Adaugă un citat | Citate la întâmplare | Votează! | Votate recent | Adăugate recent | Comentarii recente | Top general

Pieiri

Se moare des, enorm de des în lume;
Chiar ieri s-a inundat un mușuroi
Și un melc am călcat azi printre legume,
Iar un vecin e-n drumul spre apoi.

Am văzut azi copac tăiat și-i vară
Și-un cuib și-a pierdut puii în cădere.
Un cal epuizat trage să moară...
Prieten are cancer, fără prevedere.

Am auzit c-a explodat o supernovă.
O cioară-i pedepsită; "furt pretins",
De grâne... Macii-s rupți în holde
Și-un câine-n sac, la gârlă, moare-mpins.

Delfini se suicid pe-un litoral
De valuri nespălate... și-i pierdut matroz
Căzut hors-bord, purtat etern de val...
Pe zebra-n vânăt e-o fetiță, jos, cu obrazul roz.

Norma de porci la abator e întreagă
Și somnu' a prins cârligul doar c-o râmă...
Guvernator de Texas nu vrea să-nțeleagă
Un condamnat ce-n scaun urcă, se dărâmă.

O albină agonizează; m-a-nțepat!
Pădurile se ard de piromani.
Un fiu pe tată... tatăl, și-a decapitat...
Țestoasa-i devorată de varani.

Capota-i cu trofeu de caribu
Și-adolescenta-i c-un tardiv avort.
Un trib mănâncă puiul de tatuu...
Airbus-ul nou e-n flăcări, pe aeroport.

Mă mir de-atâta supraviețuire
L-atâta moarte-n plânset sau neant...
Rămâne, straniu, tot, o pământire!
... Să scap, mă prefac altul... un mutant!?!

poezie de (16 iunie 2011)
Adăugat de Daniel Aurelian RădulescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Citate similare

Vinovat

S-a întâlnit -în cale cu destinul
Ce prin hazard, eșec l-a desemnat-
O victimă, la alții; trist-festinul...
Se înfrunptând din el, cel vinovat.

Fără putința răului, din gene
Pururi timid, ades neacceptat,
Singur ținut răspunzător de drame, fără scene;
E veșnicul cu degetu-arătat, drept vinovat.

Rămas fără de casă și soție
Nenorocitul, paria, un ratat
Sălășuind tenebre, nici nu știe
Că chiar nefiind povară, e vinovat.

E fericitul ce are și-un copil
-Odor crescut, ce-n multe școli a dat-
Plecat demult... E-n robă de edil
Cu vilă scumpă... fără loc, de vinovat.

În greutăți, curajul și-a pierdut
ceară drept de-o pensie, la Stat
Și viața tot muncind și-a petrecut,
La sonde, hămălind, eternul vinovat.

Avea o boare de avut de-o viață
-Până-ntr-o zi când totul i-au furat
Și-i știe, i-au spus mulți, ce-au fost de față-
Dar judecata a hotărât, că-i vinovat.

Târâș își duce sufletul, cu greu;
Nu plânge, e cu soarta resemnat
Printre injurii... Închină rugi la Dumnezeu...
L-a părăsit și el, pe-al lumii vinovat?!?

poezie de (1 decembrie 2010)
Adăugat de Daniel Aurelian RădulescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Daniel Vișan-Dimitriu

Valuri

Vom face printre valuri, valuri,
și ne vom cufunda-n apus
atât de jos și-atât de sus,
prin lumea noastră fără maluri.

Vom face dintr-un vis, un vis
și-l vom petrece împreună
sub raze argintii de lună,
uitând ce-n stele ni s-a scris.

Vom înota prin fericire
spre malul inventat de noi,
de ieri sau azi ori de apoi.

Va fi o lume cu iubire,
vom fi acolo amândoi,
atât de plini și-atât de goi.

sonet de din Chipul iubirii
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Ultima ieșire... de serviciu

E prea des moartea, omniprezență,
La fiecare în parte una,
Că-i ca o hidră... ca și Luna,
Cu-o parte ascunsă, în decadență...

