Prometeu

S-a agăţat, de încordari crispat,
prin munţi de cremene, de spat şi de feldspat,
şi a intrat în lumea subterană,
făcând Pământului întâia rană...

poezie de George Magheru
Adăugat de Doina Bumbuţ
Comentează! | Votează! | Copiază!

Economia subterană

Să dai de ea, speranţă vană,
N-a fost descoperită încă;
Nu numai că e subterană,
Dar pe deasupra e şi-adâncă.

epigramă de Iulian Bostan din Urmaşii lui Cincinat (2004)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Simţurile originare. Bănuiesc că Viaţa a privit şi a văzut în lumea din preajma ei - întâia oară - printr-o rană. Originar, toate simţurile trebuie să fie - răni permanetizate.

aforism celebru de Lucian Blaga din Elanul insulei
Adăugat de Lucian Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Columb a pescuit America într-o vacanţă.

George Magheru în Poezii antipoetice
Adăugat de Doina Bumbuţ
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ceva s-a rostogolit

ceva s-a rostogolit cu zgomot umblând amar
prin cuvinte
timpul s-a rupt în bucăţi
ochii fără somn au rămas pironiţi de stele
zâmbetul crispat se oglindeşte şi în cafea
s-au înteţit gândurile făcând muchii în pereţi
insomniile se culeg din măruntaiele cerului

e un început de dezlipire de efemerul mister
ascuns printre frunze
coborâtor din stele
de puntea pe care niciodată n-am mers
de golul rece mărşăluind cu picioare de plumb
de asfinţitul singuratic pe pământ
de uimirea unui fir de trifoi

genunchii şi palmele au sens tămăduitor
ca şi vântul ce adie-n plete
totul îngână pieirea timpului
când visam cu o mie de ochi

poezie de Oana Frenţescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ţara mea de cremene

Ţara mea de cremene
Cine să îţi semene?
Ţara mea şi-a stelelor,
Cuibul rândunelelor,
cu înalte ierbi,
şi cu pas de cerbi,
Ţara cu izvoare
licărind în soare,
vreau să cresc viteaz
precum vechii brazi,
şi voinic m-aş vrea
ca şi dumneata.

poezie de George Tomozei
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cuvinte de nisip

Peisajul acesta
îmi vine perfect
zic
trăgându-mi cerul
deasupra capului

Şi-n jur
tăcerea
devine
brusc
subterană

(Iar
soarele

o-ntunecată
rană)

poezie de Costel Zăgan din Hiperbole blitz
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fântânarul

Sunt fântânarul care, cu vargă de alun,
Descoperă izvoare în bezna subterană,
Am izvodit cuvinte dintr-o adâncă rană
Ca să le plâng de milă că n-am cui să le spun.

epigramă de Nichifor Crainic din Antologia epigramei româneşti, 2007 (2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Uitucul

S-a trezit de dimineaţă
Şi s-a dus rapid la piaţă,
Dar uitând masca acasă
N-a intrat intrat şi a luat plasă...

epigramă de Gabriela Genţiana Groza (27 iunie 2020)
Adăugat de Gabriela Genţiana Groza
Comentează! | Votează! | Copiază!

Partidul Conservator (PC), fondat de turnătorul Dan Voiculescu, n-a candidat niciodată singur, dar a intrat mereu în Parlament, agăţat de pulpana PSD sau PNL

Nu e partid, i-un flecuşteţ,
I-aş spune doar partiduleţ,
Sau, hai, partid de buzunar,
Că-ncape-ntr-un autocar.

pamflet de George Budoi din Pamflete şi satire, Politică şi politicieni (21 ianuarie 2014)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Noaptea pământului

gânduri suprapuse
pot da naştere la nedumeriri
ce rod şi macină pe interior
cu o durere de cuţit învârtit în rană

inima cât o lună plină aruncată-n cuşcă
trimite raze prin fante subţiri
ele luminează drumul
ce sar peste poduri dincolo de margini
spre eternitate

noaptea pământului
este o umbră din care se speră ieşirea

poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tot ce s-a făcut mare în lumea asta, prin femei s-a făcut. Curtezane, nu femeile de treabă, au stimulat geniile.

citat celebru din romanul Enigma Otiliei de George Călinescu
Adăugat de Alexandra
Comentează! | Votează! | Copiază!

O squaw, adică imaginea vizibilă a celor şapte suflete ale Şoimului-Crepuscular, s-a ridicat şi s-a arătat (sau: s-a dezgolit) în acel foc rece şi toate celelalte squaws au urmat-o, iar înţelepţii beţi le-au urmat pe ele clătinându-se. Dar ce veşmânt avea pe ea acea Squaw cu Şapte Suflete? Era, neîndoios, Sângele Soarelui. Ea era ca noaptea care-i Marea Vrăjitoare: de la trezirea la adormirea timpului, ea dă naştere tuturor fiinţelor şi tot ea le distruge. Ea este toate lumile - lumea apei şi lumea pământului, lumea văzduhului şi lumea viselor, lumea focului şi aceea a Puterilor.

