Adaugă un citat | Citate la întâmplare | Votează! | Votate recent | Adăugate recent | Comentarii recente | Top general

Orion

Nici o corabie nu s-a întors vreodata
Din marile sudului sau de la capricorn
Atât de pura si eleganta fregata,
Cum se intoarce toamna Orion.

Peste paduri inverzite n-a stralucit nicicând
Lumina lui alba. Nici pe pajisti de fin.
Oceane si munti il vad primavara plecând
si cerul nu-si mai afla multa vreme stapân.

Octombrie urca din nou peste gradini
inaltele-i catarge cu vârfuri de platina
si toata iarna, apoi, corabia de lumina
Deasupra lumii uimite se clatina.

Rege al constelatiilor din septentrion
Mereu lunecând peste lumi inghetate
Asa strabate noaptea marele Orion,
Corabie leganata în eternitate.

poezie clasică de
Adăugat de Doina BumbuțSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Citate similare

Orion

Nici o corabie nu s-a întors vreodată
Din mările sudului sau de la capricorn
Atât de pură și elegantă fregată,
Cum se întoarce toamna Orion.

Peste păduri înverzite n-a strălucit nicicând
Lumina lui albă. Nici pe pajiști de fân.
Oceane și munți îl văd primăvara plecând
și cerul nu-și mai află multă vreme stăpân.

Octombrie urcă din nou peste grădini
înaltele-i catarge cu vârfuri de platină
și toată iarna, apoi, corabia de lumini
Deasupra lumii uimite se clatină.

Rege al constelațiilor din septentrion
Mereu lunecând peste lumi înghețate
Așa strabate noaptea marele Orion,
Corabie legănată în eternitate.

poezie de
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Somn de stele

Sa nu te temi c-o sa moara
steaua ta bolnava,
poate ca e mai bine asa,
sa doarma in bratele vazduhului.
N-o s-o mai doara nimic altceva,
doar frigul si uitarea
ce-o sa creasca peste ea,
dar e putin,
gandind ca toata viata sa de stea
si-a trait-o in durere
si cu teama de lumina prea multa.
Las-o sa plece,
n-o s-o mai chinuie nici zorile,
nici visele muritorilor.
Cand totul va fi doar intuneric,
peste o vesnicie si-o zi,
va rasari din nou,
pentru ca atunci va fi randul ei
sa orbeasca pe cei ce se tem de scantei...

poezie de
Adăugat de Carolina BalanSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

În 1907, când am tipărit primul număr din revista astronomică Orion – revistă cari apare și azi și la care colaborează toți cei cari se interesează de astronomie, cum și astronomi străini – mulți se întrebau ce înseamnă Orion. Cine era Orion în mitologie nu ne mai interesează. Orion e însă una dintre cele mai frumoase și mai bogate constelații ale cerului de iarnă. Când o vezi spre răsărit, frigul a început să se simtă. Iarna, Orion ajunge la cea mai mare înălțime a lui. Primăvara se lasă spre apus.

în Cum să înveți stelele
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Amintire cu Bob Dylan

Încă n-a sunat de dezgheț,
n-a sunat de lumină, iubito,
îmi vorbești de Bob Dylan,
de Amalia Rodrigues, degetele
îți alunecă ca pe clapele unui pian
sub versurile lui Robert Marteau:
"Ah, sunt în centrul lumii;
fluturii se-neacă-n rafale,
le simt aripile,
chiar colbul gingaș și desenul"...

Bucură-te, îmi spui, jucându-te
cu lumina cârlionțată a veiozei,
cum obișnuiești cu cerceii – și noi,
da, și noi, suntem în centrul lumii;
Yves Montand, cântă, ciulește urechile,
iar peste o clipă, cine știe, cu Ungaretti,
vom arunca semințe porumbeilor
din Piața San- Marco.

O, dacă vom fi cuminți,
ne va primi în audiență
însăși Statuia Libertății...

