Strigătul tău nu va avea niciodată ecou...! Fiindcă el însuşi este un ecou: al strigătului meu!

Iulia Mirancea (31 octombrie 2012)
Adăugat de Iulia Mirancea
Comentează! | Votează! | Copiază!

dincolo de ecou
strigătul meu -
umbra dimineţii
pustiită
în depărtare

gogyohka de Mirela Duma
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fiindcă nu i se potrivea niciodată socoteala de-acasă cu cea din târg, şi-a procurat un calculator!

aforism de Iulia Mirancea (29 martie 2013)
Adăugat de Iulia Mirancea
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

fotografiile,
de cele mai multe ori,
tac.

ale noastre însă
sunt discuţii lungi
ca nişte fluvii de ariadnă
pe care ne întoarcem spre noi
îmbarcaţi în corăbii enorme de ceasuri.

în cât ecou
se iubeşte strigătul meu
lovit de strigătul tău,
şi caii sălbatici prinşi
în superba alergare a sângelui,
şi acel nicăieri în altă parte
care ne acoperă.

ochii noştri fac dragoste,
toate fotografiile
ni se termină într-un singur cuvânt -
TU.

poezie de Corina Daşoveanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

ecou

Ecoul este un ricoşeu sec. Marile fapte au nevoie de rezonanţă, nu de ecou.

definiţie aforistică de Valeriu Butulescu din Stepa memoriei
Adăugat de Lucian Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ştiu precis că, Dumnezeul meu nu mă va judeca niciodată pentru ce vor fi făcut alţii cu sufletul, cu trupul, cu viaţa lor! Dar sigur mă va întreba dacă faptele mele bune există în alţii! În cei pe care, El Însuşi, special mi-i va fi scos în cale!

aforism de Iulia Mirancea (18 octombrie 2014)
Adăugat de Iulia Mirancea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ecou de romanţă

Într-un târziu s-au întâlnit
Pe-aceeaşi bancă-n Cişmigiu –
Şi toamna parcă le-a şoptit:
Nu-i niciodată prea târziu…

epigramă de Victor Macarevici din Pledoarie pentru epigramă (aprilie 2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ecou

Ecou – suspinul arcuşului acordat pe sicriul viorii.

definiţie aforistică de Costel Avrămescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

ecou

Ecou - Unul care-ţi întoarce vorba.

definiţie de Iulian Bostan (2008)
Adăugat de Iulian Bostan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ecou

Ecou – bumerang invizibil care se întoarce cu vorbele tale.

definiţie aforistică de Costel Avrămescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

ecou

Ecou. Bumerang în lumea sunetelor.

definiţie aforistică de David Boia (12 noiembrie 2018)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ecou trecut

Esti mai departe ca oricând
Si drumu-mi pare anevoios
Doar cu privirea te pătrund
Ecou al glasului melodios

Doru-mi este mai profund
Când noaptea gri se lasă
Luna scaldă cerul rotund
Anii trec nimănui nu-i pasă

Cregi ce zgârâie prin nori
Chemând un nor de ploaie
Un soare ce apune în zori
Murind de dor si atâta jale

Am să te-nchid ecou trecut
În aerul cel mat din sticlă
Purtat vei fi pe lac necunoscut
Prin valuri negre ca de smoală

Sufletul meu la tine merge
Să ajungi la mal doar soaptă
Si dorul meu la tine ajunge
Când dragostea e coaptă

poezie de Vivian Ryan Danielescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fără ecou

Cuvintele mele nu te dor,
Alunecă pe langa tine
Ca umbrele nopţii,
Ca valurile reci
Ale unui râu de munte.

Cuvintele mele
Sunt stele căzătoare
Pe cerul întunecat
Al sufletului tău
Care n-aude, nu vede.

Oare ce pot sa-ti scriu
Sa-ti apleci privirea
Asupra versului meu,
Care incearca
Cu gingasia unui arcus
De vioara
Sa-ti atinga inima?

