Curcubeu
Ploile-lacrimile cerului;
uneori de bucurie,
binefăcătoare
din dragoste pentru noi.
Alteori- de tristețe;
curg năvalnic,
fără oprire
ca după o durere înabușită.
Durere provocată
de noi oamenii
prin nesupunere
și păcăt
înaintea Domnului.
Când apare curcubeul,
e semn de speranță,
iertare
și de împăcare
cu Dumnezeu.
Este puntea
între noi și El
și mâna ce ne-o întinde
spre vindecare,
îndreptare
și pocaință.
poezie de Angelina Nădejde (6 noiembrie 2012)
Adăugat de Angelina Nădejde
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre curcubeu
- poezii despre tristețe
- poezii despre religie
- poezii despre mâini
- poezii despre iubire
- poezii despre iertare
- poezii despre durere
- poezii despre bucurie
- poezii despre Dumnezeu
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Citate similare
* * *
Dumnezeu dă culoare pământului prin flori,
Mamelor, prunci spre mântuire,
Oamenilor, bucurie prin muzică,
Speranță și pace prin rugăciune.
Toate acestea le primim în dar.
Ce dăm noi la schimb?
poezie de Angelina Nădejde (16 iunie 2012)
Adăugat de Angelina Nădejde
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Vezi poezii despre schimbare, poezii despre pace, poezii despre mântuire, poezii despre muzică, poezii despre mamă, poezii despre flori sau poezii despre copilărie
Doar noi doi
Mi-e dor de curcubeul lăsat peste-amândoi
Când ploile de stele ne spală de tristeți,
De cântecul viorii, de dans tăcut în doi
Iar mândre răsărituri ne prind în dimineți.
Mi-e dor de primavară, de floarea de cais,
Vreau câmpul de lalele să înflorească-n noi
Și să țâșnească mirul din suflete-n vernis
Să acopere ruptura făcută de-amândoi.
Buchete de speranțe să răsădim în zori,
Cu rouă din durere aș vrea să le udăm,
Veșminte din petale ne-om pune de la flori
Și-n valsul vienez prin nori să alergăm.
Să fim pe cerul vieții doi fluturi prinși în dans,
Iar oda bucuriei să cânte pentru noi,
Din dragoste și viață să facem un balans
Mi-e dor astăzi iubite, mi-i dor, doar de noi doi!
poezie de Angelina Nădejde (15 mai 2013)
Adăugat de Angelina Nădejde
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și poezii despre viață, poezii despre dans, poezii despre vioară, poezii despre vals sau poezii despre tăcere
Copila mea
Lacrimă de rouă
căzută,
pe frunza pământului.
Am primit în dar
prin venirea ta,
bucuria - trăirii
și un ocean de dragoste.
Ca un înger de lumină
ai adus strălucirea
din stele
în viața noastră.
În ritm de dans țărănesc
reverși peste noi,
parfum de flori
de primăvară
și prospețime.
Ne odihnești sufletele
în sunetul viorii
cântând balada lui Enescu
și ne molipsești
de tinerețe.
Esti curcubeul
lacrimilor noastre;
De toate acestea
ne bucurăm,
doar printr-o bobiță
de rouă,
trimisă de Dumnezeu,
din dragoste
pentru noi.
poezie de Angelina Nădejde (10 septembrie 2012)
Adăugat de Angelina Nădejde
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Vezi mai multe poezii despre îngeri, poezii despre tinerețe, poezii despre sunet, poezii despre suflet, poezii despre stele sau poezii despre sat
Trăim virtual
Am privit spre oameni
și-am văzut durere,
tristețe in ochi,
singurătate
și neiubire.
Trecem nepăsători
pe lângă vieți încătușate
de neputințe
fără să avem tăria
de a le vorbi.
Ne izolăm întro altă lume,
scriem pe bloguri despre tot și toate
dăm sfaturi de credință
și de trăire...
Avem N prieteni pe facebook,
am devenit dependenți de liku-rile lor
ca de mângâierile celor apropiați.
Comunicăm și-i iubim
fără să-i fi văzut vreodată,
le împărtășim sentimentele,
ne îmbrățișăm virtual
dar ne este din ce în ce mai greu
să dăm o îmbrațișare
adevărată,
celui de lângă noi.
Uneori,
cu un singur clik
cineva te poate sterge
ca și cum
n-ai fi existat niciodată.
