Adaugă un citat | Citate la întâmplare | Votează! | Votate recent | Adăugate recent | Comentarii recente | Top general

Emil Cioran

Popoarele sunt singure; noi suntem însă singuri din veci. Rătăcitori cu glia-n spate, n-avem unde pleca și nici n-am putea. Popasul nostru e între dor și zeflemea. Și munca noastră: să tragem brazde sub un cer fără cer. E poezia negativă a infinitului mic..., e poezia unei țări de chin și madrigal.

în Îndreptar pătimaș II, Despre nenoroc (2011)
Adăugat de Simona EnacheSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
cumpărăturiCartea "Caiete 1957-1972" de Emil Cioran este disponibilă pentru comandă online cu o considerabilă reducere de preț, la -99.00- 74.99 lei.

Citate similare

Tatăl nostru care ești în cer...

Tatăl nostru care ești în cer
A Ta voie vrem se-mplinească,
Precum în cer și pe pământ,
Împărăția Ta se adeverească.

A noastră pâinea din fiecare zi,
O cerem de la Tine cu umilință,
Ne-credem în Tine, suntem ai Tăi copii
Îngrijește Tu de tot ce avem trebuință.

A noastre greșeli te rugăm Tu le iartă
Și fă-ne -țelegem pe deplin,
C-ai noștri greșiți ne stau la poartă,
Când cerem iertare, dar noi nu iubim.

De ceasul ispitei Te rugăm ne păzește,
Și de-om ajunge acolo cu noi să fii.
A Ta împărăție prin noi o dovedește,
Căci Tu puterea și slava în veci o deții.
Amin

poezie de
Adăugat de MicheleflowerbombSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Maria Ciobotariu

Popasul gândului

Nici nu știi cât dor
cuvintele tale
din prea puținul
pe care-l avem
în lumea cu drumuri
deschise
spre zborul pescărușilor
primăvara este acolo...
printre fulgii ce cad
în albul zilei
mergem pe valul vieții
unde furtunile dispar
bucuriile ne învelesc
în file de poveste.
Să dăm contur urmelor
prin fiorul întâlnirii
ascultăm muzica inimii
va dăinui în timp
o veșnicie -ntreagă
popasul gandului tău.

Poezia a primit,, Diploma de excelență,, în anul 2019-Albania

poezie de
Adăugat de Maria CiobotariuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Poezia din noi

Poezia
e vulpea mea șireată
ce-mi fură simțiri și gânduri
când nici nu mă aștept,
e alizeul
ce mă răsfoiește pe dinăuntru,
ca pe-o carte nesfârșită
cu toate paginile scrise,

e pravila pe care-o deschid,
după rugăciune,
și mă citesc mirată,
uneori,
poezia e strugurele hulit
de cei ce nu-i simt gustul...

A răsărit și astăzi soarele
în ritmul poeziei
chiar în poezia din noi.

poezie de
Adăugat de Alin Liviu Mihai GradinaruSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Emil Cioran

Suntem cu toții însemnați de-o pribegie în infinit. Fără rai, și fără lihnirea după el. Un dor lipsit de infinit, infinit totuși prin nedesăvârșire. Atâta-i pozitiv în noi: am transformat nenorocul în farmec. Am dat sens de viață negației. Ne complăcem în urgisire. În ea numai vom fi creatori. Răul este sensul nostru ascendent, înfrângerea înălțarea noastră. Făptură neînfăptuită e românul.

în Îndreptar pătimaș II, Despre nenoroc (2011)
Adăugat de Simona EnacheSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Corneliu Vadim Tudor

Câini ai nimănui

Rătăcitori și neajutorați
câini fără vârstă, nume și dreptate
fiți întru totul binecuvântați
voi, ce dormiți pe dale înghețate

Voi, care puneți semn de carte trist
atîtor nopți și zile hăituite
când pliscul unui vultur exorcist
scobește ochii unei vechi ursite

Veniți la ușa mea arareori
cu pieptul rupt și însetat de milă
stigmatizați de arșiți și ninsori
firave monumente de argilă

Iar eu mă rog fie cer de mai
nu mai tremurați în epidaur
căci pentru voi o coajă de mălai
e mai de preț ca sculele de aur

Copii ai foamei, câini ai nimănui
ce cruciadă veșnică vă cheamă?
Ne-ațineți calea când suntem sătui
când nu mai vrem știm de nici o dramă

Și cum vă bucurați din răsputeri
la gestul cel mai mic de mângâiere
ați și uitat sudalmele de ieri
făgașe moarte prind din nou putere

