Locomoţie de sărbătoare

Căci iubirea se traduce
cel mai bine printr-o cruce
unde urci de bunăvoie
direct din Arca lui Noe

poezie de Costel Zăgan din Axiomele lui Don Quijote (12 decembrie 2012)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pe Arca lui Noe

Poetul e trist de bună-voie

monostih de Costel Zăgan din Universuri paralele (27 aprilie 2011)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

În Arca lui Noe, nu mi-am găsit nevasta potrivită: aştept sfârşitul potopului!

aforism de Costel Zăgan din Inventeme (iunie 2008)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Noe beat

Noe beat
A îmbarcat
Pe arca lui
Perechi haihui:
Un cocoş şi o cocoaşă,
O focă şi un foc,
Un câine şi o cânepă,
Un şarpe şi o şarpantă,
Un ţap şi o ţapină,
Un uliu şi o uliţă,
Un lup şi o lupă...

La final
A îmbarcat şi un cal,
Căci arca providenţială,
Avea... cală...

poezie de Eugen Ilişiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Înaripatu-m-ai Doamne

Moartea mă ştie pe de rost
Doamne chiar din prima clipă
cel ce va fi-l înseamnă pe cel ce-a fost
c-un cotor teribil de aripă

Doamne chiar din prima clipă
învăţ alfabetul disperării
steaua-mi arde parcă-n pipă
ca-n vulcanul spart al zării

Învăţ alfabetul disperării
cel ce va fi ajunge la cel ce-a fost
ca Arca lui Noe în braţele mării
moartea mă ştie pe de rost

Doamne chiar din prima clipă
viaţa e una iar moartea cealaltă aripă

poezie de Costel Zăgan din Cezeisme II (septembrie 2008)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un alt Noe

S-ar fi cuvenit, cum Noe animalele salvase –
Specii multe, minunate – de teribilul maelstrom,
Un alt Noe, chiar mai nobil, cu purtări mai generoase,
Să se-ndure şi pe-o arcă să le scape şi de om.

Să le ducă într-o lume unde omul nu le-ajunge
Cu-a lui suliţe şi praştii, cu-a lui laţuri şi-a lui puşti,
Şi să lase omenirea-n vanităţile-i nătânge
Doar cu ploşniţe şi râie, doar cu gărgăuni şi muşti.

Pasărea dodo blajină, însă comică în felu-i,
Poate-ar fi avut pe arca cestui Noe de trăit,
Bourul candid din codri şi puternic cum oţelu-i,
Porumbiţa pasageră veşnic s-ar fi veselit.

Tigri, elefanţi şi zebre care astăzi stau pe pragul
De a dispărea în beznă ca şi cum nici n-ar fi fost
Şi-ar fi regăsit acolo fericite iar meleagul,
Dacă după Noe-al nostru, un alt Noe ar fi fost.

poezie de Ionuţ Ştefan Blesneag
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Noe şi potopul

Când a eşuat
Arca lui Noe pe Ararat,
Dobitoacele toate
Au răsuflat uşurate.

Numai Noe,
Dintr-un vârf de plop
Se distra citind
Cuvântul "potop"
Pe dos, care tot potop era.

Se vede treaba
Că de potop
Nu putea scăpa
Nici în vârf de plop.

poezie de Mihail Mataringa (16 mai 2004)
Adăugat de Mihail Mataringa
Comentează! | Votează! | Copiază!

Biblioteca: adevărata Arcă a lui Noe.

aforism de Costel Zăgan din Definiţii eretice (3 iunie 2010)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cu cât cunoşti mai mult şi mai bine oamenii, cu atât înţelegi mai bine de ce Noe a încărcat Arca doar cu animale.

citat celebru din Confucius
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Din abisul lui Dostoievski, se iese direct în cer!

aforism de Costel Zăgan din Inventeme (25 ianuarie 2009)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Arca lui Noe

Dinainte de potop.
Asta a intrat în top.

distih de David Boia (17 iulie 2019)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Noe şi românul

Potopul biblic l-a creat pe Noe,
Ce-adunat pe arca ce-avea viaţă,
Românul singur în canoe
Îşi caută loc sigur... cu verdeaţă...

epigramă de Constantin Enescu (27 martie 2010)
Adăugat de Constantin Enescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Deseori îmi pare rău că Noe şi gaşca lui n-au ratat arca aia...

citat celebru din Mark Twain
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Arca lui Noe

Mai vedem şi astăzi parcă
Vreun bou în câte-o barcă,
Dar sunt şi cuvântătoare
Care stau şi vând vapoare.

epigramă de Mircea Constanda din ziarul "Viaţa Buzăului" (10 martie 2005)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Arca lui Traian

Hai, Române, deşteptarea:
Ia-ţi unealta şi la muncă!
Când prostia e cât marea,
Proştii, peste bord i-aruncă!

epigramă de Costel Zăgan din Epigrame disponibile (6 iunie 2010)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Arca nova

Când arca-şi construia pe cală,
I-a zis lui Noe-un glas din nori,
Să ia doar soaţă, fii, nurori
De soacre, nicio pomeneală!
Şi bietele, la-ngrămădeală,
Puteau să urce, noaptea,-n zori
Pe lângă animale, ori,
Doar singure, mai cu fereală
Dar Bibliei, i-e fermă slova,
Primit-a Noe sfaturi sacre,
Pe cin-să ia în Arca Nova,
Scăparea cui să îi consacre:
E cert că până şi Iehova,
Avea repulsie de soacre!

sonet epigramatic de Dan Căpruciu din Sonatele sonete. Sonete epigramatice, epigrame, Sonate rău (2011)
Această poezie face parte dintr-o serie | Toată seria
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

În locul lui Noe, nu plecam cu Arca. Plecam cu barca.

aforism de Valeriu Butulescu din Stepa memoriei
Adăugat de Lucian Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lacrimile - pentru unii Titanic, pentru alţii Arca Lui Noe.

aforism de Viorel Vintila
Adăugat de Dan C
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fabulă

Văzând pe Noe şi-adunarea,
Îşi spuse-n gând ciocănitoarea:
Pe arca lui, dacă mă duc,
Voi fi, cu ochii, după cuc!

fabulă epigramatică de Alexandru Hanganu din arhiva personală a lui Gheorghe Culicovschi (2006)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Îl numiţi amator? Nu râdeţi! Amatorii au construit Arca lui Noe, iar experţii au construit Titanicul...

citat celebru din Bob Marley
Adăugat de Ioana
Comentează! | Votează! | Copiază!

Unde locuiesc sfinţii

Unde locuiesc
iluminatele creaturi nocturne, care s-au prădat şi de
ultimul pătrar de lună din colţul lor de cer, să poată face toiage de lumină
pentru cei care şchiopătau în întuneric
unde locuiesc
frumoasele vieţuitoare acvatice, care au coborât din Arca lui Noe
pentru a face loc şi celor fără adăpost
unde locuiesc
aceşti oameni-fluviu care, cu limbă de moarte, au lăsat apă vie
pentru cei însetaţi de Cuvânt
unde
locuiesc aceste fiinţe înaripate şi cum de şi-au făcut
cuiburile acestea mari
în inimile acestea mici
ale noastre?

poezie de Alexandra Alb Tătar
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!