sperante, fara vorbe, fara voce, fara sunet,
Fara calatori osteniti, pe o carare goala, fara nasteri, fara moarte,
Fara trup, fara noapte, fara zi si fara zori in acelasi vid.

poezie clasică de Maitreyi Devi din Dragostea nu moare
Adăugat de Bagarean Alina Ingrid
Comentează! | Votează! | Copiază!

Impreuna

Cu sigurant-am fost aici,
Iubirea noastra inca este,
Doi oameni simpli, oameni mici,
Dar care-au scris a lor poveste.

De cand te-am cunoscut pe tine,
Ma simt cumva predestinat,
Sa nu iubesc chiar pe oricine,
Si doar pe cine mi-este dat...

Simt c-am trait sa te cunosc,
Si asta este al meu scop,
O sticla picurand iubire
Si nimeni n-o sa-i puna dop.

Mi-ai spus ca pentru suferinta
Ce mi-a fost data in trecut,
Vei face tot ce-ti sta-n putinta,
Sa imi oferi alt inceput.

Spuneai ca este-un echilibru,
Intre ce-i bun si ce e rau,
Da stii balanta se inclina
Mai mult spre bine-n jurul tau.

Nu as putea vreodata-n viata,
Sa rup aceasta legatura,
Si nici n-as putea preschimba
Iubirea ce ti-o port in ura.

Doar una e sa fie-a ta,
Cu una eu ma multumesc,
Pun ramasag pe viata mea
Ca doar pe tine te iubesc.

Cum imi esti nu-mi mai e alta,
Degeaba-mi spun barbatii toti
Ca-n jurul meu e plina balta,
Ca n-ai putea nicicand sa scoti,

O alta fata mai curata,
In suflet, gand, si in rostire,
Tu nu ai pus macar o pata
Pe ceea ce-am numit iubire.

Sfarsitul ce ne este dat,
Stiu ca si clopotul mai suna,
Sa nu ne prinda separat
Ci sa ne ia tot impreuna...
Carmen.

poezie de Vlad Bălan
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Suflet gol

Nu stiu cum s-a intamplat
Timpul de ne-a furat
Tot ce aveam, nici macar n-a intrebat
Caci atunci cand m-atingi
Parca nu esti aici
Si mi-e greu
Prea usor te-ai schimbat
Poate te-am sufocat
Poate n-am spus ce voiai sa auzi
Dar nu pot sa-nteleg
Acum chiar nu mai stiu cine esti.

Chiar nu vezi ca eu sufar din nou
Doar sa adorm langa sufletul tau
Caci eu mor zi de zi cand nu esti
Nici nu-ti pasa daca ma mai gasesti.

Totul e gol, cand nu esti
Iar eu ma sting stiind ca nu ma iubesti
Eu am gresit cu noi doi
Si lacrimi nu te mai aduc inapoi,
Iar viata mea, a ajuns
Doar un loc unde vise-am ascuns.

Nu vreau sa-ti mai explic
Nu vreau sa-mi spui nimic
N-am sa mai plang,
E deja mult prea mult
Visele am sa-mi strang
Si am sa mi le-arunc
Printre nori.

Chiar nu vezi ca eu sufar din nou
Doar sa adorm langa sufletul tau
Caci eu mor zi de zi cand nu esti
Nici nu-ti pasa daca ma mai gasesti.

Totul e gol, cand nu esti
Iar eu ma sting stiind ca nu ma iubesti
Eu am gresit cu noi doi
Si lacrimi nu te mai aduc inapoi,
Iar viata mea, a ajuns
Doar un loc unde vise-am ascuns.

Totul e gol, cand nu esti
Iar eu ma sting stiind ca nu ma iubesti
Eu am gresit cu noi doi
Si lacrimi nu te mai aduc inapoi,
Iar viata mea, a ajuns
Doar un loc unde vise-am ascuns.

cântec, versuri de Natalia Barbu (2009)
Adăugat de Margineanu Victoria
Comentează! | Votează! | Copiază!

