Foarte puţină lume mai scrie astăzi cu stiloul sau creionul. Între cerneală şi grafit s-a interpus tastatura calculatorului, rezultatul fiind o scriere impersonală, aceeaşi pentru toţi utilizatorii. Se scrie tot mai mult la două mâini, de unde până nu de mult se scria doar cu trei degete.

Mihail Mataringa (8 ianuarie 2012)
Adăugat de Mihail Mataringa
Comentează! | Votează! | Copiază!

Am în faţă tastatura calculatorului şi posibilitatea de a scrie o lucrare genială. Totul e să nimeresc combinaţia ideală a literelor.

aforism de Mihail Mataringa (11 martie 2013)
Adăugat de Mihail Mataringa
Comentează! | Votează! | Copiază!

Aforistul trăieşte cu atât mai mult cu cât scrie mai puţin... Dacă vrea să fie nemuritor, ar face bine să nu scrie nimic...

aforism de Mihail Mataringa (28 iunie 2015)
Adăugat de Mihail Mataringa
Comentează! | Votează! | Copiază!

Degete?

Chiar ar trebui să înţeleg
Să înţeleg
Nu.
Să pătrund sensul
Nu.
Să mă comport ca atare.
Să iau act de ceea ce am înţeles
Bine, creionul acesta este verde
Da, îl văd, înţeleg, pricep
Unu doi, trei...
Văd acest creion şi este verde
Şi, şi ce atitudine să iau faţă de acest
Creion?
Creionul e făcut să scrie.
Înţeleg, pricep dar nu-l văd să scrie.
Creionul nu scrie singur.
Pricep dar cine-l face să scrie?
Tu, el, ea.
Înţeleg: el, ea
Da, parcă îi văd
Dar eu, eu
Cum să scriu? Vezi, asta nu pricep.

poezie de Mihaela Cătană (5 noiembrie 2002)
Adăugat de Mihaela Cătană
Comentează! | Votează! | Copiază!

Septembrie, prea mult...

E mult prea mult septembrie, poete,
În versurile tale amărui
Şi mult prea multe ofuri şi regrete
Între coperţi de carte vrei să pui.

Aruncă o privire mai departe
De toamna care tocmai te-mpresoară
Şi scrie alte versuri, altă carte
Gândind la viitoarea primăvară.

poezie de Mihail Mataringa (19 februarie 2013)
Adăugat de Mihail Mataringa
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vrajă-n vrajă

Scrie, scrie, scrie,
scrie, ciorcîrlie,
cîntă, vulpe blîndă,
crapă, crap de apă,
scrie, scrie, scrie...

Lîngă partea stîngă
un rar cărturar,
peste palimpseste
trece pana-i rece,
scrie, scrie, scrie...

A-nghiţit un chit
cu-al lui bot, socot,
mitul nenumit
şi totemul tot.
Cutie pustie.
Scrie, scrie, scrie...

Joc în soliloc.
Calfa scrie alfa.
Mama scrie gama.
Doi copii scriu pi.

Hîrtie, sicrie...
Scrie, scrie, scrie...

poezie de Nina Cassian din Ambitus (1969)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Trebuinte

Mi-ar fi trebuit cate zece degete
La fiecare mana
Ca sa pot scrie
Atat cat vreau a scrie.
Mi-ar fi trebuit
Trei emisfere cerebrale
Ca sa pot gandi
Si pentru cei (numai) cu bucle.
Mi-ar fi trebuit doua inimi
Care sa bata numai pentru tine
(Si restul de functiuni
Sa intre pe pilot automat).
Mi-ar fi trebuit mult mai multi ochi
Sa te sorb din priviri
Cu sete de nuntas chefliu.
Mi-ar fi trebuit mult mai multe brate,
Sa te cuprind,
Ca o caracatita
Dependenta de formele tale.
Mi-ar fi trebuit mult mai multe,
Dar cine stie ce ar mai cere unii
In format duplicat
Daca s-ar crea un precedent cu mine?!?

poezie de Loredana Tudor Tomescu
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!

Creionul

face semn pereţilor nopţii
să dezbrace o imensitate A4
de somnambulele-i ţoale.
O fi potrivit să scrie pe ea
Portret de femeie?
Îl mustră tavanul:
- Orbule, nu simţi că are pe piept
două virgule ireal de fragede?
Scrie între ele: Portret de idee.
Sau, de sobă
la care, când nu erai vreasc,
ai supt
cenuşi de amor cu lumina.

poezie de Eleodor Dinu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pentru mine, a scrie o poveste scurtă este mult, mult mai dificil decât a scrie un roman lung.

citat din Lynn Abbey
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dramaturgii greci, clasici şi moderni, au optat invariabil pentru tragedie, pentru că fericirea, te rog să mă crezi, nu impresionează pe nimeni şi nici nu se pot scrie despre ea mai mult de trei pagini.

