Adaugă un citat | Citate la întâmplare | Votează! | Votate recent | Adăugate recent | Comentarii recente | Top general

Grigore Alexandrescu

Boul și vițelul

Un bou ca toți boii, puțin la simțire,
În zilele noastre de soartă-ajutat,
Și decât toți frații mai cu osebire,
Dobândi-n cireadă un post însemnat.

- Un bou în post mare? - Drept, cam ciudat vine,
Dar asta se-ntâmplă în oricare loc:
Decât multă minte, știu că e mai bine
Să ai totdeauna un dram de noroc.

Așa de-a vieții veselă schimbare,
Cum și de mândrie boul stăpânit,
Se credea că este decât toți mai mare,
Că cu dânsul nimeni nu e potrivit.

Vițelul atuncea plin de bucurie,
Auzind că unchiul s-a făcut boier,
Că are clăi sumă și livezi o mie:
"Mă duc, zise-ndată, nițel fân să-i cer."

Făr-a pierde vreme, vițelul pornește,
Ajunge la unchiu, cearcă a intra;
Dar pe loc o slugă vine și-l oprește:
"Acum doarme, zice, nu-l pot supăra."

- "Acum doarme? ce fel! pentru-ntâia dată
După prânz să doarmă! Obiceiul lui
Era să nu șază ziua niciodată;
Ăst somn nu prea-mi place, și o să i-o spui."

- Ba să-ți cauți treaba, că mănânci trânteală;
S-a schimbat boierul, nu e cum îl știi;
Trebuie-nainte-i să mergi cu sfială,
Priimit în casă dacă vrei să fii."

La o mojicie atâta de mare
Vițelul răspunde că va aștepta;
Dar unchiu se scoală, pleacă la plimbare,
Pe lângă el trece, făr-a se uita.

Cu mâhnire toate băiatul le vede,
Însă socotește că unchiu-a orbit:
Căci fără-ndoială nu putea crede
Ca buna sa rudă să-l fi ocolit.

A doua zi iarăși prea de dimineață,
Să-i găsească vreme, la dânsul veni:
O slugă, ce-afară îl vedea că-ngheață,
Ca să-i facă bine, de el pomeni.

"Boierule, zise, așteaptă afară
Ruda dumitale, al doamnei vaci fiu."
- "Cine? a mea rudă? mergi de-l dă pe scară.
N-am astfel de rude, și nici voi să-l știu."

poezie clasică de
Adăugat de Doina BumbuțSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
cumpărăturiCartea "Satire si fabule" de Grigore Alexandrescu este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar -9.90- 4.99 lei.

Citate similare

Ion Luca Caragiale

Boul și vițelul

Un bou, ca toți boii puțin la simțire,
În zilele noastre de soart-ajutat...
Învață la școală cartea de cetire
Și ajunse boul un bou învățat.

Mare lucru-n lume e și-nvățătura!
Ține loc de multe, chiar și de talent...
Printr-o bună școală, rafinezi natura:
Din vițel poți scoate un bou eminent.

Nu încape vorbă, între animale,
Un așa specimen greu să mai găsești
citească zilnic feluri de jurnale,
Rumegând atâtea știri politicești.

Astfel, eminentul, în curent cu toate,
Iată, pe nepotu-i tânăr l-a-ntâlnit:
"Unchiule, cum mergem?" — "Excelent, nepoate!
A mai grea problemă s-a și resolvit".

"Unchiule, iar glume!" — "Ba deloc, băiete!
Sunt de-acord cu toții, foarte sigur știu...
Și m-ascultați pe mine, eu citesc gazete:
Tu nu știi nimica, ești un agiamiu.

-ndoiam eu însumi: m-am convins în fine,
C-am scăpat de-acuma de orice nevoi:
Ni sunt deopotrivă voitori de bine
Și au multă milă cei mai mari de noi.

N-au pierit zadarnic, astă primăvară,
Dintre noi atâția ca la zalhana!
Drepturile noastre sfinte triumfară:
O s-avem islazuri, dacă ni le-or da..."

A rămas vițelul ca un gură-cască,
Fericit că-n fine sacra speț-a lui
O avea de-acuma din belșug pască
Ș-o purta mai lesne greul jugului.

fabulă celebră de din Convorbiri critice, an I, nr. 1 (1 ianuarie 1908)
Adăugat de Simona EnacheSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
comentariiAu fost scrise 7 comentarii până acum.
Participă la discuție!
în alte limbiTextul original este scris în limba română.
cumpărăturiCartea "Momente" de Ion Luca Caragiale este disponibilă pentru comandă online cu o considerabilă reducere de preț, la -69.36- 48.99 lei.
Petre Ispirescu

Muncitorul însă zise că mai bine ar fi să se ducă cu el în târg să-l dea pe bani, tot și-a pierdut el ziua de muncă, și cu ce va prinde pe dânsul să ia nițel mălai. Toți găsiră cu cale așa este mai bine să facă. Se duse deci cu oul în târg. Se așeză și bietul muncitor în rând cu femeile ce vindeau ouă. Umblau oamenii de colo până colo și cumpărau mereu la ouă; dară la el nici unul nu venea. Se mira cum de nu-l întreabă și pe dânsul nimenea de oul lui. În cele mai de pe urmă, iacă un neguțător chiabur că vine și la dânsul.

