O altfel de toamnă

De ce-ai venit la mine toamnă,
Îmi era cald şi-mi era bine...
Deşi toţi cred că eşti o doamnă
Mă pot lipsi oricând de tine!

Te furişezi ca o amantă
În patul încălzit de soaţă
Te crezi mereu boema damă...
Nu vezi că eşti de fapt o hoaţă?

Îmi laşi câmpii fără de straie
Copaci goliţi de-a lor podoabă
Şi flori murind fără să-şi vadă
Bobocii înfloriţi de vară.

Iar zilei tu îi furi lumina
La greieri - cântecul în noapte
Copiilor- copilăria
Iubirilor- dorinţi şi şoapte.

Şi marea azi o faci să zacă
În friguri, goală, neîncălzită
De-ndrăgostiţii care-şi scaldă
Iubirea lor înmugurită!

Iar mie-mi pui argint pe frunte
Şi bruma peste ani in noapte
Şi mă acoperi cu rugina
Din frunzele de tine moarte!

poezie de Angelina Nădejde (10 octombrie 2012)
Adăugat de Angelina Nădejde
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eşti lumina nopţilor...

ce m-aş face fără tine,
luna mea din nopţi de chin,
doar cu tine îmi e bine,
când nu dorm de gând nebun

îţi cobori lumină blândă,
o strecori prin norii deşi,
te priveşti ca în oglindă,
când pe lac tu luminezi

laşi răceala ta de aur,
să pătrundă prin fereştri,
răscoleşti într-un tezaur,
cu iubiri împărăteşti

pui urechile-ţi s-asculte,
şoapte pline de amor,
pui jăratec peste clipe,
care ard şi care dor

de ce noaptea eşti stăpâna,
tainelor ce se ascund,
de ce chemi înlănţuirea,
braţelor care se prind

tu aduci şi frământarea,
gândului nebun de dor,
eşti şi chin şi mângâierea,
eşti lumina nopţilor

poezie de Radu Mihăilescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

M-am gândit

M-am gândit într-o zi
la ce aş fi eu fără zâmbetul tău,
eu fără mângâierea ta.
Nemăsuraţi, paşii vorbei m-au
dus uneori către tine şi ţi-am spus ce nu era.
Din vorbe
îmi făcusem regat şi eu,
pierdută prin el, nu mai ştiam
să spun ce era cu mine.
Gândurile mele vechi mă cuprindeau şi mă făceau noapte.
Fără să văd lumea,
fără să-mi pese ce era cu ea şi cu mine,
credeam că trăiesc.
Şi s-a făcut toamnă peste aleile
pe care fugeam. Şi nu mai ştiam dacă era
toamnă afară sau doar în mine.
Nu vedeam, nu simţeam penele
vântului zburând peste nori...

M-am gândit că eu
am venit la tine în suflet
ca într-o casă dărâmată
din temelii de cuvânt.
Până în zori
am să mă nasc

din nou rază
şi cuvântul meu poate
o să ajungă la tine
ca un pescăruş străin
ce ne împarte de azi
cerul în bucăţi
egale cu noi.

M-am gândit la o zi în care
vorbele nu ar mai fi, în care
paşii ar bate doar pe loc,
urmele ar păşi înainte şi
umbrele ar merge alături de
oameni pe stradă,
la braţ cu zâmbetul lor.

M-am gândit că
asta ar fi
de n-am fi.
Dar tu, tu te-ai gândit
ca într-o zi
să dai de pomană cerneală
pentru sufletul meu?

poezie de Daniela Slapciu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Gândurile Domnului...

te îndoieşti, mereu, mereu, de mine,
chiar de ţi-am dat, mii daruri pe pământ,
chiar de am pus, viaţa curgând în tine
şi-am pus-o peste tot, rânduri în rând

mă ocărăşti, cu vorbe reci şi grele,
când îţi e bine, nu îmi mai vorbeşti,
eu te privesc, de sus, din multe stele,
şi tot de sus, te iert, când îmi greşeşti

te îndoieşti, mereu, mereu, de mine,
îţi aminteşti, când nu ştii cine eşti,
când bolile de toamnă sunt în tine,
când eşti lovit de toate, vii şi-mi povesteşti

mă rogi în noapte, când eşti singuratic
şi tu femeie, tot la fel mă chemi,
of!, oameni!, oameni!, firi de neguratic,
urcaţi la mine temeri, crucile din vremi

poezie de Radu Mihăilescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Melancolie

Tristă este azi pădurea
A rămas fără veşminte,
Eu sunt astăzi ca şi dânsa
Răvăşită de cuvinte.

