Deşteptul: Superbă căprioară, sunt linxul care-ţi aşterne la călcâiele lui Ahile, decapotabila de-afară, cu care să te plimbi prin jungla vieţii, sprijinită de-al meu humerus titanic...

replică din piesa de teatru Frumosul, deşteptul şi urâtul, scenariu de Sorin Oros
Adăugat de Dan Costinaş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lenny Weinrib: Ahile avea doar călcâiul lui Ahile, eu am un întreg corp al lui Ahile.

replică din filmul artistic Chemarea Afroditei, scenariu de Woody Allen
Adăugat de Georgiana Mîndru, MTTLC
Comentează! | Votează! | Copiază!

Prin jungla amintirilor - Eugen-Emil Coţa

Sunt un om deschis şi basta,
Ca atare, spun făţiş
Că, pe lângă cartea asta,
Jungla e un luminiş!

epigramă de Petru Ioan Gârda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ahile

Eroii
fac greşeala
de a muri.
Ei nu cred
că vor muri de tot.
Ei speră
că vor supravieţui
prin renumele
ce-l lasă în urmă.
Aceasta
este ultima greşeală.
Prefrumoasa
greşeală a lui Ahile.

poezie de Vintilă Nicu (2009)
Adăugat de Any Drăgoianu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Călcâiul lui Ahile

La Troia, când muri Ahile,
În marea şi cumplita dramă,
Şopti, în ultimele zile:
"Am fost răpus de-o epigramă!"

epigramă de Mihai Danielescu din arhiva personală a lui Gheorghe Culicovschi (2005)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Prin jungla vieţii, pe-ntinse câmpii.

aforism de Alex Dospian (ianuarie 2022)
Adăugat de Alexandru Dospina
Comentează! | Votează! | Copiază!

În jungla urbană

în jungla urbană mă simt încolţită
lei trufaşi se năpustesc asupra mea
inima ca sufletul se zbate se agită
ar vrea să fie pasăre cântând pe rămurea.

mă simt o căprioară în codru poetic
tot fug de vânătorii dornici de trofee
vise diafane port în bagaj genetic
vreau să fac din viaţă curată epopee.

ador luminişul unde raze se joacă
printre flori şi fluturi graţioşi
zboruri de vis în mine se apleacă
timpii de contemplare sunt melodioşi.

regret că vara pe-alte tărâmuri pleacă
şi toamna va aduce brumă şi promoroacă.

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Morţii antici nu sunt deloc frumoşi. Numai morţii creştini sunt. Am găsit totuşi la Homer un mort de toată frumuseţea: Pentesileea, regina amazoanelor, omorâtă de Ahile. Şi plânge Ahile că a omorât frumuseţea asta de femeie... Şi-atunci Tersit - vocea poporului muncitor - se apucă să insulte cadavrul Pentensileei. Ahile îi dă un pumn şi-l omoară - pe poporul muncitor - că-i obraznic şi că insultă cadavrul ăleia. Aici am văzut aşadar o frumuseţe, deşi în principiu, morţii antici nu sunt frumoşi. Creştinii sunt cei care au introdus masca frumoasă a mortului.

citat celebru din Petre Ţuţea
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vis de împrumut

Împrumută-mi visul, Criss,
Dă-mi-l aşa într-o doară,
Ca să văd a câta oară,
Mă înşeli chiar şi prin vis...

Să văd prin ce Paradis
Pasul tău de domnişoară
Şi-ochii-ţi verzi de căprioară
De-al meu nume s-au dezis!

Împrumută-mi visul, zeie,
Dăruieşte-mi-l o noapte,
Ca să văd cui, măi, femeie,

I-ai dat sfârcurile-ţi coapte...
Şi-apoi coapsa-ţi rotofeie,
Printre mângăieri şi şoapte!

poezie de Dumitru Sârghie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cleo: E compoziţia mea! Sunt un artist total... cum am spus. Se numeşte "Tropotul sălbatic al unei inimi sângerânde în căutarea cavalerului salvator care apare atunci când nu te aştepţi şi-ţi oferă ceea ce n-ai sperat vreodată să întâlneşti"... E cam lung, dar dacă vrei spune-i "Baladă pentru o mimoză". Ţi-o dedic ţie şi-i schimb titlul pe loc.

replică din piesa de teatru Mimoza şi Cleo, scenariu de Sorin Oros (2003)
Adăugat de Dan Costinaş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Să îl numesc... Ahile

Îmi amintesc privirea ta
caldă precum marea în plin sezon estival,
tremurul permanent al buzelor
în aşteptarea unui sărut,
sau din teama de a nu te pierde.

