Vis sonor
Eu am văzut în vis sonor
Cum dalbe stoluri de cocori
Pe lanțuri grele de omăt
În ceruri coborau încet
În palma mea se adânceau
Pre limba lor pierind, rugau
Să smulg troienele de flori
Din unghiuri negre, de fiori
Să las doar florile de tei
Să-și picure din spinii mei
Din crucea colțului de cer
Rugina cuielor de fier
Trecea zâmbind un fluieraș
Prin doina sa și ciobănaș
Mulțimi în robe de ocnași
Băteau orbește, pași cu pași
Capace pline de pustiu
Pe umbre goale de sicriu
Albastre luturi de mormânt
Învolburau și vis și vânt
Și herghelii de cai bronzați
Sorbeau și stepe și nesaț
Iar apa vie din izvor
Turnau la câinii morții lor...
Din cer în cer, din lung în lat
Nici plinătate nici păcat
Și nici trecut nici viitor
În sarea ochiului din dor
Încet urcând șirag de scări
Purtat de-al valurilor mări
Cerșeam destinului stinger
Un ultim strop de adevăr
Prin foc de stele și prin fum
Din drum în drum din scrum în scrum
La efemeric nesfârșit
Cerșeam destin neostoit
Cu albe stoluri de cocori
Pe gardul muchiei de zori
La lumi în care eu-l meu
Veni ca om, pleca ca zeu...
poezie de Iurie Osoianu (14 noiembrie 2012)
Adăugat de Iurie Osoianu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre moarte
- poezii despre flori
- poezii despre cai
- poezii despre alb
- poezii despre zăpadă
- poezii despre vânt
- poezii despre visare
- poezii despre viitor
- poezii despre tei
Citate similare
Tropote
Mureau încet fără curaj
Și triști și scunzi
Că nici triaj
Nu mai era în urma lor
Și nici un tren
Și nici o gară prinsă-n stern
Să-i mute parcă din blestem
Și n-aveau cui
Să-i plângă dorul
Nimănui
Mureau încet
Nici nu știau
Că înșiși fiii lor erau
Ai lor și parcă-ai orișicui
Pribegi pe zimții cerului
Veni o zi urcând în timp
Cu ceterele peste grind
Aveau acum arginți destui
Dar parcă totuși un alean
Că nici un cal nu mai era
Și nici un deal și nici un mit
Să-l treacă murgul nărăvit
Ca nechezând să scurme-n ger
Cu mândra-i coamă către cer
Să și-o reverse peste crâng
Un cal cu tropot din adânc
Veni o vreme și târziu
Când latră vântul a pustiu
Aduși cu ochii în pământ
Visând la murgul din adânc
Și la zăpezile din lunci
Crescute brațelor de-atunci
Doar umbra unui cal
Atât
Or aștepta-o din trecut
poezie de Mihai Robea
Adăugat de Mirela Băcilă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre tristețe, poezii despre trenuri, poezii despre trecut, poezii despre timp, poezii despre plâns, poezii despre ochi sau poezii despre gări
O dimineață de mai
Înfloresc în cer salcâmii
E tăcere pe pământ
Uneori mai latră câinii
Sau frunze foșnesc în vânt
Drum pustiu se-așterne-n cale
Pe margini - trudite flori,
Geamuri galeșe și goale,
Case adormite-n zori.
Liniștea domnește-n zare
Cu nuanțe de tăceri
Liliecii dorm în floare
Pe umbroasele cărări
Dar din firele de iarba
De sub garduri la grădini
Prinde liniștea să fiarbă
Clocotind sub rădăcini
Și se-nalță de sub crin
Din pământ cu iarbă rară
Înspre cer, și-acum senin,
Aburi calzi de primăvară
Când colo în depărtare
Raze prind a se ivi
Și capușe dau în floare
Pregătite-a le-ntâlni
Prin tăcerea adormită
Ca-n pustiu în zori de zi
Toate florile se agită
Începând a se trezi
De pe cer lipsesc iar norii
Soarele-apărînd în zori
Înfloriră toți bujorii
Pe un drum pierdut în flori
N-am uitat nici astăzi drumul
Îmbrăcat precum un crai
Căci mai simt și-acum parfumul
Unei dimineți de mai.
poezie de Diana Enachii
Adăugat de Diana Enachii
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și poezii despre tăcere, poezii despre dimineață, poezii despre somn, poezii despre câini, poezii despre uitare, poezii despre primăvară sau poezii despre prezent
* * *
Ce e de făcut dacă nu mă recunosc?
