Adaugă un citat | Citate la întâmplare | Votează! | Votate recent | Adăugate recent | Comentarii recente | Top general

Poem de dragoste după cel de-al treilea război mondial

Iubito n-avem nici un nume
Doi prieteni buni, veniți la mal
Nu ne-am lăsat uciși de Lume
Nici de războiul mondial

Ne-am tras la loterie sorții
Și-am înviat devreme-n zori
Am pus iubirea-n calea morții
Și am ieșit învingători

Tu ești de-acum o Evă dulce
Iar eu doar un Adam stingher
Ce-așteaptă noaptea să își culce
Firavul trup pe-un colț de cer

Suntem doar noi pesemne-n Lume
Dintre iubirile ce-au fost
Și ne mințim c-avem un nume
Și ne mințim c-avem un rost

Ești mântuirea de păcate
Tu schimbi păcatul pe amor
Hai, vinde-mi farmecele toate
Să-ți fiu c-o viață mai dator

Ești viața mea de după moarte
Lumina mea din orice zi
Cântecul rătăcind prin șoapte
În miezul clipelor pustii

Hai să fugim în Ursa mare
Pe firul unui gând rebel
În lumea asta trecătoare
Ea este ultimul hotel

Se stinge-ncet lumina Lunii
Ci pleacă-ți capul pe un nor
Dă-ți trupul victimă minciunii
Și-acum sărută-mă ușor...

poezie de
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

distincțieAceastă poezie a fost selectată Poezia zilei pe 16 octombrie 2016.
Distribuie

Citate similare

La început de lume

Lumea-ntreagă goală ar fi
Goală de noi doi.
Dacă nu ne-am mai iubi noi
Ar fi numai ploi.

Aripi frânte de iubire
Nu s-ar înălța,
Pasările fără Cer
Nicicând n-ar mai zbura,
N-ar mai zbura.

REFREN:
La-nceput de lume, noi doi ne-am născut
Din cer și ape și pământ
Fără tine eu nimic nu aș mai fi
Nici trup, nici suflet și nici gând.

REFREN:
La-nceput de lume, noi doi ne-am născut
Din cer și ape și pământ
Fără tine eu nimic nu aș mai fi
Nici trup, nici suflet și nici gând.

Îmi acoperi sufletul
Când îi este frig
Tu-mi săruți și lacrimile
Atunci când eu plâng.

Îmi hrănești cu gura ta
Lungile tăceri
Și-mi vindeci cu inima ta
Multele dureri.
Ești ca un înger.

REFREN:
La-nceput de lume, noi doi ne-am născut
Din cer și ape și pământ
Fără tine eu nimic nu aș mai fi
Nici trup, nici suflet și nici gând.

REFREN:
La-nceput de lume, noi doi ne-am născut
Din cer și ape și pământ
Fără tine eu nimic nu aș mai fi
Nici trup, nici suflet și nici gând.

cântec interpretat de Simona Florescu și Ion Dichiseanu, muzica de Victor Solomon, versuri de (2019)
Adăugat de AlesiaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Vladimir Potlog

Complimente

- Iubito, fugi de mine?
- Nu, iubite, fug ca vin la tine!
- Iubito, ești ca o floare.
- Dar tu, iubite, ești al meu soare.

- Iubite, hai să fugim în lume,
vedem ce ea despre noi va spune.
- Iubito, hai mai bine să ne ducem de pe pământ,
să ne ascundem în sufletul tău cald și blând.

- Iubito, ești frumoasă, ești a mea aleasă
Și vreau te fac mireasă.
- Iubite, te iubesc și te-am iubit mereu
Și tu ești alesul meu.

poezie de (1 aprilie 2019)
Adăugat de Vladimir PotlogSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Aleanuri

Iubita mea, cu trupul de vioară,
Tu, care doar în mintea mea exiști,
Eu tot visez și-n zi și-n neagră seară,
Cum îmi săruți ochii bolnavi și triști.

De te-ai născut, și undeva, prin lume
Tu mă visezi, fără știi că-s viu,
Că sunt palpabil – și chiar port un nume –
Te rog ca să mă crezi, asta nu știu.

Ce slobode sunt zările și albastre,
Ce pline sunt de dor neîmpărtășit!
Dar noi, nu ne vom întâlni sub astre,
Și nu vom ști că, tainic, ne-am iubit.

Speranțe seci domnesc în lumea largă,
Căci împlinirile sunt doar povești...
Cum aș putea să-ți spun că îmi ești drag㠖
Când nu știu cum arăți, nici unde ești?!

