Dor de o efemeră
Când trec pe strada ce mergeai spre casă
Îmi bate inima în pașii-ți ca de lied
Și tâmplele mă dor de liniștea de vid
Și nici văz nu mai am... Ah cum erai, frumoasă!
Privirea-mi șnurui pe asfalt ce-ai stins
Caldă nălucă-n zâmbetul de zână,
Mă adormind pe zebră, în crez că-i doar o strună...
S-aștept întâmplătorul, îmbătrânind de nins.
Am gât uscat de glas - oricum n-aveam nevoie-
Pluteam s-ascult fluid de note adulate
Ce-ncerc să prind din zbor, din clipe neaflate
Ce-ți sorbi pe undeva, o luni, o marți, o joie...
Tot un suspin alerg, pe unde mai treceai,
Crezând c-apari așa în mintea-mi schizofrenic.
M-ating de vânzătoare ce te serveau cucernic...
Sleit de dor adorm 'n depoul de tramvai.
Tresar buimac când mintea îmi joacă crude farse
Și-mi pare te zăresc ca oaza în deșert
Și mâna-ntind cu gândul, aievea mă deștept...
Nici nu mai am respir, îmi simt sufletu-n tarse.
Zâmbesc năuc, pierdut, la toți ce-aveai prieteni...
Aș da din viața-mi parte, doar un alint să am,
Să-mi spună un cuvânt, să-mi dea din tine un dram
De simț, d-ecou de gând... S-adorm senin pe ceteni.
Sunt singur, cavaler ce plâng în dos de-armură,
Schimonosit de-un zâmbet străin pe fața hâdă,
Crispată... doar parând prezența-n mintea-mi nudă,
Cu lacrimi pe sub pleoape și inima-n arsură.
Mă rog la tot ce-i sfânt să revii, voiajeră,
Chiar de-i periplul lung, am și apoi s-aștept
Și inima de-mi pierd, am sufletul în piept
Și el mi-e eternelul... În dor de-o efemeră...
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (14 iunie 2011)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre zâmbet
- poezii despre zbor
- poezii despre gânduri
- poezii despre tramvaie
- poezii despre timp
- poezii despre suflet
- poezii despre somn
- poezii despre sfinți
- poezii despre sfințenie
Citate similare
Dor de tine
Mă duc la gară în orice zi
Să te aștept, pân-ai să vii,
Dar trece tren, coboară lume,
Își strigă toți amor pe nume
Și pleacă, tandru se lipind,
Din ochii lucii se sorbind,
Doar eu rămân, înec suspine...
Ce dor, ce dor îmi e de tine.
Trec de cu zori unde-ai lucrat,
M-ascund de toți, îngrijorat
Să nu fiu luat în râs că-s trist,
Neștiind să joc, nu-s vreun artist.
Am pleoapele și gât uscate,
Nici inima nu simt de bate
Și tremur, cât serviciul ține...
Te aștept, mă prăpădesc de tine.
Privesc din colț de ochi, la bloc,
Când trec, sperând să am noroc
Să te văd dacă ieși pe scară,
Să-mi mai zâmbești o dată, iară,
Ori poate în geamul de balcon
Să te văd umbră, în pas molcom,
Dar mă feresc de ai tăi, de oricine...
Somn tu mi-ești vis, mi-e dor de tine.
Alerg pe aleile pășite
Ce tot treceai și-s părăsite,
Nu-ți mai aud pasul știut,
Asud uscat, sunt orb, sunt mut,
Doar minte am frazele șoptite
De buze în roșu împletite
Și m-anin tot cu ce sunt mine...
Mi-e un dor nebun, mi-e dor de tine!
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (22 martie 2013)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre visare, poezii despre tristețe, poezii despre trenuri, poezii despre serviciu, poezii despre râs, poezii despre roșu sau poezii despre noroc
Colaje
E trist când spațiul te desparte,
Dar și mai trist când timp separă
Și nu se întoarce, cum o vară
Și nici cum pagina de-o carte...
Și aproape-i, doar puțin... departe!
De unde ai cuvânt să pui
Suav, de dragoste să spui,
Așa cum nu-i al nimănui
Și s-atârni inima de-un cui...
În fuga de-un vagon sunt gând,
Ce-ncerc să-l prind ca pe-o nălucă;
O fată blondă fremătând
Și nu pot tren s-opresc... S-o ducă.