Mihail Drumeş în Scrisoare de dragoste (1938)
Adăugat de Maria
Comentează! | Votează! | Copiază!

Voi scrie la fel

Voi scrie, la fel, până-n ultimul ceas,
Pentru tine, pentru toţi copiii rămaşi.
N-am prea multe culori, poate pumnii mi-s grei,
Poate-n mine au rămas odihnindu-se trei.

Voi scrie, la fel, şi-n noapte, şi-n zi,
Pentru cei reîntorşi în poveştile vii,
Pentru cei înălţaţi, pentru cei traşi pe roţi,
Pân' la cer de atunci deschizându-se porţi.

Voi scrie, la fel, azi, şi mâine, şi-n vis,
Chiar de trupul pe drum mi-a rămas între grinzi,
Şi de-i lung şi amar, şi de nici n-ar mai fi,
Eu voi scrie, la fel, până-n ultima zi.

poezie de Mihai Robea
Adăugat de Mirela Băcilă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Stiloul

Nu-i o unealtă fără rost,
Dar te întrebi: De ce anume
Şi ieri şi azi, atâta lume,
Cu el când scrie, scrie... prost?

epigramă de Nicolae Moisiu din Printre epigramiştii olteni (2008)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Plânset şi tril

Şi dacă-n călimară cerneli n-or să mai fie,
Inima mea îţi cântă, un tril de ciocârlie!
Iar de stiloul scrie de plânsetul din noi,
Te rog, poete, vino, dă ceasul înapoi!

"O călimară, un stilou, un ceas?
Un clopoţel, lipsit de glas?"

De', clopoţelul e lipsit de glas
Şi-n călimară lacrimi au rămas,
Stiloul scrie astăzi, pentru noi:
Vă rog, nu plângeţi, daţi ceasul înapoi!

poezie de Iulia Mirancea (11 octombrie 2012)
Adăugat de Iulia Mirancea
Comentează! | Votează! | Copiază!

În loc ca scriitorul să mototolească nervos coala de hârtie care se încăpăţânează să rămână albă şi s-o arunce la coş, mai bine ar folosi-o pentru a-şi scrie testamentul. În mod sigur acesta ar conţine şi bunuri folositoare pentru fericiţii beneficiari, care ar aprecia mult mai mult generozitatea materială a testamentarului decât ar fi apreciat critica ostilă rândurile aşternute într-un moment de inspiraţie îndoielnică.

Mihail Mataringa (15 decembrie 2012)
Adăugat de Mihail Mataringa
Comentează! | Votează! | Copiază!

Definiţie actualizată: Căsnicia este o convieţuire mai mult sau mai puţin paşnică, pentru o perioadă mai mult sau mai puţin îndelungată, între două caractere mai mult sau mai puţin potrivite, de sex mai mult sau mai puţin opus...

aforism de Beatrice Vaisman
Adăugat de Veronica Şerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ceva,însă, nu s-a schimbat

Domnilor parlamentari, pentru ca voi să puteţi trăi în lumină, îi ţineţi în întuneric pe cei săraci. Îi înfometaţi pentru ca voi să huzuriţi. Îi lăsaţi în suferinţă pentru ca voi să trăiţi în lux şi desfrâu.
Pentru cei săraci spitalele sunt cetăţi ce nu pot fi cucerite. Ei rămân pradă morţii pentru că nu au bani să se trateze. Pe ţărani i-aţi adus în sapă de lemn. Vă folosiţi de munca lor, ca să vă îmbogăţiţi.
E drept că tehnica a evoluat, că lumea s-a schimbat... Ceva, însă, nu. Societatea a rămas aceeaşi ca în vremea marelui Eminescu. Şi astăzi omenirea este împărţită în "mizeri şi bogaţi". Educaţia aluat-o razna. Respectul faţă de om, faţă de munca lui a dispărut cu desăvârşire. În locul lor, împroşcarea cu noroi, şi chiar crima au pătruns între părinţi şi copii, între fraţi, între cei apropiaţi. Ce să mai vorbim despre duşmănia între toţi.
Aura care odată era apanajul fiecăruia dintre noi, astăzi a devenit rugina care corodează tot mai mult sufletele, cândva curate.
Cât dezmăţ, câtă cădere a magnetizat societatea noastră!
Oare unde vom ajunge? Mai există loc până unde să coborâm?
Până şi vidul nu ne este suficient pentru alunecarea în hău.
Oare credinţa în Dumnezeu ne mai poate salva de la pieire?