Trei lacrimi reci şi trei mai calde

Trei lacrimi reci şi trei mai calde
Curgeau la fiecare pas
Şi zi de zi noapte de noapte
Eu tot acelasi am ramas

Acuma sufar in tacere
Ca-mi stiu povara ce o duc
Şi nu am leac de mangaiere
Nu stiu ce cale sa apuc

Si zi de zi ma lupt cu viata
Dar poate Bunul Dumnezeu
Sa-mi ia cu mana toata greata
Ce-o simt in piept acuma eu

Ma simt strain pe-aceasta lume
Ma simt de parca nu as fi
De parca sunt si fara vrere
Ma simt de parca n-as trai

Acuma scriu in suferinta
Si gandurile-ncet dispar
Caci nu mai am acea vointa
Sa fac din randuri un tipar

Acuma scriu cu-ngrijorare
Si-acuma spun tot ce gandesc
Ce am in sufletul meu mare
De care nu pot sa vorbesc

E-un mare dor ce ma apasa
Un dor pustiu si fara glas
Dar nimanui deloc nu-i pasa
Caci eu in urma am ramas

Parcurg si anii tineretii
E-un mare drum obositor
Acuma simt amploarea vietii
Si bucuria tuturor

E-o bucurie infinita
La care nu sunt invitat
Ca toata lumea e menita
Sa-mpartaseasca-acelasi sfat

Ma simt slabit fara putere
Ma simt de parca nu as fi
De parca sunt si fara vrere
Ma simt de parca n-as trai

Imi simt si corpul cum se zbate
Cum tremura la orice pas
Dar eu ma rog totusi in soapte
Sa nu pateasca alt urmas

Eu ma gandesc la lumea toate
La binele ce l-am facut
Chiar daca mai greseam vreodata
Am inchis ochii si-am tacut

Caci nu e om in lumea-ntreaga
Sa nu greseasca far'a sti
Si nu e dragoste curata
Sa nu te poti indragosti

Trei lacrimi reci si trei mai calde
Curgeau in fiecare zi
Soptind in somn cateva soapte
Ca mai e mult pan'voi muri

De e sa mor nici rau nu-mi pare
Ca am avut o viata grea
Si am familia mea care
Va plange in urma mea

Mi-e mila de ai mei de-acasa
Dar mai ales de mama mea
Caci numai ei ce mult ii pasa
De mine, de comoara sa

O vad plangand si totusi tace
C-ar vrea ca sa ma vada des
Dar roata greu se mai intoarce
Doar dac-o-ntorci in sens invers

Mi-e greu s-o vad in suferinta
Ca m-a crescut la sanul sau
Ma aparat de-orice fiinta
Ce ma vorbea numai de rau

As vrea acuma mama draga
Sa iti ofer inima mea
Dar din pacate nu e buna
Si tot mai mult te va durea

Si zi de zi pe timpul verii
Cand stelele vorbeau in soapte
Si-ti picurau din ochii serii
Trei lacrimi reci si trei mai calde

poezie de Georgian-Ionuţ Zamfira
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

O amintire

Ai gresit, acum ti-e greu,
Incerci sa-mi zici cate ceva,
Dar ce-as putea raspunde eu?
Chiar crezi ca s-ar schimba ceva?

Asa tacere ai pus intre noi,
Acum sa vorbim, pot oare s-o fac?
Doua inimi ce ieri erau in razboi
Acum sa-si declare senin ca se plac?

Stiai ca faci rau si tot l-ai facut,
Prezentul se lupta cu tine,
Ai vrut sa ma uiti, dar nu ai putut,
Acum simti nevoia de mine?

Regrete purtam, si eu am prea multe,
Dar mereu sa te iert nu-i usor,
Ti-am zis sa n-o faci, dar cine s-asculte,
Acum sa-nteleg ca ti-e dor?

Sa nu crezi ca mi-e bine, ca sincer nu-mi e,
Dar nu pot reveni la tot ce a fost,
Fara chin intr-o zi mi-ai intors spatele,
Si am tot asteptat sa imi scrii, ca un prost.

De-ar fi sa incerc sa te iert va fi greu,
Doar doua cuvinte n-ajung,
Barbatul de-alaturi de vrei sa-ti fiu eu,
Sa stii ca drumul iertarii e lung.

E si da, e si nu, sunt om, ma strofoc
As vrea ce-i mai bun din iubire,
Te-as ierta, insa viata nu e un joc,
Decat sa -mi fii lant, mai bine amintire.

poezie de Vlad Bălan
Adăugat de Vlad B
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lasa timpul sa treaca

Am dat poate prea mult, dar am primit prea putin,
Am incercat mereu sa-ti fiu aproape,
Desi nu ma iubeai, mereu-mi cereai sa vin,
Sufletul meu nici nu stia de era liber, sau trebuia sa scape.

