Mă-aplec peste pagina scrisă
Dar timpul ţâşneste din carte
Pe fereastra larg deschisă...
În urmă rămân frunze moarte

catren de Corneliu Sofronie
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Trăiesc în privirea ta

Eu trăiesc în fereastra închisă de obloane
Să nu vadă cerul că-s eu către drum -
Timpul mă împinge, flămând de coroane
Crescute pe dinlăuntru a tot ce îţi spun.
Sufletul zilei deschide a sa carte
La pagina scrisă de acum un an,
Si crede că-s mănunchi de glume curate
Neimportante pentru vre-un plan.
Ci eu trăiesc în fereastra ta, vis devreme,
Soarele întinde umbra-mi pe pereţi,
Nenumărate patimi cearcă să te cheme –
Să nu fugi de-acasă, cer de dimineţi.
Eu trăiesc în fereastra ta, şi când e noapte,
Şi-n corp îmi dă năvală gândul tău, senin:

Nu lăsa privirea să-mi ducă anii departe
Că-n geamul tău deschis pot să nu revin.

poezie de Renata Verejanu din Poetul dintre milenii (26 ianuarie 1980)
Adăugat de Alina Dragancea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Totdeauna, unica mea carte de vizită a fost pagina scrisă de mine. Nu datorez nimănui, nimic!

citat celebru din Tudor Muşatescu
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Trece timpul...

Am deschis fereastra şi privesc în noapte
Luna s-a ascuns sub un voal de nori
Două siluete se-nţeleg prin şoapte
Şi se îmbrăţişează pe sub cingători

Noaptea îşi întinde pânze întunecate
Ţârâit de greieri inundă văzduhul
Peste satu-ntreg unde fermecate
Ne trimite Domnul pogorându-şi Duhul...

Liniştea-i profundă, undeva departe
Un lătrat de câine o despică-n două,
Din copaci cad fluturi... roi de frunze moarte
Semn că vine toamna şi că iar ne plouă....

Semn că trece timpul ca pe cer un fulger
Şi mă-ntreb sfioasă ce-am lăsat în urmă
-,, Ai lăsat iubire''.... îmi răspunde-un înger
Şi un zbor de aripi gândurile-mi curmă...

Pasăre de noapte, înger să fi fost?!
Am închis fereastra şi am tras perdeaua
... Iar îmi depăn viaţa să îi dau de rost
Şi fac noapte albă,.... albă cum e neaua....

poezie de Ioana Gărgălie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

M-aplec peste cuvinte

Gândind că Universul
e tot ce ne desparte,
Mi-adun toată visarea
pe-o margine de carte.

Mă-aplec peste cuvinte
aproape, mai aproape
Şi mă-mpreun ca luna
cu luciul unei ape.

Ca un ecou mă-mprăştii
tremurător în unde
Când din înalt de ceruri
Luceafăru-mi răspunde.

poezie de Elena Victoria Glodean
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cafeaua de dimineaţă

vecinele din zori la o şuetă
bărbaţii, treaba lor, sunt la serviciu;
deschisă larg fereastra din oficiu
cu fiecare-n rolul de vedetă

e parcă-un ritual sau artificiu
ţinuta demnă dar mai mult cochetă
desprinse parcă de pe-o amuletă
oficiind păgân un sacrificiu

din bluze cu implanturi de siliciu
degajă un parfum de margaretă
răstoarnă zaţul iscodind vreun viciu
să-l poată săgeta cu-o arbaletă,
şi să le vezi în urmă ca ariciu'
cum se pîndesc geloase prin lunetă!

poezie de Ion Untaru
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dimineaţa, în zori
Găsim copacii tot mai goi
Simţim cum uneori
Timpul se prăvale peste noi.

catren de Corneliu Sofronie
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Prin fereastra deschisă
respiră în verde
sunet de frunze,
pereţii ascultă
lumini de cuvinte

gogyohka de Monica David
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Silful

Duh al aerului, silful, forme largi închipuieşte,
Ca jonglerii mingi de spumă şi de vânt în cer roteşte,
Iar în case se strecoară – numai dânsul ştie cum –
Distilând din flori uscate stinsul verilor parfum,
Exalând din rochii rupte dulci miresme desuete,
Clătinând uşor pendulul vrunui ceas de pe perete
Sau făcându-şi joc cu panglici, cu vreo scamă, cu vreo fundă,
Fiindcă aerul e visul unde toate se cufundă.