Dar o minune ține cât un crin
rămâneți iar mai singuri ca-nainte
și zeii voștri, Doamne, nu mai vin
și-un foc de oase joacă pe morminte

Păziți cu îndârjire de eroi
pe vetre vechi ruinele și lemnul
stăpânii s-au mutat în case noi
dar nu v-au ridicat, uituci, consemnul

Și ca un duh al locului natal
voi bântuiți prin vaste șantiere
progresul nu-i deloc sentimental
neputincioasă, spița voastră piere

Și cât de blânzi și de încrezători
voi lingeți mâna ce vă dă otravă
cu vintre sfârtecate de sudori
dați singuri piept cu taina cea grozavă

Noi n-avem timp, suntem și-așa destui
tragismul nostru poate că-i mai mare
un egoism atroce face pui
albește Valea Plângerii de sare

Copii ai foamei, câini ai nimănui
la ce icoane cer iertare?

poezie celebră de din Saturnalii (1983)
Adăugat de AuditusSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Constantin Păun

Psalm

M-a mușcat poezia, m-a mușcat,
Nici n-am cârtit când m-a apucat,
Cu colții ei, cu fildeșii curbați,
M-a smuls cu grijă de lângă confrați,
Acum mai ronțăie la mine, mai mănâncă,
Din carnea nepătrunsă, încă.
Sunt totul numai sânge, sunt o rană,
Mă soarbe poezia dintr-o cană!
Și eu mă mistui între două sfere,
Între odihnă și între neputere,
C-aș vrea din gura ei mă preling,
Puțin din vâlvătaie ca sting,
Să ardă mai încet, rumege cu grijă,
Să nu mă lase pradă la vreo schijă!
Dar e-n zadar, în colții ei mă duce...
Direct către odihnă pe o cruce
Și-mi bate cuie-n talpă și în mâini...
E dulce poezia ca miezul unei pâini
Și-o las așa, facă ce-i convine,
Că-n gura ei, eu nu mai știu de mine!

poezie de din Elegie neterminată (1993)
Adăugat de Constantin PăunSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Mihai Marica

* * *

Acum... nu-ți cer,
Nu-ți voi mai cere,
Revedere, reîntânlire!
Te voi iubi în liniște,
Și în tăcere!
Tăcerea unei iubiri nemuritoare,
În infinita clipei arzătoare!
Și chiar de-i ger în iarna trecătoare,
Tu ești focul ce tot arde-n viața...
Viața asta, viața noastră!
Unde îmi ești începutul,
Din nesfârsitul încă nesfârșit!
Dorința ce mă macină,
Între timpuri ori netimpuri!
Că atâtea rădăcini în mine ai înfipt,
Și atâtea lacrimi din ochi s-au scurs,
Încât acum sunt tot doar uns,
Cu seva din sufletul tău!
Îmi cresc aripi pân 'la cer,
M-apropi chiar de Dumnezeu!
Și nu-i nici un mister,
Sunt Eu... tot Eu,
Și Tu... tot Tu,
Și Noi... tot Noi,
Chiar și fără de Noi!

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Mihai Marica

Nu mai vreau

Nu mai vreau din viața asta nici măcar o clipă!
Nici un glas -l mai aud, Eu mă duc, mă duc!
Și nu știu unde, unde voi ajunge fără Tine!
Nu mai cer sfinților milă, nici versurilor rimă!

Dumnezeilor absenți nu le mai cer un cent!
Nici o zi acum -mi cumpăr nu mai vreau!
Dintr-un univers prea mare unde Eu am rătăcit!
Nici cuvântului glas.... când Eu încă nu mor!

Nu mai cer nopților somn, nici somnului vis!
Nu mai vreau -mi mai atingi inima prin care-mi curgi!
Nici cerului infinit unde Eu tot m-am pierdut!
Nu-ți mai cer acum nimic din tot ce Eu n-am avut!

Nu mai cer soarelui zi senină, nici iubiri milă!
Nu mai vreau vedere într-o lume de durere!
Nici auz când Tu n-ai glas și nici cuvinte!
Nu mai vreau vorba ce minte, nici icoane sfinte!

Nu mai vreau cruci între drumuri!
Nici pași rătăciți în lume fără Tine,
Când te caut în nu știu ce unghere!
Nu mai vreau gânduri ce mă dărâmă!

Nu mai vreau așteptarea care doare!
Nici ziua în care visul încă nu moare!
Nici noaptea fără stele, fără Lună, fără...
Fără Tine lipasa viselor mele stinghere!