Nu sunt nici creștin, nici evreu, nici musulman;
Nu sunt nici din est, nici din vest, nu sunt nici țărmul, nici marea;
Nu sunt nicio comoară a Naturii, nici stelele din cer;
Nu sunt nici pământul, nici apa, focul sau aerul;
Nu sunt nici cerul, nici noroiul;
Nu sunt din India, China, Irak sau Kharasa;
Nu sunt al acestei lumi, dar nici al celeilalte;
Nu sunt al Paradisului și nici al Iadului;
Nu sunt nici Adam, nici Eva, Eden sau Rizvan.
Locul meu este unde nu este niciun loc,
Urma mea este fără urmă;
Nu sunt nici corpul, nici sufletul, pentru că eu aparțin Preaiubitului meu.
Am renunțat la dualitate și am văzut amândouă lumile ca fiind doar una,
Doar pe Tine Te caut, pe Tine Te știu, pe Tine Te văd, pe Tine Te chem.
Tu ești cel dintâi, ultimul, cel din exterior și cel din interior,
Nu cunosc pe nimeni decât pe Tine, Cel Care Ești
Cupa iubirii mi-a umplut sufletul, iar cele două lumi mi-au scăpat din mână.
poezie celebră de Rumi
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre rai
- poezii despre suflet
- poezii despre stele
- poezii despre religie
- poezii despre natură
- poezii despre iubire
- poezii despre islam
- poezii despre iad
- poezii despre foc
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Umbre pe dale de burg
Îmi întortocheasem pașii peste dalele din burg
Încercând să intru-n ritmul inimilor deșirate
Când la dreapta, spre răscrucea cu iubiri abandonate,
Când la stânga, spre nimicul unde pașii toți se scurg.
Prin tic-tacul lor frenetic, pașii mei, mânați de dor,
Își descătușau dorințe în zdrobirea de sub tocuri
Vechi de când creșteau ca iarba ce se transforma în blocuri
Dintre care se ridică praful zilelor ce mor.
Se-adânceau pe dale umbre din apusul răstignit
Pe o mare de sentințe în alegeri disperate
Să se-nghesuie-n pustiul de adâncuri neumblate
Nici cu pasul, nici cu inimi care bat încetinit.
Și, din toate câte urcă spre amestecul din cer,
Doar o singură dorință pare că se răzgândește,
Ca un vis ce, dintre toate, se răzbună și-l trezește
Pe acela ce-l croise într-un bloc de cartier.
Se oprește și se miră: "Cum, spre ceruri, toate curg?
E atâta viață-n lume, când ești suflet pe Pământ!
Cum să te ridici la ceruri, să fii sclav purtat de vânt?"
Și-a plutit, ușor, dorința, către dalele din burg.
poezie de Daniel Vișan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre dorințe, poezii despre inimă, poezii despre încălțăminte, poezii despre zile sau poezii despre sclavie
Nici humă nici lemn
crucea mea
e făcută din lemn de tei
o poartă prin măduvă inocență de miei
crucea mea
e făcută după inima ta
tresare când singură noaptea
inima ta are gust de lapte
cruce ușoară peste crucea mea
păpădie hrănită cu esență de nemoarte
crucea mea
formă tainică de aer presat
slovă, iubite, lumină de cântat
crucea mea
prag de cer
nici humă, nici lemn
numai înger
și mai ales mă minunează
păsările, ramurile,
umbrele lor mă distrează
pădurea toată, vânturile
mă urmează
crucea mea
crucea ta
lăcrimează.