Într-o roză cu petale veştejite, pe o carte,
Sta o fee-n agonie, sângerând, tânjind spre moarte,
Căci în orişicare floare spun legendele c-ar fi
Câte-o zână ce cu floarea timpul o va ofili.

Prea mărunt e trupul zânei, ochiul lumii n-o străvede,
De aceea doar copilul sau poetul se încrede
Că ar exista aievea, dincolo de-a ei poveste.
"Silfule, suspină dânsa, du-mă-n zbor pe-a tale creste,

Du-mă să mai văd poiana unde flori răsar şi unde,
Printre crini şi albăstrele, păpădiile rotunde
Nimburi spulberă, de scamă, sub suflarea ta senină,
Unde peste valea nopţii eram fee şi regină..."

Rugămintea ei, fireşte, nu puteam s-aud şi eu,
Dar vedeam cum se-nteţeşte vântul, acest aprig zeu,
Şi cum floarea cuprinzând-o, ridicând-o de pe carte,
Pe fereastra larg deschisă a purtat-o-n zări, departe.

poezie de Ionuţ Ştefan Blesneag
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lumea ca o carte

Alerga trenul sub lună,
Timpul îmi părea că aleargă după noi
Şi eu priveam pe geam cum trec unul câte unul
Copacii falnici, dar de frunze goi.

Priveam stânci, munţi, dealuri
Şi mă miram atât de mult,
Cât e de frumos pământul,
Şi nu mă săturam să mă mai uit.

Trenul alerga tot mai departe,
Inima îmi bătea mereu.
Şi lumea îmi părea ca o carte,
Scrisă de însuşi Dumnezeu.

poezie de Vladimir Potlog (5 martie 2017)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!

Papagalul

Poate dorm.
Aerul încins din mansardă, mi-a înăbuşit orice putinţă,
Fereastra larg deschisă, ar trebui să-mi aducă răcoarea,
E de prisos: vântul a încetat orice mişcare,
Canicula a oprit orice umblet, orice călcătură,
Nu se mai aude nici-un zgomot...
Capul mi-a picat din nori pe masă, pe hârtiile care aşteaptă,
Pana a alunecat dintre degete.
Scrisesem un singur cuvânt, cu gândul la tine,
Am vrut să încep o nouă scrisoare: Iubită...
Poate visez.
Pe stelajul prăfuit, s-a aşezat un papagal, din vecini venit;
Pe fereastra larg deschisă, a intrat val-vârtej,
Răsturnând totul în cale-i,
Îmi împrăştie foile peste tot...
Poate aievea.
Sunt neputincios, nu mă pot apăra, de a striga,
Papagalul uriaş îmi ocupă tot câmpul vizual,
Îl percep, dar nu-l pot gândi, nu-l pot accepta,
E absurd, o vietate absurdă, taciturnă...
Nu face nici un freamăt, dar prin mişcarea agitată,
Fâlfâiri de aripi de pasăre flaubertiană,
Mă răcoreşte, ca şi un evantai, sunt mulţumit.
Pluraritatea de culori este atât de fascinantă,
Încât conturul păsării dispare, rămân doar impresiile,
Culorile, multiculorile, care îmi inspiră o enormă tristeţe,
Ca şi cum m-aş afla involuntar în stare de doliu,
Plâng, plâng sufletul papagalului, până la metamorfoză:
Culorile au dispărut...
Iubită,
Totul s-a transformat, culorile s-au însumat, într-un alb orbitor,
Văd bătăi de aripi de pasăre dumnezeiască, pură,
Nu mai pot privi, dar sunt supus a ţine ochii deschişi
Acestei străluciri...
Apoi nimic, negru opac nemărginit, pictat de aripile
Unui corb vestitor de nenorociri.
Ridic capul, încă bezmetic,
Între timp s-a făcut noapte,
Foile de hârtie sunt peste tot, pe podea...
Călimara s-a răsturnat...
Sunt în viaţă, tu eşti departe, eu sunt absurd...

poezie de Adrian Nicula din Sanctuar sufletului cu aripi frânte (2016)
Adăugat de Adrian Nicula
Comentează! | Votează! | Copiază!