Încă n-a sunat de dezgheț,
n-a sunat de lumină, iubito,
dar tu m-ai adus în centrul lumii,
atât de simplu,
jucându-te cu lumina
cârlionțată a veiozei...

Demiurg de priveliști

Niciodată nu se hotărește îndeajuns,
niciodată nu-și pune opreliști,
rege peste vremelnicia trupului uns,
sufletul e stăpânul suprem –
demiurg de priveliști...

poezie de din Secunda eternă
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Imi plange iarna...

Imi plange in palme iarna
cu albele-i lacrimi zalude,
Si picurii mici de gheata,
raman fara viata,
in palmele-mi ude.

Si munti si paduri stau garbove,
sub o povara alba, curata,
Iar iarna le plange pe umar la toate,
o iarna geroasa si trista
si imaculata.

Si corbii nauci scormonesc cu gheara
in covorul pufos de zapada,
Si negre naluci se zaresc printre pomi,
aratandu-si stinghere
fata lor fadă.

Fumul din hornuri dantuie
cu vantul taios de afara,
Si-i povestesc tacerii si mie,
cum oamenii stau langa sobe visând
la primavara.

poezie de
Adăugat de AdelyddaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Gabriela Gențiana Groza

peste pădurea
încremenită
centura lui Orion

haiku de (2010)
Adăugat de Gabriela Gențiana GrozaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Șarpele

Aidoma cu apa alunecos și verde,
Ieșit din lutul galben, din pietre și dudău,
Se cuibărise-n prunduri lumina să-l dezmierde,
Neștiutor de bine, nevinovat de rău.
Vechi voievod al lumii cu vârsta grea de stâncă,
Domnea semeț în zale de solzi peste nisip;
Venit din noaptea lumii nu-și scuturase încă
Nici roua de pe gânduri, nici visul de pe chip.

Simțind cum se preface prin chin și năruire,
Scăpa din asprul clește al trupului vărgat,
Și amețit de vraja din tainica-nnoire,
Înnăpârlea pe prunduri un șarpe verigat.
Despotmolit ca gheața din aspra-ncătușare,
Se cufunda în raze și se urca-n senin
Și nu știa el singur în marea lui visare
De se umplea pe-ncetul cu soare ori venin.
La fel de gol de verde și unduios ca apa,
Plutea, idee pură, în sânul caldei firi,
Când l-a zărit un paznic, și-l ciopârți cu sapa.
Zvârlit din slăvi în carne cu crâncene zvâcniri,
El n-a știut, și-n somnu-i lupta să se adune.
Cătându-se-n țărână fărâmele s-aleg,
Șipână ce amurgul s-a stins ca un tăciune,
În fiece frântură s-a zvârcolit întreg.

poezie de din Destin
Adăugat de Veronica ȘerbănoiuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Gânduri

Toamna mea de azi,
acoperă-mi sub frunzișul galben
tristețea din suflet;
o faci încet să nu-o doară.
Pune-mi sub mantia ta ruginie
la putrezit
gândurile negre,
temerile
și grijile de peste zi
ce mă tulbură
la vreme de seară;
iarna să vină mai repede,
să viscolească și să-și așeze
troienele de bucurie
ale colindătorilor;
nu poată ieși nici umbra lor
de sub ele.
Să le spele apoi
cu lumina vie din apa zăpezilor
încărcate de frumusețea sărbătorilor
ce trec pe la noi.
Și ca să fiu sigură că nu se mai întorc
negre și urâte,
să le botezi cu apa
sfințită a Iordanului
la Bobotează.
Atunci voi fi și eu
primenită,
voi răzbate și voi înflori
precum ghiocelul
primăvara.

poezie de (3 noiembrie 2012)
Adăugat de Angelina NădejdeSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
comentariiAu fost scrise 2 comentarii până acum.
Participă la discuție!
Lucian Blaga

Înviere de toate zilele

O înviere e pretutindeni, pe drum
și-n lumina deșteaptă.
Ochii mi se deschid umezi, și sunt împăcat
ca fântânile din imperiul lutului.
Trecătorule, oricine-ai fi,
ridică și tu peste mine mâna ta dreaptă.
Astăzi n-omai cert nici o ființă,
nici pietrele, nici oamenii, nici buruienele.
Sunt în mijlocul privighetorilor. Învie străbunii?
Rugăciunea de-atâtea ori începută
mi se sfârșește și zic:
Tată, te iert că-n adânc
m-ai semănat între brazdele lumii.