Ea - rănită de furtună
Şi de friguri, şi de ploi,
Eu cuprinsă de răceala
Ce se lasă peste noi.

Păsări zgribulite zboară
Peste toţi copacii goi,
Noi ne zbatem să dispară
Focul dragostei din noi.

Unde eşti tu primavară
Să aduci frunza căzută?
Iară mie - bucuria
Şi iubirea renăscută!

Să alerg în nopţi cu rouă
Fericită şi desculţă,
Ea, să-şi capete frunzişul
Cucul să-i cânte de nuntă!

Să o-mbraci ca o mireasă
Cu veşmânt de albe flori;
Sufletul meu cu lumina
Răsăritului din noi.

poezie de Angelina Nădejde (18 noiembrie 2012)
Adăugat de Angelina Nădejde
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mă laşi?

Tu mă ucizi în fiecare noapte
Şi mă-nviezi în fiecare zi
Lumina mea cu razele răscoapte
De-atâta foc ascuns ce te-ncălzi.

Eu te visez în fiecare noapte,
Dar nu te am în fiecare zi,
M-am săturat să spun în multe şoapte
E trebuie să strig: Nu mă trezi!

Mi-e dor de tine ca şi când ai fi
Tot ce n-am fost, chiar dacă nu mă vezi.
Lumina mea din asfinţit de zi
Fără de tine eu mă sting. Mă crezi?

poezie de Marius Robu din Pacoste de dragoste (2010)
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mă laşi?

Tu mă ucizi în fiecare noapte
Şi mă-nviezi în fiecare zi
Lumina mea cu razele răscoapte
De-atâta foc ascuns ce te-ncălzi

Eu te visez în fiecare noapte
Dar nu te am în fiecare zi
M-am săturat să spun în multe şoapte
Ce trebuie să strig: Nu mă trezi!

Mi-e dor de tine ca şi când ai fi
Tot ce n-am fost, chiar dacă nu mă vezi
Lumina mea din asfinţit de zi
Fără de tine eu mă sting. Mă crezi?

poezie de Marius Robu din Pacoste de dragoste (4 februarie 2010)
Adăugat de Marius Robu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pentru o doamnă

Noapte bună doamnă
azi a fost o zi
şi mâine va fi toamnă
vor cade frunzele pe rând
şi preoţii le vor face slujbă
Noapte bună...
crucilor din rai
şi mâine...
va fi azi mai bună
spunea un crainic în sutană
Noapte bună doamnă
frunzele aduc iar ploi
şi este toamnă
spunea...
pământul din noroi

poezie de Vasile Tent
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Do(a)r ţie

ieri, cocoţat pe echinocţiu,
la zero când balanţa s-a oprit,
gândeam la timpul petrecut cu tine
şi fericit şi amărât
de ce-ai putut să faci din mine.

frumoasă, enigmatică, dorită,
când ruşinată, când vulgară,
mi-ai fost amantă, curvă şi iubită.

despovărată de veşminte,
în zori, la prânz, pe înserate,-n noapte,
te-am vrut mereu la pielea goală.

că eşti făţarnică, o lume ştie
şi ninfomană, târfa tuturor,
eu tot te văd şi pudică şi castă
şi-mi este dor de tine poezie...

poezie de Ioan Postolache-Doljeşti
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dragostea sfărmând patul lui Procust

Eşti liberă să-şi faci de cap cu trandafirii
să faci nudism pe plajele din tei
să-ţi acordezi cu sentimente coarda firii
să dai cu tifla celor ce-şi spun zei

Eşti liberă să cochetezi iar cu infernul
să vină Proserpina la mine să reclame
să văd cum într-o clipă m-ar bărbieri eternul
cu razele de lună de-a pururi lame

Eşti liberă să-mi deturnezi orice tristeţe
să plângi cu lacrimile într-un vers
să insulţi ninsoarea cuprinsă de tandreţe
scurcircuitând toţi sorii rămaşi în Univers

Eşti liberă să faci din voluptate-o armă
să strângi de gât tăcerea când vrea să mă seducă
să negi că lacrimile-s semnale de alarmă
iar depărtarea dragă s-o spargi ca pe o nucă

Eşti liberă să spui că paradisul locuieşte-n tine
să-mi arzi aripile şi azi la fără-un sfert
când îmi dezbrac singurătata fără de ruşine
să te iubesc şi iar să nu te iert

poezie de Costel Zăgan din Poeme de-aprins focul (8 martie 2012)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Amintirea ta...