Te strig, o, îmi urlu nerăbdarea
Să te-am pe brațe, ca o floare,
Să-mi tatuezi, cu tu, culoarea
Să-ți simt miresme amețitoare...
Când simt citat din mine, parcă nu-s eu, îs mai mulți...
Devin și eu cuvânt, din ce ești tu... pronunți,
Mă relevând sfios, cu ce-am din suflet, tot
Legându-mi gând alături, cu inima-n complot!
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (25 martie 2014)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și poezii despre spațiu și timp, poezii despre păr blond, poezii despre iubire, poezii despre inimă sau Ne poți propune o poezie de dragoste?
Singur
Mi- e dor nespus de mine... fizic!
Călătorind pe alei de parc...
Cât de ușor eram... un arc,
Cu trup de pană, suflet liric.
Nici inima n-aveam cu mine...
Era în zbor, în ascunsă stea...
Ce-a de pe cer, o peruzea,
Ce-o rezervasem pentru tine!
Și-un colibri îmi eram, în minte...
Eram în zbor, din floare în flori.
Nectar să-ți dau... că poți să mori;
Așa mi-ai spus, o rugăminte!
Nici nu vedeam pe unde merg,
Pluteam pe aripi de zăgan.
Eram un fulg și doar plonjam;
Doar vis... vroiam real, să șterg!
Ades, din pas, îmi luam elan
În triplu salt, fugeam ferice.
N-aveam rival... Cine să strice
Extazul; ce mi-a fost alean?
Un râs nebun stătea să iasă
Din piept, din brațe, din obraji.
Zburam... Te văd cu buze fragi
Cum râzi; când vin la tine acasă...
Când chipul încă îți visam,
Zăresc printre arbuști, un cuplu...
Nu mă mai simt, nu mai am suflu!!!
Erai, iubit-o... Te pierdeam!
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (30 mai 2010)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre flori, poezii despre vulturi, poezii despre trup și suflet, poezii despre parcuri sau poezii despre nebunie
Am avut doar câte un părinte
Am trecut astăzi iar pe-unde m-am născut;
Fugar, pe lângă casă și am un nod în gât...
S-au prăvălit pe sufletul ce-l am, ce-i numai unul,
Talazuri de-amintiri torente, cu duiumul.
Că am așa cum toți, din lumea-ntreagă, o mamă
Și doar un singur tată; le-am făcut ieri pomană
Și-i plâng de unul singur, că n-are cine altul
Și mi-e un dor nebun... Și doar privesc înaltul!
Ah, Doamne, înțelegi că ești la fel, tot unul,
Că sunt pierdut și mintea mi-e goală cum nebunul
Ce tot crede-n reluare; multiple reîncarnări,
Strigând în van visând, răspuns în alinări...
M-arunc din azi pe-ecranul ce-l port pe emisferă
Și-ntorc rola de film uzat, o efemeră
De calde chipuri scrise codificat în sânge
Și mintea-mi s-a oprit... Un cerc pe tâmple strânge!
Sunt un șuvoi de dor și nespusă durere
Ascunsă, că nu-i nimeni să-ntrebe și mi-ar cere
Să-mi descarc timp -ce l-am- implementat în cărnuri
Cum tatuaje adânci... Nici oasele n-am țărmuri!...
Mă mângâie cuvinte recunoscute, line
Și simt atingeri molcome, înecuri în suspine
De despărțiri, ce-acum regret că-s adunate,
Le calculând pierdute, din mine... Eternitate!
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (2 august 2011)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre trecut, poezii despre prezent, poezii despre tată, poezii despre sânge, poezii despre reluare sau poezii despre plâns
Mă am
Oh, Doamne, cât mă mai iubesc,
Nu mă mai satur să mă încânt de mine;
Mă simt, m-ating, din suflet îmi zâmbesc,
Mă încred nespus, că îmi doresc doar bine.
Alerg de când mă știu alte dorințe
Ce chiar de ajung mă plictisesc cu ele;
Că-mi schimb ateic fostele credințe
Trădat naiv, sau dezgustat de rele.
Mă citesc zilnic alt insesizabil
Ridându-mi gând că s-a strâmbat oglindă
Și-o șterg cu dosul palmei; lamentabil,
Că-i și mai rău urât să mă surprindă...