Ziua vine ca o dreptate făcută pământului.
Flori peste fire de mari
îmi luminează din larg -
aureole pierdute pe câmp de sfinții trecutului.

poezie de din În marea trecere (1924)
Adăugat de Veronica ȘerbănoiuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.

Bocetul lui Ulise

Corăbiile pustii s-au întors în lagune
Ca niște fluturi devorați de iubire,
Aveau pe timonă privirile tale,
Duceau pe catarge incendii-amintire.

Limbile focului au ajuns sus,
Am ars ca într-o boală vindecată
Peste tăcere doar zăpada curate
Mai spune ce are de spus.

A venit vântul dinspre Ithaca,
Noaptea polară, iată a venit.
Lacrima ta pâlpâie în mine
Ca o coloană fără de sfârșit.

Bântuie iarna ruinele toate,
O casă pustie îmi pare că sunt
Când din castelul căzut la pământ
Grinzile miros a eternitate.

poezie de din Fotografii imaginare
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Fisură

Fii atent cum bate soare:
Peste case,
Peste oase.
Își ia toamna la plimbare
Și se-ntinde
Și se-aprinde
Printre frunze,
Nepătrunse -
În visare.

Fii atent cum suflă vânt:
Peste dom,
Peste om.
Se ascute din pământ
Și se plimbă
Și se schimbă
Printre buze
Mai obtuze -
‘n legământ.

Fii atent cum strânge nori:
Peste câini,
Peste mâini.
Își vând ploile din zori
Și se-ajută
Și se mută
Printre ochi
De deochi -
Amatori.

Fii atent cum cântă gură:
Peste limb,
Peste timp
Se alintă și se jură,
Și se-ascultă,
În acută,
Printre tremur
Și cutremur -
În fisură.

poezie de (7 noiembrie 2012)
Adăugat de Gabriela ChișcariSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Ne vom iubi

Ne vom iubi până soarele atinge luna
Și marea va urca din nou pe munte.
Când curcubeul va îmblânzi furtuna
Te voi purta pe brațe peste a vieții punte.

Am să te plimb prin lumi necunoscute
Căutând Edenul ascuns în Amazon,
Vom rupe harta lumii doar de noi știute
Ce va forma simbolic al nostru blazon.

Vom înfrunta potopul din apocalipsă,
Povești vor scrie zeii, martor va fi timpul.
Cum o mica buturugă formează o eclipsă,
Iubirea ce ne leagă va răsturna olimpul.

Îmbrătișați o să pășim și – n altă lume,
Iar, Dumnezeu, mirat că printre atâtea rele,
Există și iubire durând de atâta vreme,
Ne binecuvântează: Iubiți – vă până veți ajunge stele!

Ne vom iubi până soarele atinge luna
Și marea va urca din nou pe munte,
Când curcubeul va îmblânzi furtuna
Te voi purta pe brațe peste a vieții punte.

poezie de
Adăugat de dory58Semnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Alexandru Macedonski

Excelsior

Sub luna plina,
Cu farmecul ce-n jos se lasa,
Oricare coperis de casa
E balta de lumina.

Albastra noapte
E toata ploaie argintie,
Un vis de-nalta poezie,
De cantec si de soapte.

Din lumi astrale
Magia infasuratoare
Coprinde in a ei splendoare
A plangerilor vale.

