Adaugă un citat | Citate la întâmplare | Votează! | Votate recent | Adăugate recent | Comentarii recente | Top general

Din memorie

Mă strâng în colț de-o amintire;
lăsat de tren într-o amiază
de-un târg molcom fără primire,
doar singur, tânăr fără vază!

Stă scris; e Râmnicu Sărat,
c-o crâșmă-n colț, de navetiști
ce beau... Mașina a plecat,
o iau pe jos, spre câmp de miriști.

Sunt îndoit în suflet tânăr
recent ieșit din studenție;
c-o geantă plină, merg pe umăr...
Simt iz de vaci, miros de vie!

Salut timid pe secretară
ce-i între zâmbet și rigoare;
e-aproape gol, sunt toți afară,
plecați prin ferme, pe ogoare.

Revăd cantina, pe nea Nicu
un cocârjat cu vorba iute;
marea e galbenă ca spicu'
și-n zare ferma care pute!...

Sunt dus c-un cal și o șaretă
în tânăr doctor, să văd fermă
cu șefi, ce-s toți într-o gheretă,
vorbind și cântărind lucernă...

În tâmple-am Purcea și Tănțica
Blidaru, doctoru' Iorgoiu,
nea Negoită, Bardaș, Vica...
Alexe și Costel... cu țoiu'...

Mă dau cu suflet, tot ce am
băiat de-oraș, în mreaja țării
printre săteni; trăiam, munceam,
visând vacanța-n "Vraja mării".

Mi-am dăruit noi, buni prieteni;
un Vali, Ticu, Mircea, Gabi...
Cu Baiu-n câmp, ne spărgem pepeni
și fetele-mi plăceau al naibii.

Da-s tot mai singur și-s chemat
acasă, c-a murit mamare...
eram în grajd tot transpirat
și-am plâns... Nepotul, băiat mare.

Nu m-au lăsat să plec s-o văd,
așa era în comunism;
familia, chiar de-i prăpăd,
este-o celulă de marxism!

Îns-am uitat, c-așa am vrut,
tot răul, înțelept de tânăr
și mor de dor cum nou născut,
de sânul mamei... somn pe umăr.

Mă văd pe bulevardul scurt
plimbându-mă în sus și-n jos,
privind, privit; să fur sărut
pe banca-n parcul răcoros.

În târgul dulce-al lui Vlahuță,
l-am întâlnit pe Sterian...
M-agăț de viață, cum maimuță
de-o creangă fină, zisă alean...

poezie de (13 iulie 2011)
Adăugat de Daniel Aurelian RădulescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Citate similare

Mintale ipostaze

Am tras, ca pe-o perdea, din cerul
Ce nu-i albastru, îl văd doar eu
Așa sublim; un bleu, cum gerul,
Din nea, prin prisma-i curcubeu.

simt ușor în primăvară,
Sau când iubesc și sunt iubit
Și tot mi-e greu, ca întâia oară,
Ce ades, arar, sunt amăgit.

Am izuri fine în narine,
De văd frumos în depărtare
Și-n muzică încânt de bine,
Iar marea, am vis... la gust de sare.

Sunt pielea toată un fior,
Când suflet cald mi-e de încântare
Și doar mai am un singur dor,
Când zi de zi, alt dor apare...

Erou cred, o aventură
Și-s neștiut, 'ncrezut în fraze;
Ca și alții-n crez că-s de-anvergură...
Și-s doar... mintale ipostaze!

poezie de (25 martie 2013)
Adăugat de Daniel Aurelian RădulescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Început de auto... grafie

Dacă nu-mi scriu eu însumi
trăiri, peripeții,
nu voi avea-n veci plânsuri
la dispătut din vii...

... că-s singurul ce-mi văd
frânturi de existență
când martorii-s prăpăd;
s-au dus, sunt toți... absență.

Am poza-n mintea-mi mugur
în brațele de tată
spălându-... Tot tremur
, n chiuveta emailată,

îmi văd doru-n priviri
la roșcove-n buchet,
pe mama-n primeniri...
cacaua la pachet.

Am gustul și acum
de-un leu de turtă dulce,
beau laptele în drum
ce mama mi-l aduce...

... și-azvârl caimacu-n "bube"
din cana cu păcat.
M-azvârl în bălți oriunde;
șiretu-i deznodat!

Stau noapte-ascuns în piață
dormind printre țărani
pe sacii plini, de plasă,
cu ardei... și doi țigani.