Vezi, tu, iubita mea necunoscută,
Ne naștem – mari iubiri ca râvnim...
Dar viața ni se trece grea și slut㠖
Cel mai ades, din amintiri trăim.

Căci mărăcini rodesc pe a-vieții câmpuri,
Cu vise și iluzii ne hrănim...
Se trec în goană sterpe anotimpuri
În care că suntem iubiți mințim.

Dar, în definitiv, prețul nu-i mare
Ca visăm, cu ochii deschiși larg...
În lumea rece și plictisitoare,
Visez cum că-mi ești dragă și ți-s drag.

... Iubita mea, cu trupul de vioară,
Eu nici nu știu, măcar, de te-ai născut...
Dar nu îmi las speranțele moar㠖
Visând la tine, simt renăscut.

poezie de (20 mai 2012)
Adăugat de Vladimir PotlogSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
comentariiA fost scris un comentariu până acum.
Spune-ți părerea!
Ileana Nana Filip

Tărâmul sfânt

Se schimbă lumea mea de vis
Cetăți se-nchină către lume
Domnitori ai vechilor regate
Schimbă lumina de altă dată
Este o lume de fanfară
Este o viața de speranța
Nici un cuvânt nu poate spune
Că suntem născuți fără nume
Suntem fii lui Dumnezeu
Întru credința ne-am născut
Într-o țara sfântă, luminată
Vom fi lumina din spirală
Voi preamări tărâmul sfânt.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Noi știm c-avem un rost pe lume

Noi știm c-avem un rost pe lume
și știm c-avem un veșnic Țel:
vrem pe Cristos și-al Lui sfînt Nume
slăvit în cel mai dulce fel.
Slăvit fie Cristos
de toți și sus și jos
acum și-n veacul nesfîrșit
fie El slăvit...

Vrem Evanghelia fie
vestită celor care pier
și vrem pămîntul tot știe
iubirea Tatălui din cer.

Dar pentru cauza asta dreaptă
avem de suferit nevoi;
răstignitorii Lui ne-așteaptă
cu cruci destule și pe noi.

Oricît ar fi de lungă însă
durerea ce-o avem de dus,
cît inima de El ni-e strînsă,
noi vom învinge cu Isus...

poezie de
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Lume...

Trăim o lume mercantilă,
Cu sufletul vândut Satanei...
Nebună de amor, febrilă
La jilț și aurul coroanei.

Ne clădim tot din egoism,
Ne facem noi copiii copii
Și rău-l dăm cu altruism...
Mințim și-n spovedanii, popii!

Ne prosternăm la rame sfinte,
Ce le-am umplut de noi, icoane,
Ne sfințuind, cărunți, părinte
După crime-n idei, slogane.

Ne-ntoarcem coaja de țărână
Și ne-așteptăm ploi să ne scalde
Bucăți, bucate împreună...
Mâini ucigașe, în smaralde!

Ne pregătim mințile-n școli
fim stăpâni la alții, sclavi
Și nici la moarte, plini de boli,
Nu ne-acceptăm învinși... bolnavi!

Ne-am lăsat ancoră adâncă
În abis și erupem vulcane.
La cerșetor suntem o stâncă,
Avuți; perversele-s sărmane!?

Suntem cu toții, gând în gând,
S-avem planeta pentru noi;
La fiecare, una!... Stând;
le fim altora nevoi!?

În mercantil lumea se moare...
Când nu va mai avea vreun preț!
Când toată va striga, c-o doare,
Pe-un epitaf... cu scris citeț!!!

poezie de (1 iunie 2012)
Adăugat de Daniel Aurelian RădulescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Diodor Firulescu