în Cei trei frați împărați
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
cumpărăturiCartea "Greuceanu" de Petre Ispirescu este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar -38.44- 28.99 lei.
Pavel Lică

Boul și virușii

Ca toți boii, fără minte,
Boul Apis, Președinte
Ales de mulți boi și oi,
Și-a făcut guvern de boi.
Și-ncepu el să conducă
După mintea lui năucă:
Avea premier, codoș,
Un bețiv, loial cocoș,
Care traducea în viață,
Tot ce-avea în mintea-i creață...
Lăsăm zilele în care,
Cu un porc drogat, cel care
Din guvernul lui în grații
A tăiat zilnic din rații,
Ca ministru finanțist
Și vom spune ce-i mai trist:
S-a-ntâmplat-așa-ntr-o vară,
Ca o gripă aviară
S-afecteze-ntregul sat
Și atunci a ordonat
Ca găinile moară,
Mai puțin tot ce e cioară;
Cum niciun necaz nu vine
Singur, iată, la porcine
S-a ivit pesta suină...
Și, găsind Apis o vină
Pentru boală,-a ordonat
fie uciși, în sat,
Porcii. Atunci cei săraci,
Sperau lapte de la vaci
Ca în sat să mai trăiască...
Dar pe bou îl durea-n bască,
(O primise ca cadou,
Când fusese el "erou"
La-ntâlniri peste ocean
Cu bizonu-american
Și-i dăduse, gratis, tot
Gazul curții ca netot,
Pentru a avea temei
Să-l susțină-n sat yanchei).
Dar, zvonindu-se, pe bune,
De boala vacii nebune,
Boul Apis se gândea
Gâtu și la vaci să-l ia.
Văzând câinii militari
Apis și-ai lui boi mari
Din guvernul dobitoc
Pot chiar vieții să-i dea foc
În al lor sat, au lătrat
De teamă -ntregul sat
Ar putea, cu boi haini,
Să nu aibă nici chiar câini.
Și au devenit eroii
Care-au alungat toți boii...

MORALA:
Când boii conduc o țară,
Nu-i păstrați, dați-i afară!

poezie de din Animale politice
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Petre Ispirescu

Numaidecât boierul porunci să-i aducă altele, muiate numai în fir. Până una alta, cotoșmanul se dete pe lângă stăpânul său, și pe furiș îi dete ghiold și-i șopti la ureche ca să se ție să nu se tot uite pe dânsul așa ca proștii și ca mojicii. După ce se îmbrăcă cu hainele cele bune, el se ținu bine și nu se mai uită asupra lui; apoi intrară în vorbă și se isprăvi treaba cu bine. Și nici că se putea altfel. Căci ginerele, deși era Mătăhuz împărat, dară boiul lui cel măreț, chipul cel bine făcut și alb ca zăpada, trupșorul lui cel tras ca prin inel și nalt ca un brad, făcea mai mult decât toată împărăția și decât toată boieria. După ce se hotărî ziua de cununie, plecă. Până atunci bietul flăcău se frământa cu gândul ce o sa facă el și unde o să-și ducă mireasa. Cotoșmanul nu-i dădu răspas să se mai gândească, ci cu fel de fel de glume și snoave îi fura gândurile și-l înveselea. Când fu ziua hotărâtă pentru cununie, se duseră iarăși amândoi. Boierul rămase încremenit. De unde se aștepta să vie cu oaste și cu mărire ca un împărat, mă rog, îl văzu viind ca un cioflingar, și începu a se îndoi și a se codi dea fata după dânsul.

în Cotoșman năzdrăvanu
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Marius Robu

Nici

Sunt singur ca un cuib de cuc
Mai vine moartea pe la mine
Din când în când chiar eu mă duc
Dar unde stă nu știu prea bine.

pacostea și furicioasa
N-are copii, n-are bărbat
Șade mai mult plecată-n sat;
La mine vine să-i bat coasa,

La Ion se duce să-i repare
Ciurul, să-i pună o sită mare
La Gheorghe vine cu găina
Când e s-o taie. La Sulfina...

- Cum, umblă și după muieri?
- La una s-a oprit chiar ieri
Dar nici nu știu ce i-a cerut
Că nici n-avea și nici n-a vrut.

poezie de din Carte de bucăți (2008)
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Marius Robu

Nici

Sunt singur ca un cuib de cuc
Mai vine moartea pe la mine
Din când în când chiar eu mă duc
Dar unde stă nu știu prea bine.

pacostea și furicioasa
N-are copii, n-are bărbat
Șade mai mult plecată-n sat;
La mine vine să-i bat coasa,

La Ion se duce să-i repare
Ciurul, să-i pună sită mare
La Gheorghe vine cu găina
Când e s-o taie. La Sulfina...