Înalț zmeul pe-un câmp
în plin oraș sau sar;
m-arunc de pe-un coteț
visând că-s armăsar...

... și-s tras, chircit pe burtă
de "tanti-vraci" c-ulciorul,
da' a doua zi am scurtă...
iar mi-am scrântit piciorul.

Îs în gașcă c-un țigan
și-ntârzii mult în noapte;
când văd că tata trece
m-ascund, vorbesc în șoapte.

Sunt dus la capitală
'n Pobeda cu sofer;
pierd, nu urc pe scară,
iau ascensor... "moncher"!

Mă văd la Tușnad, mic,
urcând la Sfânta Ana...
Prieten leucemic
mort e, cu ochi cât cana.

țin c-o verișoară;
ea fură din vecini
trei ouă și dă sfoară
c-am furat eu... găini.

Și-s încă un ghindoc
-5 ani n-am împlinit-
când casa schimb de loc
ce-ai mei au construit...

... Este mai jos c-o haltă
în curte la mamare
unde în Zil d-armată
joc... car materiale.

Mi-a murit bunicuța
ce-avea pridvor c-un câine
și-mi pregătea cănuța;
"un ceai gol ș-unu cu pâine"...

Sunt încă cu zulufi
de părul fin, bălai
și fac cozi la cartofi,
la rând, să iau mălai...

... Închei încet o eră
de puști în devenire
și-am suflet-atmosferă
de-o fină primenire!...

PS
Până și vers, cuvânt păstrez tot pueril,
s-am neîntinatul gând de-un suflet de copil...

poezie de (3 martie 2011)
Adăugat de Daniel Aurelian RădulescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Constituție

De la străbuni ar trebui s-o am solidă
Căci fizic mi-au dat bună moștenire
Ce-o simt c-o am în corp și în simțire
Și-am crez s-o întrețin, mereu avidă.

Mi-o vreau dorință-n gând și-n pulsu-mi
Ce le cultiv pe oase și-n conștiință
Cu grijă, responsabil de-a ma ființă,
Ce-i numai una... Ce-s în fond eu însumi.

Și nici nu vreau și n-am cum să mă mint
C-ar fi cum aș trăi-n sinucigaș
Sau aș avea-n rărunchi păcatul de ocnaș;
Să-mi fur singur ce am, s-omor, să mă dezmint.

Și sunt produsul multora, din timpuri,
Cu-aceleași gânduri pure-n spre mai bine
Acumulate strâns, ca-n Biblia din mine;
O carte sfântă, peste veac, peste-anotimpuri.

Vreau ca și mine toți s-avem tărie
De-a putea singuri să ne-alegem un destin
Robust și drept, fim înalți, cu spirit fin;
Să fim stăpâni pe bunuri, vise și mândrie.

Așa văd eu, într-o alegorie, o lege
A corpului, precum a țării... ce-i și-a mea;
m-oglindesc cu tot ce sunt, ce vreau, în ea,
Eu și cu-ai mei... nu cei în fărdelege.

De neclintit sunt și n-accept discuție,
jur să mă constitui neîncetat mai nou
Și-am dor nespus fiu la toți comun ecou
În speranța într-o sănătoasă constituție.

Și cert pot ca s-o fac mai bună să ne fie
Nu cu palavragii, fără de școli, doar cu ambiții,
Ce-ncearcă să-și abroge singuri dreptul... Ei smintiții
De politicieni cu circumstanță-atenuantă-n nebunie...

Într-o hoție, mârșăvie, parșivie și prostie... de-nvechită seminție!

poezie de (20 februarie 2011)
Adăugat de Daniel Aurelian RădulescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Într-o trecere, de dragoste

E înlănțuit amorul, pe strada ce văzu' își cerșește,
Cu braț după umăr de-o fată mignonă topind de-un sărut,
De un tânăr în suplu, ce s-apleacă strângă ce-ar fi un împrumut...
De nu, e de dor, de un veșnic molcom zbuciumat... Se iubește!

Probabil că zboară amândoi, că pașii nu-i simt, nu se uită,
Nici unde pășesc, se strâng unul de-altul mai tare,
De parcă-s un tot... Nici ei nu mai știu, oare-s oare?
Se pierd din vedere!... Trotuarul se-ntinde, să-i aibă... ca alaiul, suită.

poezie de (17 noiembrie 2013)
Adăugat de Daniel Aurelian RădulescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Halal auriferă vârstă

scol pe zi ce trece tot mai tânăr,
Că anii-mi scad și-s parcă tot mai mic
Și mintea zici că s-a culcat pe umăr,
Iar pașii-s ca la început, chitic, chitic!