Scrisoare către cel ce așteaptă, păcatul moștenit, iubirea

Diseară așteaptă-mă!
E tot ce mi-am dorit...
Căci o să vin cu flori și șampanie...
Mă voi aduce și pe mine.
Vom fi doar noi.
Dar dacă nu ești de acord, să mă suni.
Anunță- negreșit!
Voi trimite doar gândul te însoțească.
Aștept să-mi scrii...
Și de vei vrea, doar pregătește-te pe tine!
Nu vreau te rujezi, sau pomadezi exagerat fața
Căci nu vreau ieșim undeva.
Nu in seara asta!
În seara asta eu te vreau așa cum ești,
Așa cum noi ne-am cunoscut odată
Nu vreau mături casa, nici să pregătești mâncăruri.....
Căci eu, în astă seară voi hrăni cu tine noaptea toată.
Dar hai nu fiu rău
Și să-ți dau voie și ție faci ceva ce-ți place.
Mă poți privi cum te sărut și te desmierd,
Înainte de a înfrupta din tine...
Vei fi deliciul casei.
De nu -nșel,
(Parcă ți-am mai spus, de atâtea ori, nu?!)
Ți-aȘ mai aduce flori să fiu galant,
Dar nu le-am cumpărat,
Nici nu le rup din cuibul lor, iubind natura...
Ți-aș aduce, de-ai dori, flori ce-au încolți la mine-n suflet,
Crescând doar din iubire
Și înrădăcinându-se pentru o veșnicie în noi.
De aceea te-am primit pe tine, în casa sufletului meu,
Călcând pe petale de roze...
Sunt flori ce chiar prin viața lor ar fi putut da nastere sau moarte primaverii...
Așteaptă-, așteaptă-mă,
Căci voi veni purtând iubirea-n suflet!
Sau aș putea înot prin lumea mea de basm,
Călărind pe-un nor din dragoste făcut
S-ajung mai repede la tine.
Dar până atunci,
Deschide doar fereastra intre dorul meu
De-acuma transformat în strofe de iubire...
Doar pentru tine, femeie!
Așteaptă- căci voi purta
Chiar și păcatul moștenit de noi - "iubirea",
Păcatul dragostei
Și sentimentul de tată
Pe care pruncii mi l-au tatuat
În sufletul rănit de așteptări.

poezie de din Viața într-o călimară
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Elena Farago

Hai nani, nani

Hai nani, nani,
Lumina mamii...

Să-ți cânt și-n seara asta, lumina mea, să-ți cânt...
Dar uite-ncep un cântec și altu-mi vine-n minte, -
Și-acela, dragul mamii, e fără de cuvinte
Și plânge-așa cum plânge cumplitul ăst de vânt...

Hai nani, nani...

Să-ți cânt, lumina mamii, și iar încep și iar
Cuvintele-și pierd șirul, - că vezi, în astă seară
I-atât de-amarnic cântul ce-l spune vântu-afară,
De parcă-ar plânge-ntregul săracilor amar...

Dar tu aștepți un cântec - că tu ce știi de vânt!
Și ce să știi ce spune-n amarnica-i poveste?...
O, tu nu poți pricepe nimic din toate-aceste...
... Să-ți cânt și-n seara asta, lumina mea, să-ți cânt...

Hai nani, nani,
Lumina mamii...

... Și iar rămân de parcă nu mai găsesc cuvânt
Din tot ce-ți spun alt-dată în cântecele mele,
Și feți-frumoși, și zâne, și cer, și flori, și stele
Și-au amuțit povestea de parcă nu mai sunt...

Hai nani, nani...

Adormi în caldu-ți leagăn, lumina mea, și taci -
Nu pot cânta și încă nu ești destul de mare,
Ca să-ți pot spune basmul cel nesfârșit, în care
Se sting de frig și foame copiii cei săraci...

poezie pentru copii de
Adăugat de Simona EnacheSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

distincțieAceastă poezie a fost selectată Poezia zilei pe 17 iulie 2016.
Distribuie
cumpărăturiCartea "Catelusul schiop si alte poezii" de Elena Farago este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar -8.00- 3.99 lei.

Liniștea din noi

Câta liniște e în noaptea din mine,
Și câta iubire e în ziua din tine,
Sunt fericită, că avem de acum,
Și zi și noapte, doar un singur drum.

Am rătăcit străini prin lume...
Dar nimeni n-a știut dea un nume
Și pe la fel de fel de uși am fost,
Însa iubirea noastră, are acum un rost.

Îmi mângâi pletele si asta ma-nfioară
Si gura mi-o săruți, a câta oară?
Sunt împlinită că am fost și suntem doi,
Și fericită c-avem liniștea în noi!

poezie de (14 octombrie 2010)
Adăugat de Lusiana DrăgușinSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
comentariiA fost scris un comentariu până acum.
Spune-ți părerea!

