ASTEPTARE
Căutând prin vechile emoții
Nu mai regăsesc primul sărut,
Mă întrebi care sunt sorții
Prin care noi ne-am cunoscut.
Acum nici nu pot să plâng
Lacrimi n-am, am ochii triști,
De durere pumnii strâng
Și mă-ntreb de mai exiști.
Astfel zilele se scurg încet
Cu mersul lor înspre final,
Iubito eu te mai aștept
Până la sfârșitul meu fatal.
Dacă auzi că nu mai exist
Nu veni să vezi un trup inert,
Chiar dacă-ți va fi chipul trist
Am murit cu tine-n piept.
Fălticeni 8 noiembrie 1963
poezie de Mihai Leonte
Adăugat de Mihai Leonte
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre tristețe
- poezii despre sfârșit
- poezii despre existență
- poezii despre zile
- poezii despre timp
- poezii despre sărut
- poezii despre plâns
- poezii despre ochi
- poezii despre iubire
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Citate similare
Adevăruri
Te caut în gânduri, în colțuri ascunse
Prin care nici timpul demult n-a trecut,
Prin ziduri ce-nchid întrebări nerăspunse,
Și poate apari, adevăr absolut.
Mă-ntreb de exiști sau e numai părere,
Te caut în van? Adevărul meu trist
E viața-mi lipsită de orice plăcere
În care mă-ntreb pentru ce mai exist.
Prin bezna adâncă, în slaba lumină,
Găsesc amintiri zdrențuite de timp,
Le-ascult, le ridic și le scutur de tină,
Sunt foarte schimbate de lungul răstimp.
Citesc printre lacrimi ce-mi cad peste dale,
Mă mir câte lucruri frumoase-am uitat,
E alt adevăr care-mi iese în cale,
Și nu e al meu, e... ce n-am căutat.
Le am pe-amândouă acum și mi-e bine
Căci simt că se poate, nu-i timpul pierdut
Mai am înc-o șansă, norocu-i cu mine,
Acum știu ce e adevăr absolut.
poezie de Daniel Vișan-Dimitriu din Gândul pierdut
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre adevăr, poezii despre uitare, poezii despre schimbare, poezii despre plăcere, poezii despre lumină sau poezii despre lectură
Te-am căutat
Te-am căutat atât de mult și am sperat că n-ai să pleci,
Mi-ai lăsat sufletul mut și pe obraz doar lacrimi reci.
Nu mă întreba dacă mai plâng, nu am să-ți spun tot ce mă doare,
Chiar dacă răni în suflet strâng, tot ce-ți ofer azi e UITARE.
Din ziua în care ai plecat, nicicând n-am mai zâmbit,
Și aș vrea să stii că în urma ta, pe nimeni n-am iubit,
Mi-e cerul fără stele, mi-e cerul fără soare,
Și inima din piept, iubito, iar mă doare.
Rămas în urma ta, tot strâng la piept iluzii,
În noaptea fără stele, amintiri, îmi sunt perfuzii,
În toate, doar pe tine mereu te regăsesc,
Stau singur și adorm, în lacrimi mă trezesc.
Te-am așteptat în gară pe un peron pustiu,
Știam că vii la mine, cu tine urma să fiu,
Ți-am pregătit în grabă, un imens buchet de flori,
Când ai sosit, iubito, ne-am sărutat de mii de ori.
N-aș fi crezut că soarta e atât de nemiloasă,
Erai în fața mea, fericită și frumoasă,
Tu îmi zâmbeai continuu, iar timpul tot trecea,
Eram iubitul tău, iar tu prințesa mea.
Te voi iubi o viață, mereu ai fost confuză,
Mai pot simți și acum aroma ta pe buză,
Parfumul tău de firmă și chipul tău angelic,
În camera noastră, dragă, noi ne iubeam feeric.