O carte frumoasă este o fereastră larg deschisă asupra necunoscutului şi miragiile ei ce ne-au întâmpinat dintru început nu le mai uităm niciodată.

citat clasic din Perpessicius
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poveste scrisă

ce te-a întors
din drumul tău
ce s-a-ntâmplat
în astă seară?
eu ştiu
dar nu pot explica
e atât de frig afară...
să tac?
poate-i mai bine aşa
să uit?
aş vrea dar nu se poate.
rămâi atunci
iubirea mea
poveste scrisă într-o carte!

poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sau...

Ori pe mai de parte
Cufundaţi în hău
Cum scrie la carte
Niet-ul va fi No

epigramă de Corneliu Sofronie din Fericirea de a fi cal
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rai de crini

În ziua ce soseşte
cu raze de foc plină,
pluteşte lin în aer
aroma-Ţi cea de smirnă,
ce-mbată orizontul
cu străluciri de stele
şi poartă-n vis albastru
mirul tăcerii grele.

În seara ce îmbie
cu chipu-i de tăciune,
ce-mbracă cu mătase
întinsul peste lume,
Te-aştept lângă fereastra
ce stă deschisă larg
pe Tine - dulce vis
al cerului meu drag.

Te port mereu în suflet
ca pe-un rai de crini
din cerul cel curat
ales de serafimi,
pe Tine - nor de zâmbet
peste măritul soare,
un strop de apă vie
în seceta-mi ce doare.

poezie de Gheorghe A. Stroia (28 august 2013)
Adăugat de Gheorghe A. Stroia
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poate că nu există nici o carte, oricât de bine ar fi scrisă ea, care să şteargă cât de cât durerea tragediilor petrecute în Irak şi Rwanda, dar se poate şi să nu existe nici o carte, oricât de prost scrisă ar fi ea, care să nu îi ofere epifanie cititorului căruia i-a fost destinată.

citat din Alberto Manguel
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Deschide fereastra!

Bate cineva în geam.
Deschide, te rog!
Deschide chiar dacă
Nimeni nu e acolo,
Chiar dacă mi s-a părut.

Deschide!
Deschide fereastra larg,
Să mai simţim o dată
Parfumul florilor de tei,
Invadându-ne lacom
Somnul vieţii,
În odaia întunecată
De-atâta uitare,
De noi doi.

Ştii?!
Cei ce trec
Pe strada noastră
Pot crede
Că nu mai suntem aici.
Aici, unde cândva
Totul era al nostru.
Şi fereastra,
Şi casa,
Şi strada,
Şi teii.
Deschide!
Deschide larg fereastra
Iubirii noastre apuse.

poezie de Daniela Reghina Onu din Paşi printre pietrele Sionului (iunie 2006, Bucureşti)
Adăugat de Valentin Mesianic
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fata de la pagina 5

Îi place-n poze goală să apară,
În splendoare, să-şi arate al naturii dar,
Să fie admirată de-o-ntreagă ţară,
În fiecare zi... la pagina 5 în ziar.

epigramă de Constantin Ionuţ Gîrjoabă (23 noiembrie 2009)
Adăugat de Constantin Ionuţ Gîrjoabă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Târgul de moarte

Moartea se plimbă cu coasa pe roţi
Modernizată, lipeşte afişe la porţi,
Face statistici şi trage la sorţi.

O tabacheră cu mii de ţigări chiştocate,
Plămâni înnegriţi ca litera-n carte
Sunt prezentări la târgul de moarte.

Tabachera înnegrită-i purtată pe roţi,
Preoţii afumă cu lacrimi la porţi,
Statistica rămâne deschisă la toţi.

Mai ai în tabacheră ţigări chiştocate?
Întreabă un înger desenat într-o carte,
Coasa-i arată spre târgul de moarte!

poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Apus

Fereastra deschisă spre mare
adună miresme la ore târzii,
din geana rănită a zării apare
apusul întins pe trei herghelii.

Cai sprinteni aleargă pe valuri,
cu nările reci dezlipite de trup,
adulmecă umbre căzute pe maluri
când orele serii rănite se rup.

Tu încă mai stai pe terasă,
cu părul căzut între aripi de vânt,
şi ochii plecaţi peste karma rămasă
din încă netrecerea ta pe pământ.

poezie de Corneliu Neagu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pax corporis

sub el pietre mute
peste el odihna ochilor larg închişi
în el muţenia peştilor- împărat

sub ea petale de lavandă
peste ea stropi roşii - lacrima Christi
în ea muţenia micii sirene

sub ei totul
peste ei nimic
în ei un pic din moarte

poezie de Dana Logigan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!