Adaugă un citat | Citate la întâmplare | Votează! | Votate recent | Adăugate recent | Comentarii recente | Top general

Cu mine...

La umbra unei lumânări
Îmi sriu povestea mea
Și-o văd acum cu ochii goi
De parcă n-am trăit în ea.

poezie de (16 iulie 2012)
Adăugat de Marilena IonescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Citate similare

Gabriela Mimi Boroianu

Odă ochilor căprui

Iubita mea cu ochi de căprioară,
Parcă acum te văd întâia oară!

Parcă acum te văd cât ești tu de frumoasă,
Iubita mea cu ochii de brazdă-ntoarsă.

Iubita mea cu ochii căprii,
Castane-n mână de copii,

Așa frumoși cum sunt acum
Ochii tăi n-au fost nicicând!

Lumina lor când m-o-nveli,
Văd toamna coborând în vii

Cum face frunze ruginii...
La fel ca ochii tăi căprii.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Corneliu Neagu

Ce n-am iubit...

Aduce vântul frunze dantelate

lăsând în urmă arborii mai goi,

eu mi-amintesc iubirile ratate

rămase afară noaptea, după ploi.

Și mă cuprind regretele, deodată,

n-am știut atunci să le împac,

revin acum cu toamna-ntârziată,

plutind pieziș ca frunza din copac.

Le-aș aduna pe toate lângă mine

la gura sobei să le încălzesc,

dar când le văd îmi par niște străine,

cu ochii plânși și zâmbet nefiresc.

Ajung tot mai aproape de fereastră

dansând pe ritmul unui triolet,

se ofilesc garoafele în glastră,

privind prin geam apusul violet.

Se scurg prin mine clipele ratate,

ce n-am iubit rămâne doar un vis,

iubirile de-atunci, neacceptate,

în propria mea viață m-au închis.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Povestea mea e și a ta?

picioarele le am în noroi,
mi-e rece și mi-e ud și voi
îmi aruncați noroiul vostru,
m-ați confundat cu popa prostu*

sunt plin de stropii murdăriți
uscat sub lutul plin cu dinți,
mușcați din mine unde-s crud
să mă înec, să mă afund

nu văd vreo mână să mă prind,
văd negrul cer și e arid,
văd și tufișuri și au ghimpi,
pe cine strig și în ce timpi

când sub picioare simțeam stânci
ce mulți erau, veneau pe brânci,
mă agățau de pantaloni
și erau toți supușii clovni

m-au lins pe mâini și pe picioare,
le-am dat o mână iar să zboare,
acum din cer ei dau cu ploi,
cu tunete și mult noroi

.................................

povestea mea e și a ta?
merită oare cineva?
cum spune Dumnezeu cel Sfânt
să îl ridici de la pământ

te-ntreb pe tine și-mi fac cruce,
ai o privire parcă, dulce,
te-aud rostind cu stinsul glas:
,, ajută-mă sa merg un pas"

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Marilena Tiugan

Contur

două falange țin umbra tâmplei
pe drumul meu mă văd
nevăzută până-n adânc în moleșeală
o umbră pe cadran
răspunsă din eu
perechea mea artizanală

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Despartire

Se-ntunecă din nou afară:
Sfârșește altă zi din vară;
Și seara-ncet sosește iar:
O altă zi din calendar.

Dar nouri grei se scurg pe cer
Întunecând lumina slabă,
Și parcă văd eu chipul ei
Pe nori, chiar și pe luna albă.

Pe cerul negru-înourat,
O șansă-am vrut, tu nu mi-ai dat!
De vor pleca-acei nouri grei,
Voi revedea eu chipul ei?

Și parcă din senin, acum
Văd stele multe, cu duium;
Văd luna, văd chiar și planete
Sau poate ochii-mi joacă feste.

Eu văd o stea ce cade-ncet,
Marcând un tragic greu sfârșit,
Aș vrea să pot ca să te iert,
Dar altă fată-am întâlnit.