Zi de zi, în lumea reală,
cineva pleacă de lângă noi
mai sărac cu un zâmbet
o vorbă bună,
în iubire.
poezie de Angelina Nădejde (21 noiembrie 2012)
Adăugat de Angelina Nădejde
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Vezi mai multe poezii despre zâmbet, poezii despre vorbire, poezii despre sărăcie, poezii despre singurătate, poezii despre sfaturi sau poezii despre prietenie
Îngerii cetății
Mamele nu mor niciodată...
Doar pleacă să se odihnească
dincolo... în odaia cu Lumină;
aici nu și-au găsit tihna.
Candele incandescente cu lacrimi,
s-au stins pentru că au ars
fără oprire.
Iau cu ele durerile nemărturisite
și clipele de bucurie pe care noi
le-am dăruit.
Izvoare din care curge mereu viață;
suntem înlănțuiți de ele de la zămislire
prin noduri gordiene.
E ca și cum ai desface pământul de ape
și luminătorii de cer.
La asfințit devin îngeri păzitori
peste cetățile noastre;
noi reaprindem candelele lor
și le aducem în rugă
la ceas de taină.
poezie de Angelina Nădejde (8 aprilie 2013)
Adăugat de Angelina Nădejde
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Vezi mai multe poezii despre moarte, poezii despre lumină, poezii despre devenire, poezii despre ceas sau poezii despre cadouri
Iertarea este dată înainte să o cerem. "Dumnezeu este dragoste", zice Apostolul. Putem să zicem: "Dumnezeu este iertare". Iertarea este deja dată, noi trebuie să ne-o însușim, noi trebuie să ne ridicăm la vrednicia acestei iertări, și atuncea vom vedea cum iertarea face parte integrantă din Iubire. Așa trebuie să devenim și noi.
citat din Rafail Noica
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre iertare, citate despre iubire, citate despre religie, citate despre devenire sau citate despre Dumnezeu
Cu noi e Dumnezeu
Azi lumina din lumina
Pamantu-n trupuri ne e greu,
Dar e usor cand se inchina:
Cu noi e Dumnezeu.
Am ostenit de atata noapte
Dar vom iesi din defileu
Pentru lumina sfintei soapte:
Cu noi e Dumnezeu.
Nu suntem niste animale
Cu suflet amanat mereu
In noi e mila si e jale
Cu noi, cu noi e Dumnezeu.
Luati lumina din lumina
Paharuri curg din minereu
Credinta noastra e crestina
Cu noi e Dumnezeu.
poezie celebră de Adrian Păunescu
Adăugat de Ion Bogdan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre zoologie, poezii despre trup și suflet, poezii despre sfinți, poezii despre prezent, poezii despre noapte sau poezii despre minereu
Un timp al nimănui
Din celulele secundei
luminează
un timp al nimănui
oricând poți întinde brațul stâng
să cuprinzi bătaia lunii prin halou cu cerul
soarele nu iartă nu bate
arde luminează înviază sau ucide fără milă
toate celulele secundei răsăritului
din noi
mai rămâne ceva ilizibil care
pentru noi
este foarte important să cuprindem
în propria bătaie cu secunda
acel ritm pe care
nimeni din rădăcini
nu l-a apucat
l-a trăit cu patimă și durere
cu patimă și bucurie
cu lacrimă în plâns sau în hohotul clovnului
sinele atât de ascuns printre noi
în noi
un sine unitar pe care
încercăm să-l definim
definindu-ne
poezie de Anne Marie Bejliu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre timp, poezii despre secunde, poezii despre ritm sau poezii despre plâns
Iarnă în doi
Ce viscol e afară - iar noi doi,
Întroieniți de ani și de rutină
Pașim înspre apusuri triști și goi
Acoperiți de-a timpului patină.
Ni se așază iarna grea în suflet
Cărările spre inimi nu găsim
Aprinde-o torță fă al nostru umblet
Să fie luminat de rătăcim!
Și viscolește-mi temerile toate,
Pune-mi pe umeri munții tăi de dor
Și stele de argint pe ale mele pleoape,
Hlamidă de speranță și fior.
Troiene fă, din sărutări de noapte
Și învelește-mi somnul când afară,
Zăpezile ne îngroapă disperate-
Noi să dormim până la primavară!