- Cum, umblă și după muieri?
- La una s-a oprit chiar ieri
Dar nici nu știu ce i-a cerut
Că nici n-avea și nici n-a vrut.

poezie de din Carte de bucăți (2009)
Adăugat de Marius RobuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Cine crede dar în Mine

Cine vine la Mine nu va flămânzi niciodată
Și cine se-ncrede în Mine sus în cer are un Tată
Căci din cer m-am pogorât nu să fac dar voia Mea
Ci a scumpului Părinte — -mplinesc doar voia Sa
Voia Lui acesta este din tot ce dar El mi-a dat
Să nu pierd aici nimica cum dar El m-a învățat
Voia Tatălui Meu este pe Fiu cine îl vede
Să nu piară pe vecie — în El cine se încrede
Și așa Mântuitorul ne-a vorbit de Ființa Sa
Pe acel ce crede-n Mine din morți îl voi învia

Eu sunt Pâinea — din cer ce s-a pogorât
Domnu așa odinioară despre Sine ne-a vorbit
Dar iudeii nu credeau și-i vorbiră împotrivă
Căci a lor viață atunci — era-o barcă în derivă
Nu-i acesta Fiul lui Iosif între noi care trăiește
Cum dar El acum ne spune din cer că El Însuși este

Însă Doamnul le-a vorbit — între voi să nu cârtiți
La Mine nimeni nu vine viața de nu o sfințiți
Dacă Tatăl nu v-atrage și nu locuiește-n voi
Nu puteți veni la Mine vă-nvii în ziua de apoi
În proroci e scris — toți vor fi învățați de Dumnezeu
Cine dar de Tatăl ascultă va primi Cuvântul Meu
Iar în ziua de apoi Eu ființa îi voi învia
Și de-a pururi și-n vecie viață el va căpăta
Adevărat adevărat vă spun — cine crede dar în Mine
Viața veșnică o are și el de la moarte — la viață vine
Căci Eu sunt Pâinea Vieții din cer care se coboară
Și din Ea cine mănâncă în veci dar ca să nu moară
Cine dar din Ea mănâncă în veci dar — el va trăi
Și Pâinea pe care o dau este trupul Meu știți
Pentru voi dar iată-l dau frații Mei cu toți să fiți
Cine crede dar în Mine Viața veșnică o are
Căci Eu îi ofer un nume și îi dau pe veci salvare
O veniți dar prin credinț㠗 Evanghelia o urmați
Ca să fiți cu toți de aicea și surori și să-mi fiți frați
11-02-2020- mănăștur

poezie de autor necunoscut/anonim
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Cornelia Georgescu

Nistor: Cum merge treaba pe aici?
Mihai: Strună, lungane! Încă un pic și sunt gata!
Nistor: Deci, ai un astfel de microcip?
Mihai: Încă nu, dar se rezolvă! Treaba e ca și aranjată! Blondo, du-te s-o prinzi pe micuța ta prietenă! De restul, mă ocup eu!
Maria: O voi prinde, nu e dificil. Dar să ai grijă cum îi atașezi microcipul ăla și mai ales cum umbli cu ea! E foarte mică, fragilă și delicată. Nici nu poți să-ți dai seama cum, dintr-o greșeală, îi poți rupe vreun picioruș, fără voia ta, dar o poți răni. N-aș vrea să i se întâmple ceva rău.
Mihai: Voi încerca să fiu cât mai atent cu ea. N-am intenția să-i fac ceva rău. Vreau doar te ajut.
Maria: Știu asta, dar, după cum ți-am spus, îi poți face rău chiar și neintenționat.
Mihai: Ascultă, dacă tu consideri că i s-ar putea întâmpla ceva la intervenția mea, atunci propun să-i pui chiar tu microcipul, doar te pricepi mai bine și poți umbla cu mai multă delicatețe decât mine.
Maria: Nu, Mihai, n-aș putea... Las treaba asta în seama ta. De altfel, nu uita că Ema e o femelă, iar tu, un adevărat cavaler, deci... N-ai putea să-i faci ceva rău unei domnișoare, nici chiar dacă aceasta ar fi un păianjen.
Mihai: Ai dreptate. În cazul ăsta, va trebui s-o imobilizezi într-un fel câtva timp, să nu se miște, ca să nu-i rup ceva... Sau cine știe ce s-ar putea întâmpla?! Dar promit că voi fi foarte atent și delicat! E bine așa, blondo?
Maria: Foarte, campionule! Mă duc s-o prind.
Mihai: Iar eu pregătesc microcipul. Dar să știi, Nis, mai am puțin de lucru la calculator, după aceea.
Nistor: Sigur, asule!

replici din romanul Proxima, Partea a-III-a: "Aventuri pe Proxima" de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Ion Creangă