Mă culc ca timpul să se treacă doar în file
Crezând că vis de noapte-i semn de mâine,
Tot jinduind că nesfârșite vor fi zile
Și nu mă cruț să-mi vând din ele pentr-o pâine.
Iubesc că sunt așa cum sunt, oh Doamne,
Făcut din lacrimi mări și oceane de planetă;
Un pic de ou în pui de om, trăindu-și toamne
Neputincios hazard... Sunt zarul de-o ruletă!
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (16 martie 2012)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre dorințe, poezii despre încredere, poezii despre zile, poezii despre zaruri, poezii despre viitor sau poezii despre trădare
Înălțare
Așa aș vrea, să mori de dor
și-n zbor să-mi vii de după nor,
unde am cuib mereu senin
și stau îngenunchiat... Mă-nchin.
Doar să plutești la braț cu mine
aș vrea... Să știi că sunt suspine
când plouă ultima speranță
și cad tot destrămat... O zdreanță.
Te vreau în brațe vaporoasă
din lacrimi, ce mi-am făcut casă;
să te pătrunzi din mine iară,
să pot să mușc... Să-ți fiu iar fiară...
... Sânge s-amesteci printre buze
în șoapte îngânat confuze.
Să tremuri iar în cald fior,
să-mi zgudui piept... Să simt că mor!...
... Și când adormi c-un fir de zâmbet,
prins în suviță-n colț de-un zumzet
respirat printre dulci parfumuri...
Să mă-nalț ars, sleit în fumuri.
De nu veni-vei, să mă plâng
în picuri mari să cad, să strâng
în juru-ți dragoste-n maree...
Să te port val de-o epopee.
De dor să mori, așa aș vrea,
înger să-mi fii, numai a mea
din toată lumea trecătoare...
Să-mi fii sublima înălțare!
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (13 mai 2011)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre moarte, poezii despre îngeri, poezii despre ploaie sau poezii despre dor
Dăruirea supremă sau... dragoste
Te pierd în dragoste-n fațete,
Nu mai am glas de epitete,
Te redescopăr dor mereu,
Cum nuanțele de-un curcubeu.
Te știu din gust, de prima oară
Când am crezut că-i într-o doară...
Mă regăsesc înlănțuit
De-un zâmbet fin, dintr-un clipit.
Mă prăbușesc în trup de fald
Cu izul răcoros de cald,
Mă-nlănțui printre glezne dulci...
Răstălmăcesc dorinți, porunci.
Mă caut; nu mă vreau pe mine,
Alerg cu ochi, gând, după tine.
Sunt TU, căci singur nu exist...
Ești rațiunea-mi de persist.
Dar nu mai am nici rațiune,
Mă las turbat de goliciune,
Îmi mușc din suflet, să-ți ofer...
Îs lipsit de tot, de caracter.
Sunt haina-ți, să mă porți cu tine,
Să-ți simt odoarea, vânt ce vine.
Sunt și inel, pe-un fir de deget
Topit, să-ți dau ce vrei... Nu preget!
Nu știu din ce minuni combini
Să fii... de mintea-mi întrețini
Ca pe-un colant, pe pași de ciută;
Ce-o alerg mereu, o nevăzută.
Ești umbra-mi, ce și-a pierdut sursa,
Îmi ești misterul, nepătrunsa;
Mereu o taină, o surpiză...
Ești veșnica mea criză.
Privirea de-o arunci fugar
Devine oceanelor un far.
Ești călăuza mea, o stea...
De nume-mi dai... Îți sunt dragostea!
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (28 mai 2011)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre vânt, poezii despre ocean, poezii despre glezne sau poezii despre existență
Mi-e dor de tine
Mi-e dor de tine
Mi e dor de tine
S-aprinde in mine
Când nu m-aștept
E delicios
Si dureros
Si arde in piept.
Nu mai gândesc
Doar te doresc
E tot ce vreau.
......
Cu pasiune
Îmi prinzi privirea
Cu mângâieri
Mi-aprinzi simțirea
Când ne vedem
Ma mistui toata
Când mă săruți
Mă pierd pe data.
.......
Apoi mă uiți
Când nu mai sunt
Nu suni nu spui
Nici un cuvânt
Nu sun nici eu
De ce as suna?
Sa ti spun de pasiunea mea?
Ce faci in timpul asta oare?