poezie de Cipriana Tanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre cruce, poezii despre îngeri, poezii despre păsări, poezii despre păduri, poezii despre oi, poezii despre noapte sau poezii despre muzică
Geea
atât de singur și de trist
și fără echivocuri
adie umbra unui vis
din stele cu norocuri
îmbie lin făptura mea
din ele a alege
șoptindu-mi că de vechea stea
v-a sta să mă dezlege
și povestindu-mi că-n curând
de lumea asta rece
va dezlega deznodământ
și-l va lăsa să plece
pe neumblate căi de foc
de ape și tării
doar steaua noului noroc
ne va mai ține vii
și v-om ajunge unde nu-i
nici vreme și nici moarte
ci doar mărinimia Lui
și univers de soarte
și-om sta s-alegem liniștit
și plini de modestie
un nou model de infinit
si altă veșnicie
ș-om sta s-alegem alte lumi
cu largi dimensiuni
cu mări la scară de genuni
și maluri de goruni
cu munți ce vin încetișor
spre noi când sunt chemați
să soarbă ape de izvor
din palme și nesaț
cu cer albastru pân -la fund
de neguri și lumini
cu căi lactee de corund
și aștri cristalini
si revenind încetișor
din lumile profunde
la vis eu ma stropșesc ușor
dar Geea totuși unde-i?!
căci nici o lume de povești
n-o poate-nlocui
si Doamne, dacă mă iubești
pe Geea aș
muri...
Moscova
poezie de Iurie Osoianu din Blogul Negru pre Alb (19 aprilie 2018)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre stejari, poezii despre prăpăstii, poezii despre noroc, poezii despre munți, poezii despre modestie sau poezii despre lumină
Dimineața mohorâtă
Dimineața mohorâtă
Șade ca o babă hâdă,
Ce-a pierdut dinții aseară,
Coborând din cer o scară.
S-a împiedicat de nori,
Lăcrimând apoi în ploi.
Dimineața e urâtă...
Nici nu râde, nici nu cântă,
Nu valsează prin arini,
Nici pe câmpul cu ciulini.
Așteaptă bruma să cadă
Pe bostanii din livadă.
Dimineață fără glas,
Spune-mi ce a mai rămas,
Dintr-o vară ce-a trecut,
Și-o iubire ce-am pierdut,
Din albastrul cer senin,
Picătură în destin...
poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre râs, poezii despre vals, poezii despre ploaie, poezii despre nori, poezii despre dinți sau poezii despre dans
Drum de viață alb
nu-mi vreau tăcerile închise într-o firindă
nici lacrimi neuscate, stând mereu în beznă
ci vreau să ascult cum lin pe-o stâncă
apa cum susură și muntele, din pământ, încet cum urcă
nu vreau ca inima să-mi fie-n beznă moartă
nici suflletul și gândul îngropat sub o fereastră
ci vreau să văd cum crește-n glastră
din viața mea, o mică picătură înaltă-albă
nu vreau nici strada, asfaltul, colțul sau bordura
nici gardul de metal cel văd, căci îmi strâmbă gura
ci vreau un colț de cer în zare unde-mi este luna
și-o floare ce-n roșu înveșmântată îmi zice bună ziua
nu vreau pantof scălâmb ce-n degete el bate
dureri și neputințe de modă ce se zbate
ci vreau desculț pe drumuri să simt țărână moale
și mirosul fânului prin vânt cum el tresare
nu vreau ecrane, chipuri vechi, burți goale
nici fumul greu din viață de motoare
ci vreau să ascult senin și fericit, târziu spre noapte
cum o clopotniță își cheamă suflete de maici curate
poezie de Viorel Muha (iunie 2009)
Adăugat de Viorel Muha
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre viață, poezii despre stânci sau poezii despre roșu
Ninge în colind străbun
Vin să vă colind străbun
Flori de măr și Leru-i ler
În Ajunul de Crăciun
Florile dalbe
Ninge cu argint din cer
Flori de măr și Leru-i ler
Ninge Dor, peste Muscel
Florile dalbe
Ninge cu argint în vatră
Florea Soarelui, raza Soarelui
Peste Țara minunată
Florile dalbe
Ninge până-n Orăștie
Leru-i ler și flori de iie
Peste Lupi și peste Glie
Florile dalbe
Ninge aspru peste noapte
Flori de măr și diamante
La Blidaru, pe Cetate
Florile dalbe
Ninge-n rânduri, ca o salbă
Floarea Soarelui, raza Soarelui
Sarmisegetuza-i albă
Florile dalbe
Ninge slava, an de an
Leru-i ler și cânt de-alean
Sfânt, pe Crucea Caraiman
Florile dalbe
Ninge, fiindc-așa vrea Domnu'
Flori de măr și Leru-i ler
Pe Bucegi și peste Omu'
Florile dalbe
Ninge-albastru, ca în vis
Floarea Soarelui nestins
Ninge viscolind pe Sfinx
Florile dalbe
Ninge burnițat, mărunt
Flori de măr, zburate-n vânt
Trezind Dacii din pământ
Florile dalbe
Ninge tare, vine ger
Flori de măr și leru-i ler
Peste sufletul stinger
Florile dalbe
Ninge-n cugetul curat
Flori de măr, Ler argintat
De Dragoste însetat
Florile dalbe
Ninge-n Suflet de nomad
Floarea cetinii de brad
De ninsori, Carpații ard
Florile dalbe
Ninge alb, pe Țara mea
Flori de măr și flori de nea
Ninge sfânt, în Dacia
Florile dalbe
poezie de Antonela Stoica (24 decembrie 2016)
Adăugat de dory58
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre ninsoare, poezii despre brazi, poezii despre argint, poezii despre Crăciun sau poezii despre țări
Annabel Lee
De mult, de demult, pe-ai Timpului pași,
Într-un ținut de miază-zi,
O fată trăia, c-un nume gingaș:
Cu numele Annabel Lee.
