Adaugă un citat | Citate la întâmplare | Votează! | Votate recent | Adăugate recent | Comentarii recente | Top general

Curaj de-a spune

Îmi caut idoli din străbuni ca să-i pot plânge,
Să-i venerez pentru dreptate, cinste și onoare,
Dar nu-i găsesc și sufletul profund mă doare,
Că-mi sunt doar vașnici vărsători de sânge.

Mi s-au înscrijelit în scoarță mulți războinici,
Ca să-i cinstesc după omoruri săvârșite;
De-un Mihai, Mircea, Ștefan... mi-au făcut ispite
Educatori de crudul cult, înfipt în vârf de bici.

S-au mai pierdut un Cantemir sau Brâncoveanu,
Dar am un neam, al lumii ca și-al meu,
Ce-și soarbe răul cu nesaț, omorul-zeu...
Ce-l cântă-n plai un Delavrancea, Sadoveanu...

Dar mi-e rușine și nu vreau model cruzime,
Nu vreau să preamăresc... să iert pedeapsa;
Nu cred că inima e un buzunar și suflet țeasta
Și vreau morală multă, multă limpezime!...

Mă uit cu jind printre ctitori de-alte popoare
Și-s mut de-atâtea pilde, har, înțelepciune;
Nu doar biserici pentru-o falsă rugăciune,
Ci multă carte-n piatră, file... piele, că nu doare!

Ce trist; istoria ce-o scriem azi e tot bolândă,
Păstrând la fapte-n slove chipuri fioroase
Sub pavăza unei iubiri de neam... Pilde odioase
Se-mplântă pe furiș de mic, în inima plăpândă!

Și un Palat am doar, Castel de bună pace
Și pe acela neamu-mi crud tot mi-l detestă;
C-ar fi al lui, nu-al Regelui -ce-i ca o pestă-
Și-n loc de adulații, îl ponegrim de mult, tenace?!...

De mii de ani tot am distrus, am ars conace, averi;
Doar câteva ruine, tot furând, le mai cinstim (?)
Și viitorul, tot tenebru, în gir îl proorocim,
Tot distrugând, furând... ce-aveam până mai ieri!

Oh, nu-s francez, german, roman, nici ceh nu sunt,
Să-mi umplu suflet, minte, trup, de cărți, palate;
Să am Newton, Copernic, Sofocle, Epicur, Socrate...
Nu numai Țepeș, suliți... Să mă văd cinele ce sunt!!!...

poezie de (19 august 2011)
Adăugat de Daniel Aurelian RădulescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Citate similare

În străinătate

Dorurile mele-s multe!
N-are cine să le-asculte,
Că-s plecat demult, în depărtări.
Numai dorul mi-e aproape
Aici, în străinătate,
Chiar și el se pierde printre zări.

Am plecat plin de nevoi,
Dar cu gândul tot la voi,
cutreier lumea-n lung și lat.
Unde-am fost, am dat de chin,
De lacrimi și de suspin,
Zile bune tot nu am aflat.

Tare m-aș-întoarce-acasă,
Dar n-avem pâine pe masă,
Și mă doare de copiii mei!
Inima îmi este scrum,
Dar nu mă pornesc la drum,
Voi munci din greu doar pentru ei.

Cât mai pot, și sunt ființă,
Nu îi las în suferință,
Că nici tatăl meu nu m-a lăsat.
Acum sunt prea mici, e greu,
Știe numai Dumnezeu,
El secretul vieții mi-a aflat.

ajuta zi și noapte,
Că-s străin și sunt departe,
Doamne, pentru toate-ți mulțumesc!
Ține-mă tot în putere,
Nu doresc multă avere,
Doar copii, Doamne, să mi-i cresc!

Și nici bani nu vreau prea mulți,
Dar să nu umble desculți,
Că nu pot să-i știu în suferință.
Nu vreau mult, nu sunt avar,
Vreau doar strictul necesar.
Mulțumesc că am a ta credință!

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Fructul Unirii

pipăi să mă simt din cine, ce-s făcut
Și degetul pe frunte l-apăs până la scoarță,
Ce-i doar cotiledon ce crapă plai, scoață
Dor din străfund și vis de-o mare ce sărut.