Vorba adesea-i tot mai neînțeleasă
Și echilibrul parcă-i tot mai greu;
Poate-ntr-o zi în gur-o-i primi masă
Și la nevoi, voi face-ntr-un fileu?

La sărbători lumânări nu mai sting,
Că scuip doar bale și-s pericol de incendiu
Și singur de mă scol, destinul mi-l înving,
Iar din medicamente-s un întreg compendiu!

În anturaj sunt subiect de râs, de glume,
Că nu știu răspund, doar râd un pic prostește
Și-n joacă -nconjur de-o întreagă lume...
Să nu-i dau foc... chibrituri îmi păzește!

Privesc buimac tot ce mă înconjoară.
Votez tâmpiți, că am dreptul la vot
Și viață tuturor fac grea și-a mea ușoară,
Iar la discuții-s tare; mut țipând... mai pot!

Parcă-s mai chel, am doar ceva tuleie,
Iar înăuntru-i tot mai mare golul;
C-așa-i mai nou, doar câte o idee!...
De n-ai bătrân; -ți cumperi... drog, alcoolul!...

Sper Doamne, să n-am tot la fel, eu, rolul!...

poezie de (7 mai 2012)
Adăugat de Daniel Aurelian RădulescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Adrian Păunescu

Lacrimi pentru tatăl învins

Unde vă duceți, puteri părintești
Și vă tot stingeți mereu,
Tată, ce faci și de ce-mbătrânești,
Frate mai mare al meu?

Când eu eram mai tânăr și tata era tânăr
Jucându-se cu mine, ca-n basme și minuni
El purta pe brațe și m-arunca pe umăr
Sau ne trânteam prin iarbă ca doi prieteni buni.

Era bărbat puternic, intra cu sacu-n moară,
Nu-l speria nimica, avea puterea sa
Și -nvingea la luptă în fiecare vară
Și protector și tandru spre mine surâdea.

Dar a venit o toamnă cu mult porumb de lapte,
Dar a venit o toamnă cum n-aș mai vrea să văd,
În mine era ziua, în tata era noapte.
Și-a început al vârstei neînfrânat prăpăd.

Noi ne jucam de-a trânta stând umăr lângă umăr
Și l-am simțit că pică sub umărul meu stâng
Și-am înțeles că tata, de-atunci nu mai e tânăr
Și-nvingător în luptă, am început plâng.

Ca un copil sub mine voia se agațe
De-un umăr mai puternic ca să nu-i fie greu
Și îmi venea urlu și-apoi să-l port pe brațe,
Tu, iartă-mă de toate, părinte bun al meu.

A fost cea mai cumplită și cea din urmă trântă,
Lătrau în depărtare și-n sângele meu câini,
Am ajutat făptura părintelui meu sfântă
Și lacrimi de iertare îmi șiroiau pe mâini.

Aș vrea se întoarcă iar vremea minunată
Când tu în bătălie învingeai ușor,
Mai bate-mă o dată și fii puternic, tată,
Că tu crescând în vârstă și eu încep să mor.

Îndreaptă către ceruri puternicul tău umăr,
Tu, care-n biruință mai cald ocrotești,
Învinge-mă în luptă, cred că mai ești tânăr,
Așează- sub brațul tutelei părintești.

poezie celebră de
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
cumpărăturiCartea "Iubiti-va pe tunuri" de Adrian Păunescu este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar -19.17- 10.99 lei.

Plângând

Mi-am pus în gând de astăzi singur să mă plâng
Și să-l adun de azi picuri de-o mare în amintiri,
Că nimeni n-o va face apoi când trup frâng
Și un alt recensământ n-oi fi între omeniri.

Și am plânset așa mult, ce-am adunat să-l vărs
l-am acumulat din părinți moșteniri
Ce nimeni nu mai plânge, îs doar putregaiul stors...
Și atât de mult au dus cu ei, dor și iubiri.

spăl singur eu păcate în lacrimi, milă
mi-o port eu povara, că pe alții n-o să-i am
Prinși doar de treaba lor, ce lasă în urmă în silă
Ce-o am; o știu e-un pic, mi-e scrisă în os din neam.

Se stoarce suflet apă, de-un dor de ce nu știu
De ce-am uitat; prieteni, dascăli, iubiri, neștiuți
Ce i-am avut, atins, văd chipuri 'ntr-un târziu;
Încețoșat se uită de-s încă, ori sunt pierduți.

