Conştiinţă! Conştiinţă! instinct divin, nemuritor şi voce cerească; călăuză sigură a unei fiinţe ignorante şi mărginite, dar inteligentă şi liberă; judecător infailibil al binelui şi răului, care îl faci pe om asemenea lui Dumnezeu, tu reprezinţi excelenţa naturii sale şi moralitatea acţiunilor sale; fără tine nu simt nimic din ceea ce m-ar putea ridica deasupra animalelor, decât tristul privilegiu de a rătăci din eroare în eroare, cu ajutorul unui intelect lipsit de norme şi al unei raţiuni lipsite de principii.

citat celebru din romanul Émile sau despre educaţie de Jean-Jacques Rousseau (1762)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Omul care renunţă la libertăţile sale, renunţă şi la demnitatea sa de fiinţă umană, la drepturile, ba chiar şi la obligaţiile sale.

citat celebru din Jean-Jacques Rousseau
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Încerc ceva ce n-a mai încercat nimeni şi care nu-şi va avea imitator. Vreau să le arăt semenilor mei un om în tot adevărul naturii sale, iar acest om voi fi eu. Doar eu.

Jean-Jacques Rousseau în Confesiuni
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vechimea unei legi nu dovedeşte cu nimic justeţea ei. O eroare repetată în miliarde de exemplare rămâne o eroare.

Pascal Bruckner în Copilul divin
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Divinul "eu" este acel "eu" care are conştiinţă de sine. Mâna, piciorul, nasul, stomacul, creierul, nu au conştiinţă de sine. Nu are conştiinţă de sine nici uniunea tuturor, care e asemenea unui trup mort. Are conştiinţă de sine ceva indefinit, liber, atotputernic în domeniul său spiritual.

Lev Tolstoi în Despre Dumnezeu şi om din jurnalul ultimilor ani
Adăugat de Gabrine94
Comentează! | Votează! | Copiază!

Te îngrijorează faptul că îşi petrece anii lui timpurii fără a face nimic? Cum aşa? Este un nimic să fii fericit? Să nu faci altceva toată ziua decât să sari, să te joci şi fugi cât te ţin puterile? Niciodată în viaţă nu va fi atât de ocupat.

citat celebru din Jean-Jacques Rousseau
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cum va izbuti omul să se vadă aşa cum l-a format natura, cu toate schimbările pe care le-a suferit alcătuirea lui originară, datorită succesiunii timpului şi a bunurilor, şi cum va putea să deosebească ceea ce aparţine fondului său propriu de ceea ce au adăugat, ori au schimbat la starea lui primitivă, împrejurările şi progresele sale?... Sufletul omenesc, modificat în sânul societăţii datorită unor nenumărate cauze ce se repetau mereu, datorită unei mulţimi de cunoştinţe câştigate ori erori, datorită schimbărilor intervenite în constituţia corpului şi tulburărilor continue provocate de pasiuni, şi-a schimbat, ca să zicem aşa, înfăţişarea în aşa măsură încât a devenit aproape de nerecunoscut... Dar atâta timp cât nu cunoaştem defel omul natural, în zadar vrem să determinăm legea pe care a primit-o, sau cea care se potriveşte cel mai bine constituţiei lui. Tot ce putem vedea foarte limpede în legătură cu această lege este că, pentru a fi lege, trebuie în primul rând ca voinţa celui pe care ei îl obligă să i se poată supune, în mod conştient, apoi, pentru ca această lege să fie naturală; trebuie, de asemenea să vorbească nemijlocit prin glasul naturii.

Jean-Jacques Rousseau în Discurs asupra originii şi fundamentelor inegalităţii dintre oameni (1755)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Omul disperat găseşte în însuşi adâncul disperării sale noua temelie pe care se va ridica deasupra văii plângerii: după orgia durerii, răsare din nou, din amara frământare, posibilitatea unei bucurii.

citat clasic din Giovanni Papini
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu există o cale mai sigură pentru a dobândi fericirea decât cea a virtuţii.

Jean-Jacques Rousseau în Julie sau Noua Eloiză (1761)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rana se vindecă, dar urma rămâne şi această urmă este o pecete care apără inima împotriva unei alte răni.

Jean-Jacques Rousseau în Julie sau Noua Eloiză (1761)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când i se ia omului orice libertate a voinţei, faptele sale nu mai pot avea vreo moralitate.

citat clasic din Jean-Jacques Rousseau
Adăugat de Adriana Pleşca
Comentează! | Votează! | Copiază!

Există două principii anterioare raţiunii: unul, care ne face să fim puternic interesaţi de bunăstarea şi conservarea noastră (iubirea de sine) şi altul care ne inspiră o repulsie naturală în faţa pieirii sau suferinţei oricărei fiinţe simţitoare şi, în primul rând, a semenilor nostri (mila).

citat clasic din Jean-Jacques Rousseau
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Învaţă să asculţi Universul, şi propria ta voce interioara altruistă, care nu este altceva decât propria ta conştiinţă Cristică, sau Dumnezeu care îţi vorbeşte prin iubirea din tine.

aforism de Cînepă Ştefan din Dumnezeu este lumina conştiinţei noastre, Reflecţii Maxime Axiome V
Adăugat de cinepa
Comentează! | Votează! | Copiază!

