Un tăciune și-un cărbune
M-apuc de scris... că n-am de ce,
Mă țin c-o frază foarte lungă,
Și-apoi comprim în fiece
Vers, totul, după ce m-alungă.
Trădez cuvintele și-apoi
Le las în pace să se lupte,
Sperând că din acest război
Vine tăcerea să se-nfrupte.
M-apuc de scris în așteptarea
Unui motiv să nu mai scriu,
Dar parcă mi-am pierdut răbdarea
Și-ntreb orice cuvânt: Ești viu?...
Și-n loc să-l scriu grăbit în piatră,
Îl fac încet un semn în mine,
Precum un țest plouat în vatră,
Cu dorul focului în sine.
Căci dacii nu scriau deloc,
Deși păstrat-au Focul Viu,
În jurul focului, ci-n foc;
Doar eu, deși m-ai stins, mai scriu.
poezie de Marius Robu din Aproape alb (23 noiembrie 2012)
Adăugat de Marius Robu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre foc
- poezii despre cuvinte
- poezii despre versuri
- poezii despre tăcere
- poezii despre trădare
- poezii despre război
- poezii despre poezie
- poezii despre ploaie
- poezii despre pace
Citate similare
Un tăciune și-un cărbune
M-apuc de scris... că n-am de ce,
Mă țin c-o frază foarte lungă,
Și-apoi comprim în fiece
Vers, totul, după ce m-alungă.
Trădez cuvintele și-apoi
Le las în pace să se lupte,
Sperând că din acest război
Vine tăcerea să se-nfrupte.
M-apuc de scris în așteptarea
Unui motiv să nu mai scriu,
Dar parcă mi-am pierdut răbdarea
Și-ntreb orice cuvânt: Ești viu?...
Și-n loc să-l scriu grăbit în piatră,
Îl fac încet un semn în mine,
Precum un țest plouat în vatră,
Cu dorul focului în sine.
Căci dacii nu scriau deloc,
Deși păstrat-au Focul Viu,
În jurul focului, ci-n foc;
Doar eu, deși m-ai stins, mai scriu.
poezie de Marius Robu din Aproape alb (23 noiembrie 2012)
Adăugat de Marius Robu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Potop în derivă
Nu mai scriu, că nu mai știu:
Am uitat cuvintele;
Scriu în vis, dar uit ce-am scris:
Beau ca președintele!
Numai beau, că nu mai vreau
Să-mi urmăresc țintele;
Și pe plac să le mai fac,
Urmându-mi instinctele!
Mi-am lăsat inundat
Locul cu mormintele;
Și plutesc nefiresc,
Bete, simțămintele,
Albe, osemintele!
poezie de Marius Robu din Aproape alb (17 mai 2013)
Adăugat de Marius Robu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre visare, poezii despre președinte, poezii despre instinct, poezii despre alcoolism sau poezii despre alb
Rondel de reconversie
M-apuc și eu de scris rondeluri -
Că sunt sătul de epigrame
Ce tot transformă gafe-n drame -
Și sper că n-or ieși pasteluri.
Am studiat mai multe feluri
De a mă lecui de crame...
M-apuc și eu de scris rondeluri,
Că sunt sătul de epigrame.
Din sânge-oi folosi cerneluri
Și-oi scrie-n pătimașe game:
Voi zugrăvi doar panarame -
De prin politic cu peneluri...
M-apuc și eu de scris rondeluri...!
rondel de Gigi Burlacu (mai 2014)
Adăugat de Gigi Burlacu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Vezi și poezii despre politică, poezii despre epigrame sau poezii despre cramă
Simțul focului
Ai simțul focului în tine
Și calci pe scrumul dintre noi
Mai rar, dar tot cu pașii goi
Și să m-aprinzi mai rar îți vine,
Mai rar mai suntem amândoi!
Mai sunt un muc de lumânare,
M-aprinzi decât la sărbători
Și-apoi mă stingi de mii de ori
Să nu-ți văd goalele picioare,
Desculța mea, plecând în zori.