Retoric spun si eu amar
Dar știu ca n-ai simțit nimic
Din focul ce in suflet-l car
E un foc greu apăsător
E sufocant, mistuitor
Dar e si inuman de bine
Când ma topesc în gând cu tine.
Așa ca nu știu cine pierde
Eu care zbor de fericire
Când te zăresc venind spre mine
Chiar daca este amăgire
Sau tu c- ai cucerit reduta
Când mi ai zâmbit cu ochii sclipind
Dar n-ai simțit ce-i paradisul
Îmbrățișării tremurând.
Nu te desprinzi, nu mă desprind
Si mor de dor... nu ti este dor
Te amăgești, trăiești mințind
Mă mint si eu... tu suflet gol.
poezie de Evelina Dobre
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre foc, poezii despre viață, poezii despre sărut, poezii despre rai sau poezii despre ochi
Dor de mamă
Trec anii-n zbor
Și timpul în neștire trece
Însă numai un singur dor
Cu viața timpul și-l petrece.
Mi-e dor de tine, mamă dragă,
Mi-e tare dor; Ce mult mi-e dor!
Aș vrea să știe o lume-ntreagă,
Că fără tine pot să mor!
Dar viața merge înainte,
Iar timpul zboară fără habar
Și de ți-ai pierdut dragul părinte
Inima-ți plânge în zadar.
Căci nimeni înapoi n-aduce
O ființă a cărei vieți s-a stins;
Degeaba sufletul îmi plânge,
Pierdută ai fost, oricât am plâns.
De atunci mult timp a mai trecut
Și a fost mai mult un timp pierdut.
De atunci lacrimile s-au uscat,
Dar dorul tot n-a încetat.
Căci toată viața dor îmi va fi,
Cât pe Pământ eu voi trăi.
Mereu eu numai tristă sunt,
Dar oamenii-s nepăsători;
De toți ar fi nemuritori,
Ce-ar mai fi viața pe Pământ?!
Dar tu te-ai dus înaintea lor
Și m-ai lăsat c-un singur dor.
Și acuma orice veselie
E ca și cum n-ar exista;
Nimic nu-mi mai place mie,
Decât doar amintirea ta...
În mintea mea tu ești tot vie
Și vei trăi o veșnicie!
Aceasta-i unica bucurie
Ce poate să-mi mai placă mie.
Mi se întâmplă foarte rar
Un zâmbet șters să mai schițez,
Mi se întâmplă mie, dar,
Mai mult nu pot să-mi imaginez.
Nici nu pot să râd voios,
Nu am puterea să o fac,
Din când în când zâmbesc frumos,
Însă numai când mă prefac.
De nimeni nu sunt înțeleasă,
Poate că le par prea voioasă;
Ei nu știu ce-n suflet se ascunde,
Căci nimeni în suflet nu pătrunde...
Doar tu adânc mi l-ai străpuns
Și-n inima mea ai pătruns.
Eu nu sunt singura din lume
Ce a pierdut pe cineva
Și nu-i de ajuns un singur nume
Izvorul vieții a-l seca.
Mai sunt mulți care-mi sunt aproape
Și unii chiar mă înțeleg,
Dar numai tu ai fost tot ce se poate
Chema mai bun, mai înțelept.
De lângă mine ai plecat
Dar, mamă, eu nu te-am uitat!
Eu mă gândesc mereu la tine,
Tu ești mereu doar lângă mine...
poezie de Cornelia Georgescu din Tăcere... (2006)
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Vezi mai multe poezii despre înțelepciune
Mi-e dor de tine
Mi-e dor de tine cum de-un strop de apă
Îi este dor celui ce-n van se-adapă,
Din oaza ce aproape că-i secată,
Din care-ar bea cu-o poftă ne-nfrânată.
Mi-e dor de tine cum mi-e dor de vântul,
Ce mi-a purtat spre tine-n taină cântul
Și care-n carnea ta simț chemarea,
Ce-o simte cerul când atinge zarea.
Mie dor de tine cum mi-e dor de focul
Ce-a ars toți spinii, ocrotind norocul,
O floare rară, ce le-a fost sortită,
Doar celor ce n-au inima-mpietrită.
poezie de Mihaela Banu (14 iunie 2021)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre poftă, poezii despre oaze sau poezii despre apă
Plângând
Mi-am pus în gând de astăzi singur să mă plâng
Și să-l adun de azi picuri de-o mare în amintiri,
Că nimeni n-o va face apoi când trup mă frâng
Și un alt recensământ n-oi fi între omeniri.