Cu tine viaţa avea un tâlc
al cărui înţeles îl descifram.
În muţenia nopţii
retrăiesc relaţia noastră zgomotoasă;

mii de fiori mă străbat inutil:
povestea noastră astăzi
doar pagini, în jurnal.
Rurală

Iubitul meu aleargă desculţ
prin praful aruncat în ochi
de ziua aceasta secetos de nefastă
sub călcâiele sale crăpate
se risipesc strivite părerile şi senzaţiile
din pumnul meu tip clepsidră
se scurge ultimul firicel de nisip,
nu mai este cale de întoarcere...

iubitul acela desculţ nu mai este al meu
e iubitul adolescenţei,
fata aceea misterioasă şi timidă.

poezie de Mihaela Băbuşanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Naşte-mi

un prunc frumoasă elena
să aibă călcâiele de oţel
te voi iubi cum paris te
- a iubit
şi o să te duc cu iahtul
la troia mea
naşte
- mi un
ahile viguros ca mine
care am mâncat salam
cu soia şi crabi vietnamezi
ne vom îmbrăca de la modarom
ceva autohton
vreau să rămâi a mea şi după moarte
menelau merită uitat

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

durere

Durerea – maestrul care-ţi indică drumul înţelepciunii şi care-ţi spune: Nu eluda bifurcaţiile vieţii!

definiţie aforistică de Lavinia Elena Niculicea
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

A zâmbi e ceea ce un om îţi poate oferi chiar şi atunci când se comportă cu tine ca şi un iceberg la întâlnirea cu Titanic.

aforism de Sorin Şomandra
Adăugat de Sorin Şomandra
Comentează! | Votează! | Copiază!

Prostul care face pe deşteptul este lipsit de bun-simţ! Deşteptul care face pe prostul este lipsit de caracter! Amândoi sunt la fel de nocivi societăţii!

Nicolae Pasare (9 februarie 2018)
Adăugat de Nicolae Pasare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Privesc...

Privesc spre zarea îndepărtată,
Şi aud cum liniştea se aşterne.
Mă uit la omul care a fost odată,
Şi văd prin versuri cum discerne.

Privesc des spre zorii dimineţii,
Şi aştept cu multă nerăbdare...
Poeziile sale sunt râurile vieţii,
De unde mă adăp cu încântare.

Privesc spre locul care o să vină,
Şi observ că, el este deja prezent.
În jurul său este numai lumină,
Luceafărul străluceşte-n testament.

Privesc spre marea învolburată,
Prin care Eminescu ni se arată...
Constat că spiritul lui încă trăieşte.
Azi, la 170 de ani, el ne zâmbeşte!

poezie de Ovidiu Kerekes (15 ianuarie 2020)
Adăugat de Ovidiu Kerekes
Comentează! | Votează! | Copiază!

Se scurge

acidul ribonucleic prin jungla urbană
culorile se a
mestecă ploaia mestecă
înghite râul genetic
biologia unei lumi subterane
mizeria vieţii porneşte spre canal
seringile se încurcă-n vene
toxicomanii topiţi în ideile clocite
urinează ketamină pură
femeile sunt târfele lui garcia marquez
aburii alcoolului urcă pe paliere
este degradarea junglei
jointul este trecut prin mâinile ne
spălate doar de ploaia acidă
sus nu e nimic, jos suntem noi

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu ştii cum vei trăi la bătrâneţe, dar poţi să alegi singur cum vrei să-ţi defineşti paşii de-al lungul vieţii.

aforism de Sorin Şomandra
Adăugat de Sorin Şomandra
Comentează! | Votează! | Copiază!

Demnitatea cu care-ţi "duci" propriul destin face parte din ingredientele fiecărui suflet... iar siguranţa cu care-ţi aşterni proprii paşi pleacă din asumarea propriilor greşeli dar şi din nevoia de a fi tu însuţi, indiferent de circumstanţe.

aforism de Sorin Şomandra
Adăugat de Sorin Şomandra
Comentează! | Votează! | Copiază!

Demnitatea cu care-ţi "duci" propriul destin face parte din ingredientele fiecărui suflet. Iar siguranţa cu care-ţi aşterni proprii paşi pleacă din asumarea propriilor greşeli dar şi din nevoia de a fi tu însuţi, indiferent de circumstanţe.

aforism de Sorin Şomandra
Adăugat de Sorin Şomandra
Comentează! | Votează! | Copiază!

Stăpânii să fim NOI!

Sunt neam de-al lui,, opincă''
Cu talpa în pământ
Am sânge de româncă,
Un dar curat şi sfânt.

Sunt neam de-al lui,, căciulă''
Din piei de miel ţurcan
Şi-mi dăinuie-n celulă
Nucleul de ţăran

Păşesc sfios pe glie
Prin lanurile de grâu
În tril de ciocârlie
Prin spice pân' la brâu,

Mi-aplec spre ţărnă fruntea
Şi-o scald în flori de mac
Gândind că eu sunt puntea
Strămoşilor ce zac

În lutul sfânt al ţării
Spre-un viitor mai bun
Mă-nclin în miezul verii
Spre neamul meu străbun

Care-a frământat huma
Cu sânge şi pelin
Eu caut să-i calc urma,
La crucea-i să mă închin....

Aud jelind străbunii
Pământul părăsit
Că suntem prada lumii,
Poporu-i sărăcit...

Veniţi, ne cheamă glia,
Ne cheamă înapoi,
Acasă-i România,
Stăpânii să fim NOI!....

poezie de Ioana Gărgălie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!