De ne-om trezi cu ghiocei în plete
Să nu ne pară rău căci am trăit
Făcând din bucurie minarete
Ca viforul din noi să ia sfârșit!
poezie de Angelina Nădejde (26 ianuarie 2013)
Adăugat de Angelina Nădejde
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Vezi mai multe poezii despre viscol, poezii despre somn, poezii despre iarnă, poezii despre zăpadă sau poezii despre sărut
Scrierile tradiționale descriu conștiința ca pe un câmp, o bucată de pământ pe care pot fi semănate tot felul de semințe - semințe pentru suferință, fericire, bucurie, tristețe, teamă, furie, speranță. Iar memoria acestor emoții este descrisă ca un hambar umplut cu toate semințele strânse de noi. De îndată ce o sămânță se manifestă în conștiință, ea se va reîntoarce mult mai puternică la locul său din hambar. În fiecare moment în care percepem ceva frumos și liniștitor, udăm semințele păcii și ale frumuseții din noi. Iar în acest răstimp, semințele pentru frică sau durere se usucă.
citat din Thich Nhat Hanh (1995)
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- citate despre frumusețe
- citate despre frică
- citate despre conștiință
- citate despre tristețe
- citate despre tradiții
- citate despre suferință
- citate despre pace
- citate despre furie
- citate despre fericire
Pe calea pe care murim, după noi, există durere și tristețe. Pe cea pe care ne naștem, însă, există doar o părelnică bucurie.
aforism de Gheorghe Mihail
Adăugat de Petrescu Constantin
Comentează! | Votează! | Copiază!
40 de aforiști reuniți într-o colecție memorabilă
Vezi detalii despre o antologie de referință!
Vezi mai multe aforisme despre tristețe, aforisme despre naștere, aforisme despre moarte, aforisme despre existență, aforisme despre durere sau aforisme despre bucurie
Dacă am fi fost Dumnezeu
Noi oamenii, dacă am fi fost Dumnezeu,
Nu te-am fi făcut din lut,
Și nu te-am fi lăsat să putrezești în el, după moarte.
Nu te-am fi îmbătrânit cu timpul,
Nu te-am fi petrecut "dincolo" ridat, bolnav,
Neputincios și urât mirositor.
Noi oamenii, dacă am fi fost Dumnezeu,
N-am fi făcut tristețea
Și nu ți-am fi spus:
"Ia-o, noi nu avem nevoie de ea!"
Noi oamenii, dacă am fi fost Dumnezeu,
Nu i-am fi ucis copiii lui Iov,
Consolându-l că i-am dat alții în schimb.
Am fi știut că pentru părinți
Fiecare copil este un unicat.
Noi oamenii, dacă am fi fost Dumnezeu,
N-am fi creat microbacterium leprae
Și n-am fi avut satisfacția
De a te lăsa în afara cetății, flămând și gol,
Putrezind de viu.
Noi oamenii, dacă am fi fost Dumnezeu,
N-am fi blestemat femeia cu durerile nașterii,
Printr-o opțiune univocă,
Misogină și perpetuă.
Noi oamenii, fără să fim Dumnezeu,
Te-am creat, imaginându-te veșnic.
Am fost ospitalieri și te-am primit îngenunchiați,
În noi, în case și temple,
De proști ce suntem,
Fiindcă ne place să ne iluzionăm.
poezie de Mioara Anastasiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre prostie, poezii despre naștere sau poezii despre lut
Întoarcerea acasă
Recii ani întunecați,
Durere și speranță
Păstrează ciclopiana piatră,
Munți nelocuiți,
Suflul auriu al toamnei,
Nor de seară -
Puritate!
Din ochi albaștri privește
Cristalina copilărie;
Sub molizi întunecați
Dragoste, speranță,
Care din aprinse pleoape
Picură roua în iarba rigidă -
Necontenit.
O! acolo puntea aurită
Rupe în zăpadă
Hăuri!
Răcoarea albastră
Umple înnoptata vale,
Credință, speranță!
Fii salutat tu singuratic cimitir!
Comentarii
În cea de-a doua strofă centrală, Trakl se concentrează pe de o parte asupra copilăriei, pe de altă parte pe "dragoste, speranță" în două tonuri cunoscute din alte poeme: "credință, dragoste, speranță". Ambele sunt asociate cu culoarea albastră, după cum știm din poezia "Copilărie" sau "Cântec spiritual". Totuși, imediat după "dragoste, speranță ", urmează trei versuri care sună ca o retragere: "din aprinse pleoape" care lasă Paradisului mai puțină speranță și mai multă agonie, chiar dacă este "roua" care picură în "iarbă rigidă", "necontenit"! Interpretarea că roua poate hidrata și revitaliza iarba este destul de neconvingătoare și dificil de susținut, mai ales citind cea de-a treia strofă. Aceasta începe cu "puntea aurită", care "rupe în zăpadă hăuri". La imaginea "hău" se adaugă și "cimitir" sub formă personificată.