Acum am incercat din nou sa ma indepartez, ma doare,
Visele mor, presimt ca nu te voi saruta vreodata,
Si totusi de ce ma-ntrebi daca sunt suparat pe tine?
Nu ma iubesti, dar esti ingrijorata...

Nu vrei sa fiu atent cu tine, asta incerci sa-mi spui,
Cadourile mele, cadouri prietenesti,
Si totusi simti nevoia sa vorbim, dar curajul nu-i,
Cadourile mele le privesti, si te inveselesti...

M-ai invitat afara, mi-ai spus sa stau cu tine,
Apoi n-am inteles nimic din ce-a urmat,
M-ai luat de langa prieteni, stiind ca nu faci bine,
Credeam ca in sfarsit vei accepta, dar nu ai acceptat...

N-am inteles nimic atunci, nu inteleg acum,
Si daca-ti sunt doar prieten tot nu voi intelege,
Mereu vei fi iubirea uitata peste drum,
Mereu voi fi nebunul sortit sa te alerge...

Nu pot ramane-o viata un prieten de nadejde,
Si trebuie sa rup aceasta stransa legatura,
Prea mult visez sa fii iubirea mea eterna,
Si n-as vrea din refuzuri sa ma indrept spre ura...

Cu timpul ai sa cresti, cu el vei intelege,
De ce nu-ti pot fi prieten, desi as vrea sa-ti fiu,
Iubirea nu-i o joaca, iubirea e o lege,
Si-odata incalcata, sa schimbi ceva e prea tarziu...

poezie de Vlad Bălan
Adăugat de Balan Vlad Andrei
Comentează! | Votează! | Copiază!

In agonii necunoscute

azi am fost la scoala
dar scoala nu a fost la mine,
nici ea, nici eu, nici Dumnezeu,
azi am fost la crasma fara nume,
la crasma fara numele tau scris pe
toate mesele la care ar fi trebuit
sa stam vreodata impreuna
si fara sa ne cunoastem,
fara sa ne trimitem la origini
sau in agonii pe care
jumatate daca nu mai mult
din planeta aceasta nici nu le cunosc.

azi am fost pe lumea ailalta,
lumea fara tine in calendar,
calendarul fara tine si fara caesar,
azi am fost pe stadionul unde
inca se joaca meciul vietii noastre,
totul fair-play, fara blaturi,
fara capete in cosul plin
cu bunatati dumnezeiesti,
fara picioare in ghips si
stele verzi pe cer.

azi am fost in toata romania,
pe harta cu maro si verde,
orasul tau era suprapus cu al meu,
orasul meu nu mai era nicaieri,
dar visele,... visele vor ramane intotdeauna
ca si circul la margini de oras,
ca si oficiul postal,
ca si statuia lui eminescu in parc,
ca si radio alfa
si ceilalti colegi de presa.

poezie de Florin Deroxas
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!

Am ascultat?

Ochii blanzi aduc furtuna,
Gura blanda va musca,
Mama a-ncercat sa-mi spuna
Eu am ascultat ceva?

Tu, copila inocenta,
Eu romanticul naiv,
Tu jucandu-ti bine rolul,
Eu in jocul tau captiv.

Ai dorit sa fii cu mine,
Sincer, chiar nu stiu de ce,
M-am indragostit de tine,
Si mi-ai intors spatele.

M-ai lovit doar cu tacere,
Ce ciudat s-a terminat!
Nici n-ai spus ca ma mai vrei,
Nici n-ai spus " s-a terminat!".

A trecut prea multa vreme,
Sigur sa-ntamplat ceva,
Prietenii imi spun motive:
Altul, ea, familia.

Oricare-ar fi fost motivul,
Meritam macar sa stiu,
Azi oricum te dau uitarii,
Maine este prea tarziu.

Ne vom intalni pe strada,
Prieteni nu mai putem fi,
Nu pot suporta minciuna!
Ma gandeam c-ai vrea sa stii.

Ochii blanzi aduc furtuna,
Gura blanda va musca,
Mama a-ncercat sa-mi spuna
Eu am ascultat ceva?

poezie de Vlad Bălan
Adăugat de Vlad Bălan
Comentează! | Votează! | Copiază!