Nuntă n-a mai făcut, căci cu cine era s-o facă? Fata împăratului, cum a ajuns la casa mirelui, i-au plăcut palaturile și socrii. Iar când a dat cu ochii de mire, pe loc a încremenit, dar mai pe urmă, strângând ea din umeri, a zis în inima sa: "Dacă așa au vrut cu mine părinții și Dumnezeu, apoi așa rămâie". Și s-a apucat de gospodărie. Purcelul toată ziua mușluia prin casă, după obiceiul său, iară noaptea, la culcare, lepăda pielea cea de porc și rămânea un fecior de împărat foarte frumos! Și n-a trecut mult, și nevasta lui s-a deprins cu dânsul, de nu-i mai era acum așa de urât ca dintâi. La vro săptămână, două, tânăra împărăteasă, cuprinsă de dor, s-a dus să-și mai vadă părinții; iară pe bărbat l-a lăsat acasă, căci nu-i da mâna iasă cu dânsul. Părinții, cum au văzut-o, s-au bucurat cu bucurie mare, și, întrebând-o despre gospodărie și bărbat, ea a spus tot ce știa.

în Povestea porcului
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
cumpărăturiCartea "Povestea lui Harap-Alb" de Ion Creangă este disponibilă pentru comandă online cu o considerabilă reducere de preț, la doar -38.44- 15.99 lei.
Daniel Vișan-Dimitriu

Încurajările unui viitor bunic

Fetița mea așteaptă un copil
Și-aș vrea să-i spun de-acum, ca ea știe
Că-s bucuros de asta și doresc
Să-l țin în brațe când e mic, fragil,
De va dori să mi-l aducă mie
Pe nepoțel să-l cresc.

Sugar fiind, va sta-n pătuț frumos,
Legat, normal, căci eu n-aș vrea cadă,
capete cumva vreun handicap,
Că și eu am căzut, dar, norocos,
Am doar un semn ce-i singura dovadă
sunt căzut în cap.

Ea o să-și vadă de serviciul ei,
O știu cum e: și ea, ca orice mamă,
Iar laptele, mai știu cum l-am tot dat
Cu biberonul la copiii mei:
Nu s-a-ntâmplat nicând fie-o dramă
De-a fost puțin stricat.

Am să-l răsfăț, am să mă port frumos,
Îl voi plimba în zilele senine,
Dar știu că toți copiii sunt zvârlugi;
De va cădea suzeta lui pe jos,
Am să o curăț cum știu eu mai bine:
O frec ușor de blugi.

Pe-acasă îl mai las și pe covor,
Și-o să-i mai dau și câte-un colț de pâine,
Chiar de nu-mi place frimituri s-adun,
Îl țin curat, dar nu prea mă omor,
Și îi mai scutur părul scurt de câine,
De Paști și de Crăciun.

Promit ca, dimineața, la cafea,
stea sub masă ori mai bine-afară,
dimineața sunt cam indispus
Și n-aș putea, oricât de mult aș vrea
beau cafeaua fără o țigară
Iar fumu' n-o ia-n sus.

Ne vom plimba pe-afară mai târziu,
Când va mai crește, am să-l las la joacă,
Va fi murdar, dar n-am să-l cicălesc,
Voi încerca și doctor îi fiu
Și, pentru orice boală îl atacă,
Eu am să i-l călesc.

Aș vrea merg acum la fata mea
Căci ea, curând, o să devină mamă
Vreau s-o ajut, dar liniștitu-mi trai
Îmi spune: "Stai acasă, vine ea!"
Și-acum închei, dorindu-i: "Fără teamă!
Încredere să ai!"

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Petre Ispirescu

Îi gătiră cărțile ce trebuia să le ducă Țugulea, îi dete bani și porni, după ce își luă ziua bună de la împărat și boieri, iară gloatele îl petrecură până afară din cetate și se uitară după dânsul până nu-l mai zăriră. Țugulea se duse mai întâi de se întâlni cu frații lui. Le spuse și lor cum a omorât pe zmeoaica cea bătrână, apoi le făcu cunoscut și treaba cu care l-a însărcinat împăratul. Le dete și lor niței bani ca să-i ducă părinților, apoi se îmbrățișară și plecară. Frații lui Țugulea începuse a se uita la el cam chiondorâș. Ei nu se puteau învoi cum de Țugulea ajungă să le facă lor rușine. Ei mai mari și să rămâie mai pe jos decât el, ca niște bobleți. Ducându-se Țugulea la treaba lui, întâlni în cale pe un om care striga moare de foame. Se apropie de dânsul să vază ce fel de om este acela. Când, ce să vază? un om ca toți oamenii umbla după șapte pluguri ce ara și din gură nu mai tăcea.