Tu ești

Iubire...
Nebună de iubire,
Tu ești.
Eu am crezut că te-ai topit pe drumuri reci,
Ai pleoapele îmbătrânite de mari iubiri
Și-acum te văd, amanta suptă din răstigniri,
Tu ești.
Ai obosit de-atâtea drumuri, te-ai săturat de colindat
Și-acum pe chipul tău, prin riduri apar doar clipe de păcat.
Tu ești,
Haide, spune-mi, tu ești,
Te recunosc prin ochii care topești,
Te recunosc din crăpături din buze mușcate în povești,
Hai, spune, tu ești
Tu ești aceea care, prin zâmbete amețești,
Tu ești,
O, da, tu ești,
Tu ești aceea care ocolești,
Tu ești aceea care m-ai contopit în dor,
Tu ești aceea care între brațe înălțai în zbor,
Tu ești,
Te recunosc, tu ești,
Păcatul tău îți face fața ca nu zâmbești,
Păcatul tău apasă, și trupul ți-l privești
Îmbătrânit și supt de vlaga, ce încă-ți mai dorești...
O, da, te recunosc. Tu ești...
Iubirea mea din marea de povești.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Corneliu Vadim Tudor

Ultima cafea

Hai, Moarte, bem o cafea
Ți-o fac cu caimac, aromată
Mai leapădă-ți coasa cea grea
Și mantia asta ciudată.

Te rog iei loc în fotoliu
Nu mă supără dacă fumezi
După cine ești, Moarte, în doliu?
De ce tot suspini și oftezi?

E foarte fierbinte cafeaua
Nu te grăbi, că te frigi
Mai lasă-mi pe cer, încă, steaua
Dacă eu am să mor, ce câștigi?

Ai venit să mă iei în persoană
Prea mare onoare îmi faci
Din toată specia asta umană
Numai pe mine placi?

Hai să-ți ghicesc în cafea
E bine știi ce te-așteaptă
O cumpănă grea vei avea
Dar tu te descurci, ești deșteaptă.

Ești tot timpul în criză de bani
Aici, te asemeni cu mine
De ce să fim noi dușmani?
Eu te-nțeleg cel mai bine.

Lumea te aplaudă de departe
În zvon de corridă, olé!
Fii bună și-ntoarce-te, Moarte
văd: după tine ce e?

Acum ești captivă la mine
Am vrut să-ți arăt, draga mea
Că nu-mi este frică de tine:
Ți-am pus șoricioaică-n cafea.

poezie celebră de (7 septembrie 2015)
Adăugat de AuditusSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
comentariiAu fost scrise 9 comentarii până acum.
Participă la discuție!
Corneliu Vadim Tudor

Ultima cafea

Hai, Moarte, bem o cafea
Ți-o fac cu caimac, aromată
Mai leapădă-ți coasa cea grea
Și mantia asta ciudată.

Te rog iei loc în fotoliu
Nu mă supără dacă fumezi
După cine ești, Moarte, în doliu?
De ce tot suspini și oftezi?

E foarte fierbinte cafeaua
Nu te grăbi, că te frigi
Mai lasă-mi pe cer, încă, steaua
Dacă eu am să mor, ce câștigi?

Ai venit să mă iei în persoană
Prea mare onoare îmi faci
Din toată specia asta umană
Numai pe mine placi?

Hai să-ți ghicesc în cafea
E bine știi ce te-așteaptă
O cumpănă grea vei avea
Dar tu te descurci, ești deșteaptă.

Ești tot timpul în criză de bani
Aici, te asemeni cu mine
De ce să fim noi dușmani?
Eu te-nțeleg cel mai bine.

Lumea te aplaudă de departe
În zvon de corridă, olé!
Fii bună și-ntoarce-te, Moarte
văd: după tine ce e?

Acum ești captivă la mine
Am vrut să-ți arăt, draga mea
Că nu-mi este frică de tine:
Ți-am pus șoricioaică-n cafea.

poezie clasică de (7 septembrie 2015)
Adăugat de IvanovCeciliaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Marius Robu

E=mc2

Drumul dintre Andromeda și Calea Lactee
Nu-i decât o idee
Se-apropie fără știe
Găurile negre din inimile lor
Vor
Împreună fie.
Am întâlnit în Univers o stea
Soarele-steaua mea
Mi-a spus că nu vrea
Că se gândește la copilul său – Pământul
Pe care curge apa, bate vântul
În care eu îmi voi săpa mormântul.

Nici eu nu vreau mor, lumina mea,
I-am spus în grabă mare, doamnei stea.
Hai să păstrăm distanța, să fugim,
Și să uităm că suntem și poate ne iubim.
Și ne-am îndepărtat crezând că ne-am întâlnit
La timp nepotrivit pentru iubit.

Dar dragostea nu are ceas la mână
Eu am lăsat-o să rămână
În preafrumosul său sistem solar
Și m-am îndepărtat luceafăr trist, hoinar.