Pe sternul fremătând pun palma-n jurământ
Să nu-mi pierd echilibrul ce de-un podiș leagă,
Că pot să stau să-mi mângâi privirea tot pribeagă
Cu piscuri împrejur și dealuri, de-un pământ...

... Ce brațe îmi întinde cum aripi de-un cocor
Avid mesaj ducă; pe ape curgătoare
S-adune, de sunt lacrimi, să le usuce-n soare
Și să-mi întindă suflet pe-un curcubeu, în zbor.

Și tălpile-mi înfig în delta de-un mâl scurs
Ce-a adunat demult amarul de-o sudoare
De-ai mei ce s-au trecut muncind până ce doare
Să-și lase miere în trunchiuri, hrană la neam, la urs.

Adie de răsuflu -ce-i cald și peste opreliști
Unde mai sunt de-ai mei- același grai ce-l scriu
Să pot să-i am din nou alături, reînviu
Ce-a fost mereu o glie sfințită de priveliști.

Sunt tot, un adunat și port nestins iubire
Ce mi-a fost dat duc, cum frunza ce înverzește
nască din căuș o țară ce înflorește...
Dacă țin pumnul strâns, să-i întregesc Unire!

Pios, cinstesc trecut de castă întocmire!...

poezie de (24 ianuarie 2013)
Adăugat de Daniel Aurelian RădulescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Aspirație

Inspir, tot inspir, tot văzduhu-l inspir,
Ca să-mi umplu torace de saci aerieni.
-nalț, tot mă-nalț, în înalt de Zefir...
Oasele îmi sunt goale, nuvreau pământeni.

N-am pene, n-am puf, sunt balon de săpun,
Mi-a rămas doar curatul, de suflet spălat...
îndrept spre liman, spre planeta Neptun;
Am un dor de-un albastru total, azotat...

Nu mă vreau putrezire de suflet pierdut
Căci am alte idei, nu fac parte din voi;
Sunt mai pur, mult mai pur și țintesc absolut...
De mă vreți înapoi, vă revin în strigoi.

Este-un greu pe Pământ și îl faceți mai greu,
Sunteți huma și lutul sau cernoziom...
Eu îmi vreau ușurința, planarea de zeu;
Nu de trup am nevoie, doar de ergii de-atom.

De-aș putea, aș purta doar axoni, neuroni,
Căci ce-i timp petrecut, este în ei experiență.
Las trăitul meschin și ambiții, și hormoni...
Căci oricum în neant, nu sunt trup, îs existență...
... În esență!

poezie de (1 iulie 2010)
Adăugat de Daniel Aurelian RădulescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Chestionar, total ex... temporal

Dacă tot știu ce-i bine și-mi vreau mie
Și tot eu fac ce-mi sunt nevoi și datorie,
De ce s-aleg pe altul ce nu sunt, nu face,
Și să-l plătesc, să-mi stea, pe bani... Ei drace?!

Și de-l aleg, de prost, sau din prostie
Și apoi -nșeală, c-are Stat și Primărie,
Că-s ale lui, din mă-sa și din cinste...
De ce-l accept rânjind, cu balele prelinse?...

... Că-l văd făcându-și laba pe ciolan
-Un altul și altul, ros din nou, din an în an-
Se îngroșând pe munca mea și-a mea idee...
Se pretinzând el mi-e poarta... și-are cheie?!

Chiar că-s nebun, nu-i nimeni să mă lege,
Că-mi pun în spate un parazit să-mi facă lege,
stau cu capu-n jos, tac chitic...
vorba-i el, doar el și-s eu... nimic...

... Bun doar odată, păcălici la patru ani,
Să-i fac din nou un credit, pentru bani,
Să-l pun pe-un scaun, fără cap; în loc, ștampilă!?...
C-ar fi al meu și eu al lui... Îl am de pilă?!?...