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Vladimir Potlog

Poezia este o rugăciune Motto(Poezia este ca o rugăciune. Nicolae Dabija)

Poezia este o rugăciune
Spusă de un om sfânt.
Ea este ca un copil ce poartă un frumos nume
Și are suflet curat și blând.

Poezia este o rugăciune.
Pentru omul care iubește,
Și care nu mai prin dragoste,
Cu adevărat trăiește.

Poezia este o rugăciune.
Pentru cel renegat.
E o călăuză în lume
Și pentru cel cu sufletul împăcat.

Poezia este o rugăciune.
Spusă de îngerii din cer
Ea este o sfântă minune,
Plină de iubire, durere și mister.

poezie de (24 martie 2022)
Adăugat de Vladimir PotlogSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Ileana Nana Filip

Poezia ta, cale spre desăvârșire spirituală

Te voi cuprinde în mintea mea
În care numai vocea ta și poezia ta există
Nu pot exista fără această creație... poezia
Fără acest dar pe care mi-l oferi în fiecare dimineață
La fiecare răsărit de soare, la fiecare apus
Suntem un ulcior de apă pentru însetați de dragoste
Suntem niște frunze peste grădina bunicii
Sau poate niște imagini de vis, ancorate de pânze dese
Suntem corăbiile mării ce portul îl inundă
Nu așteptăm salvarea din nemurirea trupului
Dar suntem conștienți de salvarea sufletului
De iubirea ce ne salvază, ne ridică, ne venerează.
Amintiri suave pentru iubitori, copii ai sufletelor pereche
Ferestre deschise spre suflete
Căi spre călăuzitoare timpuri...
Cunună în cer și pe pământ.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Blaise Pascal

Infinit. Nimic. – Sufletul nostru e aruncat în trup unde găsește numărul, timpul, dimensiunile. El raționează cu acestea și le numește natură, necesitate, și nu poate creadă în altceva. Unitatea adăugată infinitului nu-l sporește cu nimic, nici măcar cu cât s-ar adăuga un picior la o măsură infinită. Finitul dispare în prezența infinitului devenind un pur neant. Tot așa și spiritul nostru în fața lui Dumnezeu și dreptatea noastră în fața dreptății divine. Nu există o disproporție mai mare între dreptatea noastră și cea a lui Dumnezeu decât între unitate și infinit.

în Cugetări
Adăugat de Simona EnacheSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba franceză. Dacă îl găsești, îl poți adăuga la Fr.Citatepedia.net. Dacă există deja, ne poți semnala pagina, ca să creăm legătura.

Cu limba noastră

Este a noastră limba noastră
și noi suntem cu ea popor,
cum stelele
din cer
sunt stele
cu veșnica lumină-a lor.

Este a noastră limba noastră
și noi suntem cu ea pământ,
cum marea mare
este mare
cu ape veșnic vălurând.

Este a noastră limba noastră
și soartă noi suntem cu ea,
cum este codru verde soartă
cu ciuta și cu pasărea.

Din străbunei cu limba noastră
noi am crescut și creștem, demn,
cum crește pomul din țărână
suită-n frunză și în lemn.
Ci noi cu ea, cu
limba noastră,
nemuritori vom fi oricând,
nemuritori cum e Pământul
cu Soarele mereu arzând.

poezie de (1 ianuarie 2000)
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Emil Cioran

Înainte de a fi o eroare de fond, viața e o greșeală de gust, pe care nici moartea, și nici chiar poezia nu ajung s-o îndrepte.

citat celebru din
Adăugat de Simona EnacheSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
comentariiAu fost scrise 3 comentarii până acum.
Participă la discuție!

NATO rămâne o alianță militară și noi suntem împotriva unei alianțe militare făcându-și casa în curtea noastră din spate, în teritoriul nostru istoric. Pur și simplu nu pot -mi imaginez că am putea călători la Sevastopol pentru a-i vizita pe marinarii din NATO. Desigur, cei mai mulți dintre ei sunt niște tipi minunați, dar ar fi mai bine vină ei la noi și să ne viziteze, fie oaspeții noștri, decât viceversa.

citat din
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
cumpărăturiCartea "First Person: An Astonishingly Frank Self-Portrait by Russia's President Vladimir Putin Paperback" de Vladimir Putin este disponibilă pentru comandă online la 98.99 lei.
Tudor Gheorghe Calotescu

Poeziile nu încep niciodată

sunt doar continuări
ca și cum ar veni din altă viață
dar nici acolo nu au început
sunt doar frânturi firave dintr-o viațâ
poate fără sfârșire
ar fi aiurea fie sfârșit fără început