După sfârșitul strofei precedente, acest lucru sugerează versul "Deoarece carnea e ca iarba" din "Un recviem german" de Johannes Brahms.
"Întoarcerea acasă" este în mod evident legată de moarte cu "dragoste, speranță".
Apropierea lui Dumnezeu în moarte este sugerată de: "Răcoarea albastră / Umple înnoptata vale". În poezia "Cântec pios" este vorba de "respirația albastră" a lui Dumnezeu ceea ce clarifică ce clarifică semnificația poeziei "Întoarcerea acasă" pe care Trakl o descrie aici.
Privind înapoi la prima strofă, aceasta ne atrage atenția prin cel de-al doilea vers, care exprimă "Durere și speranță".
În cea de-a doua strofă aceasta devine "dragoste, speranță", iar în a treia și ultima sunt evocate, cu semne de exclamare, "credință, speranță!". Astfel, bine-cunoscuta "Credință, Speranță, Iubire" din 1 Corinteni 13:13 este extinsă prin "durere" și astfel, "speranța" devine punct central, nu ca în Corinteni unde"iubirea" este centrul!
Dezvoltarea dinamică a poemului se pornește din durere, prin dragoste spre credință, trecere pe care Trakl o face extrem de subtil.
poezie clasică de Georg Trakl din Versuri - traducere, prefață și comentarii de Christian W. Schenk, traducere de Christian W. Schenk
Adăugat de Hyperion
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre poezie, poezii despre versuri, poezii despre prăpăstii, poezii despre albastru, poezii despre întuneric sau poezii despre văi
* * *
De la o vreme ninge a durere,
Nu mai avem nici lacrimi, nici putere.
Ieșiți voi, morți, spre a intra noi, vii,
Moartea să nu ne poată birui!
Rugați-i voi iertare lui Iisus,
Căci noi nu mai avem nimic de spus.
Aici e-ngenuncheată lumea toată,
Ne plângem morții, singuri, toți odată.
Miroase a tămâie și-a durere.
Aici suntem lipsiți de mângâiere...
poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre ninsoare, poezii despre creștinism sau poezii despre Iisus Hristos
Sfântă Marie, pentru noi te-ai născut (Priceasnă)
Sfântă Marie, pentru noi te-ai născut.
Sfântă Marie, pentru noi te-ai născut.
Maica Sfântă a cerului
Bucuria Domnului
Ești mijlocitoarea noastră
Pentru noi roagă-te.
Sfântă Marie, pentru noi te-ai născut.
Sfântă Marie, pentru noi te-ai născut.
Maica celor oropsiți
Și pe pământ pedepsiți
Tu ne faci viața ușoară
Atunci când ne rugăm.
Sfântă Marie, pentru noi te-ai născut.
Sfântă Marie, pentru noi te-ai născut.
Maica fiului cel Sfânt
Soare în cer și pe pământ
Zorii toți ar fi apus
Fără de Iisus.
Sfântă Marie, pentru noi te-ai născut.
Sfântă Marie, pentru noi te-ai născut.
Toți îngerii duc în zbor
Vestea bucuriei lor
Că tu ești mărirea noastră
Maica tuturor.
Sfântă Marie, pentru noi te-ai născut.
Sfântă Marie, pentru noi te-ai născut.
cântec, versuri de Valeria Mahok (25 august 2014)
Adăugat de Valeria Mahok
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre zbor, poezii despre sfințenie sau poezii despre Soare
Îngerul domnului salvator
Visez la îngerul domnului salvator,
Ce are-un zâmbet pătrunzător,
Iar ochii îi are ca doi aștri,
Culoarea lor e a norilor albaștri.
Sper ca în zori e clipa-n care
Îngerul domnului din nou apare,
Sănătate-n trup și suflet să-mi ofere,
Căci pentru el nu este o avere.
Gânduri multe și speranță-n suflet
Când de durere scapi din nou un urlet,
Vreau să mai stau pe acest pământ,
Nu vreau flori și liniște ca în mormânt.
Să treacă zile noi și nopți cu vise,
Pe cer din nou vreau stelele aprinse,
Îngerul domnului lângă fereastră se așează
Și viața mea o are din nou în pază.
poezie de Eugenia Calancea (12 iunie 2019)
Adăugat de Eugenia Calancea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre visare sau poezii despre zile
Și... nimic nu poate fi
Între mine, între tine
Nu-i nimic ce ar putea
Să aprindă licărire,
Să privească ochi de stea.