... De ros de unghii scrijelite-n multă trudă,
Piliri de dinți -nghit neamestec, îs paparudă
Îndobitocită, nulă, oarbă, mândră tare;
C-aleg eu cioclul, democrat de înmormântare!?!...

poezie de (28 iulie 2012)
Adăugat de Daniel Aurelian RădulescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Constat neamiabil

Rămân cu mintea zdruncinată nicio școală nu m-ajută, am pierdere de fir,
nici nu mai știu abecedar, cuvintele se leagă altfel... și unde-i rațiune
când ascult carul cu prostie în jur, anapoda în înțeles, minciuna-i azi o națiune;
grași, proști, ce doar în nas n-au aur de belciug, se îneacă gratis cu sarmale
și aplaudă zănateci pe doi lei, parșivi plătiți și ei zbiere strâmbe efuziuni
bunăstarea acum ne paște, ni se dă totul de la stat, pe vorbe doar... de haimanale
din rădăcini, ce s-au întins din nou, rizomi dintr-o istorie ce-o credeam revolută... în emisiuni
mă uit cu tot mai multă scârbă, deplâng arid hău, o incultură,
așa doar reîntors naiv, crezând , al meu neam, nu ești de minte "neam";
ce stă orbit și mut, nu-și spune știința din cei ce mai știu, la alții noi... credeam
este drept și-s legi cum fim și mai buni, bogați... nu o adunătură!?...
doar trist, îmi pierd privirea în urmă, căci privesc la linia de start
și văd, cum de la glonțul tras fugim cu sârg înspre înapoi,
prindem o ștafetă falsă, ce-o scot, ca pe-un "bulan", ăi noi...
ce-n fond sunt vechi progenituri de-originali... de care-am zis odat'; "doar ce-am scăpat!..."?

Credeam... dar neamul "Draculii" azi suntem, cum s-a dus vorba... Ce păcat!...
Mai rău, de tot, ce-am fost vreodată; analfabeți... E peste-o pierdere de fir... Mai abitir!!!

poezie de (1 decembrie 2013)
Adăugat de Daniel Aurelian RădulescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Alooo?!?...

- Bună, ce faci?...
Ți-e dor de mine
Sau m-ai uitat definitiv?...
Te rog! E un imperativ
te revăd... Ce mult îmi placi!...
Mi-e gândul zilnic doar la tine,
Nu pot să mai trăiesc de taci.
Nu-nchide!
Te rog mult ascultă...
Că nu te costă, eu plătesc!
Din suflet mă-nvinovățesc
De tot ce crezi gânduri perfide...
Mi-e inima dragoste multă
Și șoaptele îmi sunt livide,
Te rog mai stai!
Dă-mi o speranță
C-o să mă ierți de ce crezi tu!...
I-ați de la "nu" mică vacanță,
Întreabă-ți sincer sufletu'...
Nu-ți cer nimic pui, dai,
Doar să m-accepți și-n viu tai!...
... Te las să mă rănești de vrei,
Doar să te văd încă odată!...
Ești perla mea, breloc de fată,
Și-o să-ți fiu doar de-aproape vrei
Și de-s departe
să mă chemi!...
I-ați numai bine, dă-mi ce temi!...
Vreau sluga ta!... Înger iei!...

poezie de (5 aprilie 2011)
Adăugat de Daniel Aurelian RădulescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Într-un suflet

Sunt lângă poartă, doar treceam așa-ntr-o doară.
Îi văd pe-ai tăi și tot speram ieși afară,
Că nu mă plac și tot le-am spus țin la tine
Și te-așteptam pe unde treci, dar nimeni vine.

Pândesc la colț de strada ta, sunt de cu zori
De-atâtea griji ce îți tot port, de pețitori
Ce te-ar fi luat -ți facă rău, doar să te-mbie...
Că nu-s ca mine, trup și suflet, te ție.

Alerg așa că tot fac rondul meu de cursă
Și-aștept ascuns dup-un copac cu mintea strânsă
S-apari ca vis -de n-ai concediu- la servici
Și de întârzii, îi mint c-ai copii mici.