Frunzele îmi spun
despre tine
că eşti drăguţ
şi te vreau lângă mine,
iar acum când,
iluziile-nfloresc,
mi se pare
că pe tine te zăresc.
În amurgul palid
şi pustiu
adorm în patul meu
purpuriu.
Sentimente,
iluzii, dorinţe
spuse în şoapte,
încet, amintirea ta,
s-a stins în noapte.
Poate că şi tu încet,
pe mine m-ai uitat,
dar rămân aici,
eu din viaţa ta
am plecat.
Distanţa dintre noi
m-a ucis,
că în a nopţii somn
te-ai închis.

poezie de Eugenia Calancea (10 octombrie 2018)
Adăugat de Eugenia Calancea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dor

când nu-i vorbă să mă-aline / şi nici somnul nu mai vine / mă apucă dor de tine
parcă-ţi mai simt unduirea / dulce mi-era amăgirea / unde ţi-ai ascuns iubirea
poate o fi luat-o valul / mare să-ţi fi uitat malul / vezi că se sfârşeşte balul
fericirea-ţi de pe chip / văd cum se preface-n nisip / ‘geaba sper degeaba ţip

frumos mai era odată / când tu o naivă fată / mă-aşteptai timidă-n poartă
fiorii-ţi în plină noapte / cântau peste zări deşarte: / "Nimica nu ne desparte!"
existenţă fără pată / viaţa de dor fermecată / te chema să îmi fii soartă
şi eu plecat hăt departe /să ascult a tale şoapte / aş fi venit şi din moarte

astăzi doar sărman gelos / zău asist neputincios / cum te joci incestuos
chiar surata-ţi mândră muză / te sărută fără scuză / iar în locul meu pe buză
tare-s trist şi-mi este greu / de-aia beau şi beau mereu / sorb butoiul de la zeu
zadarnic cat printre rime / esenţa-n vorbe puţine: / "Dor îmi e mi-e dor de tine!"

poezie de Dumitru Sava
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Toamnă fără decor

E toamnă, iubite,
Afară şi-n gând,
Sunt frunza ce cade,
Iar tu-mi eşti pământ;
Aştepţi să te-acopăr
Cu suflet şi dor
Şi vrei să fiu iarăşi
Al toamnei decor.

Nu pot azi toamnei
Să-i fiu o podoabă
Căci frunza căzută
Pe tristul pământ,
E arsă de soare
Rănită de ploi
Ucisă iubite....
De frigul din noi.

poezie de Angelina Nădejde (15 septembrie 2012)
Adăugat de angelina
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eu te doresc cum eşti

Eu te doresc cum eşti, te văd ca pe-o copilă,
Şi mă-nfior de tine... dorinţa îmi stă trează...
Îmi este lutul copt, mi-e timpul de argilă
Şi spre-ale fericirii, doar trupul tău rimează.
*
Eu te doresc cum eşti, te văd ca pe dorinţa
Ce m-a urmat ca umbra... prin nopţile târzii.
Iubesc dumnezeirea, dar... tu îmi eşti credinţa
Şi-mi pui lumină-n suflet... lumina celor vii.
*
Eu te doresc cum eşti, îmi eşti ca o fecioară,
E dreptul meu să fii... cum braţele-mi te vor.
Eşti amfora din lutu-mi, ce s-a umplut de vară,
Eşti vinul ce mă-mbată... de dragoste şi dor.
*
Eu te doresc cum eşti şi-mi eşti cum te doresc,
Timpul nu poate şterge ce inima-mi păstrează!
Culeg plăceri din tine... şi-ţi dau tot ce-i firesc
Şi mă-nfior de tine, când trupu-ţi îmi rimează.

poezie de Ion Apostu (21 septembrie 2016)
Adăugat de dory58
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eşti ce sunt eu pentru tine

Şi iar s-aprinde în brad o stea
Şi iar sunt îngerii cu mine
Şi-ţi mulţumesc, iubita mea,
Că eşti ce sunt eu pentru tine!