... Căci e-n perpetuu anacronic,
Doar ea persistă într-un etern
De neschimbat, mai mult infern...
Că rai, se pare-i doar canonic.

Eu, am mai conversat cu ea,
În fond ea a monologat,
știu c-a fi nu-i doar distrat...
-mi dea semnal cât e de rea.

O văd, alăturea îmi merge,
Așa tacită, pe ascuns,
Ea, ce deține nepătruns
De firi și nume... ce tot șterge.

Fatal traseu e-n neclintire
De milioane de-ani, milenii,
Chiar rugi de-au fost, serale denii...
Stoic... prezentă-i la întâlnire.

Inconturnabila ieșire...
Ne... raționala-n timp, ivire.

poezie de (9 noiembrie 2015)
Adăugat de Daniel Aurelian RădulescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Noapte de vară

E-o boare caldă diafană
De aer, în Zefir curgând.
E-o lene de plăceri și gând...
Îmi vindec, de-o idilă, rană.

Sunt pe nisipul răcorit,
Nu te aud, e doar talaz.
Am inima într-un Alcatraz...
Doar ai plecat, și-i asfințit.

M-atinge valul și tresar;
-Nu-ți este trupul răcoros,
Te-ai dus cu gând de neîntors?!?...
Nici plin, nu mi-am făcut măcar.

Se-aud mii pescăruși... În larg
Marea e-n vuietul de-o scoică.
Din perle ce ți-am dat, o troică,
Mi le-ai făcut lacrimi șirag.

La coastă clipocesc delfini,
M-au înțeles că-agonizez.
Uit totul, îi privesc, visez,
duc cu ei... suntem marini!

poezie de (5 iulie 2010)
Adăugat de Daniel Aurelian RădulescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Rafael Alberti

Baladă despre ce mi-a spus vântul

Eternitatea ar putea fi
Doar un râu,
Un cal de multă vreme uitat
Sau gânguritul
Unui porumbel pierdut.
Omului care se îndepărtează
De alți oameni vine vântul
Și-i povestește,
Îi destupă urechile
Și-i deschide ochii spre alte lucruri.
Astăzi, m-am distanțat eu însumi de oameni
Și, de unul, în această vâlcea,
Am început privesc râul,
Și am zărit un cal rătăcit,
Și-am ascultat în liniștea singurătății
Gânguritul
Unui porumbel pierdut.
Iar vântul s-a apropiat,
Ca un trecător,
Și mi-a spus:
Eternitatea ar putea fi
Doar un râu
Un cal de multă vreme uitat
Sau gânguritul
Unui porumbel pierdut.

poezie clasică de din Balade și cântece din Parana (1953), traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiEste disponibil originalul în limba spaniolă.
Este disponibilă și traducerea în engleză.

Misterul vieții de apoi

Nu știu de-i simplă revelație,
Dar am aflat ce-i nemurirea
Sau viața de apoi; când firea
Dispare... O elucubrație!

M-afund în fizică și legi
Ce n-am crezut, n-am înțeles
Din bănci de școli... N-am de ales;
supun lor!... De mă-nțelegi?!?

... Aleg doar una, că-mi dă girul
Răspunsului ce-l am acum
La mijloc, spre sfârșit de drum
Din mers în halte, urmând firul...

... Căci stau ades cu morți la masă;
I-ating, îi ascult, cu ei râd, plâng
Cu ochi deschiși, sau strânși... strâng
Din tot pe unde-am fost, de-acasă.

Și-s în același timp teluric
Prezent, pierdut în melancolic
Fără de drog; sunt treaz-alcoolic,
Un endomorf... Sunt barbituric!

Sunt sigur punct de chintezență
De-atom palpabil cu neant
Tăiat fațete-n diamant
Sclipind frugal... de-o existență.

Dar tot eu sunt la braț cu morți;
Deci sunt și ei, dacă-i am eu...
Sunt partea mea de pedigreu...
Plecați prin tragere la sorți.