Am și ajuns, sunt într-un suflet lângă ceas
știu treci și-s mulți, ești una, nu te las;
Că-s pierde vară cu mașini și plini de bani
Și numai eu pot să te apăr de dușmani.

Nici telefon nu pot să dau, s-a dus cartelă
De-atât sunat și-s ud, plouă, n-am umbrelă...
Se uită lumea că-s pe bancă zgribulit
Și nu mă doare, că nu-i văd... Nu te-am zărit!

Mă uit cu jind după oricine te cunoaște,
Sfârșit întreb de te-au văzut de după Paște
Și să te sune să le spui de pleci la mare,
C-aveai bagaje... Te-au văzut din întâmplare!

Pe seară am luat toate terasele la rând,
Spunând la toți ce mă cunosc că-s doar trecând.
Și magazinele ce frecventai le-am vizitat...
Răspuns le-am dat ne-am pierdut... de-au întrebat?!

Târziu în noapte, dup-o tură reîntorc
Și nu adorm, planuri am multe, gându-mi storc
Cu ce să-ncep; fac colectă pentru pâine?...
fiu la chioșc, de unde cumperi... pentru mâine!...

poezie de (14 august 2011)
Adăugat de Daniel Aurelian RădulescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Cumpănă de vifor

Nu se mai sfârșește iarnă,
Fulgi aleargă se cearnă,
Ghioceii au înghețat...
Suflet mi s-a spulberat.

Peste tot sunt doar troiene,
Picuri s-au lipit de gene
De la lacrimi răscolite
De-așteptări nepotolite.

Tot e-un alb de spumă rece;
Pe străzi nimeni nu mai trece,
Doar doi câini se tot miros
În amorul viforos.

Zboară țepii de cristal
Într-un vuiet mașinal,
Vânt lovește în ciomege...
Păru-l-am tari șomoiege.

Este tot o hulă rece
Pieptănând ogor când trece;
Nici respir nu mi-e ușor,
Mâinile-n mănuși dor.

Două ciori luptă cu viața
În aerul rece ca gheața;
Sunt purtate în neștire
În planaj, 'n rostogolire.

Sunt pierdut, nimic nu văd,
Înainte-i tot prăpăd
Și nici urmele-mi din spate
Nu mai sunt, de vânt suflate.

E natura-n Crivăț strai;
Crudul moș în alb, bălai
Ce-și varsă lumii năduf
Răsfirându-și un zuluf.

Este-o cumpănă de viață
Ce-ai avut mereu povață;
"Când doar vrei scapi de moarte
Toate sunt averi deșarte"...

Cred că-i semnul răzbunării;
N-am dat ghes, suflet, rugării
Și-am plecat dintre bocarte...
Oi scăpa oare de moarte?

poezie de (7 martie 2011)
Adăugat de Daniel Aurelian RădulescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

De basm

Tot aștept se împlinească basmul, ce-l citeam odată,
cu țara celui bun
mereu gata învingă răul și cu talpa... gloată
se înveselească câteodată printre șotii de-un nebun
și, fiu poate din alaiul lung, atât de lung,
în care să-mi urmez, iubesc, curatul, purul prinț din prinți,
chiar fără gând vreodată să-l ajung,
știu numai că-l am de neam, un neam de domni cuminți,
să mi se-ncheie în feerie vruta mea poveste...
nu doar de moși, ce am moșit nepot odată, ce încet, încep, o să-i urmez,
căci timp tot trece și nu-s zâne,
nu pot regatul mult visat, dorit, întemeiez...
și răul care în poveste veșnic pierde, pare, el, rău se răzbune...

să-mi strice bucuria de copil, maturului ce sunt, ce-apune.

poezie de (18 decembrie 2013)
Adăugat de Daniel Aurelian RădulescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Cinci anotimpuri

Uneori sunt ca toamna.
Aștept să-mi cadă frunzele
Și să uit tot ce-am pierdut,
Să uit și toate luptele,
Să uit tot ce-am făcut.
Și aștept să-mi iau zborul,
zbor în altă țară
Până când m-apucă dorul
De-o viață-așa amară.

