Tac şi fac

E prea mult rai în grai să cânt la nai
Şi prea mult cer în cerc să mai încerc
E prea mult cânt în vânt să mai descânt
Mai bine tac şi fac şi nu desfac.

Mă trag de drag pe-al sufletului prag
Şi strig de frig: dă-mi foc să nu mă sting
Decât să mor de dor şi să te-ador
Mai bine tac şi fac şi nu desfac.

Pisez la cap, visez dar nu mizez
Pe cei ce vin de vineri şi revin
La uşă stând, bătând şi străbătând...
Mai bine tac şi fac şi nu desfac.

poezie de Marius Robu din Carte de bucăţi (6 ianuarie 2007)
Adăugat de Marius Robu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tac şi fac

E prea mult rai în grai să cânt la nai
Şi prea mult cer în cerc să mai încerc
E prea mult cânt în vânt să mai descânt
Mai bine tac şi fac şi nu desfac.

Mă trag de drag pe-al sufletului prag
Şi strig de frig: dă-mi foc să nu mă sting
Decât să mor de dor şi să te-ador
Mai bine tac şi fac şi nu desfac.

Pisez la cap, visez dar nu mizez
Pe cei ce vin de vineri şi revin
La uşă stând, bătând şi străbătând...
Mai bine tac şi fac şi nu desfac.

poezie de Marius Robu din Carte de bucăţi (2009)
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tac sau nu tac

mă legăn plângând
sub cerul fără margini
lacrima mea îneacă
o lăcustă-n miez de floare
cu margini de foc
tac
ce să fac? aştept
luna cu aripi să planeze
în zborul însoţit de cântece
de flaut de nai din ce mai ai
n-am chef să plâng
dar trebuie să strig în cele
patru zări în drum spre tine
vântul rupe din picioare
inima nu-mi zboară
şi-a pierdut puful din aripi
tac sau nu mai tac

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Decât

Decât să tac
Mai bine fac
Şi să scriu
Până târziu
Decât să stau
Le zic pe şleau
Şi le compun
În grai străbun
Decât să renunţ
Mai bine pronunţ
Cu noi accente
În straie decente
Versuri utile
Scrise pe file
Versuri zglobii
Pentru cei vii

poezie de David Boia (19 decembrie 2016)
Adăugat de David Boia
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cercul soldatului

Au plâns soldaţii iar acum sunt bălţi
Copiii sar în ele şi stropesc
Soldaţii tac şi reci se înveselesc
sub cărţi.
În cerc dansăm cu pâinea vrem-nu-vrem
Mai bine nu mai zic
şi tac!
deci hai să o desfacem
s-o mâncăm
şi alţi soldaţi să facem
şi să fac...
Ca să-i tăiem!

poezie de Alin Ghiorghieş
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

În palme

Am prins viaţa mea în palme
Şi am strâns-o de pe drum,
Am ascuns-o între drame
Care-o chinuiesc cu fum.

Am prins viaţa prigonită
Şi-am păstrat-o fără tâlc,
O privesc nemărginită,
În deşertul ei tac mâlc.

Mă aplec de gânduri nude,
Îndoită, parcurg nopţi,
Clipele ce cântă surde,
Pe la uşi şi pe la porţi.

Viaţa mea o strâng în palme,
Dar mă dor, mă dor prea mult,
Parcă taie cu mici lame,
Timpurile de demult.

Dacă mă desfac la palme,
Poate-ar fi mai bine aşa,
Fugă clipele din drame,
Viaţa mea şi umbra sa.

Să înalţ doar către ceruri
Tot ce-i viu şi omenesc,
Să rămână doar ecouri
Pe la cei ce mă iubesc

poezie de Corina Mihaela Soare
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mult mai puţin decât puţin mai mult

Nu mai am niciun gând,
Niciun vers nu mai scriu,
În uitare, curând
O să mor, o să fiu.

Într-un pumn o să strâng
Tot ce am din ce nu-i
Şi-o să-i râd şi-o să-i plâng
Orişicui, nimănui.

Lasă-mă să te las,
Plec puţin şi revin,
Că-s plecat şi-am rămas
Prea demult, prea puţin!

poezie de Marius Robu din Aproape alb (8 octombrie 2013)
Adăugat de Marius Robu
Comentează! | Votează! | Copiază!

În iubire

Unii spun, dar nu fac.
Alţii fac, dar nu spun.
Mulţi vorbesc, însă tac.
Care-i rău? Care-i bun?

Unii pleacă prea mult.
Alţii vin prea puţin.
Eu pe care-i ascult?
Cei ce pleacă? Ce vin?