Și ea trăia c-un gând, un singur gând:
Să-mi fie dragă și drag să-i pot fi.
Eram un copil și ea o copilă,
În cel ținut de miază-zi:
Dar ne iubeam cu-o iubire mai mult ca iubirea -
Eu și cu-a mea Annabel Lee;
Iubire pe care cheruvii din ceruri
Nu-ncetau a ne-o jindui.
Și iată dar tâlcul pentru care de mult,
În cel ținut de miază-zi,
Un vânt suflă rece din nori, și răci
Pe dulcea mea Annabel Lee.
Un nobil domn sosi din depărtări,
Și trist, fără cuvinte, mi-o răpi,
Și-o-nchise-ntr-un mormânt, pe veci de vecii,
Pe draga mea Annabel Lee.
Dar îngerii însiși din cer ne priveau
Cu-aprinsele lor gelozii;
De-aceea /temeiul e prea cunoscut
În ăst ținut din miază-zi/
Țâșni vântul rece-ntr-o noapte din nori
Ucigând și-nghețând pe-a mea Annabel Lee.
Dar dragostea noastră fu dragoste tare:
Nici alții mai vârstnici ca noi -
Nici cei mai cuminți decât noi -
Nici îngerii-n nalta cerească-nstelare,
Nici demonii din miază-zi,
Deși ea e moartă, nu pot să despartă
Un suflet de-alt suflet:
Pe mine de Annabel Lee.
Căci nici luna nu luce fără-n vis a mă duce
La frumoasa mea Annabel Lee;
De răsar dalbe stele, ochii-i văd dragei mele,
Ai frumoasei Annabel Lee;
Cât e noaptea de grea, eu stau singur cu ea,
Cu draga-mi, cu draga logodnica mea,
La micu-i mormânt din pustiu miază-zi -
Mormântul lui Annabel Lee!
poezie celebră de Edgar Allan Poe (1849), traducere de Nicu Porsenna
Adăugat de Veronica Șerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre frumusețe sau poezii despre copilărie
Pleacă de lângă mine vis urât...
Fug și mă ascund în adâncul mării profund,
ca ochii mei să nu-i vezi plângând,
dar visul urât pleacă și se ridică,
stau și te aștept, iar somnul vine într-o clipă,
iar eu strigăm din nou ca să rămâi,
că tu ești dragostea mea dintâi.
Tu îmi spuneai "adio" și te urcai la cer încet
și nu mai aveai nici un regret,
tăcerea din flori o simțea doar vântul,
mă urc și eu spre cer și văd apoi pământul,
cobor din nou prin frig și ceață,
îmi simt mâinile reci, dar mă întorc la viață.
Mă trezesc când zorile coboară,
găsesc la ochi o lacrimă amară,
tu ești lângă mine, o mare iubire
și las cu drag inima să te admire.
poezie de Eugenia Calancea (15 octombrie 2019)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre coșmaruri sau poezii despre mâini
Din mine te-ai născut mirare
Iubita mea cu păr de foc,
În trupul meu o lume plânge
Și-n brațe, peste lumi, te-aș strânge,
Să punem haosul la loc.