în Țugulea, fiul unchiașului și al mătușei
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Rodica Nicoleta Ion

Măritiș pe furiș

Îi venise rândul fetii,-n rândul lumii mărite,
Dar găsiși atâta grabă?! Nu vrea fata... Doamne sfinte!
- Vezi, fă, tu, ești femeie, care-i e nemulțumirea,
Că de nu ne știe satul, fir-ar ei să-i fie firea!
- Mâine, îți promit bărbate, deschis am să-i vorbesc,
Numai lasă-mă la noapte rostul bun să-l ticluiesc!
Iaca, vine dimineața...
- Fă Ileano, vino-ncoa!
- Ce e bre, atâta grabă?! Ia zi, s-a-ntâmplat ceva?!
- Maică, știi, vorbește satul... Taf-tu este mâniat...
Ești frumoasă, ești deșteaptă, numai nu te-ai măritat.
Spune tu măicuței tale, care-i baiul, draga mea?!
- Iaca-ți spun maicuță bună, însă nu te mânia!
- D-apoi ce o fi să fie, zise mama.
- S-a făcut! Știi tu mamă, cum că fata nu-ți mai e ca la-nceput?!
- De, tu ai crescut copilă!
- Nu mai sunt nici fată mare! Vezi?!
Aici îmi este hiba.
Zise mama: Ai răbdare! Mergem și tocmim feciorul
Nu-i așa de negru dracu!
Oala ta, fetița mamei, are-n lume și capacul.
........................................................................................
Și veni și ziua nunții. Toate-au fost la locul lor,
Patul pregătit prea bine, pentru noaptea mirilor.
- Draga mea, îi zise mama, mergi degrabă, ia dovleacul,
Și-adâncește-te în pături prima, altfel dai de dracu!
.........................................................................................
Multă trudă, bietul mire, urgisit și transpirat,
Cât fumă doar o țigară, apoi se întoarse-n pat.
Ce vezi în astă vreme?! Fata puse jos dovleacul
Și când mirele se-ntoarse, făcu gaură și sacul.
Bucuros nevoie mare că aleasa-i domnișoară,
Când văzu dovleacul, parcă și-aminti că-i burta goală.
Făcu poftă de mâncare și mâncă dovleacul tot
Fiindcă dup-atâta muncă, foame îi era, socot.
Nu fu bine dimineață, că la mă-sa vine fata:
- Ce mă fac mămică?! Moare! A mâncat dovleacul, gata...
- Taci că n-are nici pe dracu, (cum o spune toți românii)
De acum, fetița mami, ești și tu în rândul lumii!
Taf-tu a mâncat un mar și ar mai fi vrut vreo zece,
Când o fi să se trezească, o să vezi tu îi trece!
Iaca! vorbească lumea! Nu mai ești în gura lor,
Ești femeie măritată, zică de-astăzi câte vor!

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Grijă mare la votare!

În țara noastră, frățioare
Iată-i rostul de schimbare!
Poporul fiind batjocorit
Mulți în stradă au ieșit
Și-au strigat în gura mare
Asta nu e guvernare,
Vrem schimbare!

Tineri mulți și-au pierdut viața
Supărarea umplând piața
Că-i guvernul prea corupt
Și paharul s-a umplut.
Pe fond de haos evident,
Iar apare un accident
Jos guvernul incompetent!

Durerea fiind așa de mare
Schimbarea-i cu justificare
Dar să vezi de-acuma vere
Toți avem câte o părere.
Fiind lipsuri se tot cere
Câte-n lună și în stele
Opoziția se vrea... la putere!

Mulți doresc câte-un ciolan
Și de-ar fi cât mai băban
Pentru asta dau din coate
Lupta-i pe viață și moarte
Detractorii-s puși pe treabă
vezi cum se dau în stambă
Vrem puterea în mare grabă!

Ciolanul de-i greu de prins
Și-un oscior este de ajuns,
Funcționar pe nu știu unde
În sistem de va pătrunde.
Ăsta-i vis de parvenire
Demnitar în devenire
De asta vor mulți primenire!

Dacă mergi acum în piață
Poți iei și-un pumn în față!
Să n-atragi o mare ură
Ai grijă ce spui din gură
Și pe cine vei susține
Sau mai bine te-ai abține
Dacă-l vor pe.... nu știu cine!

Lumea strigă acolo în stradă
Și pe net e mare sfadă
Nu mai e pic de răbdare
Și-i o mare încordare
Guvernu-i vinovat de toate
E prea multă nedreptate
Și așa nu se mai poate!

În stradă nevoile-s multe
N-are cine să le asculte
Când e criză și durere,
Se ascund cei de la putere
Însă apar de nu știu unde
Mulți cu interese oculte
Jos partidele corupte!

Unii îl vor pe nu știu cine
Dar la UE nu dă bine
Alții vor pe nu știu care
Însă e pătat cam tare
Toți am vrea prosperitate
Ni se dă... austeritate
Jos corupții, vrem dreptate!

Vreau spun că nu e bine
mă cert eu și cu tine
De la puterea ce vine.
Cine vine-i pentru sine!
Dacă ar fi cinstiți măi frate
Și-ar avea și demnitate
N-ar dori imunitate!