Alteori sunt ca iarna.
Încetez să mai iubesc
Și-ncep să văd în ceață,
Și fac tot ce nu-mi doresc
Cu-o inimă de gheață.
Iar când regret și mă opresc,
C-am făcut tot ce mă doare,
Acopăr tot ca să-ncălzesc
Cu-o pătură albă, mare.

Câteodată sunt ca primăvara.
Ascult cântecul unei păsări
Și încerc îi șoptesc
anunțe lumea-ntreagă
încep înfloresc.
Și încerc dovedesc
Că am inima-n culori,
Mereu bună și deschisă
Ca un câmp, plin de flori.

Apoi sunt ca vara.
Stau, mă uit și mă-ntristez,
Și-mi tot spun îmi va trece,
Apoi -ntreb, oare visez?
Dacă-i cald de ce mi-e rece?
Și stau singur într-un loc,
Având în suflet numai patimi,
N-având vise, chiar deloc,
Plângând mereu, dar fără lacrimi.

Acum sunt ca mine.
Visez, ascult, sunt iubitor,
Răspund mereu la ajutor,
Nu mai plâng, mereu zambesc,
Căci am tot ce îmi doresc.
Având în suflet doar iubire
De cum am fost, e-o deosebire.
Asta-i viața ce-o trăiesc,
Asta-i viața ce-o iubesc.

poezie de
Adăugat de Andrei TudoraSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Epilog "La Astrul... sau... Odă Păunesciană"

E-un 5 noiembrie-nspre un sfârșit de an
Ce nu și-a dat obor de trecere în timp
Cu nota minimă-ntr-un catalog de Olimp
Pentr-un colos de zeu, un Adrian.

E-al neamului Icar, înaripat pedestru,
Predestinat de-avea un 20 de 10
Să-i fie an, când timp nu va mai trece
Frumoasa pasăre de vis ce-i Păun-escu...

plâng tot lacrimi, fluvii-ntr-un ocean
‚nspre mii de nimeni ce-l lovesc, talazuri
Tot țărmurindu-l și-i creând necazuri
La sufletu-mi din suflet, Adrian.

zbucium să-l păstrez în gând, alpestru
De ochi ce mă priveau prin recitaluri
Când versuri -ncâtau în loc de baluri
Din sufletu-i imens, de-un Păunescu.

Sunt printre nimeni ce-a lăsat, sunt un orfan
Și n-am puterea să-l întorc și nici să-i scriu
Nu pot să-l iau de mână, să-l reînviu
Și-l pierd, într-un week end, pe Adrian.

Am inima o vioară de la Porumbescu
Iar glasul lui divin îmi sună-n tâmple
Lumea nu are ce să mai întâmple
merite mai mult de-nalt de Păunescu.

Bucată ruptă-i de la țara-i de alean,
Ce-o venera titanic cu sinceritatea
Doar el ce-avea, noi n-avem celeritatea
Să-l întregim... și Prut și Adrian.

Îmi moare inima de-un dor ecvestru
S-ascult îndemn, fără de bici, de duh
Din vocea-i caldă, spartă din văzduh,
S-o am în minte, neuitată, Păunescu.

Țineți-vă să nu rămâneți van
Cum sunteți azi doar simpli impostori
De nu veți recunoaște-n timp valori
Continuând renegați un Adrian.

scurg azi printre lacrimi pic cu pic
Căci nu-l mai am profet, nici înțelept
Pe Păunescu Adrian, de-inimi de poet...
simt că nu mai sunt, sau sunt nimic.

Și nu uitați c-o să va fie dor
De-un chip de basarab de-un neam întreg,
Minte și gând sublim și nu-nțeleg
De nu vă vreți prin el, popor nemuritor...

Adrian Păunescu nu-i blestem
Dar vă va fi simbol de anatemă
De-o țară care-și pierde zilnic stemă
Făcând-o fără el un recviem!...

PS...
Etern voi venera pe-al meu maestru
Misterul pur de-uman în amestec cu talent
Poetul implicat în veșnicul prezent
Rămas fără de trup, un nume, Păunescu...

poezie de (5 noiembrie 2010)
Adăugat de Daniel Aurelian RădulescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Ansamblu, în căutare

De câte ori fizic mă mut,
gândul duce unde am fost;
cum tot întreg n-am niciun rost
și trup și minte... îs desfăcut.