Aceea despre care-acum îți scriu
Știi, inima ei mi-o arată,
Nu vrea să-mi facă un sicriu
Ci-mi dă a ei iubire toată.
În schimbu-acestor clipe scurte
Dau astăzi, tot ce am trăit…
Căci clipele îmi sunt acum plăcute
Și vreau să uit că te-am iubit.

Acum când drumul ni se taie
Și viața ni s-a despărțit
Îți scriu pe ultima mea foaie
Îți spun că mult, prea mult eu te-am iubit…

poezie de
Adăugat de Miruna DimaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Marilena Tiugan

Luminile din ochii unei păsări

păi Doamne dacă se îmbolnăvesc până și păsările de lumină
de ce să mai aștepte altceva și nu s-ar vindeca cu ea
și gândul întrece întâmplarea canarului
scăpat din colivie zboară înainte și înapoi
deasupra aceleeași flori
în tremur de aripi colorate țesute cu mâna
umple aerul cu polen
ca să danseze și polenul
valsul orbitelor exaltate
și când nimeni nu se așteaptă
trage cu ciocul soarele înăuntrul camerei
stau acasă și văd ce n-am mai văzut
luminile calme din ochii unei păsări
un vals între polenuri și sfârșitul sigur al zilei

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Resimtiri...

Ma pierd, nu ma lăsa să mor,
Trecutul - nu mi-a fost ușor,
Mă simt uitat, și parcă zbor,
Speranța mea, e în viitor.

Cu lacrimi îmi plătesc tributul,
Am să blestem pe veci minutul.
Mai văd și acum, ce nu se vede,
Mai cred și acum, ce nu se crede

Sunt un vechi colecționar,
De lacrimi și de durere.
Hazardul îmi descrește clar,
Sentimentul de plăcere.

poezie de
Adăugat de Cosmin Vasile UgleanSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Știi ce fac acum?...

știi ce fac acum?... mă gândesc la tine,
mi se întâmplă des să mă gândesc,
pătrunsă toată ești în inimă la mine
și nu mai pleci, iar eu nu te gonesc

îmi dai o stare de plutire lină,
îmi dai o stare care vreau s-o am,
simt inima cum ție se închină,
ea, care închinată nu-i de-atâția ani

îndeamnă să te caut. să mi te-apropii
și parcă nu-nțeleg și mă feresc,
să nu-ți văd chipul, să nu-ți văd nici ochii,
căci de îi văd deodată mă topesc

îmi este frică, frică-mi e de mine,
de felul meu timid, neînțeles,
o frică de durerile de tine
și alungarea lor mi-e chinul reales

știi ce fac acum?... mă gândesc la tine
și gândul nu m-ascultă să nu mă gândesc
și toate nopțile cândva senine,
acum cu chipul tău și-n vise, chinuiesc

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Marilena Tiugan

A pierit toată asprimea verdelui, iar mâinile se mișcă a mirare. Ierburile sunt acum aproape purificate de vară. După ploi, în mijlocul unei zile însorite parcă ar fi duminică.

citat din
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Depresie VII

Și-o să mă retrag din lume
Într-un loc ferit, ascuns...
Stins, cu sufletul tăciune –
Poate c-am trăit deajuns.

Ochii mei, ce-au tins spre stele,
Câte, oare, n-au văzut?!
Fapte bune, fapte rele –
Am trăit și le-am făcut.

Ce voi regreta? Nimica! –
Bine-n lume n-am trăit...
Soră bună mi-a fost frica
Și prea multe am râvnit.

Niciodată, nicăierea,
N-a ieșit cum am vrut eu....
Poate n-am avut puterea
De-a înfrânge veacul greu.

Singur m-am simțit, întruna,
Nici prieteni n-am avut...
M-a învins, mereu, minciuna –
Nedreptatea m-a durut.

Și prea des în amintire
Cu tristețe m-am ascuns
Și-am dorit prea mult iubire –
Și iubirea m-a străpuns.

Am tânjit – dar ce anume,
Am tânjit – nici nu mai știu...
Și-o durere fără nume
M-a ținut, ades, pustiu.

