O lume de călăi

Straniu patern interactiv avem tipar
Creat; ca dominoul de alipiri egale,
Un ac la victima în planşa d-insectar
Şi pânda stând şi aşteptând la dese intervale.

Defect major de lume-n întocmire
Răstălmăcită poate de la puritate
Într-un afund cleios, putrid de pedepsire;
În care victime-călăii sunt o paritate.

E libertatea, acum, model de restrictiv,
Îmbietor îndemn la gust de-a face,
Punând pe urme-ţi stigme, rău, fără motiv...
E culpa scop suprem... pedepselor rapace.

Ai zice c-adulăm doar masochism;
La gustul pradei ne-mbătăm cu sânge
În pavoazări dogmatice-n rasism
Sau în război civil... Ne place de-a ne plânge!

Mai mulţi suntem şacali de stârv
Şi mai puţini, tot mai puţină-i prada.
La orice pas e "NU" la castul sârg...
Se-aşteptă pe la colţuri gafa, pedepsind pleiada.

În extincţie suntem, fără de-ntors, ca specie,
De prea mulţi vânători ce trag rafale;
N-avem scăpare din tentacule-colos de sepie...
Aşa se stabilesc surghiunuri de morale.

Toţi suntem poliţişti, judecători, critici,
Fixişti fiscali, gărzi... printre parlamente,
Avizionari, autoritarişti, executori, politici;
Control d-intrări-ieşiri... mii d-excremente!!!

Suntem veşnic obiectiv de sateliţi
Umani; o farsă creatură, tizii tăi,
Făr-a produce nou, progres, doar investiţi
Unu la unu în permanent de preamărit... călăi, călăi, călăi!

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (14 iunie 2011)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Suntem mai mulţi...

suntem atât de diferiţi, tu eşti ca ziua, eu sunt noapte,
tu eşti ca roua peste câmp, eu sunt ca luna într-o parte,
tu eşti ca apa de izvor, eu sunt ca setea nesătulă,
tu eşti un cer, eu sunt un nor, tu eşti o floare, eu tulpină

suntem atât de-asemuiţi, ca doi copaci cu frunze dese,
suntem lumini din cerul sfânt, suntem ca stelele răzleţe,
suntem petalele la flori, perechi, perechi, de câte două,
de cade una suntem goi, suntem ca lacrimi când nu plouă

suntem atât de coloraţi, tu o culoare, eu culoare,
una aprinsă, una azi, una uscată, una moare,
una în dungi trasate des, una cu cercuri desenată,
una cântată de poeţi, una dorită, una ştearsă

suntem cu toţi un furnicar, un grup compact, un stol de noapte,
suntem de mână sau hoinari, dar toţi legaţi cu ce se poate,
suntem aici sau nicăieri, suntem tăcere, gălăgie,
suntem din cer un univers, suntem mai mulţi, mai mulţi de-o mie

poezie de Radu Mihăilescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Box

Ne preamărim în violenţă
De antici ce-am rămas, helas,
Nişte-anacronici de pripas...
Regn-top etern de decadenţă.

Suntem rămaşi gladiatori
'n ascuns de suflet mii de ani,
Vânzânu-ne "exist" pe bani...
Umplând arene cu sudori.

La gust de sânge midriatici
Ne aţâţăm propriu-eroism;
Suntem carnali în egoism
Şi facem din călăi... simpatici.

Bătaia-n fals o promovăm
Jucând instinctul animalic...
Ne bălăcind în haimanalic
Scrâşnind din dinţi ne elevăm.

Suntem pe veci răi, carnivori,
Ne devorăm tot ce-i aproape;
Din upercut facem o carte...
Plăceri ne facem din orori.

Şi nu sportivul poartă vină,
Aşa cum sclavul n-avea şansă
De-ales; libertate sau hansă,
Făcând din trup scop pentru crimă...

Cu greu îmi caut prin elogii
S-aduc ofrande de eroic
La-nvingător sau învins stoic;
Torturii de vâslaşi pirogii.

Ne încântăm de-un rund de box
Ţipând deslănţuit durerii
Ce-o facem piedestal plăcerii;
Ne păcălim c-un vechi Junk box!