De sunt și-aici și sunt și-acolo
Și ei de-acolo sunt aici!
Convingeți-vă scumpi amici,
C-o fi ceva, de-aici... dincolo!

... Căci ce-n memorie aduci,
Ce-i ce-s chemați, trebuie vină!
Real-prezent cu mort se-mbină...
"Apoi", e-n fond "odată", "atunci"!

Îmi mângâi bunul meu prieten,
Un câine ce-ar vrea să-mi vorbească;
N-oi fi tot eu, de azi pe mâine,
Întors din cripta strămoșească?...

Nici nu mai știu! Știu alți de mine?
Le sunt alături, cum i-am eu?
Sau ei sunt vii și mort sunt eu?...
Sunt eu plecatul? Vin din mâine?

Cred mai curând că suntem toți
Când adunați un tot, când vid;
Cunoscuți, din nimic stupid
Plecând... Și iar bătând la porți!

Și-așa mă ard din scoarță-n lavă
Sau zbor, expir de bioxid.
M-adun din praf, ard coroziv...
Sunt gaz, lichid, sunt dur, otravă!

Și-am dorul pur, neprihănit
Să mă preling în gând alături
De-aniversări; făclii pe torturi...
Plecat... îs muritor sosit!

dezmembrez pe zi ce trece;
Deja-m umplut Pământ de mine
În particule. Sunt facsimile,
restrângând în vers... De-oi trece?!?...

poezie de (28 mai 2011)
Adăugat de Daniel Aurelian RădulescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Pierdut în noapte...

Pierdut în noapte...
Lumini și umbre
Pierdut în noapte...
În clipele sumbre

Pierdut în noapte...
În visul ce-l simt
Pierdut în noapte...
Adânc labirint

Pierdut în noapte...
Speranțe deșarte
Pierdut în noapte...
Ești tot mai departe

Pierdut în noapte...
Un veșnic nebun
Pierdut în noapte...
Nu am ce să-ți spun

Pierdut în noapte...
Pierdut de tot
Pierdut în noapte...
vrea să mai pot

Pierdut în noapte...
Pierdut în gânduri
Pierdut în noapte...
Pierdut printre rânduri

Pierdut în noapte, pierdut, pierdut...
fie oare, un nou început?
Pierdut în noapte, pierdut, pierdut...

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Chiriaș

Întâmplător nefortunat,
Verigă dintr-un lanț de-avere
În care tot el dă și cere
Cu risc de-a fi expediat...

... E-umanul, tuturor egal,
Ce își plătește loc de... spațiu
Ce nu-i va fi pe veci un sațiu
Și pierde tot ce dă, pe val.

E-n veșnică demenajare
De suflet și de bunuri, rele,
Purtându-le, ușoare, grele,
Sperând, cu timp, în relaxare.

Muncește-n fiecare loc
Să-i dea paleta personală,
-l facă cuib sau loc de gală
Și-i veșnic cu puțin noroc...

... Nu pentru cinste, doar de banii
Ce curg în buzunare pline
La cei cu moșteniri divine
Sau ce-au furat bătrâni... Golanii!

O sadică mentalitate
Ne-i proprie, popor damnat;
ne mințim, cum case-am luat
Și-acum pretindem echitate.

E-o țară de proprietari
Ajunși, crezând că sunt stăpânii
Nu de pereți de humă, brunii...
De inimi sunt torționari.

Pe cel ajuns stea pe drum,
Vor fiecare rob -l aibă;
Calici, pasionați -l "ardă",
-l "facă" sclav de țarnă, scrum.

Stupiditate de infami
Pe-un scris, pe-o foaie de tipar;
Pe suflet vrea proprietar...
Sărmane slugi de-averi și bani.

O lecție se vrea chezaș;
ce e azi proprietate
Poți pierde prin fatalitate...
Și-o recâștigi drept chiriaș...

poezie de (14 februarie 2011)
Adăugat de Daniel Aurelian RădulescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Învăluit în cer

Înfig degetu-n cer, că de la mine-ncepe
Și-i simt albastru-n care scald tot plin de tonuri.
Îl am în lacrimile-mi ce s-au scurs, rămase sterpe
De timpuri ce le-am șters, s-au dus, doar gândul le-are zvonuri.

