Ghiers despre grandoarea Măriei sale

călăreţul dă pinteni murgului bălan
e tot mai chipeş cu fiecare an

de călăreţ e vorba de puştiul cel bălai
pe care când îl vede domniţa strigă vai
şi-şi coperă năsucul cu o năframă albă

jupânul ei boierul îşi zdrăngăne o salbă
cătând prin colbul sur de dinspre miazăseară
e chipeş, nu zic (şi are mustăcioară)
dar nu ştiu care-i noima de i se zice Mare
când el măsoară cel mult vreo trei picioare

păi ce să zic mărite răspunde jupâniţa
şi repede roşeşte şi-i tremură cosiţa

poezie de Călin Hera
Adăugat de Dan Costinaş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nedumerire

Văd clar că soţul nu-nţelege,
Când zic că-i falnic ca un rege
Şi mult mai chipeş ca un zeu,
Că-i vorba de... vecinul meu

epigramă de Mihaela Banu din Te rătăcesc în gânduri, ca să te regăsesc (2020)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Scrisoare unui vechi amic

Pe vremea când eram flăcău în sat
Şi apăream la horă mândru, frate,
Se minunau, zicând, fetele toate:
"Măi, ce frumos şi ce chipeş băiat!";

Le-am auzit şi-apoi, fi'nd însurat,
Când ne plimbam la braţ în parcuri seara
Prin Bucureşti, de-acolo-i Mărioara,
Aceeaşi frază pân' m-au deocheat,

Însă de când eu m-am pensionat,
Două femei în lume, o pereche,
Le mai aud zicându-mi fraza veche,
"Măi, ce frumos şi ce chipeş băiat";

Cred c-ai ghicit cam cine-s, imediat!
E mama, ce în viaţă încă este
Şi Mărioara, prima mea poveste....
Când mă gândesc, m-apucă şi-un oftat

De cum îmi zic, că d-aia-s ofticat,
Că una-mi zice cu semnul mirării
Şi alta-mi zice cu semnu-ntrebării,
În rest, toate-s mişto, te-am salutat!

poezie de Valeriu Cercel
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Scrisoare unui vechi amic

Pe vremea când eram flăcău în sat
Şi apăream la horă mândru, frate,
Se minunau, zicând, fetele toate:
“Măi, ce frumos şi ce chipeş băiat!”;

Le-am auzit şi-apoi, fi’nd însurat,
Când ne plimbam la braţ în parcuri seara,
Prin Bucureşti, de-acolo-i Mărioara,
Aceeaşi frază pân’ m-au deocheat,

Însă de când, şi eu, m-am pensionat,
Două femei în lume, o pereche,
Le mai aud zicându-mi fraza veche,
“Măi, ce frumos şi ce chipeş băiat”;

Cred c-ai ghicit cam cine-s, imediat!
E mama, ce în viaţă încă este
Şi Mărioara, prima mea poveste….
Când mă gândesc, m-apucă şi-un oftat

De cum îmi zic, că d-aia-s ofticat,
Că una-mi zice cu semnul mirării
Şi alta-mi zice cu semnu-ntrebării,
În rest, toate-s mişto, te-am salutat!

poezie de Valeriu Cercel
Adăugat de Valeriu Cercel
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eşti cel mai chipeş

Închipuie-ţi că planezi părăsind piscul unei stânci
Ca un şoim. Închipuie-ţi că păşeşti
Aşa cum păşeşte un tigru de unul singur în pădure.

Eşti cel mai chipeş când îţi cauţi hrana.

Pierde mai puţin timp cu privighetorile şi cu păunii.
Una este doar o voce, iar celălalt doar culoare.

poezie de Rumi, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lui Sorin Poclitaru, omul care dă fo(l)k

Sorine, eşti un binecuvântat,
Ţi-a dat ursita însuşiri - o droaie,
Cu care ieşi în lume, la bătaie:
Umor, talent la scris şi la cântat.

Puterea ta de muncă-i colosală,
Ai scris deja vreo douăzeci de cărti,
Ai mers cu folku-n nşpe mii de părţi -
Nu poţi a le mai ţine socoteală!

La piţeria ta-i întruna full,
Se-adună, din Humor, protipendada,
Făina-ţi este albă ca zăpada,
Şi nimenea nu pleacă nesătul.

Ai cel mai devotat, din lume, câine,
Cutreieraţi pădurea, curajoşi,
Amici pe viaţă, liberi şi vânjoşi,
Ce nu-s preocupaţi de ce-o fi mâine.

Femeile-ţi roiesc în jur, mereu,
Şi lucrul ăsta nu e de mirare,
Când ai întreg Humoru la picioare
Şi - inclusiv la propriu - eşti un greu.

