Ai vorbit
Ai vorbit.
Vorbind, îți măsuram literele,
Le cârpeam minusurile și le cântăream greutatea.
Apoi ai tăcut și
Am tăcut.
Pentru că nu mai era rost
În cuvinte...
Ai zâmbit.
Zâmbind, îți admiram liniile,
Le desenam curburi și le acopeream cu lumină.
Apoi ai sfârșit și
Am sfârșit.
Pentru că nu mai era plin
În expresii...
Ai venit.
Venind, îți priveam pașii,
Le ascultam sunetul și îi umpleam cu motive.
Apoi te-ai oprit și
M-am oprit.
Pentru că nu mai era dor
În venire...
Ai iubit.
Iubind, îți simțeam sufletul,
Îi desenam întregul și îl cerneam în dorințe.
Apoi ai vorbit și
Am vorbit.
Pentru că nu mai era loc
În tăcere...
poezie de Gabriela Chișcari (30 august 2012)
Adăugat de Gabriela Chișcari
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre tăcere
- poezii despre vorbire
- poezii despre sunet
- poezii despre suflet
- poezii despre sfârșit
- poezii despre lumină
- poezii despre iubire
- poezii despre greutate
- poezii despre dorințe
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Citate similare
- experiență
- Experiența este cel mai dur profesor, pentru că întâi îți dă testul și apoi îți spune care era lecția.
definiție de Vernon Law
Adăugat de Adriana Pleșca
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Vezi citate despre superlative, citate despre profesori, citate despre lecții, citate despre educație sau lecții de engleză
Controversă
Ascultam acele povești,
Deși nu era vremea lor -
Cum nu-ntelegi când privești
Aerul morților.
"Era acel tânăr prea singur!
Dar toți îl iubeau...
- Atunci nu era așa singur!
Sau ceilalți nu erau.
Si-o tânără fată cu dânsul -
De-abia în lume-au plecat,
Incât îți vine și plânsul,
Printre-ntrebări, ne-ncetat.
Si iată, din toate, nimicul -
Un înger, apoi, s-a născut...
- Acestea erau, deci, nimicul,
Si-ndată, orice a tăcut!
poezie celebră de George Bacovia
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre tinerețe
- poezii despre îngeri
- citate de George Bacovia despre tăcere
- poezii despre plâns
- citate de George Bacovia despre plâns
- poezii despre naștere
- poezii despre moarte
- citate de George Bacovia despre moarte
- poezii despre aer
Aveam două linguri, două furculițe, o față de pernă, ce altceva? Ce puteai să iei, ce să cari? Îți dai seama ce era? '44, război... Să pleci cu un copil în brațe. Și cu o lădiță. Ceva îngrozitor, mai ales pentru o femeie. Pentru că femeile nu erau învățate să fie atât de luptătoare. Femeia era încă ocrotită de bărbat, era slabă, se spunea atunci. Așa era așezarea lumii.
citat din Stela Popescu
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și citate despre femei, citate despre femei și bărbați, citate despre învățătură, citate despre război, citate despre protecție, citate despre copilărie sau citate despre bărbați
Mai lung îmi pare drumul, acum la-ntors acasă
cât de bucuros am fost când am evadat de pe tărâmul tăcerilor
simțeam că trăiesc, că pot face ce vreau, că mă reprezint prin vorbe nu numai prin fapte
dar am aflat că de cele mai multe ori, cuvintele rănesc
și în jurul vorbitorilor se naște un gol dureros
am alergat de colo-colo, dar fiecare era ocupat cu sinele
își căuta cuvintele și spera la o nouă viață
hei! chiar nu mai vrea nimeni să mă asculte? devin plictisitor?
conversație sau comunicare, dialog sau monolog
târziu, când m-am așezat ostenit
am început să ascult
și tăcerea mea avea gust bun
în jur se strângeau alți oameni care ascultau
apoi, jur-împrejur lume tăcută, ascultând
departe de lumea dezlănțuită
departe de cuvântul vorbit
și cuvântul creștea în mine, dar nu mai era dureros
era înțelept. și tăcut. și îmi plăcea
și am zis că e timpul să mă întorc acasă
dar tăcerea cu greu își mai făcea loc
printre interjecții
și drumul devenea o rană
un om tăcere într-o mare de oameni cuvinte
poezie de Costel Macovei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre cuvinte, poezii despre viață, poezii despre înțelepciune, poezii despre început, poezii despre timp sau poezii despre promisiuni
Născut în mijlocul acelei lumi vrăjite
când te nășteai nu trebuia să țipi pentru că aerul recelor siberii
îți strângea plămânii în pumni de gheață odată cu țipătul
și-atunci mi-am zic că mai bine tac
și am tăcut, indiferent câte palme am luat
dar dincoace de poarta viselor
se mânca miez de nucă cu sare și pâine
se bea vin fiert și se asculta teatru radiofonic
seară de seară. doar duminica ieșeam la cinema. toți.