Marie Barone: Ca să vezi! Dintr-o dată ai conştiinţă!
Frank Barone: Am conştiinţă, Marie. Am conştiinţă de mărimea unei mingi de baschet.

replici din filmul serial Dragul de Raymond
Adăugat de Nicoleta Stroie
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fericirea n-are semne exterioare; pentru a o putea vedea ar trebui să ştii să citeşti în inima unui om fericit; mulţumirea însă o poţi citi din ochi, din ţinută, din tonul vorbelor, din mers şi pare a se comunica de la sine celui ce-o zăreşte. Ce te-ar putea oare încălzi mai mult decât să vezi inimile toate deschizându-se să primească razele binefăcătoare ale plăcerii ce străbate în fugă, dar intens, norii vieţii?

Jean-Jacques Rousseau în Confesiuni
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu poţi trăi decât încorporându-te unei fiinţe mai mari decât tine însuţi, trebuie să aparţii unei familii, unei societăţi, unei ştiinţe, unei arte.

citat din H. Taine
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cântecul sufletului

În adâncul inimii mele
Se-aude un cântec fără versuri –
Un cântec ce trăieşte
În sămânţa inimii mele.
Refuză să se amestece cu cerneala pe pergament;
Îmi învăluie dragostea într-o mantie diafană
Şi zboară, dar nu peste buzele mele.
Cum să îl cânt?
Mi-e teamă să nu se amestece cu eternul pământesc;
Cui să îl cânt?
Căci locuieşte în casa sufletului meu
De teama urechilor pline de sensibilitate.
Când privesc în mine,
Văd umbra umbrei sale;
Când îmi ating vârful degetelor
Îi simt vibraţiile.
Faptele mâinilor mele îi oglindesc prezenţa,
Aşa cum un lac reflectă stelele strălucitoare;
Lacrimile mele îl dezvăluie,
Aşa cum picăturile strălucitoare de rouă
Dezvăluie taina unui trandafir veştejit.
Este un cântec ce s-a născut din contemplaţie
Şi adus la suprafaţă de către linişte,
Evitat de larmă,
Îmbrăţişat de adevăr,
Repetat de vise,
Înţeles de dragoste,
Ascuns de trezire
Şi cântat de sufleteste cântecul dragostei.
Ce Cain sau Esaul ar putea să-l cânte?
Este cu mult mai parfumat decât iasomia;
Ce voce l-ar putea înrobi?
Este pecetluit la inimă, ca taina unei fecioare;
Ce coardă l-ar putea face să vibreze?
Cine îndrăzneşte să uneasă urletul mării
Cu ciripitul unei privighetori?
Cine îndrăzneşte să asemuiască strigătele unei furtuni
Cu suspinul unui copil?
Cine îndrăzneşte să spună cu voce tare
Cuvintele pe care numai inima le poate rosti?
Ce fiinţă omenească îndrăzneşte să cânte
Cântecul lui Dumnezeu?

poezie celebră de Khalil Gibran
Adăugat de Carmen Manuela Măcelaru
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eroare?!

Cârcotaşii toţi îi spun
"Prost ca noaptea". E-o eroare,
Din moment ce (nu ştiu oare?)
Noaptea este sfetnic bun.

epigramă de Ştefan-Cornel Rodean din Pledoarie pentru epigramă (aprilie 2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un om nu trebuie să îmbrăţişeze profesiunea de artist înainte de a fi recunoscut înlăuntrul său o vie pasiune pentru natură şi disponibilitatea de a o urma cu o stăruinţă care să nu cunoască abatere. Să nu caute nici aprobare, nici bani. Să nu se lase descurajat de obiecţiile pe care le-ar putea stârni lucrările sale: să se baricadeze între zidurile convingerilor sale şi să se lase purtat de ele mereu înainte, înfruntând orice obstacol. O muncă necurmată - fie de execuţie, fie de observaţie. O conştiinţă invulnerabilă.

citat clasic din Jean-Baptiste Camille Corot
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Revoluţionarul este un om dedicat. El nu are simpatii personale, nu are afaceri personale, nu are emoţii, ataşamente, proprietate sau nume. Totul în el este subordonat unui singur scop, unei singure pasiuni – revoluţia.... Revoluţionarul se rupe de toate legăturile sale cu ordinea socială, cu lumea, de legile acesteia, de morală şi de cutume. Moralitatea sa constă în tot ceea ce contribuie la victoria cauzei sale. Morala publică este dispreţuită. Imoral şi criminal este tot ceea ce se interpune între el şi scopul său. Zi şi noapte el nu trebuie să aibă decât un singur gând, o singură dorinţă: distrugerea nemiloasă... el trebuie să fie gata să distrugă tot ceea ce îi stă în cale.

citat din Naciev
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cum aşa? Omul să fie doar o eroare a lui Dumnezeu? Ori Dumnezeu doar o eroare a omului?

Friedrich Nietzsche în Amurgul Idolilor sau cum se filosofează cu ciocanul
Adăugat de Iorgu Ioan
Comentează! | Votează! | Copiază!