Ce ți-o fi ars de-ai mai venit
Să mai aprinzi ceva din mine?
Ai simțul focului în tine
Și-ai vrea să ard la infinit,
Mai rar adică și mai bine.
poezie de Marius Robu din Drumul robilor (10 noiembrie 2001)
Adăugat de Marius Robu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre sărbători, poezii despre simțuri, poezii despre picioare, poezii despre lumânări, poezii despre infinit sau poezii despre cenușă
Din amintiri...
Scriu acum ceva pe foaie
Că să nu mă fac de oaie,
N-am mai scos o poezie
De când am murit, se știe.
Scriu orice îmi vine-n minte,
Mă joc cu orice cuvinte,
Afară e frumos tare,
Dar nu ies, mă fac de oaie.
N-am mai scos o poezie
De când vremea de beție
Mă luase într-un val
De-am ajuns și la spital.
Poezia nu e bună,
Parcă e scrisă pe lună,
Scriu odată la un an,
Dar va scriu, nu sunt mârlan.
poezie de Vlăduț Matei (19 aprilie 2013)
Adăugat de Vlăduț Matei
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre timp, poezii despre oi, poezii despre medicină, poezii despre jocuri, poezii despre frumusețe sau poezii despre amintiri
De fapt, nu sună întotdeauna de două ori
Îți scriu de-aici, dintre iluzii, îți scriu pe-o clipă, un minut,
Despre-ndoieli, despre confuzii și despre nodul desfăcut.
Îți scriu pe frunze de salată, pe coaja unui ou de struț,
Pe ambalaje de-nghețată, pe butelia din căruț.
Îți scriu pe zidurile ude, pe etichetele din mall,
Pe caserole cu agude, îți scriu pe paracetamol.
Îți scriu de ce, și cum, și unde, îți scriu pe binele din rău,
Despre-ntâmplările rotunde, despre-nălțimi și despre hău.
Îți scriu cu pana de benzină, îți scriu cu frâna de motor,
Cu mintea de nimicuri plină, cu răsuflatul "iar mi-e dor".
Îți desenez, pe gânduri, stele, pe pietre scrijelesc viori,
Nu-îmbrac destine paralele, îți scriu, doar ție, uneori.
Îți scriu cu tocul de la ușă, îți scriu pe umeri cu stilou,
Despre un drum, pictat c-o tușă inconfundabilă-n tablou.
Îți scriu, de azi, fără oprire, îți scriu de mâine până ieri,
De ieri, pe ochi, ți-am pus poprire și nu accept negocieri.
Îți scriu ce ți-am mai scris odată, îți scriu ce n-am mai scris nicicând,
Îți scriu scrisoare demodată, îți scriu vorbind, îți scriu tăcând.
Și dacă nu primești țidulă, nici telegramă, nici răvaș,
Fii, măcar azi, un pic credulă: vina e numai la poștaș.
poezie de Eduard Lupascu (22 iunie 2021)
Adăugat de Eduard Lupascu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre frânare
- poezii despre încălțăminte
- poezii despre vioară
- poezii despre vinovăție
- poezii despre viitor
- poezii despre trecut
- poezii despre telegraf
- poezii despre stele
- Ai o scrisoare de dragoste frumoasă?
Pentru că doar atâta știu
Am scris pe cer, cu praf de stele
Că te iubesc... în ghilimele.
Și am mai scris, pe-un colț de lună
Că te ador... zâna mea bună!
Am scris pe geam, cu stropi de rouă
Că te iubesc... și-am frânt în două
Un nor rebel... apoi, sfios
Ți-am scris pe cer un vers frumos!
Am scris pe frunze, cu rugină
Că te iubesc... fată blajină.
Și am mai scris, pe-un colț de geam
Că te ador... ca un balsam!
Am scris... și scriu... și-o fac mereu
Că te iubesc... pe-un curcubeu.
Și o să scriu, când o să stai
Că te ador... pe-un colț de Rai!