E mult mai bine așa, timp nu-mi las datorie
Și-mi liniștesc și suflet, parcă-s mai pur, curat
Și obrajii, ochii-mi șterg, ce-s becul de-o făclie
Cu multe raze, stele-n lacrimi cu gust sărat!

prăbușesc înlăcrăm pe foaia de hârtie
Că nu mai pot de răul ce-mi pare că trec
Pe nesimțite, sperând că mie n-o să-mi vie
O zi când nodul, ce-am în gât, îmi va fi de înec...

poezie de (30 ianuarie 2012)
Adăugat de Daniel Aurelian RădulescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Mircea Dinescu

Sunt tânăr, Doamnă

Sunt tânăr, Doamnă, vinul știe pe de rost
și ochiul sclav îmi cară fecioarele prin sânge,
cum aș putea întoarce copilul care-am fost
când carne-mi înflorește și doar uitarea plânge.

Sunt tânăr, Doamnă, lucruri am așezat destul
ca să pricep căderea din somn spre echilibru,
dar bulgări de lumină dac-aș mânca, sătul
nu m-aș încape în pielea mea de tigru.

Sunt tânăr, Doamnă, tânăr cu spatele frumos
și vreau drept hrană lapte din sfârcuri de cometă,
să-mi crească ceru-n suflet și stelele în os
și să dezmint zăpada pierdut în piruetă.

Sunt tânăr, Doamnă, încă aripile țin
chiar de ating pământul pe-aproape cu genunchii,
această putrezire -mbată ca un vin
căci simt curgând prin dânsa bunicile și unchii.

Sunt tânăr, Doamnă, tânăr, de-aceea nu te cred,
oricât mi-ai spune, timpul nu-și ascute gheara
deși arcașii ceții spre mine își reped
săgețile vestirii, sunt tânăr. Bună seara!

poezie de
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
comentariiA fost scris un comentariu până acum.
Spune-ți părerea!
cumpărăturiCartea "Vino in rochia ta simpa de stamba" de Mircea Dinescu este disponibilă pentru comandă online cu o considerabilă reducere de preț, la doar -38.44- 14.99 lei.

Model de CV

Ah, câte remușcări mai am;
Nereușite provocate
Sărăcindu-mi posteritate
Deși cum să evit știam.

Am învățat cu consecvență,
M-am dăruit cu tot ce-aveam;
Și dragoste și competență
Eram, o flacără trăiam.

Dar tot așa, m-am dezmințit;
Mi-am lăsat locul, meserie,
Copiii mi i-am părăsit...
Mi-am lăsat case pe-o chirie.

Rămân un neînțeles actor,
Exemplu de risipitor;
Tot ce-am avut e-acum decor
Din care ies, prost regizor.

Merit ce sunt, mi-am făcut soartă
Și-o rog acuma se schimbe,
Rătăcitor din poartă-n poartă...
Balanța încă o să mă plimbe.

N-ascultam nimeni și nicicând;
M-am crezut veșnic înțelept
Și-acum din fizic sunt un gând
Și din deștept sunt un inept!...

poezie de (23 aprilie 2011)
Adăugat de Daniel Aurelian RădulescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Natal

Exult; câștig din timpu-mi zbor, m-ajung când am plecat
Uitând de griji, de lucrul zilnic; sunt peste nori, am ațipit
La "end" de western și tresar la vocea trează din cockpit...
E iar pe "screen" pasărea-mi cuib pe-o linie 'n salt sacadat...
duc acasă și-i aștept pe toți, cei ce nu m-au uitat!

Privesc prin praful în rafalele ce-mi fâșâie parbrizul cald
În câmp pe-o arie de drum, pierdut c-o liniște eternă
Și-mi zboară gând la eu ce-am fost și mulți ce-aveam pe lângă fermă
La Fotin; dar sunt singur numai, totu-i pustiu și-un cer smarald
Ce-l priveam; vară-n zgomot surd, culcat pe-o șiră... Mintea-mi scald!

Și acum este-un maron de fier în ape-n val la Costinești
Acolo unde-i mal în pietre, mai sus de locul de nudiști
Unde timizi într-o vacanță de practică stăteam întinși
Pe burtă și-nțepam nisip înrușinați... Hm, ce povești
Ce se derulă, că-i pustiu de ce știam... Cum timpu' oprești?