Mi-e dor de glasul tău și dorul ma doboară,
Dar poate într-o zi te aștept din nou la gară,
Ne așteaptă banca noastră din parcul părăsit,
Eu știu și știi și tu, noi doi chiar ne-am iubit.
poezie de Daniel Scripcaru
Adăugat de Daniel Scripcaru
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și poezii despre suflet, poezii despre gări, poezii despre dor, poezii despre îngeri sau poezii despre viață
Când ochii mei...
Când ochii mei se vor închide
Și voi avea mâinile reci,
Tu atunci inima-ți deschide
Și pe la cripta mea să treci.
A tale lacrimi când vor curge
Vreau să le simt calde pe piept...
- Ca și amorul ce n-ajunge,
Deși eu încă-l mai aștept.
Te-ai rătăcit prin tainic gând
Și ai uitat că mai exist,
Grăbită te-am văzut plecând
Și de-atunci sufletul mi-e trist.
.......................................................
Acum sunt dus în veșnicie,
Eu cu speranța am murit,
Nu mi-ai dat iubirea mie,
Și pân' la moarte-am suferit.
poezie de Răzvan Isac (27 februarie 2015)
Adăugat de Răzvan Isac
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre mâini sau poezii despre gânduri
Iubito, a venit iarăși toamna...
iubito, a venit iarăși toamna,
încă o toamnă ne condamnă,
închidem triști ochii sub geane,
ne dor uscați de multă vreme
e tot mai mare depărtarea
nu ne găsim prin toată zărea,
cuprindem negrul trist al nopții
prin ceața ei, nu ne văd ochii
iubito, a venit iarăși toamna,
nu poate să închidă rana,
ne umple cănile cu ploaie,
îi bem amarul din șiroaie
încet încep iarăși să cadă,
din pomii triști, frunzele pradă,
ne numără ce-a mai rămas,
ne depărtează pas cu pas
iubito, a venit iarăși toamna,
în urma ei pășește iarna,
o să ne ningă fulgii ei,
pe anii noștri tot mai grei
ne vom căuta prin amintire,
acoperiți de-un alb subțire,
ne vor durea păreri de rău
și-argintul meu, și-argintul tău
poezie de Radu Mihăilescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre toamnă, poezii despre ploaie, poezii despre noapte, poezii despre negru sau poezii despre iarnă
Ma...
Mi-e dor de degete-ți prin păr
Tentaculându-mi amintiri...
Revăd căldura-ți din priviri
Resimt sărut pe-obraz... Mă dor.
Nu mai am aura de pui
Și nici nu mai am cui mă plânge
Micime, răutăți, nu-mi frânge;
Stau aninat, uitat, de-un cui.
N-aud iubirea-ți în cuvinte,
N-am sfat de suflet, sunt pierdut...
Mi-e rău să spun că te-am avut,
Urăsc doar să-mi aduc aminte...
Sunt jumătate tu, îs "ea"
Noroc că te-aparțin, ești parte
Ce nici vecia nu desparte
Ce sunt, ești eu, a mea ma... ma
Visez cu ochi deschiși și plâng
C-am rămas singur, n-am cui spune
De-al meu necaz, n-ascultă lume
Că n-am nici bucurii să strâng!
Dar să n-ai frică, n-ai pierit,
Căci timpul vrea să mai exiști
Ești încă trupu-mi, mai persiști
În sânge-n gând, cât n-am murit...
Că n-am știut să te păstrez
Adorm sleit de remușcare...
Uitasem: nașterea se moare!
Mă ierți ma... ma, eternul crez...
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu
Adăugat de Iulia Mirancea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Vezi mai multe poezii despre visare, poezii despre somn, poezii despre sfaturi sau poezii despre răutate
Dacă ai ști...
Dacă ai ști,
Câte cărări de magică lună am petrecut...
Dacă ai ști,
Câte urcușuri și coborâșuri am dezlegat...
Dacă ai ști,
Câte serbede clipe m-au înghețat...
