Adaugă un citat | Citate la întâmplare | Votează! | Votate recent | Adăugate recent | Comentarii recente | Top general

Relativ, absolut simultan

În fapt, ziuă-i mereu cum noapte
Și stat, e-n mersul de Planetă.
Câștig, se pierde la ruletă...
Urlet la surzi... nu sunt nici șoapte.

Adânc, e doar că-i înălțime,
Iubirea-i doar un egoism...
Ateu, e ego-n misticism
Și unu-n doi, este-o mulțime.

Marea-i și nor și râu la termen
Și pierderea-i câștig găsit.
Odihna-i gând neobosit...
Grâu-i colivă, dar și germen.

E negrul, alb complet închis
Și nașterea-i moarte de făt...
Tristețea-i sfârșit de desfăt
Și iad, e colț... la paradis.

Egal, e minusul cu plus
Și sfera mare-i rotund plat...
Jules Verne, e turist neumblat
Și răsărit e-un alt apus.

Suntem și-am dispărut în alții,
C-avem doar puțini ani lumină
Și toți culpabili, fără vină...
Ce mici suntem... Cei mai... "înalții"!?!

poezie de (20 iulie 2011)
Adăugat de Daniel Aurelian RădulescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Citate similare

Pierdere

Să pierzi, e implicit să ai;
Mai mult decât pe tine, un integru...
Să-ți faci balanța între alb și negru;
Căci nu poți pierde, ce de preferință, dai...

Ba încă, te poți pierde, relativ,
În parte sau total, în circumstanțe;
Avutul de o viață, în instanțe,
Sau parte, fără noimă sau cu un motiv...

E pierderea de fizic sau de suflet,
De dragi, de amintiri, de viață;
Ca și cum existența-i simplă ață
Ce-o rupi... faci nod. Sau este-un simplu cuget...

Mister, este de ce doar unii pierd;
N-au cumul nici de vis, nici de valori,
Nu pot atinge binele... pierduții printre nori;
Sunt numai suferințe, n-au dezmierd.

Să fie doar un tas cu dedicații
În care unii au prescris nereușite;
Un tur de mâini cu mințile zdrelite,
Iar alții, doar câștig și incantații?

Și oare cine ține talere egale
Și cum împarte greutăți... nemăsurat?
Cum apriori poate fi-neînduplecat
D-inechitatea; lux și fericire... cu spitale!?

Să fie doar un minus din egal;
Din ce a fost... scăzut din material?
Sau e un vid, indus universal,
De nerecuperat; cum mortu-i imortal?!?

Cum se acceptă, în singur Univers,
Doar instabilitate și incertă pace?
Suntem sortiți, fără de schimb la a bine-face?!...
Lăsați-o moartă, nu-i dreptate, nu-i niciun demers!

poezie de (17 septembrie 2010)
Adăugat de Daniel Aurelian RădulescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Alegeri

Depinde de alerg neîncetat 'nspre apus
Să stau doar în zi treaz, în lumină expus,
Ori fuga înspre est să mi-ndrept, spre întuneric
Perpetuu, în noapte ascuns în spatele de-un... sferic.

Același loc mi-e leagăn, de creștin ori mormon
Și, sex sunt doar o doză de-un pic peste hormon,
Că oricum sunt la fel, de altfel o copertă,
Ce se schimbă cum cart, pe aceleași punți... covertă.

E totul diferit dar de-același tipar,
Doar pusul rând în pagini e moftul de-un zețar
Și este, e, că sunt, eu cel ales să fie
Ce piere... Un fost câștig, pierdut pe veșnicie.

poezie de (11 aprilie 2014)
Adăugat de Daniel Aurelian RădulescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

La steaua... mea

Imaginați-vă o altă boltă
a cerului; numai de negru...
Nicio sclipire de revoltă
în smoala-ntinsă pe de-a întregu.

Pe-un cer lugubru, mortuar
fără oceli, pe sfera cavă,
ar fi cum ziarul, doar tipar,
ar fi fără busolă... o navă.

De singuri ne-am găsi-n afund,
în hău am fi înmormântați;
Ne-am plânge veșnicul "profund"...
Am fi toți orbi, exorcizați.

Mi-agăț retina de un punct
-nici nu-l văd bine la culoare-
e-un led, îi cer dintr-un străfund
iubire să-mi dea, alinare.