și mai uitam de cărbunii mari ce trebuiau sparți cu toporul
de lemnele tari ca piatra și de șobolanii din magazie
noaptea se făcea covrig pe pragul camerei
și ca să ajungi la baie trebuia să te afunzi în întuneric până la gât
suficient cât să nu țipi. apoi fugeai repede în pat
și strângeai pleoapele să nu se vadă
tremurul nopții
afară era frig. tăcerea era rece
și doar de unu mai lumea striga cu putere: ura. ura. ura
și apoi ne întorceam la tăcerile noastre vinovate
afară era celula. înăuntru eram noi. o familie
și ascultam teatru radiofonic
și mâncam meji de nucă cu pâine
iar după ce am învățat să citesc, mă ascundeam între paginile cărților
știu. pare o prostie. dar atunci era o lume vrăjită
în care mâncam meji de nucă cu pâine caldă
și ascultam teatru radiofonic.
mai puțin duminica....
când nici măcar vrăjile nu au atâta putere...
poezie de Costel Macovei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre noapte, poezii despre învățătură, poezii despre întuneric, poezii despre visare, poezii despre vinovăție, poezii despre teatru, poezii despre seară sau poezii despre radio
Eminescu nu era răzvrătit, așa cum le place multora să creadă. Era un individ plăcut în societate. Avea dușmani și stârnea antipatii pentru ceea ce scria, nu pentru modul cum se comporta în societate. Nu era un revoluționar, în fapt. El se răzvrătea în poezie și publicistică. Rareori ridica tonul, prefera să asculte pentru a înțelege cât mai bine discuția decât să își dea cu părerea. Într-un fel, era retras, dar când era cazul era un interlocutor foarte plăcut. Multor contemporani le-a lăsat impresia că este tăcut și gânditor. Nu se putea, însă, abține când era vorba de politicieni. Îi ura, mai ales pe parveniți.
citat din Lucia Olaru Nenati
Adăugat de MG
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre tăcere, citate despre revoluție, citate despre politică, citate despre poezie, citate despre dușmănie sau citate despre Mihai Eminescu
Nu a avut niciodată curajul de a-mi spune "Te iubesc". Mai apoi am înțeles că nu sunt suficiente două cuvinte pentru a cântări ceea ce simte, pentru că ceea ce simțea nu se putea defini, era mai presus de cuvinte.
aforism de Paula Robu (16 decembrie 2021)
Adăugat de Paula Robu
Comentează! | Votează! | Copiază!
40 de aforiști reuniți într-o colecție memorabilă
Vezi detalii despre o antologie de referință!
Vezi mai multe aforisme despre iubire, aforisme despre declarații de dragoste, aforisme despre cuvinte sau aforisme despre curaj
Îți mai aduci aminte, Doamnă?
Îți mai aduci aminte, Doamnă?
Era târziu și era toamnă
Și frunzele se-nfiorau
Și tremurau în vântul serii
.....................
Ți-aduci aminte și de seara
Cu-amurgu-acela violet,
Când toamna-și acorda încet
Pe frunza-i galbenă, chitara.
Pe lac ce-n lună s-argintase
Încet o lebădă trecea
Și pata-i albă se pierdea
În noaptea care se lăsase.
...............................
Era târziu și era toamnă...
Îți mai aduci aminte, Doamnă?
poezie celebră de Cincinat Pavelescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre vânt, poezii despre toamnă, poezii despre lebede, poezii despre galben, poezii despre frunze sau poezii despre chitară
Timp
Să treacă...
Repede,
Ca apa-n văi
Și mirosul în vânt,
Ca sunetul ascuțit în pustie,
Pentru că nu se aude,
Ca frumusețea ta
Deodată mai profundă
Pentru că nu ești
Aproape...
Să plece...
Subtil,
Ca umbra pe trotuar
Când soarele plânge
În ploaie a nori,
Ca urma degetelor tale
pe obrajii reci,
Pentru că nu simți
Distanța...
Să fugă...
În ropot,
Ca râsul în cascade
Până se sparge,
Ca inima ta,
Când îți cânt copil,
De teamă,
Pentru că nu știi
Deodată...
Să dispară,
Treptat,
Ca urma în zăpadă
Când ninge,
Ca ziua când visul
Te ia de mână
Și îți pune ceasul
În buzunarul sufletului
Pentru că nu vrei decât
O veșnicie...
poezie de Gabriela Chișcari (2 aprilie 2012)
Adăugat de Gabriela Chișcari
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre zăpadă, poezii despre văi sau poezii despre râs
Starea, ca un blestem
La început,
am fost în stare,
să articulăm primul cuvânt.
