În meseria de actor risipeşti foarte mult. Risipeşti duhovniceşte. Şi nu atât prin dedublare, cât prin însăşi viaţa care este în teatru... Vorbe deşarte, mândrii, orgolii... aici toate sunt exacerbate.

citat din Mihai Coadă
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Acolo, în biserică, eşti tu, fără nici o dedublare. Şi dacă exerciţiul ăsta al dedublării îl ai prin meserie, atunci când eşti cu tine şi cu Dumnezeu la Sfânta Liturghie, simţi că îţi vine să dedublezi... Din exerciţiul acela pe care îl ai ca actor... E o luptă obositoare... Şi la teatru e o altă luptă...

citat din Mihai Coadă
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Meseria de actor te expune slavei deşarte. E normal să vrei să ai succes, dar e periculos să ţi se urce la cap. Totuşi, noi aducem multă bucurie oamenilor, care vin la teatru şi pleacă foarte fericiţi, mai ales dacă spectacolul este unul pozitiv, care te luminează. Dacă îţi alegi şi nu joci orice, faci teatru de bună calitate, spre zidirea omului.

citat din Maria Ploae
Adăugat de Veronica Şerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Risipă

Să nu te risipeşti, îmi spun adesea.
Să nu te risipeşti întru cuvânt,
Statornic acribia pune lesa,
Şi-mi fură libertatea prea curând.

Sunt rimei priponit ca de ţăruşă,
Cu mult prea plicticoase adnotări,
Ca balamaua văitându-se în uşă,
Mă risipesc în false decantări.

Mă risipesc, mă risipesc din viaţă,
Ca roua intr-o caldă dimineaţă.

poezie de Augustin Jianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tot ce ne înconjoară este ori un element în care trăim, ori o unealtă de care ne slujim. Cu cât ne oprim mai mult la ele, cu cât suntem mai atenţi asupra lor şi le preţuim mai mult, cu atât slăbeşte în noi sentimentul valorii proprii şi sentimentul sociabilităţii. Oamenii care se ocupă prea mult de grădini, clădiri, haine, podoabe sau alte bunuri sunt mai puţin sociabili şi mai puţin plăcuţi; ei îi pierd din vedere pe oameni, pe care nu-i uşor să-i bucuri şi să-i aduni la un loc. Nu vedem acest lucru şi în teatru? Un actor bun ne face să uităm repede sărăcia decorurilor şi, dimpotrivă, un teatru cu cât e mai frumos cu atât ne face să ne simţim mai tare lipsa unor actori de valoare.

Goethe în Anii de ucenicie ai lui Wilhelm Meister
Adăugat de Jenica Ramona Nitu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vorbe fără obârşie

Îmi spuneai că sunt candelabrul tău de lumină care te înfăşoară de dimineaţă
Ce îţi foloseşte să fii atât de zălud şi de metaforic?
mai bine să zacem aici unde e linişte, sub cireş şi sub stele
viaţa însăşi este un candelabru de pomi prin venele cărora circulă sângele purpură
e rubedenia îndepărtată din pieptul femeii alergând foarte departe de omul care o urmăreşte când miroase praful de puşcă
e pasărea ei
candelabrele stelelor sunt prea mari pentru ea nu o apără
pentru potârniche şi pentru zeiţele pasăre o să spun acum ghicitoarea
şi pentru potârnichea
care m-a născut
şi
făcut
împreunare de mâini rodul ei se ridică şi se duce în eterul foarte lung unde mereu se întârzie
(în foarte departe şi mult
e devreme)
(şi timpul şi spaţiul sunt lungi)
ce ghicitoare să fie când tu îmi arunci candelabrele peste braţe şi mă cufunzi în lumină
şi asta pentru că nimic nu e cu adevărat trainic şi durabil în lume
viaţa e vântul care o duce departe, la alt vânător, fără gloanţe şi fără vestă-antiglonţ
îmi
beau
liniştită
cafeaua
şi din toate acestea nu putem şti aproape nimic nu vom înţelege
ca într-un banc sec al lui aprilie
pe zebră mai trec încă zeii bătrâni de foarte departe
şi zeiţele care nu ale mele (nu) sunt
furtuni
sau
lumini
pe aici nu există niciun dumnezeu nicio duminică a odihnei
pentru că oasele nu se odihnesc decât unele într-altele când susură ploaia
şi-atât
din care nu se naşte nimic
atât a rămas
pe aici
şi când moartea cade în fund ca un bătrânoi.

poezie de Iulia Elize
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ca individ, îţi poţi permite să te aperi prin dispreţ, ignorând atacurile ignobile. Uneori, e chiar necesar să faci asta. Viaţa e prea scurtă ca s-o risipeşti contemplând o mocirlă.