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (20 martie 2011)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tu ai putea de asemenea să întrebi cine conduce. Mulţi oameni cred că "Păi noi suntem oameni; noi suntem cea mai inteligentă şi realizată specie; noi suntem la conducere." Bacteriile s-ar putea să privească altfel lucrurile: mai multe bacterii trăiesc într-un centimetru liniar din colonul tău inferior decât toţi oamenii care au trăit vreodată. Asta se întâmplă în tractul tău digestiv chiar acum. Noi suntem la conducere, sau suntem doar gazde pentru bacterii? Totul depinde de perspectiva ta...

citat din Neil deGrasse Tyson
Adăugat de Catalin Popescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eu am încredere în umanitate. Suntem o specie incredibilă. Încă suntem doar o creatură copil, încă suntem răutăcioşi unul cu celălalt. Şi toţi copiii trec prin aceste faze. Suntem în creştere, ne îndreptăm spre adolescenţă acum. Când ne vom maturiza - Vom fi într-adevăr ceva!

citat celebru din Gene Roddenberry
Adăugat de Catalin Popescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Călăii...

Prim-ministru RM: "Vreau să reiterez acest mesaj către
judecători şi către procurori – cei care au slujit un regim
corupt şi au admis decizii ilegale, abuzive, imorale trebuie să plece."

să plece mercenarii "lui"
să vină îngeraşii tăi
şi iar nu-i vina nimănui,
şi iar în jur numai călăi

şi nici un fel de strategii
nici semne, nu mai zic de căi
şi pleacă iar un val de vii
rămân doar morţii. Şi călăi

cu mâna-ntinsă prin străini
şi-n zornăit de zurgălăi
mereu ei bani. Pentru venin
să-i saturi şi pe-ai tăi.
Călăi...

poezie de Iurie Osoianu (23 iulie 2019)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Politica

O pretenţie!... Că altfel lumea n-ar mai exista, de nu s-ar spune cum să fie,
ca şi cum Creatorul sau Geneza însăşi, totul, s-ar organiza dup-un patern;
un alter Dio, auto-atotpretins singular pol, spre-un unic mers?!? O profeţie,
de care nu dispune-n fond, nu face parte din natură!... Impostoare, o blasfemie!

Un Univers întreg, cu tot, Pământul de la zero, e într-o trudă-nspre suprem, selecţie
din care numai "Ei" sunt vârful, plus-valoare, gena dominantă punct cu punct?!? Sunt
lecţie
de purul adevăr ce nu-l cunoaştem, doar îl declinăm controversaţi de neştiinţă
căcii ne-am născut noi proprii demoni, iute oportuni în vorbe de progres, fără
conştiinţă!

E Anticristul ce mereu îl căutăm, nebănuindu-ne confraţi ce ni-i alegem în minciuna
ce-adulăm,
căci - incapabili fiind măcar să copiem "existul", să lăsăm simţuri, din văzut să
învăţăm, să ştim să ascultăm-
ne aruncăm printre urale de-adulaci goliţi de minţi!... Vrem numai interese
în termenul, ce-i cel mai scurt -pân' la sfârşitul nostru, nu al lor- purtaci de fesuri, fese!

Şi-avem câteva mii de ani de dincolo de Christ de când tot bâjbâim
în negura unei credinţe false -luată de asemenea din haite- pentru a "şti" cum să
trăim,
dar n-avem nici serenitatea simpl-a coloniei de furnici sau de termite
ca să-mpărţim lume pe muncă şi pricepere, pe minţi şi braţe egale şi neistovite.

Ne ducem blestem, singurii orbiţi în vorbe ticluite, căci avem cuvânt
-imens păcat ce ni s-a dat pedeapsă, să ne-o facem singuri, merităm mormânt-
în loc, ca Uriaşul -ce-i mulţimea- să se scuture, cât de inept ar fi, de paraziţii
ce nu-s numai în van; îs pentru ei perverşii... îşi spunând "Iramplasabili! Sunt
meniţii"!?!

Se năruie Planeta sub obolul scump plătit de-o seminţie-n masochism
-dorindu-şi cu ardoare răul confortabil decât noul-vechiul realism-
de-n şcoli producem proşti; nu că ar fi! Că se vreau hoţi... de lene,
cu gândul arivist.! Se prosternând gunoaielor politice din recesive gene!!!