Dacă ai ști,
Câte întrebări și răspunsuri am împlinit?!.
Eram cu gândul
Să te-ntâlnesc pe tine!
Eram cu ochii,
Să te revăd, copile!
Aveam speranța,
Să te sărut cu dor!
Copil al meu
Și-al Domnului menire.
Dacă ai ști,
Câtă rugă la Domnul făceam?!
Dacă ai ști,
Inima in piept cum mi se zbătea?!.
Dacă ai ști,
Cum să le sfințești pe toate?!.
Copil al meu,
Al dragostei curate!
Ne-am regăsit!
Am înfruntat ce-a fost mai greu...
Azi ne suntem alături
Și așa va fi mereu!..
De ce sunt ochii tăi
Întrebători și triști?
De alba nea
la tâmple ce mi-a înflorit?..
Eu n-o mai văd!
Sunt mândră,
Noi am biruit,
Copilul meu,
Și al vieții altoire!
Copil al meu,
Cu chipul tandru și înrourat,
Așa a fost
Să-mi fie drumul vieții mele deturnat!..
Eu te cuprind,
Îți mângâi ochii, chipul tău dorit!..
Mă stingheresc,
De chipul meu cam palid,
Cam îmbătrânit!...
poezie de Nina Lavric
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre copilărie, poezii despre prezent sau poezii despre mândrie
Dezlipire
Ai grijă ce-ți dorești, întunericul nu iartă!
Există un loc
Undeva...
În care durerea nu are nume,
Acolo doar simți cum timpul
Trece prin tine,
În măsuri sacadate
În ritm de final...
Și acum privim în urmă,
Dacă totul se șterge din noi
Încet... pătrunzător, adânc
Oare am ajuns
Sau ne-am ajuns?
Mie nu-mi mai miroase a artă
Locul ăsta, înrădăcinat în mine...
Un muzeu al rebuturilor
Rupte din...
Ar trebui să mă grăbesc încet
Număr din cinci în cinci
Până la final...
Ce-mi mai pot dori când
Am tot, dar nu văd nimic?
poezie de Florinow Maria Luca
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre dorințe, poezii despre întuneric, poezii despre ritm, poezii despre numere, poezii despre muzee sau poezii despre iertare
Lacrima muntilor de sare...
de-as fi fost farâma de cer
mi-as fi ondulat ploile pana la tine
dar nu sunt asa ceva, nici macar vânt
sa pot crăpa cu glasu-mi mireasma
reavana a muntilor de sare
în schimb exist, monumentală uimire
în trup de om si în cămară de gând
vitreg cerului si amar muntelui
exist si ascult existenta prin mine
pulsând, cu clocot de lavă
cu plânset de iarbă
besmetic plin de cuvinte
pe care le indes, călușe in gura tristeții
... existând, doar pe tine te am
frumoasă mirosind a fuiori de zaibăr
intre noi o uimire
fă-ma să cred in iubire
contingentă scăpare
infinită blamare
... iar se scurg lacrimi amare
din muntii cu sare
dar eu nu stiu sa plang
cand am sa invat
o sa ma nasc ciclic
acum doar exist
un proscris...
agată-mi sufletul de iluzia ta
si poartă-mă in palate de ceață
sa nu mai am habar
sa te pot iubi
si sa te pot zidi
in perete de tacere macar...
ca sa te pot plange apoi
cu lacrimi amare
cu lacrimi din muntii cu sare...
poezie de Cătălin Bizdadea
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre vânt, poezii despre trup și suflet sau poezii despre palate
Nu mă mai regăsesc în trup
n-am întârziat mult
închis în interior
am pornit pe drumul luptei consecvente
în care nu mă las niciodată învins
privesc cu înverșunare
sunt un gladiator în fața morții
cu tot sufletul mai presus de cer
lumina care mă învăluie arde cu foc
nu mă mai regăsesc în trup
doresc să cuceresc un alt spațiu
fără milă.