Doar am ieșit de la examen, pășesc pe aleile spre cursuri
Și cât de mici îmi par acum și-un pic străine clase, săli,
Iar la cantina de la drept, cum nici la "Tosca", n-aud boli
De care tot ne zgândăream; ne puneam "frâne" de parcursuri
Așa-n sfârșit de sesiune și-s iară singur... Triste apusuri!

Cum simt căldura mâinii tatei ce numai el sta doar s-asculte!
Nici glasul mamei, tot fantomă, ce râde, cipul rândunicii
În curtea casei unde-i gol, nu mai sunt cămăruțele bunicii
Și prispa galbenă ca ceara de-atât spălat, nici vorba-i iute...
Nu mai e cuib la streașina de mâl și pai... Că-s case multe!

Hm, arar trece o căruță în valea de pe prund, la gârlă,
Dar nu-și mai slobozește calul intre-n apă la scăldat;
S-a pus -ncarce nisip, piatră, că-i mult acum de reparat
Și-n luncă-s mari grămezi, bascule, nu vreun cioban adăpând târlă...
Doar apa curge tot la fel... Tresar, nu-i joacă! E-o șopârlă!

Astăzi sunt trist că las tristețe și așa mă-ntorc în timp pierdut
Că nici orele câștigate nu mai îmi rămân, le predau toate!
Sunt plumb de greu; plutesc oceanul, doar amintirile-s salvate
Și le tot port chiar tot mai roase și n-am nici cui le-mprumut,
Că nu vrea nimeni vechituri... Rămân cu ele, le fac lut!

Cred mult, din tot ce am văzut, că numai apa-i la fel; val
Ce tot se întoarce, fir se-adună, norii îi sunt lacrimi... E natal!

poezie de (23 aprilie 2012)
Adăugat de Daniel Aurelian RădulescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

N-ai "v"...

Parc-am mai scris și n-am niciun răspuns
De ce ca-n alte arte nu-i naiv și-n poezie;
Măcar știu și eu că poate m-am ajuns
Și-am cel puțin, infant, un pic de... fantezie.

Și pe bună dreptate că-s numai un începător
Da-s tot mereu în critici; agramat și ametaforic,
Un limitat de-autonedidact, pur-simplu un amator
Rămas din timp uitat, copil tâmpit, eternu-mi euforic.

Oricum tot mi s-a spus mereu așa; "n-ai v" (adică vână)
Înseamnă că așa ar fi, nu voi gusta nicicând "v" de victorie;
Nu voi putea într-o zi s-o strig și eu și nici s-o am de-o arvună
mi se dea și mie cât de cât un bob de la recolta dintr-o "Glorie".

Deci ce s-o mai lungesc, așa cum fac și-acum un tot mai lung de vers
Căci n-am nici pensula pană de foc și nici paleta nu o am plină de culori
Cum nici n-am nici un scrin sau șevalet nu am căci s-a crăcit picând pervers
Și așa sunt blestemat mâzgălesc culcat pe jos, îmbătând 'ntr-un strat de flori.

Deci îmi propun, credeți-mă și cu motiv,
Să creez singur nou-curentul de "naiv";
Deci fiu primul acceptat măcar la el
Așa fără de pană a prostului, fără penel!

Deși sunt sigur că și așa blamat voi fi
De niște critici deghizați; naivi, sau în copii (nu copii)!

poezie de (29 ianuarie 2012)
Adăugat de Daniel Aurelian RădulescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Zburător trimis

Am înotat astăzi pe-un cer,
Era albastru cu aisberguri...
Nu era nimeni, eu stingher;
Era și alb, erau și neguri.

Urcam în rece de azot,
Dădeam din mâini, sau lin planam,
Simțeam miros de creozot
Când pasăre, în metal, treceam.

Și era frig, de-un aer rece,
Văzduh sub brațe îl simțeam,
Cu păr în vânt zburam, pluteam;
Sunt vis, un vis, ce nu mai trece.

Și înălțam în sus, ce-i jos,
Abis de negru se zărea...
Dar unde vreau, e sus, în jos
Și-acolo e "Planeta mea".

Și înot și tot mă-afund mereu
Și-i oxigen, respir mai bine...
E mai mult aer, sunt mai greu
Și-încă plutesc, azur ține.

Privesc din umăr, capu-ntors,
Văd verde, cafeniu și plumb
Și parcă-s obosit, sunt stors...
Îmi caut loc stau... pe fund.

Și văd cutii mobile, fixe,
Zăresc și amoebe... mii
Se-ntrepătrund ca să existe
Ieșind, intrând printre cutii.