Zile veștede, încruntate,
Am trăit, pășind greoi...
Amăgiri am dus în spate -
Ca pe-un colțuros pietroi.

... Și-o să mă retrag din lume,
Într-un loc ascuns, ferit;
Stins de-o silă fără nume –
Oare, totuși, am trăit?!

poezie de
Adăugat de Boris IoachimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
comentariiAu fost scrise 4 comentarii până acum.
Participă la discuție!

Parcă mă văd...

Parcă mă văd, curând, pe-a mea străduță,
bătrân, bolnav, ursuz și părăsit,
înfășurat, cu tălpile-n granit,
ca Laocoon, de muzica lui Guță.

De-un șir de corbi tocat, la infinit,
cu ciocuri negre-n vârf de tărtăcuță,
și, rar de tot, de câte-o bunicuță,
luat și re luat, la terfelit.

Și cum eram... cântam pe bulevarde,
zburam printre perdele ce-ntrevăd
și-n clipa asta stele, miliarde,

rememorând al dragostei prăpăd.
În ochii tăi, de-acum, ceva mă arde
și-aproape orb deja, parcăvăd.

sonet de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Micuță stea

În fiecare noapte
Te văd, micuță stea,
Cum tainic, de departe,
Veghezi asupra mea.

Sub raza ta vrăjită
Adorm încetișor,
Am inima tihnită
Și sufletul ușor.

Cu pleoapele închise
Îți simt divinul har
Și mă cufund în vise
Și toate aievea-mi par.

Îmi văd copilăria
Și viața ce-am trăit;
Ce mare-i bucuria,
Ce mult noi ne-am iubit!

Și înțeleg prea bine
Acum, micuță stea,
Că nu ești orișicine,
Ci ești măicuța mea.

poezie de (29 mai 2022)
Adăugat de Octavian CocoșSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Corina Mihaela Soare

Agățată de cuvinte

Eu rămân ca o mare de iarnă
Am mâini de apă pline de voci...
Îmi respiră tăcerea cuvintelor.
Dacă mă uit și mă schimb în ochii tăi
Îmi dau seama că te văd...
Dacă privesc din ochii tăi
Văd omul care nu vorbește
Dar care spune ceva:
Linia orizontului, aspectul tău peste zile
Sau nemulțumirea secretă
Sau chiar dezbrăcată.

Dacă privesc din ochii tăi
Văd cerul în perspectivă...
Norii ce judecă alb,
Văd mainile care deschid ninsoarea
Pe fruntea gândurilor.
Dacă te uiți la ochii tăi, în ochii tăi,
Vezi dragostea pe care
Nu o înțelegi niciodată,
Restul rămâne în tine și ningi.

Am fost un zâmbet în vocea ta
Și-o privire într-un strigăt
Agățat de cuvinte.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Rămâi clipită...

pe îndelete rochia ta
te dezvelește, bate vântul,
îți văd piciorul pe sub umbra sa,
mă las furat... furat mi-e gândul

mă rog de vânt să sufle mai cu foc,
mă rog tăcut și înțelege,
mi-arată coapsa, până la mijloc,
frumoasa-ți coapsă, îmi e lege

pășesc încet în urma ta,
din șolduri parcă mi te legeni,
o nebunie parcă îmi cânta,
chemarea dulce, către pepeni

sunt chinuit, privesc încețoșat,
văd licărul din trup de doamnă,
domniță dragă, sunt amorezat,
m-aud rostind, încet, cu teamă

întorci privirea, îmi surâzi
pe buzele-ți cărnoase, frământarea,
sticlești în ochi, vorbesc parcă la surzi,
rămâi clipită... cu uitarea

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Unei guralive

Sub această piatră zace
Jos, la umbra unui dud;
Și acum, când știu că tace,
Parcă tot o mai aud.

epigramă de din Cimitirul vesel (2000)
Adăugat de Gheorghe CulicovschiSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Epitaf unei guralive

Sub această piatră zace,
Jos, la umbra unui dud;
Și acum, știind că tace,
Parcă tot o mai aud.