Ce simplu-i doar să naştem totul nou, fără taboo-uri, geniali
cum suntem hărăziţi de castul ADN; înlănţuiţi tipar, universali,
făr-a fi sclavi la demoni, hoarde care-n crizele prostiei lor se tot repetă!
Să fim toţii buni judecători, să recroim, să tundem, să clădim fără vorbaci... planetă!

... Să fie doar speţă, o parodie, pasionată ca de-un Monopoly pentru "afaceri",
sau doar informator, spionul ros de intrigi, mefistofilul între "faceri";
un simplu angajat, nebunul de la Curte, de păcate cocârjat, artritic,
plecat să-i mângâiem cocoaşa, aşa pentru noroc, de-a nu-l avea... politic!?!

... Război să fie simbol; ca ce-i mai bun să poată triumfa şi-n pace,
cu instrumente câştigate-n timp de creaturi supreme, nu rapace,
rămânând ştiinţa câştigată-n şcoli, de la părinţi, inteligenţa, munca... să le-avem
nevoi!
Să rupem para-ştiinţa, alchimia, empirismul, fala oarbă şi prostia... până-n viaţa de
apoi!!!

Scârnava ordură milenară, ce se crede eternă, s-o-nfundăm în groapa de gunoi,
fără regret! Doar măşti sunt cei ce ni se par confraţi! Ne sunt pieirea!... Doar par... noi!

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (12 iulie 2011)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

"Lose control"

Mă unelteşte subconştiinţa
Ce-o am mereu alternativă
În timp real; îmi ia putinţa...
Nu pot fi doi deopotrivă!

Sunt veşnic chinuit de dublu
-Nu alter ego de nebun
Rătăcitor, mereu în sumbru-
Am veşnic glas de rău, la bun.

Chiar de mă-nchin cu gând pios,
Apare ateul din neant
Cu gând corupt d-evlavios...
Mă chinuie halucinant.

Singur îmi fac metemorfoză
Din aluatul ce-mi mixez;
Cu-adânc de crez îmi fac hipnoză...
Cumulurile-mi protejez.

Mă-ntreb de suntem toţi la fel
Şi-n diferenţă avem vreun rol;
De-a fi stăpân de corp, de ţel,
Sau de-a ceda... "in lose control"?!...

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (28 mai 2011)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

La mulţi ani, România

Suntem strănepoţii lui Burebista, Decebal
Chiar dacă ne-am născut în Dobrogea, Banat,
Bucovina, Muntenia, Moldova sau Ardeal...
Suntem urmaşii soldaţilor ce în război au luptat.

Au vărsat lacrimi şi sânge soldaţii cei bravi
Purtând credinţă-n suflet şi nu teamă
Pentru a nu fi pe pământul nostru sclavi,
Pentru a ne fi România o scumpă mamă!

Suntem veşnic stăpâni pe-un vechi plai
Şi afirmăm mereu cu emoţie şi bucurie.
Suntem fraţi, avem acelaşi drag grai,
La mulţi ani, iubită şi frumoasă Românie!

poezie de Alina-Georgiana Drosu (30 noiembrie 2017)
Adăugat de Alina-Georgiana Drosu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Frontispicii

Cât anormal conduce, atât straniu, o lume
În detaliile-i răspândite panterestru,
Aleatoriul -afişat mereu cu aceleaşi nume-
Se pronunţând, se etalând fără motiv; poate doar estru
De-o divă goală... nu pentru talent,
Sau un alt motiv pretins, nici c-un abuz de expertiză
De cel mai bun -că ar fi fost, ceva student,
Dintre mulţi alţii... Un anonimat, în criză!...
Până la domnitori de azi, iresponsabili,
"Unici", domnind cu "nu"-ul, criticând
Pe toţi ce-au fost -la fel ca ei- indezirabili
La rând şi iar şi iar, o cursă-n furibund...
Aşa se scrie istoria în fond; nenatural,
Punând în pagini nume non valori, simple delicii,
Uşoare, fără aş merita un loc atemporal...
O lume-n anormal... 'n minţite frontispicii!

