Unui soţ încornorat

La vreo agapă când apari
Cu-acest trofeu, nu pari erou,
Căci ale tale coarne mari
Nu sunt de cerb, ci sunt de bou!

epigramă de Mihai Haivas din revista "Booklook"
Adăugat de Mihai Haivas
Comentează! | Votează! | Copiază!

Metamorfoză

Să comentez eu mă abţin
Când vă prezint acest,, erou":
Celibatar, era om fin,
Dar s-a-nsurat... şi-acuma-i bou!

epigramă de Mihai Haivas din Triumful epigramei
Adăugat de Mihai Haivas
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sonet anti-zodiacal

Nu cred că-i bine să fii taur
Contrat cam des de-un lăncier
Cu suliţa-i din straşnic fier
De parcă luptă c-un balaur.

Cred că acel cu fuse faur
Al zodiilor cu mister
A fost un fel de pişicher
Ce aştepta un ban de aur.

Sunt OM (mă bucur!) din născare
Şi cred că e o treabă bună...
Deci, mă întreb: E bine oare

Mari coarne soaţa să îţi pună?...
Căci de eşti TAUR poţi fi bou
Şi pentru bancuri eşti... erou!!!

sonet epigramatic de Eugen Deutsch din Ocolul cuvântului în 80 de sonete plus încă 10 piruete
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Opţiune logică

Când mari scandaluri se succed
Şi sunt profund dezamăgit,
PARTIDELE în care cred
Sunt doar de SEX şi PESCUIT.

epigramă de Mihai Haivas din 444 EPI(AFORI)GRAME (2022)
Adăugat de Mihai Haivas
Comentează! | Votează! | Copiază!

Erou al zileleor noastre (amfibrahic)

Se crede erou de baladă
Când luptă cuprins de ambiţii;
Pe urmă, cam toţi pot să vadă
"Eroul" dând bir cu fugiţii.

epigramă de Mihai Haivas (2023)
Adăugat de Mihai Haivas
Comentează! | Votează! | Copiază!

Metodă "Argheziană" de scris

"Cu unghia scrisei pe tencuială",
Prea cunoscute ale tale versuri,
Căci n-avusei creion şi nici cerneală!

tristih de Mihai Haivas din Haşmişuri umoristice (2010)
Adăugat de Mihai Haivas
Comentează! | Votează! | Copiază!

Boul încrezut

Are-n coarne lanţ de aur
Şi se dă ca drept erou,
El pretinde că e taur,
Dar de fapt el este bou.

epigramă de Florea Ştefănescu (octombrie 2010)
Adăugat de Florea Ştefănescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Unui încornorat (II)

Când nevasta-ţi pune coarne,
Nu ţipa ca mii de goarne,
Nu te fierbe, drag "erou",
E doar semnul că eşti bou.

epigramă de George Budoi (30 octombrie 2008)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Colecţionarul de trofee

"Trofeu" Fortuna să îţi deie,
Duci totuşi un război acerb
El poate fi un corn de cerb,
Precum şi-o fustă de femeie
Şi nenea Mişu vrea crâmpeie,
De cerb, mistreţ, ori urs superb,
Energic e precum un verb,
Se simte-mpins ca de-o scânteie.
Coclauri fără de-ncetare,
A tot bătut prin toată glia,
Colecţie de coarne are
Ce îi justifică mândria
Trofeul însă, cel mai mare,
E cel ce i l-a dat soţia!

sonet epigramatic de Dan Căpruciu din Sonatele sonete. Sonete epigramatice, epigrame, Puţin sonate (2011)
Această poezie face parte dintr-o serie | Toată seria
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Noroc de zodii potrivite!

Când se-aprind la o agapă,
Tot scandalu-i stins pe loc:
Soţul, zodie de APĂ,
Soaţa, zodie de FOC!

epigramă de Mihai Haivas din Seminţe din... dovleacul meu (2015)
Adăugat de Mihai Haivas
Comentează! | Votează! | Copiază!

Coarne: organe care la cerb sunt o podoabă, iar la bărbat o ruşine.

aforism de George Budoi din Dicţionarul încornoraţilor (2008)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un "cerb" ajuns la senectute,
Cu coarne mari, ramificate,
Priveşte înspre zări pierdute
Şi simte doar... singurătate!

catren de George Ceauşu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Taurul despre toreador

După ce m-a hărţuit,
De-am turbat şi-am ameţit,
L-am ucis pe-acest erou,
Doar sunt taur, nu sunt bou!

epigramă de Vasile Huţu din Când pleaca odată, la război, un om... (2010)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Paradox postdecembrist

LUSTRAŢIE s-avem nu s-a putut
Cu-acest popor ciudat şi cusurgiu,
Fiindcă-n fruntea ţării am avut..
Un LUSTRAGIU!

epigramă de Mihai Haivas (2023)
Adăugat de Mihai Haivas
Comentează! | Votează! | Copiază!