Nu voi reusi niciodată.
Te vezi în oglinda doar pe tine
Semizeu......
Amăgit de o lume trecatoare
Unde nici macar iubirea
Nu e veşnica
Iar vorbele-s purtate
În ramuri de vant
Fără ecou.

poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lasă-mă în tine, iubire

Iubire,
dintre toate comorile
de pe Pământ
şi visurile
şi cuvintele,
eu te-am ales pe tine,
fiindcă eşti frumoasă
şi fiindcă eşti
mai bună decât mine!
Dar, fiindcă ştiu că
o lacrimă, din cine ştie ce
apă tulbure,
picurată pe fragilu-mi lut
l-ar putea dezintegra,
tu, Iubire,
pune-mă în prima literă
a numelui tău
şi închide-mă acolo,
să nu mai pot ieşi
niciodată!
Sau pune-mă
în bucata de pâine
pe care o dai sărmanilor;
şi în sărut
şi în îmbrăţişare;
în liliac,
şi în tril de ciocârlie!
Şi lasă-mă să te iubesc
până la desăvârşirea iubirii
şi până dincolo de iubire!

Iubire, lasă-mă în tine!

poezie de Iulia Mirancea (25 noiembrie 2012)
Adăugat de Iulia Mirancea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dorea atât de mult s-o vadă pe iubita lui, încât, fiindcă n-a fost acolo când a venit el, n-a mai vrut s-o vadă niciodată!

aforism de Iulia Mirancea (4 martie 2013)
Adăugat de Iulia Mirancea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Într-un cerc mutilat strigătul nu mai are ecou

o bază fragilă
ca o muşcătură bizară
un nume străin
acum ar vrea
oh!
cât ar vrea
pe drumul de sare
să ne strângem
dar e târziu
e noapte
o noapte cu dinţi metalici
şi simte că în mine nu mai are loc
să-i fie de negru
cum i-am fost mereu
să ridice palma la amintiri
că într-un cerc mutilat
nici strigătul nu mai are ecou
e un pământ sterp
nefiinţă peste nefiinţă
aici nu se zideşte nimic
să-i fie de negru
cum i-am fost mereu
târâtă înainte şi înapoi
ca o haină zdrenţuită
lăsată în bătaia vântului
iar la apus
să mă caute în pieptul său
şi să-i fie de mine
până la sfârşitul zilelor

poezie de Any Drăgoianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Scriitorul datorează cititorului, trei segmente temporale din prezentul său: iubire; delectare; confruntare cu sine însuşi!

aforism de Iulia Mirancea (24 martie 2013)
Adăugat de Iulia Mirancea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pe oamenii care mă iubesc îi ador; pe cei ce mă urăsc, îi ţin aproape de mine, ca să le dau şi lor din avutul meu; dar mă tem îngrozitor de cei ce nu sunt hotărâţi dacă să mă iubească sau să mă urască, fiindcă nu ştiu cu ce să le ies în faţă!

aforism de Iulia Mirancea (24 martie 2013)
Adăugat de Iulia Mirancea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Scriu

Scriu.
Pentru cine scriu?
În ce inimi
va găsi ecou
cuvântul meu?
Există un număr
asfixiant
de restrâns
de singuratici
care pot înţelege
ce scriu.
Fiecare
vorbeşte cu el însuşi.

poezie de Vintilă Nicu (2009)
Adăugat de Any Drăgoianu
Comentează! | Votează! | Copiază!

După ce că nu avea nicio posesie, mai era şi posesiv!

calambur aforistic de Iulia Mirancea, după Lucian Velea (6 martie 2013)
Adăugat de Iulia Mirancea
Comentează! | Votează! | Copiază!

De dracu, scăpase el, dar acum avea nevoie de tată-su!

aforism de Iulia Mirancea (24 martie 2013)
Adăugat de Iulia Mirancea
Comentează! | Votează! | Copiază!