Pe raza dintre noi-n eter,
e-o dâră de lumină fină...
Sunt trup și suflet, pasager,
sunt călător, în car-lumină.

Nici nu am timp să obosesc,
sunt doar plecat și-am și ajuns...
Nu mai am corp să deslușesc;
de mă atingi, pot fi pătruns.

Am miliard de ani lumină,
doar într-o clipă i-am parcurs...
Nu-s pe-o planetă, îs ca o-albină
în fagure, cu roiul scurs.

Devin un gaz, un fir de praf,
sunt fericit, sunt demiurg...
Mă-nvârt, sunt con de fonograf
într-un vârtej, tot cresc, mă strâng...

Mai am rezervă, un bozon
ce mi-am trimis, în altă stea.
Acolo mă voi face om...
V-aștept, va fi planeta mea!

poezie de (6 iulie 2010)
Adăugat de Daniel Aurelian RădulescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Cumpănă de vifor

Nu se mai sfârșește iarnă,
Fulgi aleargă să se cearnă,
Ghioceii au înghețat...
Suflet mi s-a spulberat.

Peste tot sunt doar troiene,
Picuri s-au lipit de gene
De la lacrimi răscolite
De-așteptări nepotolite.

Tot e-un alb de spumă rece;
Pe străzi nimeni nu mai trece,
Doar doi câini se tot miros
În amorul viforos.

Zboară țepii de cristal
Într-un vuiet mașinal,
Vânt lovește în ciomege...
Păru-l-am tari șomoiege.

Este tot o hulă rece
Pieptănând ogor când trece;
Nici respir nu mi-e ușor,
Mâinile-n mănuși mă dor.

Două ciori luptă cu viața
În aerul rece ca gheața;
Sunt purtate în neștire
În planaj, 'n rostogolire.

Sunt pierdut, nimic nu văd,
Înainte-i tot prăpăd
Și nici urmele-mi din spate
Nu mai sunt, de vânt suflate.

E natura-n Crivăț strai;
Crudul moș în alb, bălai
Ce-și varsă lumii năduf
Răsfirându-și un zuluf.

Este-o cumpănă de viață
Ce-ai avut mereu povață;
"Când doar vrei să scapi de moarte
Toate sunt averi deșarte"...

Cred că-i semnul răzbunării;
N-am dat ghes, suflet, rugării
Și-am plecat dintre bocarte...
Oi scăpa oare de moarte?

poezie de (7 martie 2011)
Adăugat de Daniel Aurelian RădulescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Șapte

Cârlig de-o numeralogie
Ce leagă zile, ani de-acasă...
Timp de descarc de energie
Pentr-un efort de-un ban pe masă.

Număr de trâmbițe, de taine
Numerotate și-n păcate,
E-un spiritual, e semn de daine...
E ziua de odihnă-n toate.

E fastul biblic, sunt cuvinte,
E-un candelabru, e un duh,
E-o notă de copil cuminte...
Număr de ceruri, de văzduh.

El limitează și minuni,
Numerotează continente,
E magicu-n câștig prin lumi...
E-o cifră doar, eminamente.

E simbol minim pentru carte
Și de-nceput și de sfârșit,
E-o clasă lipsă, e-un merit...
De zece ori, poate fi... moarte!

poezie de (23 aprilie 2011)
Adăugat de Daniel Aurelian RădulescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Nume pre... nedestinat

Trăim captivi de sine,
Nici chip n-am comandat...
Suntem pasaj predestinat!
Alegem doar ce-i rău... de ce e bine.

Ne naștem în alți ani,
Nu cei voiți de noi...
Putem fi unul, sau, sunt doi.
Putem sta în oraș ales, dar tot... țărani.

Nu suntem întrebați...
Să fim... băiat sau fată?
Ieșim, nepregătiți... deodată.
Nu noi alegem ce s-avem și să fim... frați.

Iubim, apoi albastru...
Dar nu ne-alegem ochi.;
Ursita-i simplu... un deochi.
Alegem de-a cădea, sau să zburăm... măiastru.

La piele avem culoare,
N-am stabilit-o noi!
Așa ne vom întoarce-n lumea de apoi;
Doar suflet, negrul alb alege... și onoare!

