Cu mine...
La umbra unei lumânări
Îmi sriu povestea mea
Și-o văd acum cu ochii goi
De parcă n-am trăit în ea.
poezie de Marilena Ionescu (16 iulie 2012)
Adăugat de Marilena Ionescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre viață, poezii despre ochi sau poezii despre lumânări
Citate similare
Odă ochilor căprui
Iubita mea cu ochi de căprioară,
Parcă acum te văd întâia oară!
Parcă acum te văd cât ești tu de frumoasă,
Iubita mea cu ochii de brazdă-ntoarsă.
Iubita mea cu ochii căprii,
Castane-n mână de copii,
Așa frumoși cum sunt acum
Ochii tăi n-au fost nicicând!
Lumina lor când m-o-nveli,
Văd toamna coborând în vii
Cum face frunze ruginii...
La fel ca ochii tăi căprii.
poezie de Gabriela Mimi Boroianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre lumină
- poezii despre frumusețe
- poezii despre toamnă
- poezii despre ochi căprui
- poezii despre iubire
- poezii despre frunze
- poezii despre căderea frunzelor
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Ce n-am iubit...
Aduce vântul frunze dantelate
lăsând în urmă arborii mai goi,
eu mi-amintesc iubirile ratate
rămase afară noaptea, după ploi.
Și mă cuprind regretele, deodată,
că n-am știut atunci să le împac,
revin acum cu toamna-ntârziată,
plutind pieziș ca frunza din copac.
Le-aș aduna pe toate lângă mine
la gura sobei să le încălzesc,
dar când le văd îmi par niște străine,
cu ochii plânși și zâmbet nefiresc.
Ajung tot mai aproape de fereastră
dansând pe ritmul unui triolet,
se ofilesc garoafele în glastră,
privind prin geam apusul violet.
Se scurg prin mine clipele ratate,
ce n-am iubit rămâne doar un vis,
iubirile de-atunci, neacceptate,
în propria mea viață m-au închis.
poezie de Corneliu Neagu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și poezii despre copaci, poezii despre zâmbet, poezii despre vânt, poezii despre visare, poezii despre ritm sau poezii despre plâns
Povestea mea e și a ta?
picioarele le am în noroi,
mi-e rece și mi-e ud și voi
îmi aruncați noroiul vostru,
m-ați confundat cu popa prostu*
sunt plin de stropii murdăriți
uscat sub lutul plin cu dinți,
mușcați din mine unde-s crud
să mă înec, să mă afund
nu văd vreo mână să mă prind,
văd negrul cer și e arid,
văd și tufișuri și au ghimpi,
pe cine strig și în ce timpi
când sub picioare simțeam stânci
ce mulți erau, veneau pe brânci,
mă agățau de pantaloni
și erau toți supușii clovni
m-au lins pe mâini și pe picioare,
le-am dat o mână iar să zboare,
acum din cer ei dau cu ploi,
cu tunete și mult noroi
.................................
povestea mea e și a ta?
merită oare cineva?
cum spune Dumnezeu cel Sfânt
să îl ridici de la pământ
te-ntreb pe tine și-mi fac cruce,
ai o privire parcă, dulce,
te-aud rostind cu stinsul glas:
,, ajută-mă sa merg un pas"
poezie de Radu Mihăilescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre picioare
- poezii despre stânci
- poezii despre sfinți
- poezii despre sfințenie
- poezii despre religie
- poezii despre ploaie
- poezii despre negru
- poezii despre murdărie
- poezii despre lut
Contur
două falange țin umbra tâmplei
pe drumul meu mă văd
nevăzută până-n adânc în moleșeală
o umbră pe cadran
răspunsă din eu
perechea mea artizanală
poezie de Marilena Tiugan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Despartire
Se-ntunecă din nou afară:
Sfârșește altă zi din vară;
Și seara-ncet sosește iar:
O altă zi din calendar.
Dar nouri grei se scurg pe cer
Întunecând lumina slabă,
Și parcă văd eu chipul ei
Pe nori, chiar și pe luna albă.
Pe cerul negru-înourat,
O șansă-am vrut, tu nu mi-ai dat!
De vor pleca-acei nouri grei,
Voi revedea eu chipul ei?
Și parcă din senin, acum
Văd stele multe, cu duium;
Văd luna, văd chiar și planete
Sau poate ochii-mi joacă feste.
Eu văd o stea ce cade-ncet,
Marcând un tragic greu sfârșit,
Aș vrea să pot ca să te iert,
Dar altă fată-am întâlnit.