Apoi am fost în stare să muncim,
fără să ne văietăm.
Așa a apărut starea!
Mai târziu, fără să fim în stare să ne dumirim,
starea noastră a devenit natural,
starea altora.
Pentru că cei ce ne luaseră starea,
erau grijulii,
a venit și starea de necesitate.
Aveam și noi, și ei, stări și necesități,
starea era a lor,
necesitatea era a noastră.
La sfârșit,
am fost în stare de orice.
poezie de Augustin Jianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre muncă sau poezii despre devenire
Visul din vis
M-am furișat
În sufletul tău, odată,
Când ai uitat ochii deschiși...
Am pășit temător,
Cu mare grijă,
Să nu-ți scutur
Rimelul de pe gene...
Apoi am coborât,
Sau am urcat, nu știu,
Căci era pre multă lumină
Și eu pluteam,
Și era cald și bine...
Oriunde priveam
Erau oglinzi infinite,
În care mă reflectam, eu,
Deși erai tu...
Și nu știu
Dacă eram treaz,
Sau mai degrabă visam,
Așa că m-am așezat
Pe prispa casei tale,
Care era aidoma
Cu prispa casei mele,
Și am adormit în vis,
Și am visat în vis,
Iar tu erai peste tot,
Învăluind cu tine
Sufletul tău,
În care eu am intrat,
Doar așa, pentru că ai uitat
Odată
Ochii deschiși...
poezie de Eugen Ilișiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre somn, poezii despre ochi sau poezii despre frică
Porumbei din depărtare
Un înger mi-a proptit de cer o scară,
vârful ei se odihnea pe-un nor,
pe trepte, porumbei din departare,
osteniți de moarte, se opreau din zbor.
Am inceput să urc și să-i dau deoparte,
cu fiecare treaptă ceru-i mai frumos,
vedeam o veșnicie și cerești palate
și picau din zare porumbeii jos.
N-am mai răbdat țipătul de moarte
și m-am oprit la zidul dintre nori:
"Te cheamă veșnicia, urcă mai departe,
ți-e milă acum de porumbeii călători?"
M-am oprit și m-am prăbușit în iad,
simțeam pământul alergand spre mine,
apoi un foc și-am început să ard
și n-am mai știut de e rău sau bine.
Târziu, eu am deschis ochii pentru o clipă
și-uimit m-am pomenit dincolo de nori,
Hristos era acolo, cu mâna-i sfântă,
ținea în palme porumbeii călători.
poezie de Gavriil Stiharul
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre zbor, poezii despre porumbei, poezii despre sfinți, poezii despre sfințenie, poezii despre religie sau poezii despre palate
Porumbei din depărtare
1. Un înger mi-a proptit de cer o scară,
vârful ei se odihnea pe-un nor,
pe trepte, porumbei din departare,
osteniți de moarte, se opreau din zbor.
2. Am inceput să urc și să-i dau deoparte,
cu fiecare treaptă ceru-i mai frumos,
vedeam o veșnicie și cerești palate
și picau din zare porumbeii jos.
3. N-am mai răbdat țipătul de moarte
și m-am oprit la zidul dintre nori:
"Te cheamă veșnicia, urcă mai departe,
ți-e milă acum de porumbeii călători?"
4. M-am oprit și m-am prăbușit în iad,
simțeam pământul alergand spre mine,
apoi un foc și-am început să ard
și n-am mai știut de e rău sau bine.
5. Târziu, eu am deschis ochii pentru o clipă
și-uimit m-am pomenit dincolo de nori,
Hristos era acolo, cu mâna-i sfântă,
ținea în palme porumbeii călători.
poezie de Gavriil Stiharul
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cei care nu vor dansa
O fată invalidă a spus:
"Cum voi mai dansa?"
Dansează cu inima,
i-am spus noi.
Apoi defileul fluviului a spus:
"Cum voi mai cânta?"
Cântă cu inima ta,
i-am spus noi.
Apoi, sărăcuțul ciuline mort a spus:
"Cum voi mai dansa?"
Lasă vântul să-ți înalțe inima,
i-am spus noi.
Apoi Dumnezeu a vorbit din slavă:
"Cum să cobor la voi din azur?"
Dansează pentru noi în lumină,
I-am spus noi.