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (26 martie 2013)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

The cool man

Doar sâmbătă trăim
Şi suntem tineri...
Poate şi vineri...
Restul nu muncim.

Doar vânăm nururi
Şi avem maşini.
Trăim din tunuri,
Nu ştim de ruşini.

Şi-avem "fetiţe"
Nu să le iubim;
Le vindem "fiţe"
Şi le "ocrotim"?!

Suntem în gaşcă,
Şcoli nu prea avem.
Viaţa-i o "pleaşcă"
Timpul ni-l pierdem.

Babacii-au bani
Şi-i moştenim.
"Luând" gologani
Card oferim!?

Nu avem milă,
Dăm "recviem".
Muncim din silă...
O ţară... suntem!!!

So young we are
We like the fun
Life's like a "Bar"
That's the cool man!...

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (19 iunie 2010)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Copil din flori...

... ca şi cum fructu-ar fi mereu bastard
sau din iubire ies miresme încântătoare
doar de-i frugală, ca sămânţa ce-ar da floare
doar de-i boboc de-un jurământ ascuns sub fard...

... aşa pupila de-un desfrâu sau patimi
ori pajul de adulter crescut în palma
credinţei "padre" dedicată-n şir de lacrimi
o viaţă, cum secret păstrat ca şi altele, de-a valma...

... aşa ar putea fi şi ruşinea, ce nici oceanele nu spală,
cu chip de adolescentă se pierzând pe sine
plecată de la bal într-un vertij de tremur, goală,
lăsată pradei de-un amor îmbietor de bine...

... un pic nedrept e apelativul plin de mângâiere
ce parcă merit dă doar vieţii din păcat,
ca şi cum vina ar da mai mult drept la plăcere
şi castul, îndurarea, cinstea n-ar fi "meritat"...

... zişii legitimi, răsădiţi din litere seminţe
din coadă de alfabet, zeificaţi odoare
îs devalizaţi de purul, de izul coloratei fiinţe,
cum n-ar avea traseu până la fruct, prin floare...

... depun deci moţiunea eu ca să răstorn din tasuri,
să-nchin pământu-ntreg cu-al său sublim de floră
la tot ce suntem toţi o zi; copii, mici strasuri,
diamant sau rubin ce întoarce secolul în oră...

... îngrăşând toţi pământul, cu floarea dintr-o amforă!...

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (12 martie 2012)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Decizie mortală

Cu moartea hazard, viul ţi-l tot creşti, i-l făgăduieşti;
i te faci dator chiar din prima zi, îi eşti o obişnuinţă,
că aşa-i ea de drept, pentru orice lucru, pentru orice fiinţă
şi îşi face rondul ca pe-un cart de veghi... Toţi dumnezei... eşti!

... Doar că-i crudă moartea, o tâmpă, veşnic infantilă,
total făr' de minte, rece, fără suflet, o neaşteptată
atunci, pe nepregătite! La orice, oricine, îi este o ustensilă;
curăţă de-a valma, rade fără scrupul... chiar de-i blestemată.

... Şi în plus, ea moartea e fără morală, fără echitate;
timpul nu-l cunoaşte, căci nici nu-i există, e nemuritoare,
deci nu-şi face un calcul, n-are etalon, nu ştie etate
nici de rău sau bun, sărac sau bogat... Doar numărătoare!

... Are un "scop"; pe toate, toţi, să îi adune, să dispară rânduri,
rând pe rând, toţi leat din sfera neantă din aceleaşi ere,
obligând orice-i bun, seminţii, să înnască singurele gânduri
cum să nu şomeze, angajată sieşi, morţii... din plăcere!!!

Doar mister rămâne, de nedezlegat; cine în fond conduce?
Dacă nu cumva moartea e Supremul, căci doar ea decide;
tot ce e, ce naşte, va dispare odată sub un semn de cruce...
Deci îi suntem fii; Univers, tot, Om... nişte efemeride!!!

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (4 octombrie 2011)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cugetare

Parcă alergăm prea mult
N-avem timp să mai zâmbim
Suntem prinşi într-un tumult
Şi trăim ca să muncim.