Octavian Paler în Vremea întrebărilor
Adăugat de Ana
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un gros-plan este echivalentul unei distanţe de 30 de centimetri între actor şi spectator. Cât de des se întâmplă asta la teatru? Şi când ai spectatorul atât de aproape prin intermediul obiectivului, evident că un joc realist este mult mai minimal decât la teatru unde distanţa începe de la câţiva metri şi creşte spre fundul sălii şi trebuie să vadă ce exprimă faţa ta chiar şi cei din ultimul rând. Iar în acest caz gesturile vor fi mai largi, vocea mai impozantă şi mai penetrantă. Deci, deşi este vorba despre aceeaşi artă a impersonării, mijloacele sunt mai mult sau mai puţin diferite, în funcţie de efectul dorit.

citat din Corneliu Ulici
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Viaţa e prea scurtă ca să o risipeşti cu cineva în care nu ai încredere.

citat din Linda Howard
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

La început, găsisem eu o broşură în care era un interviu scurt cu Olga Tudorache despre teatru. Şi era acolo o întrebare: "Ce trebuie să facă un actor ca să fie actor?". Şi doamna Tudorache răspundea că, în primul rând, trebuie să fie frumos. Aici m-a zdruncinat! M-am uitat în oglindă. Evident că nu eram. Eu trebuia să mă chinuiesc cu bileţele şi scrisori şi vorbe frumoase până să cuceresc o fată. Apoi, mai scria că trebuie să citească mult. Şi, de atunci, am mers la bibliotecă şi m-am pus serios pe citit. Păi, dacă a zis femeia că trebuie să citeşti, mai stăteam pe gânduri? Şi m-am apucat să citesc piese de teatru, care erau foarte grele, dar care mi-au dezvoltat imaginaţia. Iar al treilea lucru – să aibă simţul improvizaţiei şi spontaneitate.

citat din Costel Caşcaval
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Felul în care alegi să reacţionezi la ceea ce ţi se întâmplă influenţează foarte mult calitatea vieţii tale. Viaţa fiecăruia dintre noi este presărată atât cu suişuri cât şi cu coborâşuri, cu momente senine şi clipe întunecate, iar felul în care treci prin toate acestea îţi determină puterea ta interioară. Viaţa ta este oglinda atitudinii şi mentalităţii tale.

citat din Ursula Yvonne Sandner
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cât eşti tânăr şi poţi să munceşti,
Învaţă, banii să-i chiverniseşti!
Nu te grăbi să îi risipeşti,
Că viaţa e grea, când îmbătrâneşti!

Maria Filipoiu în despre bani (28 decembrie 2021)
Adăugat de maria.filipoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dacă faci în clipa asta lucrul pe care ţi l-ai ales, în speţă meseria de actor, cât poţi de bine, cu concentrare, cu emoţie, cu tot sufletul tău, mâine sau peste 20 de ani există posibilitatea să zică cineva despre tine că ai fost un actor bun.

citat din Mihai Constantin
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ce e periculos în meseria asta este să nu ai răbdare şi mai ales să nu ai răbdare să îmbătrâneşti. Pentru că sunt şi texte, şi energii care numai după ce trec prin foarte multe transformări devin ceea ce trebuie pe scenă.

citat din Mihai Măniuţiu
Adăugat de Veronica Şerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Meseria de părinte este mult mai grea decât meseria de actor. Nu ştii niciodată ce să faci.

citat din Helena Bonham Carter
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Viaţa e prea scurtă ca s-o risipeşti cu nimicuri.

aforism de George Budoi din Viaţa şi Moartea în aforisme şi epigrame (2008)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Viaţa e prea scurtă ca s-o risipeşti cu fleacuri.

aforism de George Budoi din Viaţa şi Moartea în aforisme, epigrame, poezii, pamflete şi satire (20 iunie 2008)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Curăţaţi-vă de toată mizeria înainte să intraţi în teatru, iar după ce aţi intrat, nu vă mai permiteţi să scuipaţi prin toate colţurile. Şi totuşi, în majoritatea cazurilor, actorii aduc cu ei în teatru toate mizeriile posibile: bârfe, intrigi, prejudecăţi, calomnii, ură, orgolii mărunte. Ca urmare teatrul nu devine un templu al artei, ci o scuipătoare, un loc de ceartă, o groapă de gunoi.