Vâlceaua dansează rotindu-se
în cerc sub soare,
iar inimile celor care nu intră-n horă
s-au întors deja în țărână.
poezie clasică de Gabriela Mistral, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre muzică, poezii despre inimă, poezii despre dans sau poezii despre handicap
Nu
Fibrele foarte mici ale sufletului s-au rupt într-o după-amiază,
când nu am mai vorbit.
Dar el a lucrat în ascuns, zile și nopți,
până când a unit capătul din dreapta cu cel din stânga lui,
cum unesc copiii bețele de chibrit.
Apoi a venit altul și a dat cu piciorul
(vrând poate să ți se vâre în suflet întâi cu picioarele)
și microfibrele din dreapta s-au tras înspre cele din stânga
(dacă sufletul are într-adevăr o dreaptă și o stângă a sa)
și a devenit mai tare ca pânza de păianjen
pe care, în sfârșit, se puteau legăna elefanții.
Apoi altul și altul și tot așa...
până când sufletul a căpătat mușchi tari ca piatra.
Au venit inginerii și au zis, ciocănind în el:
"Ia uite ce inimă de piatră, din ea putem face un pod
un pod de piatră care nu se va mai dărâma în veci,
și așa s-au născut ai noștri copii.
Dar jos de tot, mai jos decât josul
(înlăuntrul fiecărei fibre adică, asta dacă sufletul are un jos și un sus al lui)
eram eu care urmăream un fluture zilnic până la râu
ca să învăț să te ating
fără să te întrerup
când îți privești fiul sărind dintr-un picior în altul
aruncând înainte pietricica din capul unghiului
pe care ți-am făcut-o cadou prima dată, când te răstigneam
și amândoi ne priveam în tăcere.
poezie de Dorin Cozan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre picioare, poezii despre zile sau poezii despre râuri
Nimeni nu era mai puțin comunicativ, decât acest gentleman, pe nume Phileas Fogg. Vorbea cât mai puțin posibil și cu cât era mai tăcut, cu atât era mai enigmatic. Totuși era în curent cu viața. Ceea ce făcea însă era așa de matematic asemănător cu imaginația obștească nemulțumită căuta să pătrundă dincolo de fapte.
Jules Verne în Ocolul Pământului în 80 de zile
Adăugat de Nemo
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre viață, citate de Jules Verne despre viață, citate despre posibilitate, citate despre nemulțumire, citate despre matematică sau citate despre imaginație
M-am dezbrăcat în tăcere de umbra nopții. Să-mi învelesc trupul firav cu libertare și imperfect. Am adormit îmbrățișati, ascultând glas de valuri și adiere. Când îți era somnul mai dulce aveam să-mi iau visele și să plec. Ai zâmbit unui dulce suspin. Cred ca o să-mi iau visele puțin mai târziu. Și o să rămân. Oricum era cu neputință să le împart cu altcineva.
Andreea Palasescu
Adăugat de Andreea Palasescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre somn, citate despre visare, citate despre nuditate, citate despre noapte sau citate despre imperfecțiune
Era suficient
acolo să fi stat, pe vechiul
drum dintre privirile noastre. doar era destul
pentru a smulge o tăcere, ca mai apoi să
putem contempla la jumătățile noastre de
umbre, la distanțele dintre noi, la nespusele
dintre noi. și totuși, eu aproape că eram
(cumva) nesemnificativ; dar să fi stat acolo era
suficient, dincolo de miezul genelor abrupte.
în ochii ei pictase dumnezeu un colț de cer.
poezie de Johan Klein
Adăugat de Johan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre Dumnezeu
Îți face un bine, apoi pentru el îți scoate ochii.
aforism de Mihai Cucereavii
Adăugat de Mihai Cucereavii
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe aforisme despre ochi
Era numai labirintul nesfârșit al copacilor acoperiți cu mușchi, unde era atât de liniște încât îmi țiuiau urechile. Era întuneric ca în amurgul unei zile înnorate, cât să vezi că nu era numic de văzut. Alergam prin întuneric fără țintă, căutând, căutând și iar căutând, devenind din ce în ce mai înverșunată odată cu trecerea timpului, încercând să mă mișc mai repede, deși viteza mă făcea mai împiedicată... Apoi visul meu ajungea într-un punct - simțeam că urmează acel moment, dar nu reușeam niciodată să mă trezesc înainte să înceapă - în care nu-mi mai aminteam ce anume căutam. Atunci înțelegeam că nu era nimic de căutat și nimic de găsit, că nu existase nimic altceva în afară de pădurea acasta goală și înfricoșătoare, și că nu va mai exista niciodată nimic pentru mine.
Stephenie Meyer în Lună nouă
Adăugat de lala
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre timp, citate despre întuneric, citate despre zile, citate despre viteză, citate despre urechi, citate despre păduri, citate despre nori sau citate despre existență