Între tine, între mine
Gol pustiul surâdea,
Se-neca speranța vie
Cerului ce ne veghea.
Între mine, între noi
Bate vântul și curg ploi.
Între tine, între mine
Depărtare e de-un veac,
Ca-ntre noapte și lumină,
Între verde și uscat.
Nu e nimeni ce-ar visa,
Să unească două fire
De tristețe-n iarnă grea
Pe un pisc frumos de lună!
Între mine, între noi
Bate vântul și curg ploi.
Între tine, între mine
Nu-i nimic, ce-ar încerca
Să aprindă o lumină,
Să ne bucurăm de ea.
Nu e timpul și nici locul,
Și nici clipe de răgaz,
Tristă-i ziua, crud e focul,
Pal e roșul pe obraz!
Bate Între mine, între noi
vântul și plâng ploi!
La ce bun aceste toate
Când speranțele ne mor,
Când plecat-a tot înaltul
Pe o frunză, pe un nor?
Între mine, între noi
Nu-i nici noapte, nu-i nici zi,
Curg doar lacrime șuvoi
Și... nimic nu poate fi.
Între mine, între noi
Bate vântul, toarnă ploi!
poezie de Nina Lavric
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre vânt, poezii despre verde, poezii despre roșu sau poezii despre ploaie
Nimic fără DUMNEZEU!
De ce, Doamne, nu ne tuni prin minte?
Uituci, a rugăciune sărutăm prea rar
Trudite, palmele, prin care știi, Slăvite,
Fărâma pâinii să ne-o dai, al vieții dar.
De ce uităm, să ne-nclinăm spre mâna
Prin care ne storci apa, cu-al tău har?
În inima izvorului el scotocește vâna,
Zâmbind modest, de-i zici:"Ce fântânar!"
Și-atât de păcătoși, uităm chiar și de Tine,
Când bucuriile n-au margini de șuvoi
Și doar când sufletul adună-ntunecime,
Ne înălțăm spre Tine, să te-ngrijești de noi...
De ce prea des ne lași de capul nostru,
Căci blasfemând ne credem bravi eroi,
Uităm ce este bun, care ne este rostu',
Uităm esențialul:
Fără de tine, Doamne, n-am fi fost nici noi!
poezie de Maria Botnaru
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre vânătoare, poezii despre pâine, poezii despre modestie sau poezii despre inimă
În "Marea uitării"
Ne-ntoarcem 'napoi,
Scotocind în "Mare",
Marea uitării, de noi,
Între trei hotare;
Astăzi, ieri și ziua de-apoi,
Pierdută-n uitare.
Privim spre nevoi
Ce-aduc întristare
Și dăm înapoi
Gunoiul din "Mare",
Amarul din noi
Însemnând neuitare...
Deodată apare,
Viața de-apoi
Fără hotare sau înapoi
Și-n "Marea" uitare
Vedem doar că noi
Trecut-am hotare
Uitând de nevoi
Ce covârșitoare
Strigau "Înapoi,
Mai este îndurare,
Și "Azi" pentru voi,
Și Har și iertare!"
Ioan Hapca
10/01/2020 -Zaragoza
poezie de Ioan Hapca din volumul de versuri Reflexii
Adăugat de Marin Oprescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre uitare, poezii despre trecut, poezii despre graniță sau poezii despre Ion
Aceasta, este, atunci problema lumii: este un preț de plătit pentru fiecare creștere în conștiință. Noi nu putem fi mai sensibili la plăcere fără a fi mai sensibili la durere. Prin faptul că ne amintim trecutul noi putem planifica viitorul. Dar abilitatea de a planifica viitorul, este neutralizată de "abilitatea" de a ne fi teamă de durere și de necunoscut. Mai mult decât atât, dezvoltarea unui simț acut cu privire la trecut și viitor, ne dă un simț corespunzător de vag cu privire la prezent. Cu alte cuvinte, se pare că noi am ajuns la un punct în care avantajele de a fi conștienți sunt depășite de dezavantajele sale, unde sensibilitatea extremă ne face inadaptabili.
citat clasic din Alan Watts
Adăugat de Catalin Popescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre viitor, citate despre prezent, citate despre plăcere, citate despre plată, citate despre durere, citate despre dezvoltare, citate despre depășire sau citate despre cuvinte