Pentru că doar atâta știu,
Promit că zilnic o să-ți scriu,
În timp ce dormi... când te privesc
Că te ador... că te iubesc!
poezie de Silviu Ungureanu (20 iunie 2013)
Adăugat de Silviu Ungureanu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Vezi mai multe poezii despre declarații de dragoste, poezii despre somn, poezii despre rouă, poezii despre religie, poezii despre rai, poezii despre promisiuni sau Ne poți propune o poezie de dragoste?
De ce?
De ce să scriu într-un roman ceva ce pot scrie într-o nuvelă?
De ce să scriu într-o nuvelă ceva ce pot scrie într-un eseu?
De ce să scriu într-un eseu ceva ce pot scrie într-o cugetare?
De ce să scriu într-o cugetare ceva ce destul de probabil s-a mai scris?
Mai bine scriu o poezie. Ideea s-o mai fi scris, dar îi dau o formă artistică, originală.
Dar de ce să scriu într-o poezie de n versuri ceva ce pot scrie într-un distih?
De ce să scriu un distih ceva ce pot scrie într-un poem de un vers?
De ce să scriu un poem într-un vers și să mi-l confunde unii cu o cugetare?
Mai bine scriu o epigramă, măcar "ne mai râdem".
poezie de Petru Ioan Gârda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre râs sau poezii despre artă
Scriu!
Scriu cât de mult mă doare și nu pot să măsor
La cât aș vrea s-adorm în infinitul zbor!...
Scriu cât de puțin viața m-a alintat vreodat'
Și câte tot ea mi-a luat...
Scriu cât de fericită-am fost plângând
Cum lacrimile s-au trasformat în rând...
Scriu cât de puține zâmbete-am păstrat
Și cum haina suferinței-am îmbrăcat.
Scriu cât de mare avânt am retrăit în mine
Cât de nemilos fost-am rănită-n sine...
Și scriu cât de puțin am fost în ochi privită
Îmbrățișată, înțeleasă și iubită.
Scriu cât de mult se plătește-un vers
Cântat de-al inimii nucleu neșters...
Scriu cât de vag și de puține-am strâns,
Comorile de lut ce mi s-au stins.
Scriu câtă dragoste-n inimă mai am!...
Câte povești am strâns doar într-un an...
Câte rezerve de nădejde mi-au rămas
Și câte taine stridente fără glas.
Mai scriu și depre ea și despre el...
Scriu încă de suflul meu rebel...
La cât de multe el a renunțat
Să fie într-o Carte înregistrat...
Scriu cât de mult aș vrea să se oprească
Și totodat' neîncetat să crească...
Durerea și iubirea la un loc,
Sădite-n al inimii boboc.
Și tot mai scriu și peste mine scriu
Cât timp aici vremea mă ține viu...
O lecție de viață m-a înălțat în zbor
Și m-a-nvățat în timp durerea să-mi ador...
poezie de Adina-Cristinela Ghinescu din Izvoarele vieții (2009)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre zbor, poezii despre viață, poezii despre iubire, poezii despre inimă, poezii despre vestimentație, poezii despre muzică sau lecții de engleză
Să scriu de mine?
Să scriu de mine? Ce să scriu...
Tot ce-am avut de spus, am spus.
Dar spiritul mi-l mai simt viu,
Că "ambalaju-i"... s-a cam dus.
epigramă de Octavian Sever Dugăiașu din revista "Cugetul"
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sonetul 83
Să fii pictat, văd că n-ai trebuință
De-aceea nu întreprind acest demers,
Dar n-am crezut că este cu putință
Să întreci cu mult descrierea din vers.
Deci nu te-am prezentat din neglijență
Cum ar fi trebuit, dar tu trăiești
S-arăți că pana, câtă decadență,
Nu poate spune cât de mândru ești.
Mi-ai socotit tăcerea ca o vină,
Dar e mai drept să nu scot un cuvânt
Căci dacă tac, splendoarea ta-i deplină
Când alții-n loc de viață-ți fac mormânt.