Înot în pojghița de mare ce-mi dă suflu
Că-nghit la nesfârșit și adieri și vânt năprasnic
Ce-n valuri au trecut de-un hărăzit, îmi pustiind răsuflu
De care încă-mbujorez, purtat la jinduit de fiecare praznic.

Am cer -lipit pe ochi, în pori de el transpir
Și-i greu, fără să-l simt că îmi apasă zboruri-
Ce-l visez veșnic, visul mi-este un neîncetat respir
Să fiu adânc, mai sus -mi găsesc oase urme, doruri.

Dar e la fel ca marea, oceanul; stau plutind,
Nu pot s-alunec jos, să mă scufund, himerele -mping!
Abisul nu-i al meu, e precum cerul ce l-aș vrea să-l prind
În mâna ce-n cătușe-o am de mine și-s văzduh de cer, ce-ating...

poezie de (27 aprilie 2012)
Adăugat de Daniel Aurelian RădulescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Natal

Exult; câștig din timpu-mi zbor, m-ajung când am plecat
Uitând de griji, de lucrul zilnic; sunt peste nori, am ațipit
La "end" de western și tresar la vocea trează din cockpit...
E iar pe "screen" pasărea-mi cuib pe-o linie 'n salt sacadat...
duc acasă și-i aștept pe toți, cei ce nu m-au uitat!

Privesc prin praful în rafalele ce-mi fâșâie parbrizul cald
În câmp pe-o arie de drum, pierdut c-o liniște eternă
Și-mi zboară gând la eu ce-am fost și mulți ce-aveam pe lângă fermă
La Fotin; dar sunt singur numai, totu-i pustiu și-un cer smarald
Ce-l priveam; vară-n zgomot surd, culcat pe-o șiră... Mintea-mi scald!

Și acum este-un maron de fier în ape-n val la Costinești
Acolo unde-i mal în pietre, mai sus de locul de nudiști
Unde timizi într-o vacanță de practică stăteam întinși
Pe burtă și-nțepam nisip înrușinați... Hm, ce povești
Ce se derulă, că-i pustiu de ce știam... Cum timpu' oprești?

Doar am ieșit de la examen, pășesc pe aleile spre cursuri
Și cât de mici îmi par acum și-un pic străine clase, săli,
Iar la cantina de la drept, cum nici la "Tosca", n-aud boli
De care tot ne zgândăream; ne puneam "frâne" de parcursuri
Așa-n sfârșit de sesiune și-s iară singur... Triste apusuri!

Cum simt căldura mâinii tatei ce numai el sta doar s-asculte!
Nici glasul mamei, tot fantomă, ce râde, cipul rândunicii
În curtea casei unde-i gol, nu mai sunt cămăruțele bunicii
Și prispa galbenă ca ceara de-atât spălat, nici vorba-i iute...
Nu mai e cuib la streașina de mâl și pai... Că-s case multe!

Hm, arar trece o căruță în valea de pe prund, la gârlă,
Dar nu-și mai slobozește calul intre-n apă la scăldat;
S-a pus -ncarce nisip, piatră, că-i mult acum de reparat
Și-n luncă-s mari grămezi, bascule, nu vreun cioban adăpând târlă...
Doar apa curge tot la fel... Tresar, nu-i joacă! E-o șopârlă!

Astăzi sunt trist că las tristețe și așa -ntorc în timp pierdut
Că nici orele câștigate nu mai îmi rămân, le predau toate!
Sunt plumb de greu; plutesc oceanul, doar amintirile-s salvate
Și le tot port chiar tot mai roase și n-am nici cui le-mprumut,
nu vrea nimeni vechituri... Rămân cu ele, le fac lut!