Ne distanțăm secundă cu secundă
Rămânem un corpuscul și o undă
Pe când găurile negre din noi
Având viteza infinit ori doi
Tind una către alta cu forță infinită;

Iubita mea, degeaba ești grăbită!...

poezie de din Pacoste de dragoste (2 ianuarie 2010)
Adăugat de Marius RobuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Hristos este veșnic viu, el nu s-a născut, nu a murit și nici nu a înviat vreodată. Dacă nu poți vedea asta, trebuie dai la o parte falsul din întreaga ta religie. Hristos care s-a născut, a murit și a înviat a treia zi, ascunzându-se de fapt după scripturi e doar o poveste de adormit copiii, nu este inima cea vie a Preaiubitului. Dacă Dumnezeu se naște și moare sau reînvie, adică dacă se schimbă odată cu efemerul, este o parodie a minții umane și nu Dumnezeu ce veșnic este chiar aici, chiar acum. Hristos este Viața Veșnică, nu un trup pribeag care se naște și merge spre moarte prin ea. Tu nu ești corpul-minte, ești doar o biată victimă ce trăiește o "viață" de mormânt, în această închisoare. Câți dintre voi puteți accepta că sunteți doar o biată victimă a minții și vă hrăniți cu suferință?

citat din
Adăugat de George Aurelian StochițoiuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Lucian Blaga

Pe multe drumuri

Pe multe drumuri, pe multe, se-ncearcă
gândul spre tine. O, sfârșitul acela de zi,
peste care căzură grabnice brume!
În grădina mea florile
spre alte foarte înalte poieni tânjind
mai invocă și-acum
lumina ta fără de nume.
Unde dormi astăzi - nu știu. Nici un cântec
nu te găsește. Astăzi
tu ești unde ești. Iar eu aci. Depărtarea
a pus între noi carul cel mare pe cer,
apele-n văi, focul în noapte pe dealuri,
și pe pământ a pus anemone și patimi
cărora ziua nu le priește.
Ca o poartă s-a-nchis. Nici un semn nu străbate
vămile, vămile.

poezie clasică de din Nebănuitele trepte (1943)
Adăugat de Veronica ȘerbănoiuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.
cumpărăturiCartea "Trilogia cunoasterii" de Lucian Blaga este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la -66.47- 46.99 lei.

Tu ești, Doamne...

M-am slujit de stele-ntotdeauna
Când am vrut la Tine ajung
M-a vegheat din înălțime luna
Luminându-mi noaptea drumul lung.
Toate, Doamne, toate-s ale Tale
Tu le-ai pus acolo sus în cer
Ele doar mă însoțesc pe cale
Dar la semnul Tău se sting și pier.

Din Lumina Ta, în ele, Tată
Ai lăsat să picure un pic
Și mă rog dar, Doamne, niciodată
Nu vor fi mai mult decât nimic.

Sunt frumoase, le-ai creat anume
Pentru mine le văd ca sunt
Dar și ele-s, Doamne, tot din lume
Și-s și ele, Doamne, din pământ.

Pot moară orișicând și ele
Dar Lumina sufletului meu
Nu e nici din lună, nici din stele
Ci e de la Tine, Dumnezeu.

Sigur ca dorința-mi încolțește
Când le văd și când în cer Te știu
Dorul meu când înspre Tine crește
Ele-mi stau de martori că ești viu.

Toate-s de folos și-s toate bune
De m-ajută, Doamne să mai cresc
Lumea asta toată-i o minune
Și mai mult prin lume Te iubesc.

Ai lăsat un semn în fiecare
Și în toate strălucești la fel
Muntele veghează lângă mare
Tot pământu-i, Doamne, un Betel.

Loc de taină și odihnă sfântă,
Locul unde singur îmi vorbești
Stele, îngeri, lună, ceruri cântă
Tu ești Doamne veșnic Cel ce ești!...

poezie de (19 octombrie 2003)
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Prietenul de pe Pământ

Iubirea mea, tu ești minunea
Ce-mi luminează-un Univers!
Mai bună-mi pare (astăzi) lumea
Ești Armonie-n cânt și-n vers.

Căci sunt îndrăgostit de tine,
Ești trup și suflet și ești gând.
Prin ochii mei pătrunzi în mine,
În ochii tăi eu mă scufund.

Porți chip angelic de fecioară,
Ai trupul unui trandafir.
Sufletul tău este-o comoară,
Sunt mai bogat că un emir.

Când am plecat prin galaxie,
Cu destinația Pământ,
Nu bănuiam ce-are fie,
Că nu voi mai putea cânt.