știu voi rămâne să-mi vindec rănile
cu iubirea ta pansament
prin care nu mai supurează
liniștea pe care o învăț pe de rost
nu are cuvinte
are doar gesturi
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre învățătură, poezii despre moarte, poezii despre foc sau poezii despre cuvinte
Dorință
Ce cețoasă-i seara-n care te doresc,
Stele, sus, în ceruri dorm pe pat de nori...
Totuși, preafrumoaso, nu mă dumiresc
De ce mă încearcă-ai dragostei fiori.
Căci, firesc, în toamnă, când frunzele mor
Dragostea-i mai stinsă ca în primăveri...
Acu-i vremea-n care sentimente dor
Toamna-i anotimpul marilor dureri.
Eu, ca nimeni altul, sunt îndrăgostit
Și de vocea-ți caldă și de trupul tău
Și pentru iubire-s gata pregătit
Și dorința mi arde inima mai rău.
Ochii tăi, iubito-s stele ce străpung
Ceața din ferestre și din ochii-mi triști...
O, dar cum putea-voi la tine s-ajung,
Când tu-ndepărtare, prin străini exiști?
Hai, trimite-mi gânduri de dorință, doar
Dacă-n brațe calde nu pot să te strâng...
Potolește-mi dorul cu-al tău dor, măcar,
Ca-n singurătate-mi, trist, să nu mai plâng.
Oare, vreodată, cândva, vor veni
Zile, împreună, să fim amândoi?
Când, într-o ființă, ne vom contopi
Ca să facem, dulce, doar un trup din noi.
... Ce cețoasă-i seara-n care te doresc
Stele, sus, pe boltă, dorm pe pat de nori...
Totuși, preafrumoaso, ce mult te iubesc,
Pătimaș și tandru pân' se ivesc zori...
poezie de Boris Ioachim
Adăugat de dory58
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre stele
Dorință
Ce cețoasă-i seara-n care te doresc,
Stele, sus, în ceruri dorm pe pat de nori...
Totuși, preafrumoaso, nu mă dumiresc
De ce mă încearcă-ai dragostei fiori.
Căci, firesc, în toamnă, când frunzele mor
Dragostea-i mai stinsă ca în primăveri...
Acu-i vremea-n care sentimente dor
Toamna-i anotimpul marilor dureri.
Eu, ca nimeni altul, sunt îndrăgostit
Și de vocea-ți caldă și de trupul tău
Și pentru iubire-s gata pregătit
Și dorința mi arde inima mai rău.
Ochii tăi, iubito-s stele ce străpung
Ceața din ferestre și din ochii-mi triști...
O, dar cum putea-voi la tine s-ajung,
Când tu-ndepărtare, prin străini exiști?
Hai, trimite-mi gânduri de dorință, doar
Dacă-n brațe calde nu pot să te strâng...
Potolește-mi dorul cu-al tău dor, măcar,
Ca-n singurătate-mi, trist, să nu mai plâng.
Oare, vreodată, cândva, vor veni
Zile, împreună, să fim amândoi?
Când, într-o ființă, ne vom contopi
Ca să facem, dulce, doar un trup din noi.
... Ce cețoasă-i seara-n care te doresc
Stele, sus, pe boltă, dorm pe pat de nori...
Totuși, preafrumoaso, ce mult te iubesc,
Pătimaș și tandru pân' se ivesc zori...
poezie de Boris Ioachim
Adăugat de Boris Ioachim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Infinit...
Cristale fine de lumină
Ți-au răsărit acum sub gene
Și picurând culoarea pură
A inimii privită-n ele
Se-adună... sufletu-mi atinge
Și noaptea rece mă cuprinde
Și-aș vrea să strâng aceste lacrimi
Să plâng doar eu și pentru tine...
Nu mai zâmbești, nu mai vezi luna
Prin templul tău trec clipe reci,
În iriși îți vedeam lumina
Dar nu-i mai simt, nu mai am vești...