știu că veți râde sec
dar poezia nu vine din mintea noastră
de aceea nici măcar noi nu mai știm
de unde ne încep durerile
doar chinuim
frumos
ca într-un dans socratic

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Tudor Gheorghe Calotescu

Visele sunt material de construit scări la cer

altfel ne-am prăbuși în noi
precum o fac stelele care refuză risipirea
iar hăurile nu s-ar mai lăsa pătrunse
nici măcar ca sifoane spre nicăieri

din când în când zâmbesc ca un orb
la auzul unei voci de înger
ridic degetul arătător ca pe un penel
desenând aiurea poduri între lumi
într-o disperare soră cu poezia femeilor
și mă pierd în visul din visul meu
ca un autor de scenarii hollywoodiene
numai bune de ridicat biserici noi
din care dumnezeu ne ierte
de dumnezeire

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Costel Zăgan

Poezia:eternitatea poeților

Fără

anunțe
guvernul

Poezia
Emilyei Dickinson
s-a
înfrățit

Cu
poezia
din
satul
meu
natal

Eu
trezesc
mugurii copilăriei
c-un
distih

Iar
Ea
îmi
șoptește
niște raze

Și?

și
soarele
răsare

În pagina mea

Hai
-ncercăm

Tăcerea
ar
putea fi
singura
limbă
universală

poezie de din Poeme infracționale (13 mai 2010)
Adăugat de Costel ZăganSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.
Rodica Nicoleta Ion

Te aștept să vii (răspuns la poezia Lilianei Trif)

Canioane strânse, -nlăcrimate pagini
Înspre depărtarea-n care ai apus,
Lasă gânduri stranii, spre tine zboare....
Eu străin sunt încă și cu gândul dus.

Peste cerul putred, printre curcubee,
Risipiți, sunt sângeri și parfum de vis
Caută spre stele alte începuturi –
Țeluri fără noimă și de neatins...

Travestit în înger de sticlose lacrimi,
Peste pragul vieții treci cu îndrăzneală,
Nu îți stau în cale nici tăcerea nopții,
Nici iubirea, pură, ca o catedrală.

Incisivi, haotic, erodează taina
Și-ndrăzneala-aceea de-a ne fi iubit...
Fantezii bizare, calcă bănuiala
Că iubirea noastră, azi, ar fi murit.

Noi suntem destinul aripilor frânte,
Păsări fără aripi, ancorate-n cer...
Ne-am brodat lumina vieții cu tăcere
Și-am rămas acum, c-o inimă de fier.

Peste cerul putred, printre curcubee,
Unde căutarea urcă-n veșnicii,
În genunchi de sticlă, stau și-mi cer iertare
Și te-aștept, iubito... Te aștept vii!

poezie de din Culorile sufletului
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Rodica Nicoleta Ion

Te aștept să vii (răspuns la poezia Lilianei Trif)

Canioane strânse, -nlăcrămate pagini
Înspre depărtarea-n care ai apus,
Lasă gânduri stranii, spre tine zboare....
Eu străin sunt încă și cu gândul dus.

Peste cerul putred, printre curcubee,
Risipiți, sunt sângeri și parfum de vis
Caută spre stele alte începuturi-
Țeluri fără noimă și de neatins...

Travestit în înger de sticlose lacrimi,
Peste pragul vieții treci cu îndrăzneală,
Nu îți stau în cale nici tăcerea nopții,
Nici iubirea, pură, ca o catedrală.

Incisivi, haotic, erodează taina
Și-ndrăzneala-aceea de-a ne fi iubit...
Fantezii bizare, calcă bănuiala
Că iubirea noastră, azi, ar fi murit.

Noi suntem destinul aripilor frânte,
Păsări fără aripi, ancorate-n cer...
Ne-am brodat lumina vieții cu tăcere
Și-am rămas acum, c-o inimă de fier.

Peste cerul putred, printre curcubee,
Unde căutarea urcă-n veșnicii,
În genunchi de sticlă, stau și-mi cer iertare
Și te-aștept iubito... Te aștept vii!

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Precuvântare

Doamne,-așa de răi suntem
nici nu ne mai vedem,
Nici la chip și nici la cer
Nu ne mai vedem defel,
N-avem rană de mister, –
Numai boală de stingher,
Doamne!
Doamne, – așa de morți suntem
nici nu ne căutăm,
Cu flori nu ne sărutăm,
Din Cuvânt, râzând, plecăm,
Afară din noi Te dăm
Și avan Te lăudăm,
Doamne!

poezie de din Când s-au fost spus Îngerii (2005)
Adăugat de Traian VasilcăuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Căutare

Căutări recente | Top căutări | Info

Fani pe Facebook