Cred mult, din tot ce am văzut, că numai apa-i la fel; val
Ce tot se întoarce, fir se-adună, norii îi sunt lacrimi... E natal!

poezie de (23 aprilie 2012)
Adăugat de Daniel Aurelian RădulescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Etern sacrificiu

Mi-am pus în gând ce-aș vrea în pat, la masă
Și-am condamnat deja, în avansul morții;
O rupere de rădăcină, o sacrificare sorții
Și altuia i-am luat ce-avea... frumoasă.

Orice decis de-un vrut, de-un pas, e o sentință
În lumea nașterii precare; e un fir
De pensulă-n tabloul firilor, pictat dorință...
La rându-i se trecând ca o privire de-un Zefir.

Ce ideal ar fi ca-n egoista hotărâre
Pentru volupt sau doar un minim de peren
Reflecția treacă dincolo de aparent; că o omorâre
E-n spatele la tot... Doar un sacrificat etern!

poezie de (31 martie 2012)
Adăugat de Daniel Aurelian RădulescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Teatru

O viață-n acte pe-o estradă,
O lupă simbol, show tapetic
Se repetând seral, estetic...
Am vrea să-l reîntâlnim pe stradă!...

E-o-nchipuire de design
De aventuri doar pe-un platou,
Trăite de-un erou; ecou
De-actor ce-am vrea să fim, un fain.

E-o răbufnire de talent
Ce-avem cu toți; ne jucăm viață,
Ne-i sufletului aliment...
Copii rămași, iubim paiață.

Crâmpei de virtual accept
Trăit pe-un scaun, lojă-n stal,
Uitând de locul din real...
E-o feerie de intelect!

E și-un lăcaș, e-un amfiteatru,
E-un coloseum, ateneu,
E dulce dialog de-antreu...
E ce-am uitat... facem teatru!

poezie de (23 aprilie 2011)
Adăugat de Daniel Aurelian RădulescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Melcul

Sunt supărat pe mine rău,
Chiar de n-a fost premeditat;
Am simțit scrâșnetul călcat
Prin iarba-naltă-n herăstrău.

Am zvâcnet surd în piept, durere
Și să privesc sub talpă am frică,
Căci știu că lumea e mai mică
Din lipsa mea de prevedere.

Stau în genunchi, mai mult m-aplec
Și-n mână prind un boț de ființă
Chircită, necerând căință...
Fusese-o casă, un suflet melc...

Și-acum am gând terorizat
De zile-ntregi, că-s un nedrept,
Doar un pretins că-s înțelept...
Călcând pe vieți, fără vreun "dat".

poezie de (25 iunie 2011)
Adăugat de Daniel Aurelian RădulescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
comentariiAu fost scrise 7 comentarii până acum.
Participă la discuție!
Daniel Vișan-Dimitriu

Îngerul albastru

Pe vremea când se întâmplau minuni
pe care, azi, le credem doar povești,
era un sat cu oameni harnici, buni,
pe care n-ai putea să nu-i iubești.

La margine de sat, curgea un râu
cu ape liniștite, iar pe mal,
treceau în șir căruțele cu grâu,
în râsete și cântec de caval.

În vara-ceea chiar, s-a întâmplat
tot ceea ce am să vă povestesc,
și-am să vă spun și cum de am aflat:
din textul vechi pe care îl citesc.

El pare scris de-o mână de copil,
e scris cu pana, și-i un scris frumos,
dar s-a mai șters în timp, și-i dificil
să-i înțeleg limbajul curios:

"Trecâmd pe lângă râu, pe înserat,
mi s-a părut c-aud, de pe prundiș,
un sunet ca o zbatere, ciudat,
și-am vrut văd ce e, mai pe furiș.

Am mers tiptil și-am vrut să mă ascund,
dar l-am văzut și nu m-am îndurat
-l văd luptându-se, din greu, pe prund,
în pânza de păianjen încurcat.

Era de un albastru ivoriu
și strălucea-ntr-un fel de necrezut;
m-am aplecat spre el, și-am vrut să fiu
salvarea pentru îngerul căzut.