Coarne

Precum soarele apune,
Zi de zi din nou,
Orice vacă-i poate pune
Coarne unui bou.

epigramă de George Budoi (29 octombrie 2008)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Visele sunt totuşi - vise

În visele-mi nocturne adesea ori apari,
Te chem să vii aproape dar repede dispari,
Când mă trezesc din somnul, ce n-a fost liniştit,
Văd luna cum dispare, plecând spre infinit,

După perdeaua neagră a norilor mai reci
Şi umbra ta dispare, „Tu” razele-i petreci.
Încerc să-mi întind mâna dar nu pot să te prind,
Căci braţele-mi sunt scurte şi nu pot să le-ntind.

Apari în altă noapte, dar... altfel precum eşti
Şi-mi răscoleşti în suflet cu totul alte veşti,
Ştiute sau uitate în anii ce-au venit,
Căci eu cu ei alături, am mai îmbătrânit.

Apari ca o « Nălucă », te joci ca un „Nătâng”
Şi dispărând în noapte eu mă trezesc şi plâng.
Spre un destin mai „nobil” am porţile închise,
Căci zilele sunt „fapte” iar visele sunt... - „vise”

poezie de Corneliu Zegrean-Nireşeanu (2005)
Adăugat de Corneliu Zegrean-Nireşeanu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Epigramistul "Macho"

VECINA, SOACRA, SOAŢA şi AMANTA
Mereu l-ajută să evite drama
Şi-l fac să născocească iute poanta,
Spre-a prinde un trofeu cu epigrama.

epigramă de Mihai Haivas din 444 EPI(AFORI)GRAME (2022)
Adăugat de Mihai Haivas
Comentează! | Votează! | Copiază!

Plagiat

De când se poartă "doctorate",
La case mari, doar plagiate,
Om serios, cu păr cărunt,
Mă simt atâta de mărunt...

Am studiat în facultate,
Creieri tocindu-mi, pix şi coate,
S-ajung acum cu-acest sindrom,
Că-n lume-aş fi ultimul om;

Vecinii buni, de-odinioară,
Cu mine,-n lift, nu mai coboară
Şi sunt tratat de-orice amic,
De parc-aş fi om de nimic,

Şi-apoi, când merg la lăptărie,
Doar florăreasa-n colţ mă ştie,
Ţăranii-n piaţă, când apar,
Nu-mi vând nici brânză, nici mărar,

Fi'ndcă... vreo câţiva chiar mi-au spus:
Din câţi "băieţi deştepţi" sunt sus,
Niciunul... al meu doctorat,
Ai dracu', nu mi-au plagiat!

poezie satirică de Valeriu Cercel
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Echitate

Altă compensare nu-i,
Cum e între soţo fireşte:
Ea îi pune coarne lui
El, mereu o-mbrobodeşte!

epigramă de Mihai Haivas din Geometrie conjugală (2013)
Adăugat de Mihai Haivas
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cerbul fermecat

Un cerb frumos, cu coarne minunate
Păşea semeţ prin codrul de aramă
Cu ochii vii, cu nările umflate,
Căci nu avea în suflet nicio teamă.
Şi pe cărare a văzut o fată
Cu părul lung şi faţa zâmbitoare,
Ea l-a chemat, uşor emoţionată,
L-a luat de gât, i-a dat o sărutare.
Iar el atunci s-a înfiorat pe dată
Şi-au murmurat copacii de uimire,
Că-n loc de cerb un mândru prinţ se-arată
Şi s-au îndrăgostit dintr-o privire.

Poate mai sunt şi azi fete modeste
Ce-aşteaptă cerbul lor să se ivească,
Dar căutându-şi prinţul din poveste,
Pe omul bun să nu-l dispreţuiască.

poezie de Octavian Cocoş (26 martie 2021)
Adăugat de Octavian Cocoş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Schimbare de guvern

Ştirea poartă un ecou
Ce-ţi răsună în urechi:
"Doar guvernul este nou,
Căci metehnele sunt vechi".

epigramă de Mihai Haivas din Haşmişuri umoristice
Adăugat de Mihai Haivas
Comentează! | Votează! | Copiază!