Şi faima ta-i mai mare an de an,
În plus, eşti chipeş - ce zic eu, frumos! -
De-aceea sunt aşa invidios,
Al dracului să fii de piroman!

poezie de Petru Ioan Gârda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Unei soţii

Soţia mea, n-am ce să zic,
Nu pot să zic de ea nimic
Şi chiar de-aş vrea să zic ceva,
N-am când să zic, că zice ea.

epigramă de Mircea Pavelescu din Antologia epigramei româneşti, 2007 (2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Imparţialul discipol al diavolului şi al bunului Dumnezeu

Bună dimineaţa Singurătate
ziceam să-ţi zic că ţi-aş mai zice
că sunt un om cu greutate
mai penetrant ca falsele alice

Ziceam că-ţi zic că ţi-aş mai zice
că după ce se-aude-mpuşcătura
mă face mai puternic Nietzsche
că tot nu ştiu să-nchid tăcerii gura

Şi după ce se-aude-mpuşcătura
şi fiind un om cu greutate
nu pot să-mi eludez natura
la revedere Singurătate

Ziceam că zic o n-aş mai zice
tot ce-mi şopteşte ăla micu Nietzsche

poezie de Costel Zăgan din Cezeisme
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Arătaţi-mi măcar un om care zice că nu vrea să devină istorie. Şi am să vă zic că e cel mai mare mincinos.

Anastasia Popescu (2 august 2012)
Adăugat de Anastasia Popescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Se povesteşte şoptit, la şezători ori clăci, în preajma acestei mari curţi boiereşti, că boierul cel bătrân, bunicul acestuia, ar fi hotărât cucoanei Smaranda, domniţa de-atunci, să-i facă numaidecât un fecior. Acea Smaranda născuse la şir trei fete, care de care mai frumoasă; însă Mavrocosti cel bătrân nici nu voia să se uite la ele. Lui îi trebuia un flăcău. Aşa că domniţa Smaranda, fiind însărcinată de-al patrulea şi temându-se să n'o lepede prinţul dac'a naşte iar fată, s'a sfătuit cu ţigăncile ei dela iatac şi, când a fost ceasul şi noaptea aceia, i-au adus în scutece un prunc din ţigănie. Mare bucurie la curte! Acel fecior care a crescut frumos şi a fost mare boier cu fală ca nimeni altul în ţara Moldovei, a fost tatăl cuconului Lupuşor, stăpânul de-acum.

Mihail Sadoveanu în Nopţile de Sânziene
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iubirea nu e oarbă, cum zic unii

Iubirea nu e oarbă, cum zic unii,
Cum poate eşti tentat să îţi imagini,
Ea vede peste marginile lumii
Şi dincolo de ale vremii margini.

Ea vede tot ce e şi tot ce nu e,
Te vede-n toate şi pe toate-n tine,
Şi doar icoana ta în ochi mi-o suie
Ca numai ei privirea-mi să se-nchine.

Ea vede roz când negru e în preajmă
Şi negru vede când înjuri, când minţi,
Imaginile lumii reci le sfarmă
Dând strălucire unei lumi fierbinţi.

Iubirea nu e oarbă, dar să ştii:
Sunt orbi doar cei ce nu mai pot iubi.

sonet de Nicolae Silade din Iubirea nu bate la uşă (noiembrie 2008)
Adăugat de Nicolae Silade
Comentează! | Votează! | Copiază!

Se ştie de ce β din Lira variază. Cauza variabilităţii lui Algol din Perseu e alta. Ca şi β din Lira, Algol e format din doi sori. Cel mai mic e numai vreo trei sferturi cât cel mare şi de vreo cinci ori mai luminos decât Soarele nostru; el se învârteşte în jurul celui mare în aproape 3 zile. Când ajunge, pentru noi, în dreptul soarelui cel mare şi strălucitor, începe încetul cu încetul să-l acopere, să-l eclipseze şi eclipsa aceasta ţine vreo nouă ore. După ce trece dincolo, soarele cel mare şi strălucitor îşi recapătă din nou strălucirea de mai înainte. Însă şi cel mic e luminos, dar faţă de strălucirea celui mare, cel mic pare obscur. Aşa e cu petele soarelui, care ne par negre ca cerneala, cari în realitate sunt cu mult mai luminoase decât cea mai puternică lumină electrică de pe Pământ.

Victor Anestin în Cum să înveţi stelele
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

În piaţă, băieţii îşi prindeau uneori săniuţa de câte o căruţă şi se duceau aşa o bucată de drum. Era minunat. De data asta a trecut pe acolo şi o sanie mare, vopsită cu alb, şi în sanie şedea cineva înfăşurat într-o blană albă şi cu o căciuliţă albă pe cap. Sania a făcut de două ori înconjurul pieţei şi Karl, când a văzut că vine iar, şi-a prins repede săniuţa de ea şi a pornit în urma ei. Sania cea mare aluneca tot mai repede şi mai repede şi a cotit într-o uliţă alăturată. Vizitiul întorcea din când în când capul şi-i făcea semn prieteneşte lui Karl, parcă l-ar fi cunoscut, şi ori de câte ori băiatul voia să-şi desprindă săniuţa, cel care stătea în sanie făcea din cap şi Karl rămânea aşa cum era. Au ajuns la barieră şi au ieşit din oraş.