De neînțeles, sunt tot mai mult
regrete –având, la ce-am negat-
mister, cum dragoste-i păcat...
doar de mă înșel, nu mai m-ascult!?

Mai rău, ce am nu-mi mai convine,
nu îmi e îndeajuns, riscul prefer;
ce-i altuia adesea cer...
ca și cum nu mi-aș aparține.

Mă uit, ca un străin, la mine
-culmea, că mă cunosc credeam-
dar nu-s oglindă, doar un geam...
și nu mă văd! Oare o-i fi... cine?

poezie de (10 martie 2013)
Adăugat de Daniel Aurelian RădulescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Mă tem

tem că nici popor n-ajunge
învingă șleahta de tâlhari
Precum haiducii, pe cai mari...
Și care pot pe neam înfrânge!

tem c-am pe-undeva, înăuntru
-În ce-i istoria trecută-
O rădăcină înfipt-neruptă...
Într-un vampir, la neam, lăuntru.......

tem și de-alde ce-s pe stradă,
Că nu le știu hidosul gând,
Nu-i știu pe ce orgii îs stând
Și când pot răbufni-n paradă!?

tem, de ce-am ales, sau nu,
Că n-am ce face, e totuna!
Oricum se schimbă-ntr-un, într-una,
La fel... Cum n-ai mai știi de "TU"!

tem al dracului, de tot,
De ce mi s-a promis degeaba!
tem, încet devine graba
Și, zâmbet poate fi netot!

tem drept, se minte strâmb
Și, prostul trece de deștept...
Și-s așa mulți, să-i iau în piept...
Și ei în piept mi-nfig carâmb!

tem că tot ce-am câștigat
Din toți de-ai mei, ce au pierit,
Parcă n-a fost, s-a risipit...
Și sânge n-am, l-am tot vărsat!

tem pentru că eu n-am gură,
Șansa țipe, ce-au tot hoții...
Și mi-au luat vis și, eu, nepoții
N-o s-avem nici de bătătură!

tem până și de ai mei,
Că-s creduli rău, n-au vigilență,
Sau gaură-i inteligență...
Ori, sunt și ei, tot derbedei?!

tem, tem chiar și de mine,
C-am tot crezut în tot ce fac,
Dar am greșit și eu și, tac...
oricum n-am glas, nici sânge-n vine!

tem Dumnezeu lasă
Singur și, sunt cu mâna goală!
Dar, o să mă fac iad, cu smoală...
Și Drac, să-i pescuiesc în plasă!...

Pân' n-or mai ști de ei, de casă!
oricum sunt morți și, groapa-i rasă!

poezie de (6 februarie 2017)
Adăugat de Daniel Aurelian RădulescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Asta sunt!

(alta, mama nu mai face!)

Vreau trăiesc și să scriu tot ce simt!
Nu vreau să m-ascund ca un fulg sub aripă!
Nu vreau să mă plâng, nu vreau să vă mint,
Vreau doar să mă bucur de fiece clipă!

De-oi fi judecată, nu e treaba mea!
Nici de superstiții nu vreau să mai știu!
Cine-i fericit vorbește cu-o stea
Îi uită pe toți bârfitorii-n pustiu.

Am lumea mea bună, prieteni frumoși,
Ce pot înțelege că sunt doar un om
Cu inima mare, cu pașii sfioși,
Cu lacrimi, cu dor și IUBIRE de-alt OM.

Nicicând n-am pretins fi ce nu pot,
Am spus adevărul chiar dac-am pierdut
Și chiar dacă viața părea că-mi lua tot,
Am mers înainte, chiar dac-a durut.

E clar că nu fur nimănui fericirea,
Ea vine când vrea și când nu te aștepți
Și pentru că SUNT, îmi trăiesc azi IUBIREA...
.....................................................................
(Și scriu poezii pentru oameni deștepți!)