IQ avem genomic
ADN-eu unicat...
E testul de inteligent, sau de păcat...
Rămâne a fi un complicat, sau... ergonomic.

Răspundem "tic", la nume
Ce-i pus aleatoriu
Și crezi, el te va crea notoriu;
Îți construiești în jur, un fals... renume.

E-o șansă drum de asfalt;
E vale, plat sau deal...
Muncești, crezând în ideal,
Dar alții hotărăsc, nu tu... cât este de înalt.

Nici țara nu-i a ta,
E-o simplă întâmplare;
E-același loc din vremuri seculare...
E loc de rădăcini... de ele nu te poți îndepărta.

Există un singur cert...
Căci sigur vei pleca!
Nici data, nu o poți determina...
Decât de hotărăști tu singur... sau cu un expert!!!

poezie de (3 iunie 2010)
Adăugat de Daniel Aurelian RădulescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
comentariiAu fost scrise 2 comentarii până acum.
Participă la discuție!

Doar aventura

E-atât de tânără,
fără sfârșit se pare,
căci tinerețea i-a-nceput copilă;
de la-nceput de școală,
c-o idilă
la-ngrămădeală,
c-unu' mult mai mare...
Doar o aventură.

Tinerețea pură
și-o crede-obișnuință,
oglindă-n multe ipostaze;
tăcând, zâmbind, rostindu-și fraze
goale, doar pentru rotunjimi de buze
și multe dușuri suedeze
și multe nopți pierdute treze
cu alte minți la fel, obtuze,
sex chiar și fără cunoștință...
Doar aventură.

N-are nevoie de cultură
și face din aspect un cult;
se-mbracă des
și zi și noapte,
este-o mondenă-n gând, eternă,
nu știe despre trup-regres,
nu știe dialog în șoapte...
e exuberantă, nu vrea... ternă,
vrea sex să facă tot mai mult...
Din aventură-n aventură!...
19.08.2011

poezie de (19 august 2011)
Adăugat de Daniel Aurelian RădulescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Definitiv... lipsuri

Mereu mi-am dorit fericirea, mereu,
și-am luptat s-o câștig pe vecie,
dar chiar de-am strigat-o o viață, e greu...
n-o să vie.

Mereu mi-am dorit să n-am lipsuri, mereu,
și-am muncit mult o viață,
dar n-am adunat, n-am talent de evreu...
nu-s pe piață.

Mereu mi-am dorit frumusețea, mereu,
și-am crezut în oglindă,
dar nu-i vina mea, n-am avut pedigreu...
nu-i a mea, se perindă.

Mereu mi-am dorit s-am dreptate, mereu,
și-am urât interesul,
dar chiar de-mi pun toga de arhiereu...
nu-s alesul.

Mereu mi-am dorit să fiu primul, mereu,
și-am făcut multe școli,
dar n-am de la tată și mamă tupeu...
n-am idoli.

Mereu mi-am dorit doar iubire, mereu,
și-am pus suflet cu totul,
dar chiar de-am dat inima, ca pe-un antreu...
n-am norocul.

Mereu mi-am dorit sănătate, mereu,
și zile și nopți n-am uitat-o,
dar chiar de sunt însumi un epicureu...
n-o mai am, am forțat-o.

Mereu mi-am dorit un confort minimal,
l-am crezut dobândit,
da-s victima lumii, ghinion triumfal...
n-am destinul dorit.

De ce oare, noroc, nu se-mparte egal
-și-am recurs la suprema instanță-
dar se pare totu-i clădit imoral...
nu-i balanță!!!

poezie de (6 noiembrie 2010)
Adăugat de Daniel Aurelian RădulescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Somnul

O formă de metabolism bazal,
Ce prin noroc e involuntar,
Se aplică în stadiul planetar...
E, zi de nopți, e universal.

E-o pierdere-n volum de viață,
E-un paradox de viu câștig,
E timp, din timp, ce-ai stat covrig
În pântecele... start de ață.

E-o descărcare de sublim
Cu eroi mascați cu alte fețe;
Fiori uitați, pot să te înghețe...
E-un thriller maxim, e un film.