Şi iar îmi vine să mă scutur
Ca un cireş de floare nins.
Să stau îmi vine, ca şi flutur,
În părul tău de flori cuprins!

Şi iar sunt galbenă petală
În parul tau de catifea,
Şi iar mă porţi cu-atâta fală
Ca o năframă sfântă, aşa!

În tine însăţi eu sunt eu
Şi stau smerit, cum se cuvine,
Şi iar mă leagă Dumnezeu
Cu un ştergar pe veci, de tine!

Şi iar ne naştem din nefiinţă
Şi într-un galben labirint
Eu sunt o spadă de voinţă
Şi tu eşti scutul de argint!

Şi iarăşi eu trăiesc prin tine
Eşti foc şi apă şi pământ
Şi chiar la Denii simt cum vine
Trimis de tine Duhul Sfânt!

Şi iar s-aprinde în brad o stea
Şi iar vin îngeri de la tine
Şi-ţi mulţumesc, iubita mea,
Că sunt: ce eşti tu pentru mine!

poezie de Nicolae Rolea (5 iulie 2011)
Adăugat de Nicolae Rolea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Călare pe umbră

Nu pot să mă mai satur de felul tău de-a fi
Eşti respiraţia vitală dintre viaţă şi zi,
Întorci totul după tine,
De ce însă şi pe mine?
Numeri ora şi secunda peste loc, peste timp,
Până viaţa colapsează şi se scurge-n infinit.
Lasă-mă liber, să pot fugi de tine!
Lasă-mă liber, să pot scăpa de mine!
Ce vrei mai mult, să-mi numeri zilele?
Ce vrei mai mult decât să-mi furi dorinţele?
Iadul tău îmi arde-n suflet
Eşti un elixir de plânset
Mă scalzi în lacrimi, mă simt rănit de moarte,
Mă pun pe ruguri, cuvinte moi şi şoapte.

Out of the dark
Auzi tu vocea care-ţi spune
In to the light
I give up and close my eyes
Out of the dark
Şi mă simţi departe-n tine
I give up, and your rest
And your tears to the night.

Sunt pregătit, deci, poţi veni pentru sfârşit
Să facem iute pactul pentru infinit,
Tu eşti aici, aproapte de tot, mereu te simt
Sărutul tău e dureros şi ucigaş ca lama de cuţit,
Vino la noapte iar, pentru ultima oară,
Să mă ucizi, dar fără ca prea mult să mă doară.
Dă-mi tot ce mi-ai promis, să pot pleca,
Aştept să-mi dai răsplata şi să mor de mâna ta.
Îţi dăruiesc pe azi, pe mâine şi pe ieri,
Şi-atunci se va închide cercul marilor dureri.

Ştiu că nu mă mai pot întoarce,
Lumina vie a speranţei mă va naşte.
La final mă-nveşmântez în straie de-ntuneric,
Să pot trăi mereu în veşnicul himeric.

Out of the dark,
Auzi tu vocea care-ţi spune
Că o lumină se naşte şi-alta apune?
Închide ochii şi priveşte doar în tine-adânc
Ascultă vocea morţii cântând fals în timpul demiurg
Priveşte-n urmă să poţi vedea ultumu-mi salt
Out of the dark...

... Out of the dark
Auzi tu vocea care-ţi spune
In to the light
I give up and close my eyes
Out of the dark
Şi mă simţi departe-n tine
I give up, and your rest and your tears to the night

cântec interpretat de Falco, traducere de Luminiţa Soare
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Damme-Jeanne...

Te-am ales după sprânceană,
Cu mine nu eşti rea
O, Dulcineea mea,
O, dulce damigeană!

Te-am ales să-mi fi ca soaţă
Căci din toate nu eşti hoaţă,
Să mă-nşeli tu n-ai cum dară
Te golesc, te umplu iară,
Tu mă-mbii din ochiul gurii
Să-ţi simt fructele pădurii,
Eu te iau frumos de toartă
Şi-mi deschid a vieţii poartă....

Bună eşti de pus la rană,
Cu mine nu eşti rea
O, Dulcineea mea,
Nu-nchid fără tine-o geană!