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Portret de lume

Minciuna azi e rege, stă la masă,
Toți oamenii în jurul ei roiesc,
Mulți uită să mai meargă pe acasă,
Iar alții cred că doar așa-i firesc.

Despre cei sfinți vorbesc cei cu păcate,
În fața celor mulți să pară sfinți,
Voindu-și lor să-și poată da dreptate
Că sunt părinți pentru ai lor părinți.

Sunt judecați cei ce-și cunosc greșeala
Lăsați în pace sunt cei vinovați,
Și chiar când e absurdă socoteala,
La întrebări chiar și cei morți sunt luați.

Ne luminează cei ce văd lumina
Doar dacă-n nori e soarele ascuns,
Cei ce găsesc apusurilor vina
se grăbesc și ei n-au timp de-ajuns!

Acei ce-s mulți și spun știu de toate,
Pe cei ce știu ce spun îi fugăresc,
Valoare dând doar datului din coate,
Cumva, înnobilat, de-un râs grotesc.

Sunt tot mai mulți ce se doresc la masă,
Nici nu le pasă că sunt doar lachei,
Și nici de viața lor nu le mai pasă,
Crezându-se ei înșiși dumnezei.

Se tot rostesc și se tot scriu cuvinte
Despre ceea ce ar putea fi sfânt
Și scrie, cu nesaț, cel care minte
Pentru a fi un "ceva" pe Pământ.

Pe la biserici, unii, vindecarea
Și-o vor, prezența zi de zi făcând,
De parcă totul își doresc urmarea
A tot ce-i pun, lui Dumnezeu, în gând.

Firescul nu mai poate se-ntâmple,
Pus sub consemn de cei ce văd firesc
își ascundă albul de la tâmple
Ca să se-ntâmple ceea ce-și doresc.

Și-așa minciuna ia în stapânire
Întregul neam, ce-și zice, omenesc,
Lăsându-l chiar pe om în părăsire,
De-a dreptul rob acestui trai prostesc.

poezie de din Dincolo de praguri (13 august 2013)
Adăugat de Daniel-Dumitru DarieSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Regrete

Nu mai sunt plopii pe drumu-nspre casă,
Doar unul rămas e, stingher, fără soț.
Nici vis nu mai mi-e liceana frumoasă
Și nu-s judecăți, condamn timpul hoț.

Nici loc nu mai este la marginea mării,
S-adormi infinit, nu mai e niciun dor
stingă plăpând lăcrimările sării
Din pleoape, brăzdând doar rămasul fior.

Catarge s-au dus, nicio velă-i umflând
Priviri obosite, de un timp anticar.
Nici file nu întorc, nu sunt cărți străbătând
Imagine ițite de minți, pline har.

Și codrii-s prăvale în uitare de drag,
Lăsând luminișuri în raze, arzând.
Nici vechiul cioban nu mai are toiag,
fagul, stejar, nu-i mai sunt... se furând.

Albastra de floare, doar iris rămasă,
Se șterge înspre mat, cristalinul dispare
Și teiul în aur, nu mai e iz de casă...
Asfalt, ciopârțit pas, e pe-aleea ce doare.

Luceafăr e singur și acuma pe boltă
Și derm încrețește în lucirea sa rece.
Nici scris nu mai e, nu-s scrisori de revoltă...
Doar unii-s, de-ai mei și un timp care trece!...

poezie de (11 martie 2013)
Adăugat de Daniel Aurelian RădulescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Nu mai vreau

Nu mai vreau să te văd
Te văd in fiecare picătură de ploaie

Nu mai vreau să-mi fi in sânge
Fiecare celulă poartă ADN-ul tău

Nu mai vreau să te aud
Te aud in fiecare pasăre și adiere de vânt

Numai vreau să te imbrătișez
Te simt in tot ce țin in palme

Nu mai vreau să-ți ating părul
Doar pe el in flori-l zăresc

Nu mai vreau să fie in mine
Vreun fir de praf fără iubirea ta

Nu mai vreau in mine
fie vreun colț fără vocea ta

Nu mai vreau să te iubesc o secundă de viață
Vreau tot timpul din univers

Și tot nu mi-ar ajunge -ți spun cât te iubesc

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Simultani

Când sunt plecat, vreau să mă întorc...
Tot vesel, când tristeți apar;
La râs, emotiv, lacrimi storc...
C-am fost ferice, ieri, măcar.