E odihna sufletului, minții;
Ce pierzi din zi, trăiești în noapte,
N-ai ochi, nu-s vorbe, nu sunt șoapte...
E SOMNUL... ce-au etern părinții.

poezie de (29 iunie 2010)
Adăugat de Daniel Aurelian RădulescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Pasărea

Un pumn de suflet veșnic în alertă
Ce-și duce viața-n mare de azur...
De-abia o vezi, pe cer, un fir de pată, un contur;
E mică, un colibri, un porumbel, e o egretă.

Fără de ea, ne-am invada d-insecte,
Natura mut-ar fi și oameni surzi...
Este măiastra, e fazan, de paradis, sunt sturzi...
Ea ne-a învățat cum să zburăm, să-naripăm proiecte.

Înaltu-i imităm, n-avem planaj,
Nici cântul nu-i avem, nici pana liră.
În fiecare tril, cum trubadur, iubiri răsfiră...
Elanul inimii ne-a învățat, ni-l face ampenaj.

Aspiră veșnic la mai sus sau e o oară,
E-n anual alai de nuntă, face pui,
Împarte ou și cântec, fără bani și orișicui...
Ea doar iubește-n zbor, de vis ne e, ne e comoară.

avem pasărea model de existență,
S-o facem simbolul de vis, de reușită,
S-o venerăm că-i suntem parteneri și-o avem iubită...
E-o binefacere divină! Să-i girăm perpetuă prezență!

poezie de (12 iulie 2010)
Adăugat de Daniel Aurelian RădulescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Întrebare

De ce nu ne cunoaștem între noi?
De ce umblăm pe străzi fără salut?...
Chiar de suntem cu toți... "necunoscut"
Și ne-am dori să nu fim singuri, minim doi.

Avem doar gelozii, râvnim la altul,
Chiar lucrul bun, pretindem de greșit;
Mințim ușor, Satană-am devenit...
Nu credem în etern, valoare, ci instantul!

Acum, nici frați nu-și recunosc surori,
Se dușmănesc, pe averi din moștenire
Și alții decid tot; bani, viață, irosire...
Rămân, pământ și-o apă, sufletul datori!

E oare lumea întreagă o himeră?
Suntem doar indivizi cu atestat?
Nu credem iubirea ne e un "dat"?
De ce ne transformăm planeta, într-o golașă sferă?!

poezie de (11 iunie 2010)
Adăugat de Daniel Aurelian RădulescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Civism, nedevoalat

Atât extaz pe-asfalt și-n noapte,
Ascuns sub umbra de-o pancartă,
Cu strigăt doar în cor, în șoapte...
Așa, printre mulțimi se poartă!

Online pe facebook, like divers
Cel mai ades sub avataruri,
E greu de dezvăluit pervers...
Când nu se-mparte nimic, daruri!

Invitați ziua, în unicat
Un, câte unul, pe vedere,
Doar sub fular, pe gât urcat
Și-adăpostesc... pân' și plăcere!

E diferența-ntre truism
Și adevăr în enunț pe față,
Când doar pitit este civism,
În lumea noastră... de paiață!

Rămânem tot în misticism,
Creduli că-i îndeajuns doar greață
Sau, poate-i numai pesimism,
De-atât neadevăr... de-o viață?

Dar, civism e... O țară, în piață!!!

poezie de (17 februarie 2017)
Adăugat de Daniel Aurelian RădulescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Lehamite!

Mi-am luat vacanță de la tine...
Doar ban, aproape, mi te ține!
Un scop ai, cum să te îmbraci...
Doar dacă-ți dau, sexul îl faci!
Sunt card bancar, acces direct...
Și cum n-ai bani, pretinzi ghișeft!
Totu-i ruletă, e un joc...
Mizezi -ți sunt, veșnic noroc!
Duci lipsă de sinceritate,
Profiți de-a mea naivitate...
M-am săturat, sunt obosit...
Găsește-un altul, s-a sfârșit!!!

poezie de (5 august 2010)
Adăugat de Daniel Aurelian RădulescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

La întâmplare

Pe firul dintre ani se înșiră apusuri, multe răsăriri
neînsemnate, curs în treceri ce par eterne, un șirag
plin de mărgele, un rotund ca un atol, purtat cu drag
pe oceanul ce corali hrănește... și-i groapa, tot el, la pieiri.

Este beția existenței, ce cont de face, ar da frică
cum diagnosticul de-o boală ar pune eul în peril
și neștiutul e mai sigur decât ascunsul cert, abil...
poate de aceea Creatorul lasă incert, când termen pică...