Doamne, vezi de tineret
Că-s folosiți, nu-i un secret
Calea lor le luminează
Și să-i ai mereu în pază.
De-i nevoie de schimbare
S-avem bună guvernare
Dă-ne minte la votare!

poezie de (12 noiembrie 2015)
Adăugat de Ionel PopaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
cumpărăturiCartea "Spatiul in opera lui Liviu Rebreanu" de Ionel Popa este disponibilă pentru comandă online la numai 20.00 lei.
Cornelia Georgescu

Lucian: Ce mai face Nero?
Maria: Câinele tău? Mult mai bine decât seara trecută. Poți trece să-l iei acasă, în seara asta. Dar poznașul meu?
Lucian: Rikky?! Foarte bine. S-a acomodat perfect la mine acasă; cred că-i place, se simte bine...
Maria: Trădătorul!
Lucian: S-a așezat în lămâiul de la intrare, de pe hol și a început latre de mama focului, de i-a speriat pe toți ziariștii în dimineața asta; se țineau, bieții, departe de garduri, fără a mai fi nevoie de jandarmi, gardieni sau polițiști; Rikky era suficient...
Maria: Ca să vezi, ce figură! A avut ce învăța de la câinii mei.
Lucian: Ți-e dor de el, nu-i așa? remarcă Lucian. Ai să-l vezi în curând.
Maria: Bine, aștept să mi-l aduci acasă, când vei veni să-l iei pe Nero. Acum trebuie plec.
Lucian: Nu, stai puțin! Cum să pleci? Mergem împreună; te duc eu, cu mașina directorului, încă mai am cheile de la dânsul în buzunar, nu i le-am dat lui Rikky. Poate astfel scăpăm și de body-guarzii aceia... Mai întâi trecem pe la mine pe acasă, apoi mergem direct la tine.
Maria: Bine, mergem!
Lucian: Așteaptă-mă numai puțin, te rog! Trebuie să pun cât de cât ordine pe aici, pe puntea principală, nu se poate lăsăm totul vraiște!
Maria: Tu?! Tu pui ordine?
Lucian: Cine altcineva?! Ceilalți au plecat, iar roboți încă n-avem... Dacă n-ar face nimeni ordine, ce-ar zice dom' profesor de dimineață, dacă ar găsi puntea principală în starea asta?
Maria: Da; dar de ce tu? Ești comandantul misiunii, nu intră în atribuțiile tale!
Lucian: Aș... Lia... Mergem spre casă; dacă vrei, hai și tu cu noi!
Lia: Nu, mulțumesc; n-aș vrea vă deranjez. descurc și singură.
Lucian: Cum dorești. Ne vedem mâine.
Lia: Desigur; mâine.
Maria: Pa.

replici din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Aura Georgescu

Fidelitate

Boul, vaca și vițelul
-O familie-nchegată-
Se-ntâlniră cu cățelul
Din ograda-nvecinată;
Și văzându-l, lucru mare
Că nu latră, stă tăcut,
Boul curios se pare
L-a-ntrebat dacă e mut.
Ar fi vrut chiar și vițelul
rosteasă-o vorbă, două,
Însă după cum 'e felul
Privea ca la poarta nouă.
Însă vaca-nțelegea
Dovedindu-se mămoasă
ȘI a vrut acas' să-l ia
în ogada ei frumoasă;
La sfârșit, sătul cățelul
asculte dobitoace
Printre lacrimi mititelul
A lătrat să-l lase-n pace;
Că nu pot ei -nțeleagă
Îmbuibați cum sunt de fân
Ce frăție se încheagă
Între câine și stăpăn;
Chiar trăind de azi pe mâine
De stăpân nu se desparte
Și-și împart un colț de pâine
În frăție pân' la moarte.