Dragă Jană, Sânziană,
Orice nume-ţi dau eşti strană,
Şi din iarnă până-n toamnă
Te respect ca pe o doamnă,
Vişine, coarne, cireşe
Sufletul mi-l ţii în feşe,
Tu morgană, damigeană,
Pentru tine am drăgană!...

poezie de Vasile Zamolxeanu (17 septembrie 2016)
Adăugat de Vasile Zamolxeanu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fără tine

Fără frumuseţea ta ochiul meu ar fi sărac,
Printre griurile terne ştiu c-aş fi mereu posac!
Ca o umbră călătoare fără scop şi fără rost,
Poate c-aş trăi cumva, aş trăi, dar foarte prost.

Fără zâmbetul tau larg, care-ţi migdalează ochii,
Când imi scapi ca o felină, şolduri legănând sub rochii,
Alergând ca o copilă plină de dorinţi tu parcă
Te-ai născut să te ador, părul când pe spate-ţi joacă.

Când vorbeşti fără cuvinte, radiind de patimă,
Între inimile noastre vreau să pun o cratimă,
Însă tu, nevinovato, îmi pui semnul de-ntrebare,
Iar privirea-mi lacomă se transformă în mirare!

Fără tine parcă sunt, când nu eşti, tot mai sărac,
Şi te plăsmuiesc în gând şi în mintea mea te fac
Câmp cu flori înmiresmat, ziua, iar în noapte-mi eşti
Steaua mea strălucitoare de prin bolţile cereşti!

Fără tine, înger bun, cui i-aş mai aduce rugă,
Să mă scapi de iad, c-aş fi, în eternitate, slugă?
Întunericul din mine, n-aş putea să-l risipesc,
Dacă nu mi-ai fi lumina, aş putea să mai iubesc?

Flori M Flori (Florentina Mitrică)
28.01.2021

poezie de Florentina Mitrică (28 ianuarie 2021)
Adăugat de Florentina Mitrică
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iar trăire

Sunt rănit de dorul tău
şi de ochii tăi de toamnă
simt că pic, că-mi vine rău
că nu-mi eşti de mână doamnă

Fug de tine cât mai pot
şi tu vii cu foc şi gheaţă
şi topit eu te provoc
c-o câmpie de verdeaţă

Mă îmbăt cu aşteptări
şi-mi las visele de noapte
şi te-aruncă-n gândul meu
tot ca ziua ce mă arde

N-aş fi vrut să te cunosc
să trăiesc iar o iubire
soarta mea iar vrea să fiu
ameţit de a ta fire

Ninge de când te-am zărit
cu petale peste iarbă
firul ei a înflorit
pentru tine doamnă dragă

poezie de Radu Mihăilescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Toamnă

A mai trecut o toamnă după toamnă
Şi tot aşa vreo zece ani la rând
De mult n-ai mai văzut zăpadă doamnă
Vezi zi şi noapte frunzele căzând.

Prin parc trec paşi nepăsători şi toate
Îmi par desprinse parcă din trecut
A mai trecut o toamnă şi-ncă-o toamnă
Deşi ninsoare-n barbă aş fi vrut.

Aş vrea din urmă moartea să ne-ajungă
Dar vom trăi bătrâni, la infinit
Aceeaşi viaţă nepermis de lungă
Aceeaşi toamnă fără de sfârşit.

poezie de Mihail Mataringa (3 mai 2004)
Adăugat de Mihail Mataringa
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mi-i dor de tine

Mi-i dor de tine, draga mea,
Şi lumea-mi pare atât de mică,
Fără iubirea şi mângâierea ta,
De tot îmi este frică.

Mi-i dor de tine, draga mea,
Şi viaţa-mi pare ca o clipă,
De-aş putea zbura
Pe-a vântului aripă.

Să vin în miez de noapte
Ori în zori de zi,
Să-ţi spun cu dulce şoapte
Că fără tine nu pot trăi.

Mi-i dor de tine, draga mea,
Şi inima mă doare,
Ce mult aş vrea să fii a mea
O! tu raza mea de soare.

Dar totul e în zadar
Şi mie îmi pare atât de rău
Căci tu nu eşti lângă mine
Şi lângă tine nu sunt eu!

poezie de Vladimir Potlog (6 octombrie 2009)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!