Mi-a spus-o însuși Creatorul
C-am să trăiesc câteva vieți,
Până îmi voi găsi amorul,
Pe mine (oare) aștepți?

"Nu tot ce zboară se mănâncă!"
Nici ce-i frumos este și bun...
Tu ești o lume într-o nucă.
Dacă te vreau, eu sunt nebun?

Cât e de importantă coaja?
Doar miezul trebuie -l strâng.
Dacă te pierd, se pierde vraja
Și-atunci degeaba-ncep plâng..

Iar de va fi că înc-o dată
Să mă renasc pe-acest Pământ,
Nu tu vei fi cea vinovată
De toate relele ce sunt!

Tu ești micuța mea prințesă,
Eu știu că vei rămâne vis!
Nu astă lume nu ne lasă...
Noi ne-ntâlnim în Paradis!

Ai fost și vei rămâne încă
"Prietenul de pe Pământ"
Când ești cu mine sunt o stâncă,
Când tu nu ești devin mormânt.

Dar noi suntem o galaxie
De sentimente și de dor!
te urăsc că ești Femeie,
nu-l ascult pe Creator?

Deși îmi pare crudă soarta,
Nu pot să fiu un răzvrătit!
Nu voi că eu să închid Poarta
Ce duce către Infinit!

Rămânem două emisfere,
Care își au propriul destin
Închis în trupuri efemere...
Tu mă aștepți? Eu am să vin?

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Vladimir Potlog

Suntem doi visători

Suntem doi visători, iubito,
Care rătăcim printre stele,
Tu ești ca o regină
Cum e luna printre ele.

Suntem, iubito, doi fulgi de nea,
Care cad din cer
Și se topesc în palma ta,
Ca într-un vis efemer.

Suntem două frunze purtate de vânt,
Și dragostea noastră
E un sfânt legămân,
Ca dintre cer și pământ.

Suntem două flori ce înfloresc
Sub același soare,
Sunt un visător, iubito, ești o visătoare
În lume asta atât de mică și atât de mare.

poezie de (12 decembrie 2012)
Adăugat de Vladimir PotlogSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Și Eu și Tu, noi amândoi

Mergând pe Drumul Robilor
prin galaxii și printre stele,
debusolați și obosiți,
apare chinul.
Și Eu și Tu, noi amândoi,
ne-am înțeles
să ne unim destinul.

Și Tu și Eu
iubindu-ne,
ne-am hotărât și ne-am luat.
Tu soț, iar Eu soția ta,
demult, dar încă n-am uitat.

Și Eu și Tu
ne amintim
de greul drum de la-nceput,
dar vorba Ta a fost un dar
iar zâmbetul și un sărut,
n-au fost în zadar.

Și Eu și Tu când ne iubeam
ca doi nebuni, zâmbind ziceam:
Tu doi urmași, unul și una,
sau, câți or fi!
Eu? Patru! Vreau să am.

Și Tu și Eu
ne amintim, prin câte grote
am trecut, cum am sărit
și ne-am zbătut,
de toate să avem.
Anii s-au scurs,
se duc mereu,
și Eu și Tu am mai albit.
Copii sunt la casa lor
dar nu ne-au părăsit.

Și Eu și Tu
ne bucurăm
c-avem nepoți. Eu îi iubesc.
duc㠄trena” cum or ști,
au rădăcini și n-or pieri,
eu asta mi-o doresc.

Tu... din păcate ai „plecat”
pe Calea Laptelui. În „sus”.
Și… nu-i cunoști.
De când te-ai dus…
Eu singur rătăcesc haihui,
simt stingher al nimănui,
de-atâtea lacrimi ce-am vărsat,
izvorul dulce mi-a secat…
Plângând.
Dar nu-i nimic,
așteaptă un pic, că vin.
Cât de curând.

poezie de din Freamăt de gânduri Lacrimi de dor (2008)
Adăugat de Corneliu Zegrean-NireșeanuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

După folclor

Cine ți-a zis lume, lume,
Rău te-a potrivit la nume!
Să-ți fi pus numele floare,
ești tare trecătoare...

epigramă de din Epigramiști cu sau fără voia lor (1983)
Adăugat de Gheorghe CulicovschiSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Căutare

Căutări recente | Top căutări | Info
Direcționează
2%
către Asociația Culturală Citatepedia!

Citește detalii »

Fani pe Facebook

 
Poți promova cultura română în lume: Intră pe www.intercogito.ro și distribuie o cugetare românească într-o altă limbă!