Și am plânset așa mult, ce-am adunat să-l vărs
Că l-am acumulat din părinți moșteniri
Ce nimeni nu mai plânge, îs doar putregaiul stors...
Și atât de mult au dus cu ei, dor și iubiri.
Să mă spăl singur eu păcate în lacrimi, milă
Să mi-o port eu povara, că pe alții n-o să-i am
Prinși doar de treaba lor, ce lasă în urmă în silă
Ce-o am; o știu e-un pic, mi-e scrisă în os din neam.
Se stoarce suflet apă, de-un dor de ce nu știu
De ce-am uitat; prieteni, dascăli, iubiri, neștiuți
Ce i-am avut, atins, văd chipuri 'ntr-un târziu;
Încețoșat se uită de-s încă, ori sunt pierduți.
E mult mai bine așa, timp nu-mi las datorie
Și-mi liniștesc și suflet, parcă-s mai pur, curat
Și obrajii, ochii-mi șterg, ce-s becul de-o făclie
Cu multe raze, stele-n lacrimi cu gust sărat!
Mă prăbușesc mă înlăcrăm pe foaia de hârtie
Că nu mai pot de răul ce-mi pare că mă trec
Pe nesimțite, sperând că mie n-o să-mi vie
O zi când nodul, ce-am în gât, îmi va fi de înec...
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (30 ianuarie 2012)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre prietenie, poezii despre moștenire sau poezii despre hârtie
Ție nu îți e dor?
Îmi e dor de o ploaie curată,
De-o ninsoare cum era odată...
De lumea pe care-o știam,
Îmi e dor să fim iarăși un neam.
Îmi e dor de acel curcubeu
Ce-l priveam împreună, mereu
Așteptând printre picurii ploii...
Îmi e dor de trăirea din noi.
Îmi e dor de săgeți din priviri,
Ce aveau ca țintă simțiri,
Concepute să dăinuie veșnic.
Îmi e dor să nu fiu un nemernic.
Îmi e dor de bătrâni și copii,
Eram mulți pe atunci, eram vii...
Nu ca azi, doar străduțe pustii.
Îmi e dor să mă pot regăsi...
Îmi e dor de voi toți. Mă simțiți?
Sau vă faceți că nu auziți
Tot ce sufletul ar vrea să știți?!
Îmi e dor să fim iar întregiți...
Îmi e dor ca să nu-mi fie dor,
Să mai pot înc-o dată să zbor
Doar o clipă, pe urmă să mor...
Îmi e dor. Ție, nu îți e dor?
poezie de Andrei Ș.L. Evelin din Începuturi (15 ianuarie 2020)
Adăugat de Andrei Ș.L. Evelin
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre ninsoare, poezii despre curățenie sau poezii despre curcubeu
Ma...
Mi-e dor de degete-ți prin păr
Tentaculându-mi amintiri...
Revăd căldura-ți din priviri
Resimt sărut pe-obraz... Mă dor.
Nu mai am aura de pui
Și nici nu mai am cui mă plânge
Micime, răutăți, nu-mi frânge;
Stau aninat, uitat, de-un cui.
N-aud iubirea-ți în cuvinte,
N-am sfat de suflet, sunt pierdut...
Mi-e rău să spun că te-am avut,
Urăsc doar să-mi aduc aminte...
Sunt jumătate tu, îs "ea"
Noroc că te-aparțin, ești parte
Ce nici vecia nu desparte
Ce sunt, ești eu, a mea ma... ma
Visez cu ochi deschiși și plâng
C-am rămas singur, n-am cui spune
De-al meu necaz, n-ascultă lume
Că n-am nici bucurii să strâng!
Dar să n-ai frică, n-ai pierit,
Căci timpul vrea să mai exiști
Ești încă trupu-mi, mai persiști
În sânge-n gând, cât n-am murit...
Că n-am știut să te păstrez
Adorm sleit de remușcare...
Uitasem: nașterea se moare!
Mă ierți ma... ma, eternul crez...