Pare ciudat. Pare fatal,
E ca și cum lipsesc perfuzii
Prin care să-nghițim confuzii
Și-un ultim argument mortal.
Am rupt din trup un anotimp,
Știi că-ți spuneam cum pier speranțe,
Noi suntem marile restanțe
Uitate la un colț de timp.
Atâtea griji te-au luat la rost,
Atâtea drame-mi dau târcoale,
Iar paranteze abisale
Încă-și cer dreptul de-a fi fost.
Nici n-am plantat, nici nu am strâns,
Dar să nu zaci ca-ntr-o uitare,
Din mine te-ai născut mirare,
Iar eu mirându-mă am plâns.
Și câte jocuri de noroc
Am inventat prin mari concesii,
Prin ipoteze, prin impresii,
Iubita mea cu păr de foc.
Mă doare-un dor scăpat din ham,
Un alt blestem e sindrofie,
A fi învață să mai fie
Și tu mă ai. Și eu te am.
poezie de Cristian Lisandru din Volumul "Numele tău ca o întrebare..." (30 iunie 2020)
Adăugat de Cristian Lisandru
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre învățătură, poezii despre păr roșcat, poezii despre păr sau poezii despre naștere
Colind dincolo de Prut
Hai, primește-mă om bun
Să te colind sub fereastra
Cu mușcate albe-n glastra
Făcută din lut străbun...!
Leru-i Doamne-n zi de-Ajun
Flori dalbe de sfânt Crăciun...!
Tocmai dincolo de Prut
Am venit să-ți dau de veste
Prin graiul ce-l avem zestre
Că Iisus ni s-a născut...
Leru-i Doamne, vis știut,
Flori de măr, drum străbătut...!
Ți-am adus din brad, un ram,
Să-l atârni deasupra ușii,
Mir și-agheazmă-ți las la geam,
Doar atât, atâta am...
Leru-i Doamne, rătăceam,
Flori de gheață aprindeam...
Mai las al neamului dor!
Tu, te-nchină la icoane,
Dă pâine cui îi e foame,
Boabe păsării din zbor...
Leru-i Doamne, prunc-păstor,
Flori de nard, grâu pe ogor...
Înainte de-a pleca,
Dă-mi, te rog, câteva mere
Din săraca ta avere
Leac de a mă vindeca...
Leru-i Doamne, înseram,
Florile din cer cerneam...
Bună seara, plec, om bun!
Drumu-i lung, câmpia-i ninsă,
Am să-ți las poarta deschisă
C-o să vină Moș Crăciun...!
Leru-i Doamne, zi de-Ajun,
Răsar stele, stele-apun...!
poezie de Ionica Bandrabur
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre zbor, poezii despre mere, poezii despre vinovăție, poezii despre sfinți, poezii despre sfințenie sau poezii despre seară
Tatăl nostru
nu e rău fără bine și nimic fără tot
și nici zile senine fără - of, nu mai pot
nu e alb fără negru nici zăpezi fără ploi
și nici haos integru și nici voi fără noi
nu există iubire fără chinuri și dor
nici nu poți nemurire semăna pe ogor
tot ce trece se trece din deșert în abis
ca căldura în rece și ca somnul din vis
nu se poate opri nici o clipă pe loc
și nici omul feri între ape și foc
tot ce vine de sus se așterne pe jos
și la câte s-au spus și la câte s-au scos
stai de strajă mereu între spațiu și timp
când la soarele tău când la propriul nimb
și mai stai așteptând resemnări de destin
între propriul gând și azurul senin
că vor trece în zbor miriade de ani
prin galactici ce mor și ne lasă orfani
Universul din tine în rafale de jet
cu viteză luminii se va stinge încet
va rămâne doar vid și nimic în nimic
nici solid nici lichid și nici mare nici mic
vei rămâne doar tu și cu tine doar eu
între da și-ntre nu - Tatăl tău, Tatăl meu...
poezie de Iurie Osoianu (14 aprilie 2019)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre viteză sau poezii despre spațiu și timp
Glossă eminesciană
Pe chipul meu, în ochii mei,
Se-apleacă ramură de tei.
Luceferi iar coboară-n gând,
O "Cătălină" căutând.