poezie de Dumitru Delcă (august 2018)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

De mult, de mult eram mic... Mama n-a început prin a mă învăţa să scriu sau să citesc, ci să socotesc. Voia să mă facă să nu-mi fie teamă de matematică. După ce mă învăţase să socotesc de la 1 până la 10, a sărit. Ea ştia că tot aşa de uşor se adună doi cu trei ca douăzeci cu treizeci, ca două sute cu trei sute, ca două milioane cu trei milioane. Eu mă ţineam fălos că ştiam să număr. Mult, mult. Regula de trei simple a ştiut să mă facă s-o inventez. Apoi a început calculul mintal.

Grigore Moisil în revista Femeia
Adăugat de Doina Bumbuţ
Comentează! | Votează! | Copiază!

Legea lui Trei

Aceasta este "Legea lui Trei", legea celor Trei Principii sau a celor Trei Forţe. În conformitate cu această lege, orice fenomen, pe o anumită scală şi într-o anumită lume în care are loc, de la planul moleculelor până la planul cosmic, este rezultatul combinării sau interacţiunii a trei forţe. Gândirea contemporană recunoaşte existenţa a două forţe pentru producerea unui fenomen: forţa şi rezistenţa, magnetism pozitiv şi negativ, celule masculine şi feminine ş. a. m. d. Ea încă nu constată întotdeauna şi peste tot existenţa acestor două forţe. Cât despre a treia forţă, ea nu s-a preocupat niciodată de aceasta, sau dacă va sosi o zi în care va fi ridicată această problemă, nimeni nu a întrevăzut-o deocamdată. După cunoaşterea adevărată, exactă, o forţă sau două forţe nu pot niciodată să producă un fenomen. Este necesară prezenţa unei a treia forţe, pentru că doar cu ajutorul său primele două pot produce un fenomen pe oricare plan.

P.D. Ouspensky în Fragment dintr-o învăţătură necunoscută
Adăugat de Tibi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Unui confrate care scrie cam mult

Prea mult scrie maestrul, poate
Confiscând o rubrică.
Dar te-nşeli profund, confrate,
El nu scrie, publică.

epigramă de Tudor Măinescu din Printre epigramiştii olteni (2008)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tot

Pentru tine nu–i mult,
Pentru mine e TOT
Că pot să fiu struna aceea
Încordată dar blândă,
Dintr-o harfă ce mângâie norii,
Ce stau gata să toarne
Ploaia târzie peste pământu-nsetat.
Pentru tine nu-i mult,
Pentru mine e TOT.

Pentru tine nu-i mult,
Pentru mine e TOT
Că pot s-ating obrazul curat
Al cerului tău,
Că atingerea mea
Îti va aprinde toate stelele,
Una câte una,
În noaptea ta grea...
Pentru tine nu-i mult,
Pentru mine e TOT.

Pentru tine nu-i mult,
Pentru mine e TOT
Că pot să-ţi mai văd o dată chipul,
Să-ţi mai mângâi o dată pleoapele obosite
Cu degete aspre de tot lutul din mine,
Că pot să-ţi mai şoptesc,
Cu glasul meu omenesc: Te iubesc!
Pentru tine nu-i mult,
Pentru mine e TOT.

Pentru tine nu-i mult,
Pentru mine e TOT,
Până când sunetul Şofarului
Va zgudui Înaltul,
Şi-atunci, ceea ce-a fost
Prea puţin,
Sau prea mult,
Va fi TOT.

poezie de Daniela Reghina Onu din Paşi printre pietrele Sionului (iulie 2011, Bucureşti)
Adăugat de Valentin Mesianic
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dacă n-aş crede în mesajul meu literar, nu aş scrie. Pur şi simplu nu aş scrie şi e o falsă modestie să spui "Domnule, eu scriu pentru că iubesc poezia, dar nu prea cred dacă am talent sau dacă n-am talent." Eu cred foarte mult în talentul şi în vocaţia mea, pentru că pentru asta mi-am jertfit întreaga mea existenţă, ca să adaug cu o picătură în plus sensibilităţii contemporane, o formulare mai nouă, mai adecvată etc.

citat celebru din Nichita Stănescu
Adăugat de Eva
Comentează! | Votează! | Copiază!