Și-un singur ochi de-al tău mai viu devine
Decât ce-au scris cei doi poeți de tine.
poezie de William Shakespeare, traducere de Octavian Cocoș
Adăugat de Octavian Cocoș
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre pictură, poezii despre mândrie sau poezii despre devenire
Alb pe alb
Scriu cu alb pe alb
Deși știu că nimeni
Nu va putea să citească,
Nici chiar eu,
După ce voi fi uitat ce am scris.
Binele este întotdeauna
Greu de înțeles
E mai ușor să accepți un eres
În paradis
Decât o jertfă benevolă omenească.
Mă încăpățânez
Să scriu alb pe alb
Deși mi se spune
Să folosesc cel puțin
Litere cu sclipici,
Când desenez ramuri de măslin
Sau fapte bune
Plictisitoare.
Dar,
Acum și aici
Nu am decât o culoare
Care poate
Să le cuprindă pe toate
Și scriu cu alb pe alb
În zadar.
poezie de Ana Blandiana din Orologiul fără ore (2016)
Adăugat de Dan Costinaș
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre încăpățânare, poezii despre uitare, poezii despre măslini, poezii despre jertfă, poezii despre desen, poezii despre crengi sau poezii despre bunătate
Proces antitetic
Din izvodiri pe care nu le știu,
Trăiesc adeseori un disconfort:
Mă simt bolnav de câte ori nu scriu
Iar când m-apuc de scris parc-aș fi mort.
epigramă de Vasile Vorobeț din Reflexe (și reflecții) într-o picătură de cerneală (2005)
Această epigramă face parte dintr-o serie | Toată seria
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe epigrame despre viață, epigrame despre moarte sau epigrame despre boală
El și eu
Citesc într-un caiet din marmură
despre nimeni altul decât despre altul
ca mine
care și-a sădit în ochi plămânii aerului
și în degete respirația
și a tunat
și a fulgerat
și m-a trăsnit pe mine
să scriu despre el
când el nu a scris nimic despre mine.
Dar eu sunt viu și scriu
El este mort și citește!
poezie de Alin Ghiorghieș
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre lectură, poezii despre moarte, poezii despre degete sau poezii despre aer
În ziua nunții tale... ( I )
în ziua nunții tale-ți scriu
din depărtări senine
deși îmi pare rău că n-am putut să fiu
alăturea de tine
în ziua nunții tale, crede-mă eu n-am să plâng
deși mi-e inima distrusă
căci am pierdut un lucru sfânt
o dragoste pe veci apusă
îmi pare bine c-ai avut
tărie de voință
deși tu m-ai respins în modul cel mai crunt
îți port recunoștință
în rochia cu alb imaculată
și vălul de mireasă argintat
așa eu te voi ține minte viața toată
deși la nuntă nu m-ai invitat
or trece ani și poate, cine știe
vor scri pe piatra mea de căpătâi
că nu există dragoste târzie
există numai dragostea dintâi...
august 1980
În ziua nunții tale... ( II)
ți-am scris odată-n ziua nunții tale
și peste patruzeci de ani și încă viu
în alfabet latin cu buchii digitale
a două oară-n viața asta-ți scriu
în tot acest răstimp noi doar odată
ne-am întâlnit-și-n ochi citeam că- nu...
păi cum altfel când tu, femee măritată
mi-ai acordat un simplu -simplu rendeș vous
erai la fel de jingasă și rece
ca o rusalcă învelită-n văl de spume
voiai a spune parcă- vremea trece
iar tu la fel rămâi - cel mai urât din lume
degeaba încercam ceva a spune
a-ți reciti din netrimisele poeme
în ochii tăi cu luciu de cărbune
se încordau internele extreme
ca nu cumva să mă ating de tine
ca nu cumva să te sărut pe buze
ca nu cumva să strig- tu hai cu mine
și eu-l tău să nu mă mai refuze...
ne-am despărțit atunci pe totdeauna
ca doi străini și numai zâmbete amare
mai încercau în sinea lor să ne mai spună
că e corect ce facem deși doare
s-a scurs de atunci noian abrupt de vreme
dar uneori în nopți cu luna plină
un lup în mine simt că parcă jeme
și-o floare albastră parcă îl alină.
poezie de Iurie Osoianu (9 aprilie 2019)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre nuntă, poezii despre zâmbet, poezii despre sărut, poezii despre superlative, poezii despre sfinți sau poezii despre sfințenie
Tic
Mă rog de poezie să treacă pe la mine
Să terminăm volumul de versuri început
Că de vreo nouă luni de nopți deloc nu vine
De nouă luni de zile stau singur, trist și mut.