Planez încet și simt străfund
Văd totul la orizontală
Am terminat, revin în gând...
Găsesc sfârșit... în plictiseală!

poezie de (21 iunie 2010)
Adăugat de Daniel Aurelian RădulescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Închipuite regrete

Când m-a privit întâia oară
N-aveam nicio identitate;
Un anonim de-o zi fugară...
La braț c-un altu'... O zi, ca toate.

Când am zărit-o prima dată
Mi-a stat și inima, o clipă
Să aibă timp... Ce minunată!!!
... Dorea cu ea se-nfiripă!

M-a revăzut, indiferentă
Din nou, o seară la terasă;
Surâzător d-impacientă
o priveam?! Spunea; " lasă!..."

Am căutat-o, s-o văd iar,
Cum cauți raza-n întuneric
De zâmbetu-i ca de cleștar...
Cu trupu-i unduios, himeric...

... Într-un amurg, de-un colț de pleoapă
Mi-a aruncat sleit șuvoi,
Să-mi fie nesomn; vis s-adapă
Atinsul pur, de buze moi...

Am insitat, ținând să-i murmur
Din depărtare un jurământ;
Dar n-a fost timp.. și-n gând îmi gângur
Tot ce-aș fi spus într-un cuvânt...

... A revenit, de-un bronz-sidef,
Sclipind un cald de dup-amiază
Și parcă ingeri i-au dat chef
Să-mi lunece un drog de rază...

... Și-am asecat suflet din mine;
M-am pierdut tot, timid, inert...
Încet mi-am stăpânit suspine
Și m-am întors... Plecase, cert!

Febril, nopți-zile am căutat
Și întâmplarea ne-a-ntâlnit;
C-un gest m-a salutat..."Ratat!
Salut! Vacanța s-a sfârșit!"...

Eram în gară pe-o banchetă
Cu ochii-n șine paralele;
Ca un oștean fără muschetă,
Tot răni zemând, sub plânsă piele...

E-o zi ca toate, singuratic,
Fugar, iubind o anonimă...
Rămânând gândul nebunatic;
S-o port mereu, suav, divină!...

PS
Am revăzut-o-n capitală;
Sublimă, c-un frumos student...
Eu... Un timid, tobă de școală!
În dragoste... un repetent!?!

poezie de (4 septembrie 2011)
Adăugat de Daniel Aurelian RădulescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Erecție

Orice sămânță își are vis fie o zi cotiledon,
Să se înalțe de la sol –ce e și cheie în sunet, zvon-
Și adversar, de la pământ trântit încearcă o flexie,
Să se înalțe apoi ca nou, învingător... 'n erecție!

Chiar mintea, în lenea ne simțirii ajunsă o debilă,
Se răzvrătește de-i sedată, în țipăt umple filă,
Așa că și de prostu-ar fi așa, fără reflecție,
O zi se va trezi și el c-un cap... într-o erecție!

Așa-i și-n general speranța că va fi tot mai bine
De când ne tot decidem soarta, crezând fără rușine,
Căci votu-n sine nu-i cinstit, e partizan, elecție,
Să își ajungă lingău scop; pe-a altuia... erecție!?

Ah, cât naiv am fost mereu, credeam demult răscoală,
Cum c-ar fi fost cu adevărat –ni se spunea la școală-
Ca apoi aflu că-i mai mult o jalbă, un vrut, pretenție...
Cum revoluția-i, ce-a fost, la șmecheri... o erecție!

Mă tot întreb cum alții sunt ambiții de popoare,
Sârguincioși, cinstiți și mândri –mai albi, sau de culoare-
Și ce-am putea și noi, culoar, să ne luăm pentru lecție,
Poate-om fi tot la fel de exemplu; un neam... într-o erecție?!

E tot dorință, cea mai sfântă, totul de-o viață, mai presus,
Ce doar credința –nu ce-a oarbă, în barba popii- ci-n Iisus,
Că-i doar un scop, fiind orișicui, cel ce-are în predilecție
Un rai cinstit și drept fii... Înălțarea-i tot... erecție!

Sunt multe piedicile în viață, emuli, prietenii ostile
Și-s fără leac, că vinovat nu se tratează cu "pastile",
Doar singur tu... Și nu crezi în Viagra, e tot o frecție
Și riști, sculat, nu mai ai cui (s)pune... de-o erecție?!