Se-ascund... prin gene de-ntuneric,
Clepsidra nu îi mai atinge,
Prin fante false de lumină
Ascult un suflet ce se stinge...
Rămâi... nu trece-n altă lume
Cu inima doar jumătate,
Și nu lăsa să-mi prindă dorul
Un infinit ce ne desparte...
Nu mai sunt om... nu mai am lacrimi,
Doar caut trist prin univers
Acea cărare, să mă poarte
În neființă... unde ești...
poezie de Daniel Leonard Moraru
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre inimă, poezii despre zâmbet sau poezii despre infinit
Acesta e poetul
Acesta e poetul ce-l vedeți
Mâna lui scrie cu condeiul și cu sapa,
Nu are plete lungi și nici pomeți
Dar știe ce-i lopata, dar și mapa.
Am o inimă în piept
Ca orice muritor de rând,
Sfârșitul vieții mi-l aștept
Care sigur va veni curând.
Cum te neglijăm, Mărite Timp
Care curgi în voie printre noi,
Tu vii departe, din Olimp
Odată cu al anilor șuvoi.
Senine ceruri, nesfârșite
Prin care priveai în timp.
Evitând multiplele ispite
Altceva cerem în schimb.
poezie de Mihai Leonte
Adăugat de Mihai Leonte
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Vezi mai multe poezii despre păr, poezii despre poezie sau poezii despre Olimp
Doar lacrimi
Afară ploua cu lacrimi de îngerași,
Eu te priveam îngenuncheat,
Și te-ntrebam:"-De ce mă lași?"
Nici azi răspunsul n-am aflat.
Acum stau singurel și plâng,
Pozele mi le-ai furat pe toate,
La piept nu am ce să mai strâng,
Ploaia iar îmi cade pe ceafă și pe spate.
Îngerii în cer încep să tune,
Și-ncep să plângă lângă mine,
Stau și rostesc o rugăciune,
Să te-ocrotesc mereu pe tine.
Mai ții minte acel început
În care eram doar noi doi în ploaie?
A fost frumos, dar azi doar lacrimi
Mai umblă câmpul în șuvoaie.
poezie de Vlad Bălan
Adăugat de Vlad Bălan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre început, poezii despre religie, poezii despre frumusețe, poezii despre fotografie sau poezii despre cadouri
INCERCARE
Strig în vasta-mi singurătate
Cuvintele, singur nu le înțeleg,
Încerc din minte să le șterg
Dar ele stăruie pe mai departe.
Caut ca nepăsător să merg,
Să fac lucruri cât mai însemnate
Purtarea-mi să fie în fapte
Numai după real vreau să alerg.
Tac. Supus de forțe importante
Care sunt mici în a lor esență
Și nu pot ocupa locurile vacante.
Dacă sunt trist în aparență
Interiorul mi-e pe culmile înalte
Din care iau doar câte o secvență.
24 noiembrie 1965 Baia de Arieș
poezie de Mihai Leonte
Adăugat de Mihai Leonte
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre înălțime, poezii despre singurătate sau poezii despre forță
Ce rămâne
Lasă-mă-n carapacea mea să plâng
Deznădejdea, nu mai veni să-mi tulburi;
Tot ce-am putut în urma ta să strâng
Lacrimi pustii și-ale iubirii cioburi...
Ai fost doar c-un picior în viața mea,
Cu celălalt, veșnic în altă parte,
Mi-e amintirea ta, cu-atât mai grea,
Cu cât în cald și rece se desparte.
Mă-ntreb, ce mai rămâne-n urma ta,
Mi-ai răspuns evaziv, ai fost incert,
Nu te pot nici chema, nici alunga,
Uită-mă, dacă poți! Eu nu te iert!
poezie de Leliana Rădulescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre picioare sau poezii despre amintiri
Reproș
Nu te mai rog, Doamne, nu te rog nimic,
las în voia ta timpul meu strivit,
nu te mai rog, Doamne, prea mult te-am rugat
râd și plâng, visez, cum m-ai depărtat.!