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu
Adăugat de Iulia Mirancea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Vezi mai multe poezii despre uitare, poezii despre sfaturi sau poezii despre răutate
Căutare
Sunt iar un gând, pe strada
Dintr-un oraș himeric,
Acum, visând balada
De amor, trăit feeric.
Mi se topește piept
La glas de sub timpane.
În vele-n vânt... mă-ndrept
Spre forme diafane.
Cu sufletul la gură
Aștept din nou apel,
Să pier în aventură...
Fără, în minte, țel.
Doar să-ți simt iar parfum,
Amestecat cu tine
Și să te-ajung din drum,
Pe unde-oi fi, cu cine...
Și nu mai dorm, sleit,
De-atât extaz să-nviu
Suflet, de atunci murit
Și trup, în trup să-ți fiu.
Dar gândul nu-i îndeajuns
Că-i doar un vis, neființă
Și-aștept să-mi iau răspuns,
Să-mi caut suferință...
... Și pășesc tremurând
Pe strada de-un oraș,
Cu drog de tine-n gând...
Un sniff de pătimaș...
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (9 iunie 2012)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre suferință sau poezii despre oraș
Aș vrea s-adorm de-a pururi, cu visul împăcat
Mi-e dor să zbor cu tine chiar și cu o aripă,
Mi-e dor s-ascult ce-mi spui, fie și doar o clipă.
Când îmi șoptești cuvinte, mai dulci și de iubire,
Fie și-n vis iubito, rămân o amintire.
Sunt prizonierul sorții și astfel o să mor,
Orice ar spune Franklin, cuvintele mă dor.
Am fost și voi rămâne un muritor de rând,
Poate peste decenii sau poate... mai curând.
Rămână-ți amintirea și gândul meu răzleț.
Cu mersul mai alene, dar mult prea îndrăzneț,
Cât pașii mă vor duce și mintea-mi va fi trează,
N-am să renunț la versuri, ele mă onorează.
Cu ele-mi zboară gândul, pe-ale valurilor unde,
Doar ele mă ajută când dorul nu-mi răspunde
Să uit de-atâtea rele ce-n jur s-au adunat,
Apoi... s-adorm de-a pururi, cu visul împăcat.
poezie de Corneliu Zegrean-Nireșeanu din Freamăt de dor - antologie (2008)
Adăugat de Corneliu Zegrean-Nireșeanu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre cuvinte, poezii despre amintiri, poezii despre versuri, poezii despre promisiuni sau poezii despre poezie
Când
Când mi se face-n suflet dor
De cum erai și nu mi-e bine,
Să știi că-s vânt ce-ți suflă nor
Să nu te picuri în suspine.
Când voi simți singurătate,
Așa cum mi-e de zi cu zi,
Să știi că-s marea-n val de ape
Să-ți scalde chip, să știi, să știi.
Când nu voi mai avea nici noapte,
Nici somn, că numai tu mi-ești vis,
Să știi susur îți voi fi, șoapte
De-un înger, păzitor trimis.
Când n-or mai vrea să mă cunoască
Nici ultimii amici ce-aveam,
O lume-s eu; floarea din glastră
Din nou, parfum ce te-ndulceam.
Când mi-o fi rece-n plină vară
De atât pustiu, tropic nocturn,
Îți voi sclipi-n inel, brățară,
Diamant pur, din taciturn.
Când nu voi mai simți văpaie,
Că-n minte nu-ți voi fi făclie,
Să știi că mă-mpletesc din paie
Să mă porți bor de pălărie.
Când tot ce am îmi va fi lipsă,
C-oricum doar tu îmi ești tot ce-aveam,
Voi fi iar soarele-n eclipsă
Ce ascuns te vream, te dogoream.
Când mă voi pierde-nspre azur
Sleit de dragul tău, când nu-i,
Să știi că-s tot ce-i împrejur
Să poți să calci, capul să-ți pui.
Când va pica o stea pe cer,
Ușoară, doar cât să te-atingă,
Să știi că-s eu, doar mesager
Ce-ar vrea... iubirea să nu-ți stingă...
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (4 mai 2012)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre noapte sau poezii despre singurătate
Când mi-e dor...
Când mi-e dor te scriu în versuri, le găsesc în jurul meu, coborând din universuri, unde am acces doar eu...
Când mi-e dor, privesc departe într-un cer pe care calc, chiar dacă din legi nescrise, legea zero o încalc...