Văzându-, s-a liniștit pe loc
și-a așteptat, cuminte, -l salvez:
era întreg, căci a avut noroc
și-am reușit îl eliberez.

Abia atunci, încet, și-a îndreptat
antenele spre mine și-a vorbit,
spunându-mi, pentru că l-am ajutat,
va ține seama, și mi-a mulțumit.

Și-a arătat, apoi, un dar divin
și s-a-nalțat spre ceruri într-un fel
ce m-a uimit, Am zis, într-un suspin:
"Voi fi și eu un înger, ca și el."

poezie de din Zece
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Urme

O broderie albă stă pe-un scaun, ca o spumă
Și-un fin miros de o răcoare caldă se strecoară
Printre mobilierul lăcuit de ochii ce-ai lăsat șteargă orice urmă
De-atingeri... E dormitorul; un iatac de-amor în ramă, dintr-o vară.

Și pieptănele, lângă un ruj, zâmbește cu toți dinții
Sub buzele-nroșite diafan, sculptate-n lemn
De abanosu-ți păr în mlădioase fire, de-un penel din baierăle minții
Ce le adună-n fald de vis... senin se-ngemănând de-o acoladă-n semn.

scutur de crâmpeiele amețitoare, reîntorc la sensuri
Lăsate-n fin contur de aceleași buze, pe-o ceașcă de cafea
Ce-s poartă-ncă surâs... Pe un spătar, de alt scaun, în fine dresuri
Și pe cearceaf, stă perna îndoită-n logo-ul ce-ntind... "Nu uita!".

Și aer ce respir și-a luat subtil un iz d-identitate
Și pe-o hârtie-n scris, e-un început de "Eu..."
Și-o lumânare pâlpâie-n căuș de ceară, pe-un fitil de-o noapte
Din care a rămas doar vis... în palma desfăcută, c-un fileu...

poezie de (27 august 2011)
Adăugat de Daniel Aurelian RădulescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Solare

Oricât de mult s-ar fi epuizat păreri pe temă,
Mi-e gând, la fel de cald, la pielea ce-mi dogoare,
îmbăind pe-un scaun undeva, sclipind de-un soare
Doar cât o bilă de popice... un diamant topit în cremă...

... Ce-mi mângâie dintr-o imensitate corpul, gând,
E mai mult de putere, minții, globu-aprins de lavă;
Îmi luminează vise, câmp, păduri, oceane purtând navă...
Și nu de azi, de ieri... de când știu la coada vieții, rând.

Și pe egipteni îi înțeleg, chiar de-i tardiv, cuprinși în venerație,
E atât prezent în ce-i, că de-l ignor parcă doare.
Deci lor închin la cât din timp și-au dat pentru visări solare
Și încerc să mă răscumpăr, când și când... înspre sursa-mi de inspirație.

poezie de (11 mai 2014)
Adăugat de Daniel Aurelian RădulescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Gabriela Mimi Boroianu

Când noaptea-i nesfârșită și-i avară...

Se năruie o lume de visări
Acolo unde a-nghețat cuvântul,
Pe-ntinderi de pustiu, unde nici vântul
Nu mai aleargă vesel între zări...

Și zâmbetul s-a sfărâmat în valuri
În marea-nfuriată a tăcerii,
De stâncile tăioase-ale durerii,
Când soarta ne-a jucat hain la zaruri...

așteptăm lumina e-n zadar;
Când noaptea-i nesfârșită și-i avară

Și ochilor le-a stins speranța iar
Viața... a rămas o simplă gară

În care timpul trece și-un acar
Semnalizează trecerea-i amară...

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Ioana Gărgălie

Poveste fără final - partea a II-a

Și s-a stins apoi moșneagul... a trecut la cele sfinte
Iar,, mamaie'' și,, tataie''... dorm acuma în morminte
Dar povestea începuse c-o fetiță abandonată
Crescută de-acești bătrâni, fără mamă, fără tată...