Și tremură pe lacuri iar,
Pierind cu fiecare val
Și lumea toată-i vis și cânt...
Coboară îngeri pe pământ...
Pe chipul meu, în ochii mei,
Se scutur florile de tei.
Mi-e brațul ramură de dor
Și-n înălțimi adesea zbor,
Culeg nectar din ploi de stele,
La pământeni mă-ntorc cu ele
Și ca un zeu, de zei învins,
Revin plângând în ploi de vis.
Se-apleacă ramură de tei...
Tu, salcie plângând mă vrei,
Să treacă râuri de cuvinte,
De mine să-ți aduci aminte,
Să țese luna-n tristă noapte
Cămașă de iubiri și șoapte,
Tu,-ncorsetat de ramuri fine,
Mereu să-ți amintești de mine.
Luceferi iar coboară-n gând...
Aidoma unui mormânt,
Simt cum izbesc în mine șoapte...
Cad florile înmiresmate!
Cad lacrimi în letopisețe
Când ochii tăi îmi dau binețe,
Lumina-n cercuri se rotește
Și-n flori de tei mă pierd... Privește!
O "Cătălină" căutând,
Tu te-i întors înspre pământ
Și-acum, Luceafăr, îmi zâmbești
Și prin fereastră mă privești.
Și-s singură-n cămara mea -
Mărgăritar de catifea.
Nu-s prinți să-mi vină-n ajutor...
Doar tu, în limpezimi de dor...
Și tremură pe lacuri iar
Luciri de stele... Tu, amnar,
Împins de negre gelozii,
Precum un zmeu la mine vii,
Dar m-ai trișat de-atâtea ori
Plecând cu stelele în zori
Și-n răsărit eu am rămas,
Ca un străin, să fac popas.
Pierind cu fiecare val,
Uitând de-al timpului aval,
Amonte gândul ți-l conduci...
Un cimitir fără de cruci
Împodobit cu flori de tei
Te-așteaptă. Unde sunt acei
Gonaci ce te-au împins spre stele?!
Te-ai risipit fugar în ere...
Și lumea toată-i vis și cânt,
Un doliu încă fluturând,
Mormânt cu oasele-n osoar,
Pierind tăcut, val dupa val.
Zadarnic înapoi privești
Din lumea-n care poposești.
Nu poți avea râvnitul pas,
Nici lacrima de pe obraz...
Coboară îngeri pe pământ
Cu ei iubirea aducând.
Tu iar, privind cu ochii reci,
Pe tocul geamului când treci,
Un paj de nicăieri ivit,
Eu am să uit c-am suferit.
Dar între lumea ta și-a mea
Mereu un prag va exista.
Coboară îngeri pe pământ...
Și lumea toată-i vis și cânt
Pierind cu fiecare val.
Și tremură pe lacuri iar,
O "Cătălină" căutând.
Luceferi iar coboară-n gând...
Se-apleacă ramură de tei
Pe chipul meu, în ochii mei...
poezie de Rodica Nicoleta Ion din Cartea glosselor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre gânduri, poezii despre crengi, poezii despre înălțime sau poezii despre zâmbet
Sunt un zeu ciudat
beau nectarul florilor de gheață
apoi înalț zmeul zmeilor prin poiana albastră spre olimp
în cerul de dincolo de cer nu urc pe vrejul de fasole
doar cobor din visul acesta prin alt vis
în lumea cuvintelor
nu sunt zeul gâzelor nici ocrotitorul pinguinilor
poate doar satrapul atlantidei
un fel de tiran al curcubeului
dintre două lumi de umbre
nu știu când am învățat cărarea
nici de unde e atâta culoare în muzica stelelor
dar știu că am puterea ca între două nopți
să dezleg florile de rouă
prin sărutul soarelui
poezie de Tudor Gheorghe Calotescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre sărut, poezii despre rouă, poezii despre pinguini sau poezii despre gheață
Cel mai frumos lucru de azi
Nu a fost ploaia mică și lungă
dintr-un nor imprudent
foarte bine ascuns
în inima golului,
nu au fost nici cozile de ceapă verde
din grădina de fum,
nu a fost reflecția ta
în ochii mei,
nici reflecția mea în ochii contemplării
și nici contemplarea
în ochii mișcării,
nu a fost limba de ceas stricată
care m-a salvat
de mai multe ori de la moarte,
cum nu a fost nici strigătul
propriului meu
eu
din inima pădurii
ca din interiorul durerii,
cum nici plapuma mamei,
așezată grijuliu
peste trupul meu obosit de arte,
nu a fost și nu au fost
nici ochelarii prin care am văzut
o dimineață Electră*,
ci un polițist care m-a oprit la semafor
cu un semn de carte.