epitaf epigramatic de din Antologia epigramei românești, 2007 (2007)
Adăugat de Gheorghe CulicovschiSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Ion Untaru

N-am de unde felinare

Iar o pană de curent
Când aveam mare nevoie
Mult mai mult decât Ahoe
Într-un mediu recurent

N-am de unde felinare,
N-am de unde lumânări
Când furnică pe spinări
Spaimele din nopți călare;

Parcă mi-au bătut în poartă
Morți bătrâni din paraclise
Înviind în manuscrise:
Cele de la Marea Moartă

Parcă sunt la o răscruce
Dincolo de care, ce e
Obsesiv ca o idee,
Conturează-se o cruce.

poezie de din manuscris
Adăugat de Ion UntaruSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Any Drăgoianu

"Mă cred fluturele ce stă nemișcat pe piciorul tău..."

ai spus
iar lumea din jurul meu
a devenit atât de mică
încât
m-am simțit inutilă
cu brațele moi
cu tâmplele zvâcnind de durerea cuvintelor tale
și când n-am putut să mai respir
am închis ochii
de parcă sub pleoapele mele
se ascundea
o grădină imensă
unde strigătele stau suspendate

și vezi tu
mă tem să te crezi fluture
că toamna fluturii trec în uitare
și nu vreau să îmi fie dor
nu încă
pentru că n-am apucat
să gustăm
din întâmplarea noastră
ca dintr-un fruct zemos
și să ne limpezim poveștile
să ne ștergem brațele
de sânge
să alergăm desculți prin toate visele
ca și când tot ce am trăit până acum
a fost nimic

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.

Cuvinte curgătoare

Trebuie să te văd, iar –
Nu-mi lipsesc nici visele triste, nici clipele stranii,
Aș porni un foc, pe care să-l vezi de la distanță,
În care să-mi ard trecutul și... să-l vezi, pentru ultima oară,
Trebuie să te văd, iar -
m-am îmbătat în mireasma ta de femeie,
hmm....
în alcool, tutun și nori plini de sunete distorsionate,
hmm - sunt sigur ca ai mai auzit măcar o singură dată
acel sunet
care parcă
îți imită prezența; pașii subtili, piruetele timide,
hmm - nu sunt aici,
nu eu, ci acele momente -
trebuie să te văd, iar
dar cine ești tu? De fapt, ești tu, nu prea înțeleg exact ce,
dar ești tot ce văd acum,
ești imaginea din vise și din dorințele zilei
ești C și repet într-un mod consistent asta
în fața ei, în fața lui,
în a mea nu este nevoie,
te văd urcând pe-o aripă, șubredă,
- nu mi-am pierdut aripile -
Ești un dicționar și-o oglindă...
Trebuie să te văd, iar, ești C și repet într-un mod consistent asta

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Nu-ți mai spun...

întotdeauna mă gândeam ce spun
ca să nu spun la ce mă voi gândi
și îmbrăcat în togă de tribun
și dezbrăcat de verbul: "a iubi"

de la o vreme nu mă mai gândesc
de la o vreme spun așa cum este
că sunt demult nebun și că iubesc
sfârșitul la o tainică poveste

deobicei povestea se termină
cu noaptea nunții când eroii pleacă
să pună punct pe "i" ce determină
și rol de apa și de piatră saca

povestea mea începe cu aluzii
povestea mea începe cu finaluri
cu ani la fundul mării de iluzii
cu maluri de abrupte idealuri

povestea mea începe de departe
povestea mea începe de la școală
povestea mea începe dintr-o carte
din care cineva a rupt o coală...

povestea mea știută pe de rost
povestea mea trăită fără rost
povestea-n care și mereu ai fost
străină la streinu-ți adăpost...

acum, ajuns în pragul veșniciei
cu trepte de abanos și gorun
gândesc în termeni noi, de fantezie
ce nu ți-am spus o veșnicie-nu-ți mai spun...

poezie de (15 decembrie 2019)
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Căutare

Căutări recente | Top căutări | Info

Fani pe Facebook