Ioan Petru Culianu în Pergamentul diafan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Toată lumea se îndreaptă spre a ajunge un singur caz. O încurcătură generală. Nu poţi spune: "Într-o casă s-a stricat puţin fereastra, sau altceva, să o repar". Toată casa este în dezordine. S-a stricat tot satul. Situaţia a scapat de sub control, numai de sus mai e nădejde, la ceea ce face Dumnezeu. Acum e vremea ca Dumnezeu să lucreze cu şurubelniţa, cu mângâierea mâinii Sale ca să repare. Lumea are o rană care s-a îngălbenit şi trebuie spartă, dar încă nu s-a copt bine.

Paisie Aghioritul în Cu durere şi dragoste pentru omul contemporan
Adăugat de Cody
Comentează! | Votează! | Copiază!

Partidul Conservator (PC), fondat de puşcăriaşul Dan Voiculescu şi numit de preşedintele Băsescu "soluţia imorală", n-a candidat niciodată singur la alegerile parlamentare, dar a intrat mereu în Parlament agăţat la nădragii PSD-ului sau PNL-ului

Aş defini, cu mult dispreţ,
Acest partid un flecuşteţ,
Iar de umorul îl invoc,
L-aş defini "partid breloc".

pamflet de George Budoi din Pamflete şi satire, Politică şi Politicieni (14 ianuarie 2015)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iubirea

Iubirea unei moraliste slute:
Miasmele în apele stătute.

distih de George Magheru
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

«Şi în ceea ce priveşte "idei-diamantele", în fotonic-materialitatea lor de spaţiu al Pământului, acestea întotdeauna trebuie să fie dăltuite / incizate în marmură vişinie, tot din auriferii Munţi Apuseni ai Daciei, iar asamblările acestora să nu-şi afle locul decât pe temelii de "înalt-sigur-scăpărătoare cremene", ori de granit, nicidecum pe "umblătorul nisip" al prundişurilor şi al dunelor...» ‒ (2) / 3 mai 2022
(Ion Pachia-Tatomirescu, «Aforismele celor cinci elemente de fundament cosmic» ‒ capitolul «"Aforism-brazde" printre croite stihuri inspirate despre elementul Pământ» ‒, Timişoara, Editura Waldpress [ISBN 978-606-614-329-5], 2022, p. 167 sq.).

Ion Pachia-Tatomirescu în Ion Pachia-Tatomirescu, «Aforismele celor cinci elemente de fundament cosmic» ‒ capitolul «"Af, capitolul «"Aforism-brazde" printre croite stihuri inspirate despre elementul Pământ» (3 mai 2022)
Adăugat de Ion Pachia-Tatomirescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Secretul căsniciei reuşite

Să intri-n ea cu resemnare
Şi să ai munţi, munţi de răbdare.

distih de George Budoi din Dicţionarul căsătoriei (26 aprilie 2002)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Amintirile mă dor

Ziua a intrat la apă, de lumină-i văduvită,
Norii tuciurii se-nfruntă, se-îmbrâncesc în lumea lor,
Doar privirea ta, iubito, dulce, blândă, liniştită
Mă ajută să pot trece prin al toamnei trist decor.

Seara-încătuşată-n neguri vine searbădă, sluţită,
De prin temniţe scăpate amintirile mă dor,
Ziua a intrat la apă, de lumină-i văduvită,
Norii tuciurii se-nfruntă, se-îmbrâncesc în lumea lor.

Pe umărul meu fierbinte fruntea o apleci uşor,
Mângâi toamna cea senină prinsă-n tâmpla ta albită,
Trece-n grabă peste noi cu volbura-i ruginită,
Cu-al meu trup am să te-acopăr luptând cu al iernii vifor,
Ziua a intrat la apă, de lumină-i văduvită.

rondel de Nicolae Matei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Proprietar de inexplicabil

Cum e izvor pe creastă în cuarţul de feldspat,
Chiar de ploi nu-l adapă şi nu ţine zăpadă
Şi, cum de nu-s din fier, pe-o scoarţă-s agăţat
De un magnet străfund... ce şi de ocean e radă?

Şi, soarele de înalţă şi floarea-i şi copaci,
Cum nu se pierd apoi în spaţiul ce tânjesc,
Iar luna de pe cer, 'n genunchi de rugi îi faci,
Cum naşte flux şi-ar cere oceanele... ce cresc?

Ciudat, cum de se poate să fie atâta apă
Ce acoperă uscat şi omul nu-i un peşte...
El, ce domină lume şi solu' încet 'l îngroapă,
Nu ştie că-n rotund, tot se... rostogoleşte?

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (7 februarie 2014)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Păduche

Păduche de găină; sus, pe muche,
Păduchele de leu, tot un păduche.

distih de George Magheru
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!