Aceea despre care-acum îți scriu
Știi, inima ei mi-o arată,
Nu vrea să-mi facă un sicriu
Ci-mi dă a ei iubire toată.
În schimbu-acestor clipe scurte
Dau astăzi, tot ce am trăit
Căci clipele îmi sunt acum plăcute
Și vreau să uit că te-am iubit.
Acum când drumul ni se taie
Și viața ni s-a despărțit
Îți scriu pe ultima mea foaie
Îți spun că mult, prea mult eu te-am iubit
poezie de Cristian Olaru
Adăugat de Miruna Dima
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre tragedie, poezii despre timp, poezii despre sfârșit, poezii despre prezent, poezii despre planete sau poezii despre nori
Luminile din ochii unei păsări
păi Doamne dacă se îmbolnăvesc până și păsările de lumină
de ce să mai aștepte altceva și nu s-ar vindeca cu ea
și gândul întrece întâmplarea canarului
scăpat din colivie zboară înainte și înapoi
deasupra aceleeași flori
în tremur de aripi colorate țesute cu mâna
umple aerul cu polen
ca să danseze și polenul
valsul orbitelor exaltate
și când nimeni nu se așteaptă
trage cu ciocul soarele înăuntrul camerei
stau acasă și văd ce n-am mai văzut
luminile calme din ochii unei păsări
un vals între polenuri și sfârșitul sigur al zilei
poezie de Marilena Tiugan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre vals, poezii despre păsări, poezii despre dans, poezii despre zbor sau poezii despre mâini
Resimtiri...
Ma pierd, nu ma lăsa să mor,
Trecutul - nu mi-a fost ușor,
Mă simt uitat, și parcă zbor,
Speranța mea, e în viitor.
Cu lacrimi îmi plătesc tributul,
Am să blestem pe veci minutul.
Mai văd și acum, ce nu se vede,
Mai cred și acum, ce nu se crede
Sunt un vechi colecționar,
De lacrimi și de durere.
Hazardul îmi descrește clar,
Sentimentul de plăcere.
poezie de Cosmin Vasile Uglean
Adăugat de Cosmin Vasile Uglean
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre viitor, poezii despre uitare, poezii despre trecut, poezii despre plăcere, poezii despre plată, poezii despre moarte sau poezii despre minute
Știi ce fac acum?...
știi ce fac acum?... mă gândesc la tine,
mi se întâmplă des să mă gândesc,
pătrunsă toată ești în inimă la mine
și nu mai pleci, iar eu nu te gonesc
îmi dai o stare de plutire lină,
îmi dai o stare care vreau s-o am,
simt inima cum ție se închină,
ea, care închinată nu-i de-atâția ani
îndeamnă să te caut. să mi te-apropii
și parcă nu-nțeleg și mă feresc,
să nu-ți văd chipul, să nu-ți văd nici ochii,
căci de îi văd deodată mă topesc
îmi este frică, frică-mi e de mine,
de felul meu timid, neînțeles,
o frică de durerile de tine
și alungarea lor mi-e chinul reales
știi ce fac acum?... mă gândesc la tine
și gândul nu m-ascultă să nu mă gândesc
și toate nopțile cândva senine,
acum cu chipul tău și-n vise, chinuiesc
poezie de Radu Mihăilescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre inimă, poezii despre noapte, poezii despre gânduri, poezii despre frică sau poezii despre durere
A pierit toată asprimea verdelui, iar mâinile se mișcă a mirare. Ierburile sunt acum aproape purificate de vară. După ploi, în mijlocul unei zile însorite parcă ar fi duminică.
citat din Marilena Tiugan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre zile, citate despre verde, citate despre timp, citate despre ploaie sau citate despre mâini
Depresie VII
Și-o să mă retrag din lume
Într-un loc ferit, ascuns...
Stins, cu sufletul tăciune
Poate c-am trăit deajuns.
Ochii mei, ce-au tins spre stele,
Câte, oare, n-au văzut?!
Fapte bune, fapte rele
Am trăit și le-am făcut.
Ce voi regreta? Nimica!
Bine-n lume n-am trăit...
Soră bună mi-a fost frica
Și prea multe am râvnit.
Niciodată, nicăierea,
N-a ieșit cum am vrut eu....
Poate n-am avut puterea
De-a înfrânge veacul greu.
Singur m-am simțit, întruna,
Nici prieteni n-am avut...
M-a învins, mereu, minciuna
Nedreptatea m-a durut.
Și prea des în amintire
Cu tristețe m-am ascuns
Și-am dorit prea mult iubire
Și iubirea m-a străpuns.