Mai târziu și-a găsit mama, devenise adolescentă,
A iertat-o și-a dorit-o pentru viitor prezentă.
Și-a cunoscut tatăl vitreg, fratele, sora mai mică
Dar o frământa-ntrebarea:,, Unde-i tata? Am bunică?''

Trecuse prin școala vieții și acum era studentă.
Întrebarea:,, Unde-i tata?'' devenise mai frecventă
Și-a pornit așa într-o doară într-o bună dimineață
Să-și caute rădăcina într-un sat pierdut în ceață...

Cu emoție și teamă a bătut ușor la ușă
Fata cu ochii albaștri și cu fața de păpușă...
I-a deschis atunci bunica și-a-mbrățișat-o îndată
Apoi i-a întins o poză,.... doar o poză în loc de tată.

Printre lacrimi și suspine a-ntrebat-o:,, Unde-i tata?''
Iar bunica răvășită și-a îmbrățișat nepoata
N-ar fi vrut ca ea știe că s-a spânzurat de tânăr
Pentru că nu l-a lăsat să-și ia grijile pe umăr,

Să se-nsoare cu iubita rămasă însărcinată
Și-o privea cu remușcare și cu drag pe biata față...
Parcă ar fi vrut -ntoarcă înapoi timpul și viața
Să-și aducă-napoi fiul la fetița lui, la,, soața''.

Era însă așa târziu și o năpădeau regrete
Tot privind la ochii albaștri, la figura acestei fete
Care seamănă aidoma cu bătrâna străbunică
,, Doamne, cât e de frumoasă!''... Nu putea mai mult zică....

Și-a plecat tânăra tristă iar la studii, resemnată,
Dar știa acuma unde-i cel care i-ar fi fost tată
În sfârșit știe răspunsul la dramatica-ntrebare
L-a găsit printre morminte.... și-a aprins o lumânare...

Este clar o eroină din romanul vieții sale
C-un parcurs întortocheat și.... puțin noroc în cale....

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Imposibila debarasare

M-am plictisit, profund, de mine
Uitându-mă-n oglindă zilnic
La trup, ce-mi îngrijesc în silnic...
Și-i tot mai rău, nu e mai bine.

Încerc mereu pun, nu iau,
Îi dau șanse de prezentare...
Fatidic, însă, zilnic moare,
Câte puțin și nu mai vreau.

vrea să fiu un nou, un altul,
Cu tot și eu și anturaj...
Nu știu, e-o lipsă de curaj
Sau nu știu, eu, cum fac saltul.

Îmi număr zile petrecute
- Nici nu știu, de sunt câștigate -
Căci nu le am, toate-s uitate
Și le credeam pururi avute.

pierd și nu-i deloc patetic,
Să nu mai am nici căutare...
Credeam că-i doar o întâmplare,
Dar nu-i... se caută estetic.

Atunci, de ce-am acumulat
Atâta carte, simț și suflet
Și cum, nimic, nu mai înduplec?...
Prezentul este expirat?!?

E sigur, schimb, că nu se poate
De-a nu mai fi... și existând!
Rămâne să mă-ntorc în gând
Să mă suport... eternitate!...

poezie de (27 noiembrie 2010)
Adăugat de Daniel Aurelian RădulescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Tudor Arghezi

O zi

Ziua de ieri s-a ținut după mine crezând,
ca un câine flămând,
e legată cu ceva, cu vreo curea,
Cu vreo frânghie, de viața mea -
Și la o răspântie cu statui
S-a întors, văzând că nu-i.

S-a pierdut neputincioasă și pribeagă
După ce vremea întreagă
M-a urmat pas cu pas, până azi
La amiazi.

Cine și-a pierdut o zi cât o viață
S-o caute repede. Se înnoptează. Se lasă
ceață.

poezie celebră de
Adăugat de Simona EnacheSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
cumpărăturiCartea "Pagini Alese - Versuri Proza" de Tudor Arghezi este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar -22.00- 13.99 lei.

Căutare

Căutări recente | Top căutări | Info

Fani pe Facebook