Hans Christian Andersen în Crăiasa Zăpezii
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

L-am despăturit un pic

Scriu după cum îmi dictează, se pare, înăuntrul meu.
Uneori, vreo gâză măruntă
îşi agaţă picioruşele în semnele de punctuaţie,
atât de bine scriu.

Aş putea să mă enervez dar sunt calm,
întorc şi cealaltă pagină
iat-o pierdută în albul acela în care doar amintirea mişcării sale aiurea rămâne.

Ştiu, despre mine e vorba,
e ca şi cum mi-aş fi despăturit sufletul,
l-aş fi scos din buzunar (aici stă atunci când sunt cinicul naibii)
ca să văd cuvintele mele mai bune decât
mine vreodată.

poezie de Călin Hera din Îmi pun singur miere în ceai (2010)
Adăugat de Dan Costinaş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ce este femeia?

Multe întrebări ne frământă de ani

Unele despre viaţă altele despre bani

Toate au răspuns mai puţin aceia

Anume-ntrebarea: Ce este femeia?

Unii poeţi zic că este o uşă

Alţii că eo zeiţ-o păpuşă

Eu zic mult mai simplu

Pe-un ton liniar

Femeia este un pat de spital.

Ajungi la ea când nu te simţi bine

Apoi ca prin vrajă sănătatea-ţi revine

Şi dacă te şi protejezi minimal

Ieşi complet vindecat din spital.

Lumea o să strige plini de venin

Omule tu eşti acum misogin

Dar vă zic de pe-acum celor ce comentaţi

Vă invit altă definiţie să căutaţi

Când o găşiţi şi vă mândriţi cu ea

Să-mi spuneţi şi mie care-i mai rea

Să ştiu şi eu, doar ca să nu mor prost

Dacă v-aţi petrecut timpul cu rost.

Revin la femeie, baza lumii ce-o ştim

Femeia-i aceea ce poartă-n "bazin"

Un fiu sau o fiică sau poate mai mulţi

Şi tot ce îi trebuie e s-o asculţi

După multe procese şi mult cugetat

Am ajuns la o teză de ne-dărâmat

Şi sper că ce zic nu îmi pare doar mie

Dar cred că femeia e tot ce se ştie.

Şi-aşa am răspuns far' să fi ezitat

La o enigmă de ne-rezolvat

Şi va spun şi vouă, concis, dragii mei

Femeia-i aceea ce face bebei.

poezie de Mihai Casalean (18 martie 2020)
Adăugat de Mihai Casalean
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vinul de Dealu Mare

E grozav, o încântare,
Dar, ascultă ce îţi zic:
Când te-mbeţi cu Dealu Mare
Cazi şi-n şanţul cel mai mic.

poezie de George Budoi din Elogii vinului şi viei (21 mai 2022)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Calul şi călăreţul

Calul şi-a uitat calul acasă
aşa că au plecat doar potcoavele
şaua
şi călăreţul.
Calul s-a întors să se ia
dar nu mai avea potcoave
şa
şi călăreţ.
Calul a plâns
potcoavele şi-au găsit noroc
şaua a căzut de pe şa
şi călăreţul şi-a continuat drumul...

Până la urmă calul a călărit
iar călăreţul a uitat de ce a venit!

poezie de Alin Ghiorghieş
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Într-adevăr, dacă rămâne actorul cu mulţumire este atunci când este aplaudat. Este mulţumirea că i-a plăcut publicului. Şi mai mare mulţumire este când vezi că o sală întreagă se ridică în picioare, la sfârşit, aplaudă câteva minute în şir şi te tot invită la rampă. Într-adevăr, actorul simte cel mai bine acest lucru şi-i place cel mai mult. Este o răsplată a muncii lui.

citat din Tamara Buciuceanu-Botez
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Atent, Mihai îl cercetă dintr-o privire şi simţi brusc o foarte mare admiraţie pentru cel de lângă el; nu pentru că acesta ar fi chipeş, doar acest amănunt nu conta pentru tânărul Mihai, ci pentru că, deşi nu-şi dădea seama de ce, simţea că i-ar lega ceva. În plus, i se mai părea şi nu credea că greşeşte, că acest Enka Lucian era tare bun şi sufletist şi-i părea rău că-n acel moment, cel de la volan suferea din pricina neînţelegerii cu părinţii lui.

citat din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ştafeta

Bătaia, se zice, e "ruptă din Rai",
aşa c-am aflat unde creşte
şi, iute, mă-ntreb: o fi bine s-o dai
ştafetă la cel ce-o primeşte?

De ce zic "ştafetă"? Păi, mie mi-e clar
că cel ce-o-ncasează, săracu',
o dă mai departe ca, într-un final,
bătaia s-ajungă la Dracu.

Acel ce-o transmite e-un biet mesager
ce face, cu trudă, naveta,
carându-şi prin viaţă "ruptura" din cer
şi dând moştenire "ştafeta".

poezie de Daniel Vişan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu este vorba de ceea ce fac, ci de cum o fac; nu este vorba de ceea ce zic, ci de cum o zic; şi de cum arăt atunci când o fac şi o zic.

citat clasic din Mae West
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!