Am tânjit dar ce anume,
Am tânjit nici nu mai știu...
Și-o durere fără nume
M-a ținut, ades, pustiu.
Zile veștede, încruntate,
Am trăit, pășind greoi...
Amăgiri am dus în spate -
Ca pe-un colțuros pietroi.
... Și-o să mă retrag din lume,
Într-un loc ascuns, ferit;
Stins de-o silă fără nume
Oare, totuși, am trăit?!
poezie de Boris Ioachim
Adăugat de Boris Ioachim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Vezi mai multe poezii despre înfrângere, poezii despre zile, poezii despre tristețe, poezii despre suflet, poezii despre stele sau poezii despre prietenie
Parcă mă văd...
Parcă mă văd, curând, pe-a mea străduță,
bătrân, bolnav, ursuz și părăsit,
înfășurat, cu tălpile-n granit,
ca Laocoon, de muzica lui Guță.
De-un șir de corbi tocat, la infinit,
cu ciocuri negre-n vârf de tărtăcuță,
și, rar de tot, de câte-o bunicuță,
luat și re luat, la terfelit.
Și cum eram... cântam pe bulevarde,
zburam printre perdele ce-ntrevăd
și-n clipa asta stele, miliarde,
rememorând al dragostei prăpăd.
În ochii tăi, de-acum, ceva mă arde
și-aproape orb deja, parcă mă văd.
sonet de Daniel Bratu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre muzică, poezii despre infinit, poezii despre bătrânețe sau poezii despre boală
Micuță stea
În fiecare noapte
Te văd, micuță stea,
Cum tainic, de departe,
Veghezi asupra mea.
Sub raza ta vrăjită
Adorm încetișor,
Am inima tihnită
Și sufletul ușor.
Cu pleoapele închise
Îți simt divinul har
Și mă cufund în vise
Și toate aievea-mi par.
Îmi văd copilăria
Și viața ce-am trăit;
Ce mare-i bucuria,
Ce mult noi ne-am iubit!
Și înțeleg prea bine
Acum, micuță stea,
Că nu ești orișicine,
Ci ești măicuța mea.
poezie de Octavian Cocoș (29 mai 2022)
Adăugat de Octavian Cocoș
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre somn, poezii despre copilărie sau poezii despre bucurie
Agățată de cuvinte
Eu rămân ca o mare de iarnă
Am mâini de apă pline de voci...
Îmi respiră tăcerea cuvintelor.
Dacă mă uit și mă schimb în ochii tăi
Îmi dau seama că te văd...
Dacă privesc din ochii tăi
Văd omul care nu vorbește
Dar care spune ceva:
Linia orizontului, aspectul tău peste zile
Sau nemulțumirea secretă
Sau chiar dezbrăcată.
Dacă privesc din ochii tăi
Văd cerul în perspectivă...
Norii ce judecă alb,
Văd mainile care deschid ninsoarea
Pe fruntea gândurilor.
Dacă te uiți la ochii tăi, în ochii tăi,
Vezi dragostea pe care
Nu o înțelegi niciodată,
Restul rămâne în tine și ningi.
Am fost un zâmbet în vocea ta
Și-o privire într-un strigăt
Agățat de cuvinte.
poezie de Corina Mihaela Soare
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre voce, poezii despre cuvinte, poezii despre vorbire, poezii despre tăcere sau poezii despre schimbare
Rămâi clipită...
pe îndelete rochia ta
te dezvelește, bate vântul,
îți văd piciorul pe sub umbra sa,
mă las furat... furat mi-e gândul
mă rog de vânt să sufle mai cu foc,
mă rog tăcut și înțelege,
mi-arată coapsa, până la mijloc,
frumoasa-ți coapsă, îmi e lege
pășesc încet în urma ta,
din șolduri parcă mi te legeni,
o nebunie parcă îmi cânta,
chemarea dulce, către pepeni
sunt chinuit, privesc încețoșat,
văd licărul din trup de doamnă,
domniță dragă, sunt amorezat,
m-aud rostind, încet, cu teamă
întorci privirea, îmi surâzi
pe buzele-ți cărnoase, frământarea,
sticlești în ochi, vorbesc parcă la surzi,
rămâi clipită... cu uitarea
poezie de Radu Mihăilescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre rochii, poezii despre nebunie sau poezii despre legi
Unei guralive
Sub această piatră zace
Jos, la umbra unui dud;
Și acum, când știu că tace,
Parcă tot o mai aud.
epigramă de Constant Petrescu din Cimitirul vesel (2000)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe epigrame despre vorbire sau epigrame despre tăcere
Epitaf unei guralive
Sub această piatră zace,
Jos, la umbra unui dud;
Și acum, știind că tace,
Parcă tot o mai aud.
epitaf epigramatic de Constant Petrescu din Antologia epigramei românești, 2007 (2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!