Lăcomia ne e mare
Astăzi banul este zeu
Şi-n a noastră îngâmfare
Am uitat de Dumnezeu.

Nu ne pasă de natură,
Că suntem stăpânii ei
Facem multă tevatură,
Ne dăm mari fără temei.

Şi poate vedea oricine
Cât suntem noi de făloşi:
Cimitirele sunt pline
Doar de oameni valoroşi.

poezie de Octavian Cocoş (6 august 2020)
Adăugat de Octavian Cocoş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tributul

Plătim acum, ca-n vremurile din urmă
Tribut pentru morminte, vise, griji
Dar pentru mulţi, sufletul nostru moare,
Înlocuieşte viaţa, de artişti.

Eram săraci, săsraci suntem şi-acuma
N-avem prea mult, dar azi suntem n-avem nimic
Ne-a mai rămas doar visul şi minciuna
Şi poate un colindător calic

Acum n-avem nici suflet, nici morminte
Religia de mult e doar o umbră...
Doar Dumnezeu nu mai păzeşte trupul
De viaţa, mult prea grea şi mult prea sumbră.

Dreptate vrem şi-o viaţă mai bună,
Sinceritate, linişte şi pace
Dar cine glasul meu să-l mai audă
Când lumea-i plină azi, de "dobitoace."

poezie de Rodica Nicoleta Ion din Lucirea tristeţii
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Călăii

Mi-am dat viaţa pe mîna călăilor.
Au aşteptat după ce s-au înfruptat
Din bogăţiile vieţii ca slugi.
Le-am încredinţat viaţa unor călăi,
ce cu uşurinţă taie cu satârul
Gîtul orişicui, fără milă.
Călăi mei sunt şi ai tăi.
Ei doboară premiul marelui călău,
Sînt diabolici, mici, meschini şi şantajisti!
Lovesc în dreapta, lovesc în stînga
Cu speranţa că vor primi un milion de dolari
Cu care sa se destrăbăleze, în pustiul vieţii lor.
Aleargă călăii pe banii voştri
Făcînd doar escrocherii terestre,
Storcând alai de prostime
Ce ar crede că sunt doar cu ei.

Staţi cuminţi călăi că muriţi de satâr
Cum trădătorii mor de trădare!

poezie de Constantina Gina Dumitrescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Credinţă sau eres

Mi-am creat cortexul în timpi
-'n volete adânci de canion-
C-exprim pe foaie c-un creion;
Să am răspunsu-n vârf de ghimpi.

Din exerciţiu-n cult de carte
Sunt un traseu d-hipotalamus...
Sunt un dicsipol de Erasmus;
Am zbor "feed back" şi cuget, parte.

Sunt mulţi ca mine, meteori
În percepte date-n custodie
Cu har de-a şti ce-i bun să fie...
Dar n-avem toţi nimburi de sori.

Oare suntem asteroizi
Din norul Ort; desprinşi, cometă
Cum Helly-n vizită-n Planetă
Ce-o locuieşti, gata s-o vinzi?...

Ori şansa-avem în mesager;
Să ne purtăm solii de geniu,
Să dăinuim peste mileniu?...
Dar nu mai cred, nimic nu... "cer"!

... Tot sper, că-n mai mult timp; vom şti
-Cu toţi, pretinşi, fii de "Bing Bang"-
Să facem bunul-simţ un "gang"...
Salvându-ne de-a nu muri.

... E-n fond, de-a trece-n absolut,
Tot ce-agreem drept calitate
De om, prieten, soră, frate...
"Finish" să-l facem... început!

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (20 octombrie 2010)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Planetă... suspendată

Stăm suspendaţi de gravitaţii
În echilibrul spre funebru...
Cu scut fragil de radiaţii
Fugim în Univers tenebru.

Suntem o piatră aruncată
Rotindu-ne p-un lac de spaţiu...
Trăim p-o scoarţă sfârtecată
Filozofând într-un nesaţiu.

Ne încălzim printre explozii
Dintr-un cuptor fără control;
Ne supraestimăm, nerozii,
Îndoctrinaţi c-avem vreun rol.

Nu stăpânim nici uragane,
Aversele ne-neacă semeni...
Piese n-avem de schimb d-organe...
Pretinşi la Univers, de gemeni?!