Totul nu are precizare, e doar cherem de întâmplător
și cum nu-i leac la întâmplare, e tot știut necunoscut,
ori poate calendar există, fără sfârșit și început...
doar numere și nume puse, fără atestat de autor?!?

poezie de (28 aprilie 2014)
Adăugat de Daniel Aurelian RădulescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
comentariiAu fost scrise 3 comentarii până acum.
Participă la discuție!

Cumpăna dreaptă

În sufletele lor, cresc doar ciulini,
Pierzând total contactul cu pământul,
Ei, pentru noi, sunt doar niște străini,
Căci ne-au ucis și datina, și cântul...
Poporul merge-n jos, treaptă cu treaptă,
Tot așteptând o cumpănă mai dreaptă!

Trăim iar vremea lui Caragea Vodă,
Când patria ni-i scoasă la mezat,
Și-au construit un stat într-un alt stat,
Toți repetenții... Doar ei sunt la modă...
Spre sumbre căi, destinul ni se-ndreaptă,
Tot așteptând o cumpănă mai dreaptă!

Nu mai avem nici Dumnezeu, nici rost,
Grădina Maicii Domnului suspină,
Ne vindem conștiința și votul contra-cost,
Trăiască vinovații, cei ce nu au vreo "vină",
Cântăm un imn ce nu ne mai deșteaptă,
Tot așteptând o cumpănă mai dreaptă!

Ne aliem mereu cu trădătorii,
Suntem mojici și-n veci duplicitari,
Ne-alegem dintre hoți conducătorii,
Ne umilim și suntem miștocari...
Și suferi-vom pân' la Sfîntu' Așteaptă,
Tot așteptând o cumpănă mai dreaptă!

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Închipuit real

Penumbrele-s fizic Soare dă umbre
Și straniu lumina e sursa de sumbre,
Iar binele dat este-o sursă de rău
Ce stă să distrugă orice, lăsând hău.

Cuvânt nu ar fi fără a fi o tăcere,
Nimicu' e-un dar doar atunci când se cere
Și a cere-i refuzul sortit a nu fi...
Cum tații nu sunt, nefăcuți de copii.

În fond lumea toată n-ar fi de n-am fi
Și suntem o clipă cât ochi o clipi,
Căci tot e-o himeră, un caz de conștiință...
Creată de drag, nu eroare de-o știință.

Oi fi închipuire... Un act de voință?

poezie de (4 august 2014)
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Emulația morții

Dedicat lui Mircea Luncașu, "forever my friend"

Murit, e început de moarte,
forma normală de a "nu fi",
iar naște viață-i doar o carte,
capitol scurt... de-a viețui.

Moartea-i inexistența lungă,
un fel de infinit crezut,
iar viața, ca la foaie, o dungă,
un pliu infim ‘ntre "nu-i", "avut".

Morți, "nu suntem" o întregă moarte,
doar între rupt de-o scurtă "viu",
un episod cu-o formă, a parte
la o esență... etern "nu fiu"!

Viața e tot o despărțire
prin naștere, "nu vreau", murit,
când te întorci în nemurire,
ea veșnicie... nu "pierit"!

E ea, murirea, o sfințire,
intrarea în sublim suprem.
De aceea morții, în fericire,
ne uită, nu ne vor... de-i vrem.

Doar ea murirea ne adună
pe toți, rămași etern fideli,
evadați vieții, o Scriptură
de nefiri... Ființe doar nițel.

E negrul dominant, e lipsa
preponderent universal,
iar nașterea-i numai eclipsa...
un fel de "a fi", nenatural.

Fărâme am fi dintr-un Bing Bang
ce-a rupt inexistentul veșnic,
dând viața... un "a fi" de ștreang,
doar dovedind "nefiind" cucernic.

"A fi" e doar o îmbrăcăminte
de forme de la un "neform".
O rațiune scurtă, minte
de la neantul... el conform!

Muriți, redevenim esență,
"netrăind" moartea de la viață,
tristețea, amar de-o existență...
ce-a dat doar la "ne fim" o față.

De acolo liniștea deplină,
chipul senin la cel murit
indiferent, găsind lumină...
ce tot mereu ne-a ispitit.

Am tot aprins-o celor morți,
ce ei o au ferice în negru,
odihniți, nebătând la porți
o viață... tot visând "integru"

de neatins... de-un viu tenebru...