Când mi-e dor adulmec marea, ce adună-un gând pribeag, dintr-o altă depărtare de pe cel mai drag meleag,
Unde rătăcești prin ceață, în decorul unei ierni, unde dorul ne îngheață, când ninsoare îmi așterni...
Când mi-e dor, ascult nocturna, pe Chopin îl chem din neant, să ne fie, doar o clipă, depărtărilor liant...
Când mi-e dor, mai ies din mine și-n fantoma unui tren, ne-ntâlnim morgane-n gara unde-ți cânt doar un refren
Dintr-o simfonie-albastră ce-au compus-o ochii mei, pentru ne-ntâlnirea noastră pe nostalgice alei...
Când mi-e dor, mai mor o dată-n partitura unui lied, ca o notă-abandonată-n care dorul îmi închid...
poezie de Violetta Petre
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre legi sau poezii despre superlative
Cuvinte nespuse
Nu mai vreau să mă pierd în umbra Ta,
Nici în urma, nici în fața Ta.
Aș vrea să mă regăsesc de partea Ta,
Să fi parte din ființa mea.
Nu mai vreau să mă tot pierd în privirea Ta,
Să mă tot pătrunzi doar cu ochii tăi.
Doar scântei, foc și văpăi
Întâlniri nevinovate în treacăt fără de noi.
Nu mai vreau doar tăceri si fiori,
Priviri răzlețe și neînțelese.
Nici în mine să sădești un dor, să mă dori
În freamăt și-n cuvinte nespuse.
Nu mai vreau doar sa te vreau
Și-n gând să mă întreb cum să te am.
Cum să-ți fiu trunchi și tu parte din mine,
Cum să-mi fi ramura ce înflorește din mine.
Nu mai vreau să-mi pari doar minune,
Să mă însoțești doar prin vise.
Prin nopți și prin clipe fără de tine,
Nici ruptă de mine, ruptă de lume.
poezie de Mihai Marica
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre tăcere sau poezii despre nevinovăție
Așteptare
Aștept să-mi spui, ca-n ultima instanță,
Ce-mi ceri ca să mai stai cu mine,
C-am martori mulți să îți câștig creanță
Să crezi ce-ți zic; ce mult țin eu la tine.
M-am dus să mângâi chipuri pe altare
Și m-am pierdut cu mintea sărutându-i,
Visând mistificat pe tine, arătare
Ca o fecioară, suflet implorându-i.
Stau prosternat în lenea inerției,
Privind alei, neștiuți trecători,
Să nu te pierd de apari, cum pierderea avuției
Când crezi c-o ai, la fel, de atâtea ori.
Opresc femei ce-ți seamănă pe stradă
Și explodez la zgomotul de pași,
Când step pe lespezi sună-n serenade...
Cum mersul ce-ai când vii, sau când mă lași.
Îmi pun în tâmple glasul cu al tău ton
Și mi-l mixez în șoapte auzite,
Ce întorc mereu cum disc de-un gramofon...
Sunt pâlnie, mă umplu, îs "tu" ispite.
Îmi curg vederi, pe închis, deschise pleoape...
Stau răsturnat pe ovalul din retină
Crucificat, până ce lacrimi, ape
M-arunci, să pic și nu am nicio vină.
Te strâng în așternut, miros de pernă
Și adorm drogat de-un iz împarfumat,
Pierdut subit... și-am corpul o cavernă,
S-aștept să-mi umpli timp, însingurat.
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (10 mai 2013)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre virginitate, poezii despre vinovăție, poezii despre lene, poezii despre gramofon, poezii despre femei sau poezii despre droguri
Un înger o să-mi coase rana
Îmi plâng zăpezile sub tălpi
și inima mi-e ca un miel
în calea lupilor
ce urlă a pustiu și frig...
Unde îmi e cărarea
cu iarba care mă-ndemna
să scriu poeme?
Zadarnic rup cu mâna
țurțurii din noapte,
mi-e tot mai greu să te zăresc
și-mi pare că lumina
nu ajunge până la mine.
Chiar dacă carnea
îmi va fi brăzdată,
un înger o să-mi coase rana
si zâmbetul pe buze
îmi va încolți din nou
la prima liturghie a dimineții.
poezie de Magdalena Dorina Suciu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre lumină, poezii despre țurțuri, poezii despre zăpadă sau poezii despre oi