Îndrăgostit, sunt înșelat,
Iar când înșel, mai mult iubesc;
Că și-n amor nu-s cel din pat
Și din tăceri... povestesc.

La muncă, stau de oboseală
Și obosit, mereu muncesc..
mint, n-am nicio osteneală
Ca adevăr deslușesc.

Tăcerea, văd, e-o provocare,
De nu spun da, la ce-i un nu;
Cum treaz, iubesc pe înserare
Și noaptea-i zi, de-un ieri acu.

Sunt credincios și-njur toți dracii,
Cu popi, cu toții evlavioși
Ajunși bogați... tot ei, săracii;
Păcat n-au doar... cei păcătoși?!?

Promit, doar ce nu cred chiar eu,
dacă ar fi, nu s-ar promite
Și vorbe goale, nu e greu...
fapta-i... spus de-adus aminte!?

E tot contrar, cum intră iese
Și vine-i pleacă din alt loc;
Cum sunt sătul să tot îmi pese,
Când toți un, una-s... îs și eu... ioc!

poezie de (25 martie 2013)
Adăugat de Daniel Aurelian RădulescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Nu mai vreau

Numai vreau să te văd
Te văd in fiecare picătură de ploaie

Nu mai vreau să-mi fi in sânge
Fiecare celulă poartă ADN-ul tău

Numai vrea te aud
Te aud in fiecare pasăre și adiere de vânt

Numai vreau să te imbrătișez
Te simt in tot ce țin in palme

Numai vreau să-ți ating părul
Doar pe el in flori-l zăresc

Numai vreau să fie in mine
Vreun fir de praf fără iubirea ta

Nu mai vreau in mine
fie vreun colț fără vocea ta

Nu mai vreau să te iubesc o secundă de viață
Vreau tot timpul din univers

Și tot nu mi-ar ajunge -ți spun cât te iubesc

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Îmi doresc mai mult

Vreau trăiesc în țară, în multă armonie,
ne iubim cu toții, fără de mânie.
Uniți fim și să trăim în pace,
Fără dușmănie, la toți cred, ne-ar place.
În țărișoara mea, nu vreau manipulare,
Nici jocuri meschine, care mai murdare.
Cu toții ar trebui, ne iubim țara,
Să n-o ponegrim, din zori și până seara.
Nu vreau indiferență și nici dezimformare,
Vreau loialitate, vreau lucruri normale.
Nu vreau să fiu credul, la știrile postate,
Ce multe dintre ele, nu-s bine prezentate.
Vreau o analiză, apoi pronunț,
Dacă nu-s în stare, mai bine renunț.
Nu vreau să am păreri, de nu mă pricep,
arat lumii, ce mult sunt deștept.
Sunt speriat, când văd trădători,
Cum îsi ponegresc, chiar și țara lor.
Vreau să mă exprim și vreau să votez,
Nu la întamplare, momentul să-l marchez,
fiu documentat, după, pun ștampila,
Atunci cînd votez, măresc pupila.
Vreau fiu condus de oameni loiali,
De la A la Z, fie geniali.
Vreau mult adevar și multă dreptate,
Nu vreau minciuni, vreau demnitate.
Am trăiesc eu oare, să văd pe astea toate?,
Poate în altă viață, poate, poate, poate!!!.

Angelin Leru
14,02,2019

poezie de (14 februarie 2019)
Adăugat de Angelin LeruSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Căutare

Căutări recente | Top căutări | Info
Cineva are nevoie de răspunsul tău: Care este cea mai bună rețetă pentru clătite? Fii primul care răspunde!
Direcționează
2%
către Asociația Culturală Citatepedia!

Citește detalii »

Fani pe Facebook

 
Poți promova cultura română în lume: Intră pe www.intercogito.ro și distribuie o cugetare românească într-o altă limbă!