Foarte mulţi trecători
Şi destui care stau.
Unii-s raze prin nori,
Ceilalţi ploaie îţi dau.

Cum alegi între ei?
Care oare sunt buni?
Cum să ştii ce mai vrei?
Cum să faci să-i aduni?

Tu încerci să le-arăţi
Că la mijloc poţi fi.
Îi iubeşti chiar pe toţi
Şi-n iubire vei fi.

poezie de Adi Conţu (24 iulie 2018)
Adăugat de Anna Gheorghiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Îmi cer iertare de prea multă poezie...

Am constatat cu-ngrijorare că versul meu nu vă e drag
V-am plictisit şi rău mă doare, că doar câţiva mai sunt în prag...
Şi ca urmare, iau măsura ce se impune, nu mai scriu
Decât la lună-o poezie şi poate chiar şi mai târziu...

Tristeţera mea nu e benignă, ştiu că v-aţi săturat de ea
Dar ea e-n mine şi ştiţi bine că n-am să mă despart aşa
De-odată, niciodată, căci este-n soarta mea şi ştiţi
Toţi cei acei ce de-ani de zile, în orice clipă mă citiţi...

De fapt, firesc chiar mi se pare, că scriu prea mult şi nu-i normal
Să vin cu versurile-n ploaie şi să v-acopăr cu-al lor val.
Eu scriu fiindcă aşa mi-e bine şi mă retrag unde doar eu
Mă sfătuiesc în poezie, la margine de Empireu.

Am universul meu sihastru, unde n-aud şi nici nu văd.
Acolo cerul e albastru şi niciun nor nu întrevăd...
În versuri sunt cea mai frumoasă şi nu am vârstă, nici nu mor
Doar, uneori mă răscoleşte de tine, toamna mea, un dor...

Îmi cer iertare pentru toate poemele ce vi le-am scris
Şi sper să îmi respect cuvântul şi să mai scriu cât am promis...
Că ce-i prea mult nu este bine, devine agasant, vetust
Iar eu nu vreau ca dezolanţa de la cei dragi, nicicând s-o gust...

poezie de Violetta Petre
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tristeţea este cel mai trist cuvânt

El care vede printre rinduri
Vocea bleu marine din tristu-mi cint
Vede-n ea mare, cer estompat
Din sufletul ce ma traieste-n "sint"

Ce sa fac, sa mai iubiti mai mult
Voi ce nu-mi vedeti inima grea
Sufletul in zdrente agatate
De culoarea muzicii din ea.

Ce sa fac, cum sa ma apar
De sagetile ce ma patrund
De cuvinte grele de injurii
Muscind intr-un sentiment plapind.

Ce sa va spun voua de tristete
Cel mai trist dintre zimbiri absente
Cel mai tragic nimb al literei
Ansamblata-n mii de sentimente

Este trist, mult prea tragic
Sa incerci sa scrii totul cu singe
E absurd si mult prea complicat
Ca desi lovit, sa nu poti plinge.

Cel care ma vede printre rinduri
Daca scriu ma tac sau poate cint
Ma gaseste astazi numai suflet
Cu singe si plins curgind cuvint.

E greu, mult prea greu
Ca ranit sa te expui din nou
Unei lumi care loveste-n tine
Si nu intelege visul tau.

E greu, mult prea greu
A-ntelege de ce unii ucid
Chiar si mortii, ce cinta sub pietre,
Sau se scriu prin aerul lichid.

cântec interpretat de Elton John, traducere de Luminiţa Soare
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

În dragoste, unii fac, alţii vorbesc. Mai bine tac şi eu.

citat din Pierre Desproges
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

În vineri

Nu-i ceaţă-n vineri:
Clădirile se-ascund
De prea multe geamuri.

Nu-i frig în vineri:
Vara se umple
De prea multă toamnă.

Nu-i ploaie-n vineri:
Norii asudă
De prea multă joi.

Nu-i vis în vineri:
Somnul se-ntinde
De prea multă noapte.

Nu-i brumă-n vineri:
Verdele plânge
De prea multă febră.

Nu-i doi în vineri:
Tu vindeci ziua
De prea mult eu.

poezie de Gabriela Chişcari (2 noiembrie 2012)
Adăugat de Gabriela Chişcari
Comentează! | Votează! | Copiază!

Prea târziu

Noi ne iubim de mult, şi fără ură,
Chiar de scăpăram vreo vorbă rea din gură;
Nu ne-am făcut mult bine, nici mult rău,
Şi totuşi parcă ne desparte-un râu.

Ce ne desparte nici nu ştim prea bine,
Dar ştim de undeva că răul vine,
Ca de sub sol un gaz otrăvicios -
Se ofileşte tot ce-a fost frumos.