Suntem pild-a infatuării,
Infimii, ce jucăm "la mare"...
Trăim din gustul poluării
Sfârşind printre furtuni solare.

Oh, Doamne, cum ne-o merităm
Şi soartă şi tristeţi, nevoi;
Imperturbabili n-abdicăm...
Sfârşitul, vrem să-l facem noi!

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (5 august 2010)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Doi sau al doilea...

De ce ne ducem viaţa-n doi
Căci unul singur ne-am născut?
Conceptu-a fost să fi putut
Totalu-ntreg, să-l facem noi.

Percepte ne-am creat, demonici.
"Singur", e acum nedumerire!?
Dăm vina pe nepotrivire
Parcă n-am şti că suntem unici!?

Cum ochii, braţe şi plămâni
Gonade şi suprarenale
Ne acuplăm să-nfruntăm lumi
Din emisfere cerebrale.

Bipezi cu-auz duplicitar
Nu ne-am creat la timp rezerve
Să fim un dublu unitar
S-avem un ego în conserve.

Ne imităm precum organe
Şi ne-ncântăm în "simpatie".
Nu-s unul sigur din prostie!
... Sau fiind prea slabe, nu-s orfane?!?

E lumea oare-o slăbiciune
Învinsă de singurătate,
Iubirea doar deşertăciune
De-a imita o paritate?

Răspunsul este imperfectul
- Negatul cu "perfecţiunea"-
Nevrând să acceptăm defectul
De-a nu fi... top-creaţiunea...

Vă las reflecţia morală
Şi plină de sinceritate
Că nu suntem fiinţa finală
Perfectă în simplicitate...,

Şi temători, umilii, caştii
Să fim convinşi că-n viitor
Vom fi înlocuiţi din aştrii
De un alt... superior popor!!!

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (28 iunie 2010)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Specie

Ce frumoşi suntem
din os făcuţi;
nu-i diferenţă, timpul umplem,
de mamuţi!

Supremi pe scară,
în vârful ei,
suntem apocalipsa planetară;
vânăm tot ce-i.

Cult ne-i omorul
de semeni, tot;
ne-ascundem -invocând soborul-
caninul-ciot.

Braţ plin de muşchi,
licheni, lichele...
Şi fabricăm... şi suntem "puşti"
de jagardele!

Distrugem tot,
-c-avem atomul
ce ni s-a dăruit, la făcut hoit-
specia OMUL!

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (9 octombrie 2010)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mădălina, Magdalena...

Putem juca teatru, o viaţă
Fără de şcoală de-actorie?
Suntem cu toţi, artişti, paiaţă
Şi rol jucăm, şi datorie?

Avem faţete neştiute,
Purtăm, toţi, măştile de bal?
Doar îndrugăm, vrute, nevrute?
Suntem, de-un simplu teatral?!

Nu avem simţuri, de-altădată,
Nu suntem "live", ci doar "play back".
Trup de "plastii", faţă fardată...
Aprindem sentiment, ca bec...?

Ne mor artiştii adevăraţi,
De proşti ce suntem, nu-i iubim.
Îi ignorăm. Doar de-s plecaţi
Îi plângem, dar şi-atunci minţim!

O plâng acum, pe Mădălina...
Mi-a fost idol de tinereţe.
Îmi era auz, mi-era lumina,
Mă fermecase-n frumuseţe.

Ah, ce-aş fi vrut, să-i fiu aproape,
N-aş fi lăsat-o ceas, minut,
I-aş fi sorbit, din glas, din şoapte
Orice respir, orice sărut!

Am mai pierdut, un suflet seamăn
Ce ne ţinea locul la toţi,
Să spună- ca un frate geamăn-
Ce nu putem, infami, netoţi...

Am glasul ei- ce-aş vrea să am-
Între timpane, în infinit...
Plămânii îi simt timbru-i şi-alean
De dragostea-i, ce n-a împlinit.

O plâng, mă plâng, că n-o mai am
Şi nu mai vine să ne vadă.
Am foia-n lacrimi, glas nu am...
Te-ai dus, frumoasa mea, de dragă!!!

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (16 iulie 2010)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!