Într-un final, sunt subiecte, semne de interjecție,
Ce pot sfârși nefericit erecția în... decepție!!!
Rămânând minții așa ceva, o v(l)agă de percepție...
Un acceptat, ca să nu zic... de-o prea bună intenție!

poezie de (18 noiembrie 2013)
Adăugat de Daniel Aurelian RădulescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Traseu

... s-a hotărât tot într-o zi,
fără să fiu întrebat, că nici nu aș fi putut fi,
să mă fac dintr-o întâlnire ou,
apoi fiu o mură-ncet, încet erou
de-o aventură; stau într-un marsupiu-nchis
în cineva, foarte de-al meu, un fel de ieri promis,
cerut se pare și la Dumnezeu; dar, de la sfânt,
așa cum timpu-a demonstrat... Un sunt
scos la lumină, rău de tot plângând,
împins într-un ieșind-intrând,
ca pe un tobogan alunecos,
ce-am început să-l urc de jos,
tot încercând să mă agăț,
de pot, de-un neștiut, așa de-un apărut în cale, un băț...

(Ce obositor!
Atâta trudă ca să pot să mă-ntrețin, doar să nu mor!?)

... și-am stat mereu cu capu-n jos, n-am văzut tot
și-ntr-una întreb de pot, oare mai pot,
sau doar o să mă fac cocon,
o crizalidă sau un avorton;
să-mi fi ales -de-aș fi putut- singur traseul...
Dar nu; nici eu nu v-aș fi cunoscut.... și nici voi mie, Eul!

poezie de (28 iulie 2011)
Adăugat de Daniel Aurelian RădulescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Amintiri, de-o palmă

Am pus mâna streșină la ochi... de-o palmă
nu plouă... prezentul.
Oricum sunt suflet plouat
pe vârful de deal de la Doftana...
În spate am zidurile hâde,
gălbui de humă, strâmbe, de-o-nchisoare
... de strâmbi
ce mi-au dezechilibrat destinul.

... Evadasem din minciuna predată la școală...
și mă urmăream pe străzile orașului;
elev cu uniformă
bleumarin ce mirosea încins, a fier de călcat...
Simt dorul de școală
dar nu de lecții, despre pușcării...
Vreau scap de himere...
N-am scăpat, eu fugitul
m-am întors și mă privesc
de la înălțimea unei streșini... de-o palmă.
Încă circul prin oraș și sunt
tânăr de tot și devin tot mai mic... tot mai mic
... de-o palmă.
Și dispar în palma de-o streașină
... de timp.

poezie de (21 septembrie 2010)
Adăugat de Daniel Aurelian RădulescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Neîntreruptă trecere

E stranie senzația, de dus, de gol
Când întinzi mâna și nimic n-atingi;
Ca-ntr-un coșmar, urmat după viol,
Din abuzat!... Nu-i nimeni cui strigi.

Mai singur sunt în fiecare zi
-Pierzând din totul, ce am cunoscut-
Chiar de m-am ocupat să am copii...
M-au lăsat toți!... E-ndeajuns, că i-am făcut!?

Se duc colegi sau de îi vezi, îs absenți;
Cărunți un pic, cu aere preocupate,
Ieșind tiptil din școala existenței, repetenți...
Se strânge viața într-o austeritate!

Încerc să n-am pătrundere de hău interior,
Depresia nu m-atotcuprindă;
-mpac cu gând că încă-s muritor
Și nici n-am gând, de atârnat de grindă.

Când deschid ochi, tot ce privesc, visez,
Devin introvertit, am poze-n gând;
Revăd istoria-mi, ce-ncerc precizes...
Sunt eu cu mine, tot mai... când și când.

Am lacrima un nod, mereu mai des
Mă văd... părinți și-i înțeleg tardiv;
E lumea pururi nouă, doar cu un acces...
Ieșirea-i, pe un singur recviem, din portativ.

De este alinare, de-o ofertă, din iubit
-De-ai dat, ca să primești, fără să ceri... la fel
În timp, puțin câte puțin, crezând în infinit-
Rămân-eternul; el sau ea, iubit, iubita, trecător fidel!!!

poezie de (10 octombrie 2010)
Adăugat de Daniel Aurelian RădulescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Dor de tine

duc la gară în orice zi
Să te aștept, pân-ai vii,
Dar trece tren, coboară lume,
Își strigă toți amor pe nume
Și pleacă, tandru se lipind,
Din ochii lucii se sorbind,
Doar eu rămân, înec suspine...
Ce dor, ce dor îmi e de tine.