Nu te mai rog Doamne, nu stau în genunchi,
n-aprind lumânarea, nu mă-nchin la cruci,
tu n-ai timp de mine, ești prea important
și ești mult prea mare să vezi din înalt!
Fă Doamne cum vrei, aștept trist în noapte
clipa ta celestă, clipa de dreptate,
o aștept tăcut poate prea gândită,
o aștept să știi până-i plămădită!
Nu te mai rog, Doamne, stau și eu la rând,
poate-mi vine timpul până sunt mormânt,
poate am norocul să auzi ce spun,
poate vezi cu ochii și omul cel bun!
poezie de Radu Mihăilescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre tăcere, poezii despre râs sau poezii despre noroc
NU M-ASCUND
Te aștept tare demult
M-am săturat de așteptat,
N-am uitat magicul sărut
Cu care tu m-ai fermecat.
Tot aștept cu-nfrigurare
Ceea ce a fost să retrăiesc,
Iubito ești în depărtare
Tu nici nu știi cât te iubesc!
Sub apăsarea buzelor fierbinți
Se cutremură trupul întreg,
Căci nu am vrut să fim cuminți
Unde ești iubito? Te întreb?
Orice zi ce trece este mare
Având mai multe ore de parcurs,
Îmi pun o veșnică-ntrebare
Te iubesc iubito îndeajuns?
Și deodată singur îmi răspund
Cu siguranță iarăși îndrăznesc,
De nici-o lume nu m-ascund
Vreau să se știe TE IUBESC.
Baia de Arieș Ianuarie 1965
poezie de Mihai Leonte
Adăugat de Mihai Leonte
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre siguranță sau poezii despre ore
PREVIZIUNE
Zbuciumul meu sufletesc, interior
Îmi strânge inima ca într-un clește
Durerea mea pe zi ce trece crește
Că gândul tău acum e nepăsător.
Tot idealul meu la tine se sfârșește
Și nu mai sunt același visător
Pentru tine sunt un oarecare trecător
La care privirea nu se mai oprește.
De ce s-ar mai opri asupra unui punct
Cu dimensiuni atât de minuscule
Nu mă asculți, căci tu te-ai rupt.
Mă contrazici? Argumente sunt destule
Însă e veridic că tu mi-ai întrerupt
Mersul meu de idealist, prin lume.
11 octombrie 1965 Baia de Arieș
poezie de Mihai Leonte
Adăugat de Mihai Leonte
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre idealuri, poezii despre durere sau poezii despre creștere
Știu
Tu ești furtuna ce-a spulberat
Castelul de nisip al inimii mele.
Mă tem de forța ce ne-a unit destinele
Cu lanțurile sălbăticiei.
De ce aștept curcubeul care să-mi lumineze
Existența cea de dincolo de aici?!
Ea nu mai semnează cu surâsul speranței...
A murit odată cu prima palmă primită...
Ce sărut mi-ar mai demonstra iubirea,
Când eu simt doar teamă și ură?
Ba nu, nu pot nici măcar să urăsc.
Sufletul meu a murit atunci când,
Cu lacrimi în ochi
Te-am întrebat dacă
Mai crezi că te pot iubi.
Unde s-a ascuns visul din templul fericirii?
Unde este dragostea la care visam?!
Fericirea este un înger-fantomă.
Un fum alergând dezordonat
Prin orașul inconștienței...
Știu că nu te mai pot iubi. Te iubesc
Doar de teama de a nu te pierde...
Deși... femeile pot iubi mai sincer, mai mult...
Credeam în dragoste veșnică,
Dar tangoul credinței a fost risipit de-al tristeților vânt.
poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre frică, poezii despre fericire sau poezii despre tango