O fi rămas borțoasă la ultima-ntâlnire
Și-acum se pregătește să nască un cuvânt
Și-apoi să mi-l aducă pe suflet moștenire
Să-l cresc, să-l fac un vers, apoi să-l spun în vânt.
Că lumea nu-nțelege din câtă așteptare
Ajunge un cuvânt care se naște mic
Să nu poată să moară de cât este de mare
Și să rămână veșnic pe buze, ca un tic.
poezie de Marius Robu din Carte de bucăți (2009)
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre naștere, poezii despre început, poezii despre zile, poezii despre vânt, poezii despre tristețe sau poezii despre suflet
În școala Domnului Isus
"Eu sunt Alfa și Omega, Începutul și Sfârșitul..."
(Apocalipsa 1:8)
Când am venit întâia dată
La școala asta minunată,
Câțiva "copii", mai mari ca mine,
M-au tras deoparte și mi-au spus:
De azi încolo, țin'te bine,
Tu ești școlar al lui Isus!
Despovărat de greul vinii,
Am stat în băncile luminii
Și-am învățat din Sfânta Carte
Ce-nseamn-a păcii bucurie,
Ce-nseamnă viață fără moarte,
Ce-nseamnă Cer și Veșnicie...
Și-am scris pe-a inimii tăbliță
Cu-a dragostei, de foc, peniță,
Un Nume scump, un Nume viu,
Un Nume ce-mi sporește dorul
Și veșnic n-am să uit să-L scriu:
Isus Cristos, Mântuitorul!
poezie de Simion Cubolta
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre creștinism, poezii despre Iisus Hristos, poezii despre școală, poezii despre învățătură sau poezii despre sfârșit
Setea
stă cineva și-nghite sec
din setea mea
mai sorb din ape de Borsec
mai scriu ceva
mai scriu de dor nepământesc
de Anunnaki
mai scriu că nu te mai iubesc
deși se poate
și c-ași veni și azi la tine
deși-i târziu
printre decenii și destine
doar pot să-ți scriu
chiar dacă cineva iar stă
și toate trec
tu știi o sete-n ce constă
și-n ce un sec..
poezie de Iurie Osoianu (15 noiembrie 2018)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre prezent, citate de Iurie Osoianu despre prezent, citate de Iurie Osoianu despre iubire, poezii despre dor, citate de Iurie Osoianu despre dor, poezii despre apă sau citate de Iurie Osoianu despre apă
Dor nenuntit
Mă las de iubire,
M-apuc de iubit,
Iubirea-i din fire
Mai greu de găsit.
Mă las de iubit,
M-apuc de iubire,
Iubitu-i sortit
Să treacă din fire.
Mă las de iubire,
Mă las de iubit,
M-apucă din fire
Un dor nenuntit!
poezie de Marius Robu din Aproape alb (22 februarie 2013)
Adăugat de Marius Robu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ninge
Ninge și trebuie să scriu,
Că sunt poet din inerție,
Nu c-aș mai fi-ntr-atât de viu
Să nasc normal vreo poezie.
Mă simt însărcinat in vitro
Și nasc doar prin cezariană,
Trăiesc și mă hrănesc doar dintr-o
Iubire nord-siberiană.
Ce se răcește-ncet, în sine,
Privind pe cerul boreal;
Și nevăzându-se cu mine
Albește septentrional.
poezie de Marius Robu din Aproape alb (26 ianuarie 2013)
Adăugat de Marius Robu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre ninsoare