Trec de cu zori unde-ai lucrat,
M-ascund de toți, îngrijorat
Să nu fiu luat în râs că-s trist,
Neștiind joc, nu-s vreun artist.
Am pleoapele și gât uscate,
Nici inima nu simt de bate
Și tremur, cât serviciul ține...
Te aștept, prăpădesc de tine.

Privesc din colț de ochi, la bloc,
Când trec, sperând să am noroc
Să te văd dacă ieși pe scară,
Să-mi mai zâmbești o dată, iară,
Ori poate în geamul de balcon
Să te văd umbră, în pas molcom,
Dar feresc de ai tăi, de oricine...
Somn tu mi-ești vis, mi-e dor de tine.

Alerg pe aleile pășite
Ce tot treceai și-s părăsite,
Nu-ți mai aud pasul știut,
Asud uscat, sunt orb, sunt mut,
Doar minte am frazele șoptite
De buze în roșu împletite
Și m-anin tot cu ce sunt mine...
Mi-e un dor nebun, mi-e dor de tine!

poezie de (22 martie 2013)
Adăugat de Daniel Aurelian RădulescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Răscoliri

Primele, pe care le-am uitat de-atâtea dragoste,
Au fost litere, ce nu se mai adună în nume
Și, au rămas imaginile, toate de neșters, ce pacoste...
Doar ele și cu pipăit, căldură, zâmbete de glume.

Îndeajuns e doar privirea, fără noimă, în gol
Și un dans de personaje se îmbulzește într-un prim plan
Fragil, pierzându-se în rânduirea fiecărui rol
De-un puzzle franjurat de chipuri, trup... privirile de alean.

E tot cu aceeași vârstă în frumosul static
Ce n-a întinat de-o clipă sublimele amintiri,
Rămase, cum tăișul, într-o scoarță de-un fanatic
Rănindu-și singur minte și suflet... din trăiri.

E atâta nostalgie plecată în valuri, unde,
Cum picurul ce sparge oglinda apei, sticlă,
Ce poate atinge mal... frumoasa de niciunde
Ce-și scaldă gândul dus pe-un abajur de-o aplică...

Și ochi d-eter se ating, de-un picur timp... ce pică.

poezie de (12 aprilie 2014)
Adăugat de Daniel Aurelian RădulescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Fantasme

... am o rătăcire de creier
aproape hipofizară;
pierd în hormonii de-o vară
de pe-o pajiște caldă, aurie,
lângă un cântec de greier
și mă frige nisip, aproape mă arde
un fulger de-o ploaie-torent
ce mă-mbie
... și îmi șterg armament,
tot în verde
de-o pădure... în tranșeu rătăcesc bulevarde
și n-am vrute dezmierde.
... guguștiucul adie
fluierându-și și aripi să-și cheamă pereche,
iar eu am o veste de moarte;
am pierdut rău de tot,
mi-a picat azi din tren prietenie
și-acum cer desparte...
și-s la mare în port,
sau pe stânci lângă epava roșcată de veche.
... dorm în șira de paie-n baloți
și mă torn arămiu dintr-un soare
printre goi, la nudiști;
nu se poartă chiloți...
sau dansez, că-s la nuntă îmbrăcat la cravată
c-o soție ce-ades ma-nșelat, n-a fost fată
... noroc c-am o groază de baftă
și-n examen știu iară biletul...
... la "Love story" am plâns!
... ce-mi plăcea de la mama șerbetul
și uram fiu tuns
căci mașina ciupea.
... sunt în dacia galbenă fără carnet
pe-un islaz cu ciulini;
am avut accident.
... iar doare-o măsea
și avionul poartă departe,
peste apă, ocean;
la Capri de pe navă privesc prin ochean.
... în alegeri de-o viață am rămas repetent;
de iubite frumoase n-am parte
tot apar alți străini,
dar iubesc dragostea!
... și mă latră un câine
un prieten de-al lui
pentru o coajă de pâine
a murit pe șosea!
... cu bunica colind prin ceairul de iasme
și sunt mare de tot
și-am nepoată cu geamăn nepot
și sunt dus;
țin de mână pe mine
privind luna-n apus
și-mi simt palmele fine,
de copil de fantasme
ce-am crezut infinit că și zile și fapte se repet, pleonasme...

poezie de (27 octombrie 2011)
Adăugat de Daniel Aurelian RădulescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Căutare

Căutări recente | Top căutări | Info

Fani pe Facebook