Atingem cu şovăială şi cu mare grijă un dar de multă vreme râvnit, atunci când el este în mâinile noastre: ne e teamă să nu-l scăpăm!

Iulia Mirancea (5 octombrie 2012)
Adăugat de Iulia Mirancea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Te iubesc, Doamne

Doamne,
ştiu că te-ai implicat infaililibil
în modesta-mi existenţă,
atunci când ai purces şi definitivat
proiectul creării mele;
când mi-ai oferit privilegiul iertării
de păcatul primordial;
când m-ai pus blând, cu multă grijă,
prunc întreg şi sănătos,
în braţele calde, ale mamei mele!

Doamne, Te iubesc!

rugăciune de Iulia Mirancea (22 octombrie 2014)
Adăugat de Iulia Mirancea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Să nu ne lăudăm cu faptele noastre bune? Ba da, să împărtăşim celorlalţi, momentele noastre de bucurie! Să dezvăluim, fără prejudecăţi, secretul fericirii noastre!

Iulia Mirancea (20 noiembrie 2014)
Adăugat de Iulia Mirancea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu întotdeauna, caracterul este răspunsul la faptele noastre. Un gest pripit, poate fi adesea o simplă reacţie de moment, un răspuns la o nedreptate, la o frustrare cauzată de o atitudine (a cuiva), incompatibilă aşteptărilor noastre!

Iulia Mirancea în Recviem pentru mielul Moca (2010)
Adăugat de Iulia Mirancea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Neputinţă... neşansă... întâmplare...! Întâmplarea şi neputinţa şi neşansa vor fi fost auspiciul condiţiei nefericite a omului? Dar... totuşi... Totuşi, dincolo de uneltirile întămplării, de potrivniciile neputinţei, de proorocirile neşansei, dincolo de şovăială, de caznă, de resemnare, pentru fiecare dintre noi, mai devreme sau mai târziu, cerul ne va fi părtinit un colţişor de-al său!

Iulia Mirancea în Tot ce am vrut (2009)
Adăugat de Iulia Mirancea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Oricât am fi de fericiţi, în sufletul nostru nu este poezie mereu! Dar, în poezie, întotdeauna, este sufletul nostru, întreg! Chiar şi atunci când plânge!

Iulia Mirancea (25 octombrie 2012)
Adăugat de Iulia Mirancea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu ne naştem nevinovaţi: murim pentru că suntem vinovaţi (vezi primul om)! Dar, prin faptele noastre (bune), avem privilegiul iertării!

Iulia Mirancea (9 octombrie 2012)
Adăugat de Iulia Mirancea
Comentează! | Votează! | Copiază!

4 de Bâte (Sonet Tarot)

Ai stat la adăpost atâta vreme
Şi ocrotit ai fost precum o floare,
Dar lumea largă începe să te cheme
Şi pleci la drum cuprins de încântare.
Ce minunat îţi pare peisajul
Te simţi eliberat, plin de speranţă
Teamă nu ai, că mare ţi-e curajul,
Şi singur vrei să hotărăşti în viaţă.
Te-aşteaptă lucruri bune, dar şi rele,
Şi când nu ai prea multă iscusinţă
Dai de necazuri, intri în belele
Şi lecţia o înveţi cu suferinţă.

Trecutul a fost bun, dar vrei schimbare
Ai grijă, drumul poate să coboare.

poezie de Octavian Cocoş (5 februarie 2021)
Adăugat de Octavian Cocoş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iubire adevărată (devotament): să-ţi iubeşti partenerul, mai ales atunci când e vinovat!

aforism de Iulia Mirancea (5 noiembrie 2012)
Adăugat de Iulia Mirancea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iubirea, cu toate cele trei forme gramaticale: verb (a iubi), substantiv (iubire), adjectiv (iubitor), este cuvântul de referinţă al tuturor lexicurilor de pe glob: cel mai vorbit, povestit, râvnit, iubit; cel mai cântat, sculptat, pictat, venerat! Şi totuşi, misiunea lui este atât de puţin luată în serios...!

aforism de Iulia Mirancea (21 septembrie 2014)
Adăugat de Iulia Mirancea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Oamenii pe care îi iubim, ne părăsesc adesea! Câinii, nu; doar atunci, când le dăm de înţeles, că sunt în plus; atunci se ascund şi mor; singuri! Dumnezeu să ne ajute să nu fim, niciodată, părăsiţi de un câine!

Iulia Mirancea (18 octombrie 2014)
Adăugat de Iulia Mirancea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Atunci când simţim că nu putem tăcea, ar trebui să ne gândim dacă nu cumva ar fi mai bine să tăcem!

Iulia Mirancea (3 septembrie 2012)
Adăugat de Iulia Mirancea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dumnezeu-Bunul să ne ajute să înţelegem spiritul caritabil şi altruist al semenilor noştri şi să nu-l condamnăm niciodată!

Iulia Mirancea (22 mai 2014)
Adăugat de Iulia Mirancea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fericirea vine din faptele noastre! Dar, din acele fapte, către care Dumnezeu însuşi ne îndrumă paşii!

Iulia Mirancea (20 noiembrie 2014)
Adăugat de Iulia Mirancea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Îl urâm pe semenul nostru! Dar nu ştim cu adevărat până când!

aforism de Iulia Mirancea, după Maria Luiza Spaziani (28 martie 2013)
Adăugat de Iulia Mirancea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cea mai bună milă, atunci când un om are un punct dureros, nu e oare să nu-l atingem de loc?

citat celebru din Victor Hugo
Adăugat de MG
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

Sunt în mâinile tale
(ca o rândunică speriată)
şi, nu ştiu dacă,
în clipa următoare,
îţi desfaci palmele
(ca să mă eliberezi)
sau ţi le împreunezi
(ca să mă jertfeşti)
în rugăciune!

poezie de Iulia Mirancea (19 octombrie 2012)
Adăugat de Iulia Mirancea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Scăpăm de greutatea corpului când ne aruncăm în apă, tot aşa, scăpăm de o mare parte a greutăţii sufleteşti când ne cufundăm într-o idee înălţătoare.

citat clasic din Rabindranath Tagore
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Gustul dulce nu se poate face amar, decât dacă scăpăm în el (cu voie sau fără voie) un strop de absint; natura, cât e de puternică, devine vulnerabilă şi uşor de învins, dacă plantăm într-un colţişor al său (chiar şi cel mai feeric), un firicel de ambrozie...

aforism de Iulia Mirancea (12 septembrie 2013)
Adăugat de Iulia Mirancea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Am înţeles ideea cu frumuseţea de nepreţuit a inimii, dar cu trupul ce facem? De el nu avem grijă, nu-l valorificăm, nu-l înfrumuseţăm, nu-l purificăm, nu-l îmbrăcăm, nu-l sanctificăm?

citat din Michelle Rosenberg
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eu cred

eu cred,

eu cred că ne cunoaştem de multă vreme
de foarte multă vreme
şi acum ne-aducem aminte
şi retrăim clipele frumoase
şi dragostea măreaţă
ce ne-a purtat pe noi
până aici,
în clipa eternităţii,
a dilatării timpului
şi visăm cu ochii deschişi
la dragostea noastră,
până când atingerea sublimă
ne regăseşte uniţi
unul in braţele celuilalt
sărutându-ne patimaş în
iubirea realităţii noastre,
ne cunoaştem de mult,
de foarte multă vreme...

eu cred.

poezie de Silviu Petrache (octombrie 2009)
Adăugat de Silviu Petrache
Comentează! | Votează! | Copiază!