Constantin Stanislavski în Munca actorului cu sine însuşi, vol. II
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cât din tine sunt eu? O clipă, un murmur de gând pribeag sau poate o amintire în care stau înghesuite visele. Destul cât să te caut în definiţii nescrise şi să-mi pierd în sine contrastul orb. Destul cât să-mi fie timpul vâltoare şi răsărit firav, şoptit uşor la urechea nopţii, în amurg. Unde te pierd şi unde mă caut? În vorbe nespuse, orgolii şi vidul tăcerii nepătrunse, în fiorul dorului şi revolta crâncenă a nepăsării. În străinul din tine, neînţeles, a cărui taine le-a prins viaţa în pulberea vremii, aruncându-le în taina mea. Nu vreau să ne-mpărţim puţinul. Sunt egoistă şi încă am pe buze gustul dezamăgirii. Tu-mi semeni şi te-alung negreşit, fără temeri şi explicaţii. Tu-mi eşti atât de diferit în toate şi mă-ntâlnesc iar într-o doară sorbindu-ţi suspinul infatuat. Mă domini. Mai curând prin absenţă şi regăsire, prin sfidare şi cutezanţă. Prin binele ascuns, nevăzut, avid de linişte şi aparenţă. Şi eu mă lupt cu mine, cât să nu mă-nfrâng. Stranie războirea cu singurătatea într-o aglomeraţie istovitoare de suflete. Tu simţi la fel?

Andreea Palasescu
Adăugat de Andreea Palasescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cât din tine sunt eu? O clipă, un murmur de gând pribeag sau poate o amintire în care stau înghesuite visele. Destul cât să te caut în definiţii nescrise şi să-mi pierd în sine contrastul orb. Destul cât să-mi fie timpul vâltoare şi răsărit firav, şoptit uşor la urechea nopţii, în amurg. Unde te pierd şi unde mă caut? În vorbe nespuse, orgolii şi vidul tăcerii nepătrunse, în fiorul dorului şi revolta crâncenă a nepăsării. În străinul din tine, neînţeles, a cărui taine le-a prins viaţa în pulberea vremii, aruncându-le în taina mea. Nu vreau să ne-mpărţim puţinul. Sunt egoistă şi încă am pe buze gustul dezamăgirii. Tu-mi semeni şi te-alung negreşit, fără temeri şi explicaţii. Tu-mi eşti atât de diferit în toate şi mă-ntâlnesc iar într-o doară sorbindu-ţi suspinul infatuat. Mă domini. Mai curând prin absenţă şi regăsire, prin sfidare şi cutezanţă. Prin binele ascuns, nevăzut, avid de linişte şi aparenţă. Şi eu mă lupt cu mine, cât să nu mă-nfrâng. Stranie războirea cu singurătatea într-o aglomeraţie istovitoare de suflete. Tu simţi la fel?

Andreea Palasescu (18 iunie 2018)
Adăugat de Andreea Palasescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Veneraţii

Venerează iubirea,
Ce sufletul hrăneşte,
Nu mai târziu,
Ci atunci când trăieşte
Şi zilele cu iubire şi pace
Să le trăieşti,
Fericirea să nu o risipeşti,
Să nu o risipeşti.

Venerează, orice dar
Viaţa ţi-a dat
Şi-n dăruiri caritabile
Fii bogat, fii bogat.

Venerează, miracolul naturii
Pastelată în mii de culori
Şi ocroteşte-o omule,
Pentru viitor, pentru viitor.

Venerează pământul,
Pe care trăieşti
Şi frământările,
Furnicarului omenesc,
Căci din el putere primeşti
Să-ţi hrăneşti,
Visele şi speranţele
Firii omeneşti.

Venerează sămânţa,
Învăţăturii trecute
Şi pe ai ei înţelepţi,
Deschizători de drumuri,
Sfatul lor urmeză
Şi a lor virtute,
De vrei viaţa,
Frumos să-ţi trăieşti
Şi viitorul să-l stăpâneşti.

poezie de Valeria Mahok (25 noiembrie 2003)
Adăugat de Valeria Mahok
Comentează! | Votează! | Copiază!