poezie de Silvia Goteanschii
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre verde, poezii despre superlative, poezii despre semafor, poezii despre salvare sau poezii despre polițiști
Cocorii
prin autumnal background rece
prin pâclă muchiei de zori
ca o nălucă lungă trece
triungi de argintii cocori
și zarea parcă-i veșnicie
oprită-n curgere de zbor
-triungiul de nuanță vie
dispare-n adâncimi de dor...
poezie de Iurie Osoianu (9 septembrie 2017)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate de Iurie Osoianu despre zbor, poezii despre dor sau citate de Iurie Osoianu despre dor
Uitarea
... am un volum de versuri mai blajin
decât cel mai cumplit și veșnic chin
și uneori îl mai deschid să răsfoiesc
prin amintiri, prin veșnicii, prin pământesc
sorb din nectarul dulcilor poezii
în care nici nu ești nici n-ai să fii
și-n care te-am iubit de-atâea ori
cum n-au iubit nici stele, nici fiori
apoi, închis total îl pun la loc
pe polița dulapului de foc
și iarăși uit și cine sunt și unde plec
pe lângă geamul tău de ce mai trec...
poezie de Iurie Osoianu (17 septembrie 2019)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre poezie, poezii despre versuri, poezii despre amintiri sau poezii despre Pământ
În noaptea albă de Crăciun
... În seara sfântă de Ajun,
Ne așezam, tăcuți, la masă...
Era plăcut și cald acasă,
În noaptea albă de Crăciun.
Și mama,-n vatra cu tăciuni,
Trăgea sub pirostie focul,
Scânteile duceau norocul
Pe coșul casei plin de lumi.
C-o stea din el, plecam și eu,
Cum pleacă-n cer o rugăciune,
Sperând la clipa de minune,
Ce-înseamnă-n viață Dumnezeu...
În zori de zi, o luam, de zor,
Cu steaua mea din jar culeasă,
S-ajung, prin sat, din nou, acasă,
Precum un mag pe-un drum de dor.
Credeam că vin din cer, de sus,
Să spun că steaua-n zori răsare,
Să duc prin case-o veste mare
Că s-a născut în noi Isus...
Mergeam prin zori ca un cuvânt
Ce se năștea din casă-n casă,
Cu steaua magică culeasă
Din cer, cu focul din pământ.
... Priveam în jar, cu ochi de gând,
Mă minunam la ce-o să fie,
Când vom ieși din pribegie
Și ne-om întoarce pe pământ...
... Dar steaua mea era doar semn,
Cules din vatra cu corlată,
Din lumea noastră, așezată
În case vechi, cu porți de lemn...
... Însă-a venit de-atunci un nor
Iar cerul nu mai arde-n stele,
Azi, sunt cu toate-ntre zăbrele
Și tot pământ-i orb de zbor...
... În noaptea sfântă de Crăciun,
Ajung din nou la noi acasă,
M-așez, târziu, pe-un strop de masă,
Prin ce-a fost ieri, cu ce-i acum...
.........................................
... Era tot ziua de Crăciun...,
Dar mama mea, demult murise,
Iar coșul casei, plin de vise,
Era acum morman de fum...
... Am să pornesc din nou la drum,
Dar casa noastră din răscruce,
S-a dus și numai poate duce
La ce-a fost ieri, prin ce-i acum...
... Mă pregătesc să plec din sat,
Când voi zări, în ochi, lumină,
Și când cocoșul, din grădină,
Va fi la primul lui mimat.
Am doar pe gând, din cer, o stea,
Cu mări de foc și flori de gheață,
Și-am s-o aștept, ca-n dimineață,
Să-apară iar în viața mea...
Dar, acea stea din timp s-a dus
Și-n zori de zi n-o să apară,
Să ducă-n lume-o veste rară...,
Căci a murit, în noi, Isus.
poezie de Gheorghe Văduva
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!