fabulă de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Cornelia Georgescu

Mihai: Dar ce doreai mă rogi în legătură cu roboții?
Lucian: Aș vrea să-i programezi în așa fel încât să pot fi sigur , după plecarea noastră, dacă vom mai pleca, roboții se vor ocupa zi de zi de câinele meu, Nero, atâta timp cât acesta va mai trăi și vor avea grijă să nu-i lipsească niciodată nimic, deci, să-i asigure zilnic hrana și apa necesară, să-l scoată la plimbare, să-l lase noaptea, indiferent de anotimp, să doarmă aici, în casă, pe hol, iarna sau când plouă să-l țină mai mult în casă, chiar și ziua, iar în caz de îmbolnăvire, să-l ducă la veterinar, sau cheme veterinarul acasă, sau măcar să-i tri-mită pe părinții mei la veterinar, bineînțeles, cu Nero.
Mihai: Nero; frumos nume! E bătrân câinele tău?
Lucian: Destul; are 11 ani.
Mihai: Și de ce ți-e teamă că ai tăi n-ar avea grijă de el?
Lucian: Nu știu, dar cred ar fi mai bine să mă asigur că nu-i va lipsi nimic și o va duce bine restul zilelor sale.
Mihai: Și Rikky?
Lucian: Rikky nu va fi niciodată uitat, pentru că nu s-ar putea; el e vorbăreț și isteț; la nevoie își cere zgomotos drepturile. Nero nu poate; el latră, nu prea mult, obosește repede. Și dacă nu e înțeles, e considerat gălăgios și e scos afară în curte, să nu deranjeze, indiferent de vreme, iar eu nu vreau să se întâmple astfel. Vreau să-i asigur bătrânului meu prieten un trai liniștit pentru restul zilelor sale, să nu ducă lipsă de nimic, să nu sufere... Tu n-ai nici un animal acasă?
Mihai: Nu câine; eu am un hamster micuț, pe nume Pedro, dar sunt sigur că ai mei îl vor îngriji, deci, îi vor acorda atenția necesară.
Lucian: E bine că ai această convingere, dar și mai bine e să te asiguri, dacă tot ai această posibilitate.
Mihai: Ai dreptate. E mult mai bine; scapi de o grijă... Știi, poate o să-i programez și pe ai mei de acasă, să pot fi liniștit în privința lui Pedro, dar acum hai ne ocupăm de roboții tăi, deși cred că asta ar putea face și tatăl tău, nu?
Lucian: Ba da, normal, ar putea, dar cine mă asigură că o va și face; blondul e cam neglijent, mai ales dacă-i vorba despre Nero și nevoile acestuia; parcă prefer te ocupi tu de programarea roboților.
Mihai: Bine; îți închipui că mie nu mi-e deloc greu. Dimpotrivă, e ceva foarte simplu, floare la ureche.

replici din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Ion Creangă

Amu, într-una din zile, flăcăul se scoală de noapte, face mămăligă îmbrânzită și ce-a mai dat Dumnezeu, pune mâncarea în traistă, înjugă boii la car, zice Doamne-ajută și se duce la pădure, să-și aducă un car de lemne. Și ajungând el în pădure pe când se mijea de ziuă, a tăiat lemne, a încărcat carul zdravăn și l-a cetluit bine, și pân-or mai mânca boii, s-a pus mănânce și el ceva. Și după ce a mâncat cât a trebuit, i-a mai rămas o bucățică de mămăligă îmbrânzită și, făcând-o boț, a zis: "Ce s-o mai duc acasă? ia s-o pun ici pe teșitura asta, poate-a găsi-o vreo lighioaie ceva, a mânca-o și ea ș-a zice-o bodaproste". Și punând mămăliga pe teșitură, înjugă boii, zice iar un Doamne-ajută și, pe la prânzișor, pornește spre casă. Și cum a pornit el din pădure, pe loc s-a și stârnit un vifor cumplit, cu lapoviță în două, de nu vedeai nici înainte, nici înapoi. Mânia lui Dumnezeu ce era afară! să nu scoți câine din casă, dar încă om! Însă dracul nu caută mai bine; la așa vreme te face pierzi răbdarea și, fără să vrei, te vâră în păcat.

în Povestea lui Stan Pățitul
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Cornelia Georgescu

To Kuny: Ba da, draga mea. Ar trebui, ar fi minunat... Să-i vorbești, să-i spui totul, nu numai despre problemele tale, dar și ceea ce ți-am povestit eu depre el, să-i mărturisești totul, inclusiv dragostea ta pentru el. Ar fi bine ca el să afle toate acestea de la tine, nu din alte surse și nu știu de ce, însă sunt sigur că nu doar va încerca te ajute, dar va și reuși acest lucru. Nu știu de ce am această convingere, totuși, o am, asta-i sigur!
Lia: Ah, tati... Nu pot să-ți promit nimic în sensul ăsta, dar poate vreodată am să încerc vorbesc cu el despre toate acestea. Nu știu însă dacă voi și reuși, el mă intimidează. Are ceva care... E adevărat mă atrage, totuși, mi-e greu să-i vorbesc, despre orice, mai ales despre așa ceva. Mi-e foarte greu și numai să-l privesc, dar să-i mai și spun asemenea lucruri...
To Kuny: Păi, dacă te deranjează atât de mult privirea lui și te intimidează, nu te uita în ochii lui când îi vorbești.
Lia: Dar unde altundeva mă uit, dacă am fi doar noi doi, eu și el?! Nu-l pot evita tot timpul... Nu știu dacă vreodată voi putea, nu știu dacă voi reuși să-i vorbesc...
To Kuny: Ar trebui, draga mea. Cel puțin, încerci. Spre binele tău, scumpo, chiar ar trebui. Și nu vreodată, ci cât mai curând. Problema asta nu suferă amânare. Crede-mă, așa ar fi corect. El este blând, bun, calm și înțelegător, mai ales cu tine. Are multă răbdare. Te va înțelege și sigur te va ajuta, pentru că te iubește, nespus de mult. Zău, scumpo...
Lia: Poate că ai dreptate, tati. Poate voi încerca vreodată, într-o zi; nu știu sigur, poate, deci nu pot să-ți promit nimic. Dar dacă, așa cum spui tu, mă iubește, de ce nu ia el însuși inițiativa, de ce nu încearcă el primul să-mi vorbească deschis, la modul cel mai serios posibil; cred , în mod normal, el ar trebui fie cel care pornească o astfel de discuție.