La moarte, nașterea-i recul
și viața... mortului un emul...

poezie de
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Transoceanie

Imensitate de apă ce există mereu, de un ieri,
o străbat din centru cred și
nu există direcții, sau ar fi
dar sunt șterse de valuri sau vânturi
ce nu duc nicăieri,
mă vântur,
e un dute-vino, doar câteodată mă bucur
c-ajung pe o creastă, dar nu se vede nimic
că sunt orbit
de spumă și sunt așa mic...
și sunt mulți alții, mulți, mulți
într-un păienjeniș, fiecare c-un val
al lui, unii trăsniți de fulgere...
și niciunul n-ajunge la mal,
că nu există mal, nici amonte, aval
și plouă
cu picături ca niște mici ouă,
cu picături ca o rouă
ce acoperă apa, purtate pe valuri,
bătute de vânt,
fără nicio direcție, căci n-au de ce să se lovească,
nu-s maluri...
sunt eu, nu mai sunt...
doar se mai înalță un abur într-o imensitate de puf alb sau gri, nori
tăcuți
până când tună
și fulgeră... poate o fi vreo furtună?...
... s-a-ntâmplat de câteva ori!
Este-o mare de lume nebună, nebună, nebună...

poezie de (10 februarie 2012)
Adăugat de Daniel Aurelian RădulescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Mă am

Oh, Doamne, cât mă mai iubesc,
Nu mă mai satur să mă încânt de mine;
Mă simt, m-ating, din suflet îmi zâmbesc,
Mă încred nespus, îmi doresc doar bine.

Alerg de când mă știu alte dorințe
Ce chiar de ajung mă plictisesc cu ele;
Că-mi schimb ateic fostele credințe
Trădat naiv, sau dezgustat de rele.

Mă citesc zilnic alt insesizabil
Ridându-mi gând că s-a strâmbat oglindă
Și-o șterg cu dosul palmei; lamentabil,
Că-i și mai rău urât să mă surprindă...

Mă culc ca timpul să se treacă doar în file
Crezând vis de noapte-i semn de mâine,
Tot jinduind nesfârșite vor fi zile
Și nu mă cruț să-mi vând din ele pentr-o pâine.

Iubesc că sunt așa cum sunt, oh Doamne,
Făcut din lacrimi mări și oceane de planetă;
Un pic de ou în pui de om, trăindu-și toamne
Neputincios hazard... Sunt zarul de-o ruletă!

poezie de (16 martie 2012)
Adăugat de Daniel Aurelian RădulescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Peste timp

Privesc inert cum timpul zboară odat' cu soarele ce apune
și-n jur e doar o aparență de viață, irosindu-și curs
că nu e linie de finiș, nu se câștigă vreun concurs...
e doar o risipire vană de clipe, cum nisip în dune.

N-am vreo idee unde, departe rău peste milenii
va voi tot odat' s-ajungă, să spună de va fi cuvânt;
"am reușit, din sacrificiu de-atâtea pierderi sunt azi sfânt,
nemuritor din toți ce-au fost, vor fi, sunt astăzi... pământenii!"

Și-un Univers, în amfiteatru va privi la câștig etern,
știind, el veșnic spectator, că-i doar o scenă cu un act
și, ca spectacol tot sfârșește lăsând cortina, artefact
plecând din stal-uri iar, pe rute de un hazard... ce e peren.

Parcă văd totul peste timp, când însăși timpul va dispare
și niciun loc nu va mai fi, că doar nimic va fi final...
parcă nici gând nu va mai trece, pierdut că nu e sideral
să lase rază-n întuneric, când va fi doar un gol, o zare...

Zâmbesc, ce norocos pot fi, voi muri cât încă-i Soare...

poezie de (5 august 2014)
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Cineva are nevoie de răspunsul tău: Cafeaua cu ganoderma trei în unu are efecte pozitive în reducerea glicemiei? Fii primul care răspunde!

Căutare

Căutări recente | Top căutări | Info

Votează pagina

Dacă îți place această pagină, o poți vota cu un clic, pentru a-i ajuta pe alții să o găsească mai ușor.

Fani pe Facebook

 
Poți promova cultura română în lume: Intră pe www.intercogito.ro și distribuie o cugetare românească într-o altă limbă!