Io-s vinovat ori tu eşti vinovată?
Viaţa toată-i pată lânga pată.
E prea târziu să ne mai despărţim.
Nu mai e tare mult, mai stai. Murim.

poezie celebră de Mihai Beniuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Să plec?!

Mă doare tristeţea, mă doare IUBIREA,
Frământ o-ntrebare:" Mi-am sfârşit menirea?!"
În suflet e ceaţă şi nu ştiu ce simt,
Mă plimb într-un gol... nu mai ştiu să alint.

Să fi obosit de IUBIRE prea multă?!
Privesc trist la ea, dar ea nu m-ascultă...
Mă-ntreabă de ce am adus-o pe lume?!
De ce-am învăţat-o numai lucruri bune?!

Îmi spune c-o doare cumplit roata lumii
Şi pierde, că-şi bagă "în cârd" cu nebunii!
Cuvintele tac şi inima-i surdă
Şi răii se-adună la colţuri, să râdă.

Mă-ntreb ce e bine: să rămân sau să plec?!
E bine să plec când toţi anii îmi trec!
Rămân în Credinţă, că e cel mai bine
Şi îi cer Răbdării să se-ntoarcă la mine!

Nu ştiu ce să fac, nu ştiu ce s-aleg!
Încerc s-o ascult, încerc s-o-nţeleg!...
Am să-l rog pe EL s-aibă grijă de ea!
Ajută-mă, Doamne, că-i "LECŢIA" grea!

poezie de Georgeta Radu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lumina eternă

Iubesc o muritoare de femeie,
Nemuritor fiind prin tot ce fac,
Mă simt precum un lacăt fără cheie
Şi nu ştiu cum să fac să mă desfac

Mă sinucid în fiecare clipă
În care te iubesc şi nu te am
Şi fac din veşnicia ta risipă,
Că sunt nemuritor, precum spuneam

Dar ce să fac, dacă făcui din tine
Făptura lumii cea mai adorată?
Mă rog să înţelegi cum se cuvine
Că n-a mai fost iubită niciodată

O singură femeie muritoare
Ca tine, sub nemuritorul soare.

poezie de Marius Robu din Degeaba
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nebunilor nu trebuie să le acorzi prea multă atenţie decât atunci când tac prea mult.

aforism de Ionuţ Popa
Adăugat de I.m. Popa
Comentează! | Votează! | Copiază!

Oamenii preocupaţi prea mult de ei înşişi, nu fac prea multe pentru alţii, dar nici pentru ei.

Marius Robu în Degeaba (2012)
Adăugat de Marius Robu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Îmi plac oamenii care ştiu ce trebuie eu să fac, dar mai mult îmi plac oamenii care tac şi fac ceea ce trebuia eu să fac!

aforism de Valentin Chilat Cornaci
Adăugat de Valentin Chilat Cornaci
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mai dă-mi o lingură de sare

Mai dă-mi o lingură de sare
căci îmi este limba mult prea dulce
şi somnul mult prea adânc.

Trezeşte-mă de tine
căci nu-mi e bine când îmi este mult prea bine,
permite-mi să alunec peste geana ta închisă
peste muntele respirărilor sacadate
peste gura întredeschisă,
să îmi iau zborul peste piramidele enigmatice
şi lasă-mă astfel să fiu eu
căci numai atunci îţi pot construi o arcă
pentru potopurile ce vor urma.

Departe de tine sunt
şi totuşi,
tu
locuieşti mereu în arca mea.

poezie de Adrian Andrei Călimărea
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mic

ceas mic
tic tac tic
ce ai, dragă?
un tic
nu sunt mic
şi doar tac tac
tu să nu spui nimic
că eu fac
tac tic...
tac

poezie de Viorel Muha (aprilie 2008)
Adăugat de Viorel Muha
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tac

Mi-e drag de tine ca la lună cerul.⁸
In braţe i se cuibăreşte-n nopţi senine.
Şi cand e-ntreagă, sunt şi eu. Ce bine!
Atunci vii tu şi mi te joci cu părul.

Ti-l răsuceşti pe langa mână, şi mă doare
Tac. Durerea de la tine e plăcută.
Of Doamne, ai milă de mine. Mă sărută.
O fi aievea? Este. Credeam că mi se pare.

Hm, gura ta miroase-a floare. De mac
Şi roşie-i ca iasomia. Ba e albă. Flori...
Nu îmi mai pasă acum de forme, de culori.
Mi-eşti drag. Atât mai ştiu. Atât. Si tac.

poezie de Magdalena Rus
Adăugat de Magdalena Rus
Comentează! | Votează! | Copiază!