N-am de unde felinare
Iar o pană de curent
Când aveam mare nevoie
Mult mai mult decât Ahoe
Într-un mediu recurent
N-am de unde felinare,
N-am de unde lumânări
Când furnică pe spinări
Spaimele din nopți călare;
Parcă mi-au bătut în poartă
Morți bătrâni din paraclise
Înviind în manuscrise:
Cele de la Marea Moartă
Parcă sunt la o răscruce
Dincolo de care, ce e
Obsesiv ca o idee,
Conturează-se o cruce.
poezie de Ion Untaru din manuscris
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre spaimă, poezii despre furnici, poezii despre călărie sau poezii despre cruce
"Mă cred fluturele ce stă nemișcat pe piciorul tău..."
ai spus
iar lumea din jurul meu
a devenit atât de mică
încât
m-am simțit inutilă
cu brațele moi
cu tâmplele zvâcnind de durerea cuvintelor tale
și când n-am putut să mai respir
am închis ochii
de parcă sub pleoapele mele
se ascundea
o grădină imensă
unde strigătele stau suspendate
și vezi tu
mă tem să te crezi fluture
că toamna fluturii trec în uitare
și nu vreau să îmi fie dor
nu încă
pentru că n-am apucat
să gustăm
din întâmplarea noastră
ca dintr-un fruct zemos
și să ne limpezim poveștile
să ne ștergem brațele
de sânge
să alergăm desculți prin toate visele
ca și când tot ce am trăit până acum
a fost nimic
poezie de Any Drăgoianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre fluturi, poezii despre sânge sau poezii despre fructe
Cuvinte curgătoare
Trebuie să te văd, iar
Nu-mi lipsesc nici visele triste, nici clipele stranii,
Aș porni un foc, pe care să-l vezi de la distanță,
În care să-mi ard trecutul și... să-l vezi, pentru ultima oară,
Trebuie să te văd, iar -
m-am îmbătat în mireasma ta de femeie,
hmm....
în alcool, tutun și nori plini de sunete distorsionate,
hmm - sunt sigur ca ai mai auzit măcar o singură dată
acel sunet
care parcă
îți imită prezența; pașii subtili, piruetele timide,
hmm - nu sunt aici,
nu eu, ci acele momente -
trebuie să te văd, iar
dar cine ești tu? De fapt, ești tu, nu prea înțeleg exact ce,
dar ești tot ce văd acum,
ești imaginea din vise și din dorințele zilei
ești C și repet într-un mod consistent asta
în fața ei, în fața lui,
în a mea nu este nevoie,
te văd urcând pe-o aripă, șubredă,
- nu mi-am pierdut aripile -
Ești un dicționar și-o oglindă...
Trebuie să te văd, iar, ești C și repet într-un mod consistent asta
poezie de Iordan Ionescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre sunet, poezii despre aripi, poezii despre imagine sau poezii despre fumat
Nu-ți mai spun...
întotdeauna mă gândeam ce spun
ca să nu spun la ce mă voi gândi
și îmbrăcat în togă de tribun
și dezbrăcat de verbul: "a iubi"
de la o vreme nu mă mai gândesc
de la o vreme spun așa cum este
că sunt demult nebun și că iubesc
sfârșitul la o tainică poveste
deobicei povestea se termină
cu noaptea nunții când eroii pleacă
să pună punct pe "i" ce determină
și rol de apa și de piatră saca
povestea mea începe cu aluzii
povestea mea începe cu finaluri
cu ani la fundul mării de iluzii
cu maluri de abrupte idealuri
povestea mea începe de departe
povestea mea începe de la școală
povestea mea începe dintr-o carte
din care cineva a rupt o coală...
povestea mea știută pe de rost
povestea mea trăită fără rost
povestea-n care și mereu ai fost
străină la streinu-ți adăpost...
acum, ajuns în pragul veșniciei
cu trepte de abanos și gorun
gândesc în termeni noi, de fantezie
ce nu ți-am spus o veșnicie-nu-ți mai spun...
poezie de Iurie Osoianu (15 decembrie 2019)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre școală, poezii despre verb, poezii despre stejari, poezii despre nuntă sau poezii despre nuditate