replici din romanul Proxima, Partea a-II-a: "Planeta Proxima" de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Cornelia Georgescu

Nick: Știi tata se înțelege foarte bine cu comandantul vostru?
Maria: Nu știu... Cu Luci?! Ce vrei să spui?
Nick: Păi, chiar Luci mi-a spus tatăl meu i-a acordat prietenia sa, sprijinul său.
Maria: Serios?! Surprinzător... Deși n-ar trebui să mi se pară astfel. Luci e un tip care reușește stârnească astfel de reacții. Dar tatăl tău...
Nick: Da. I-a devenit un fel de... Domnul director de acolo, de pe Terra, care, după cum am înțeles eu, îl ajuta treacă peste anumite momente mai dificile. Acum tata s-a oferit de bună voie să-i ia locul acelui domn, deci, i-a acordat lui Luci prietenia și sprijinul său.
Maria: Ca să vezi...
Nick: În plus, pe drum spre nava voastră, mă gândeam chiar să-i spun totuși câte ceva colegului tău, comandantul misiunii. Nu chiar tot ce știu, dar o bună parte din adevăr.
Maria: Adevărat, iubitule? Ai fi făcut asta?
Nick: Da. Sau nu... Nu știu. Eram derutat. Nu știam dacă ar fi bine să-i spun ceva, doar îi promisesem tatălui meu că voi păstra în continuare tăcerea. Însă dacă nu vă găseam îmbrățișați și m-ar fi întrebat ceva în acest sens, cred că i-aș fi spus, totuși... Oricum, dacă i-aș fi spus ceva, nu i-aș fi spus totul, ci doar ceva foarte vag, sau...
Maria: Încă nu e prea târziu. I-ai putea încă spune.
Nick: Nu, acum nu, n-aș mai putea, deși... Vezi tu, și mie mi-e greu. Adică, aș vrea foarte mult ca ei știe sunt la fel ca voi, sunt de-al vostru, ne putem bucura toți, împreună, de faptul ne-am regăsit, dar... Nu! Acum nu! Chiar nu mai pot! Te rog, înțelege-mă! încercăm să-i facem pe plac tatălui meu, în continuare. Cel puțin deocamdată.
Maria: Bine, voi încerca și eu. Însă nu te asigur că voi și reuși acest lucru. Dacă vreunul dintre ei mă va întreba ceva în acest sens, nu știu dacăvoi putea abține. Serios, nu știu... Sper să nu mă întrebe.
Nick: Te înțeleg. Oricum, se pare tot tatăl meu a câștigat și de data aceasta.
Maria: Așa e, se pare... Sper într-adevăr va discuta cât mai curând cu Luci, deși nu știm ce îi va spune, însă sper că va reuși să-l convingă măcar să nu insiste asupra subiectului, o perioadă. Ceea ce ar putea reuși, de moment ce spui că se înțeleg atât de bine amândoi. Luci era foarte apropiat de domnul director, îi era un bun prieten, iar dacă tatăl tău a preluat rolul dânsului în viața lui, înseamnă au devenit apropiați, deci, se înțeleg.
Nick: Așa sper și eu...

replici din romanul Proxima, Partea a-II-a: "Planeta Proxima" de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Petre Ispirescu

Așa și făcură. Toată ziua într-o veselie o duseră. A doua zi, se sculă de dimineață, se găti și plecă la muncă. Nu știu însă cum făcu el, nu știu cum drese, că se pomeni iarăși în pădure. Nici el nu știa cum venise acolo; știa numai că el la muncă plecase. Daca văzu așa, cătă copaciul, se sui în el și mai găsi un ou. Se duse cu el în târg și mai luă încă două pungi cu bani tot de la acel negustor. Pasămite oule astea erau de diamant, care făceau de zece ori atât cât îi da lui pe ele negustorul. El însă era bun bucuros lua și atât; căci scăpă de sărăcie el și cu toți ai lui. Cumpără de astă dată haine pentru copii, căci erau goi. Mai luă niște unelte și dichisuri de ale lui pentru muncă și pentru casă, căci nu credea că o să fie în toate zilele Paște, tot găsească la ouă d-astea scumpele. Câteva zile d-a rândul se mai duse el în pădure și tot găsea câte un ou. Se făcu însă mai năzuros în târg, ținu mai la preț și cu mirare văzu scoate câte patru pungi de bani în loc de două.

în Cei trei frați împărați
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Căutare

Căutări recente | Top căutări | Info

Fani pe Facebook