Sub pulberi de aur,
Sub stele, flori schinteietoare,
Ce griji pot fi predominatoare,
Si ce destin, balaur?

O! cer, natura,
O! Dumnezeu, mister albastru,
M-ai ridicat peste dezastru,
Peste blestem si ura.

poezie de
Adăugat de AdelyddaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.

Mac - mac

In tramvaiul care duce
Din Lipscani in Ghica Tei
Plin cu lume anonima
De barbati si de femei,
La o statie din centru
Sau de prin imprejurimi,
S-a urcat o cuconita
Cu superbe rotunjimi,
Trup felin, plin de ispite
Dar, rotund si voinicel
Parca-ar fi sculptat de dalta
Lui Rodin sau Praxitel,
Dupa ea, se urc-un tinar -

Tip de donjuan sadea -
Care nu stiu din ce pricini
Se cam indesa in ea
Doamna foarte indignata
L-a privit cu mult temei
Insa tot mai mult magarul
Se-ndesa in... viata ei
Ca deodata cuconita
Nu s-a mai putut abtine
Si i-a spus:

- Asculta june,
Nu te simti sau nu ti-e bine?
Ce te-ndesi ca la pomana
Cind nici nu stiu cine esti
Cu metode de-astea brute
Crezi c-ai sa ma cuceresti?
Afla ca sint doctorita
Chiar de nu m-arata fata
Si-ti fac una s-o tii minte
Toata viata, toata viata!
Ca de mai m-atingi odata
Peste trup sau peste brate
Ti-o tai jos, in bucatele
Imediat si-o dau la rate!

Iar femeile vreo zece
Din tramvaiul cel sarac,
Incepura toate odata:
Mac, mac, mac. mac!

poezie satirică de (1973)
Adăugat de Marius ConstantinSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Elegie

Lasă... Lasă...
Ca mâine voi pleca de-acasă
Si greierusul negru se va sui pe masă.

Am trecut prin câmpii chiuind,
Ca un steag multicolor desfăsurându-mă,
Peste munti, peste marile adâncuri,
Aplecat peste atâtea oblâncuri.
Am gonit caii cei iuti ai tineretii,
nu aud sunând cornul vietii, tristetii.

Am alergat
Si n-am întâmpinat
Nici un portal zăvorât;
M-am desfăsurat de la gleznă la gât
Si-acum mi-i urât.

poezie de din revista "Cetatea Moldovei", nr. 6 (iunie 1943)
Adăugat de cipassSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Rafael Alberti

Cântec

Dacă vocea mea va muri pe țărm,
coborâți-o la nivelul mării
și lăsați-o pe plajă.

Coborâți-o la nivelul mării
și dați-i grad de căpitan
de fregată.

O, vocea mea decorată
cu medalia "Onoare Maritimă":
deasupra inimii o ancoră
și peste ancoră o stea
și deasupra stelei vântul
și peste vânt o pânză de corabie!

poezie clasică de , traducere de Dan Costinaș
Adăugat de Dan CostinașSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiEste disponibil originalul în limba spaniolă.
Este disponibilă și traducerea în engleză.

Lumina

O lumina ce tresare,
Din frunzisul fermecat,
Straluceste peste izvoare,
Cu albul ei imaculat.

Raza ei cea orbitoare,
Se rasfrange neincetat,
In paradisul de culoare,
Curcubeul minunat.

Si-atunci cand ea dispare,
Oare ce s-a intamplat?
Sumbrul noptii ce apare,
In cerul intunecat.

poezie de (1 aprilie 2013)
Adăugat de GiorgianaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Valeriu Sterian

Cântec de leagăn

Copile, ziua ta s-a născut dintre nori
Ca un poem albastru ce vine dintre ploi
Dimineața, când zorii se zbat
Peste lumea în care ai intrat.

De-atunci lumina nu mai e aceeași
Pe care o știu de demult
Și nici pământul nu mai e același
Chiar dacă e totuși pământ.

Copile, tu nu știi mai nimic despre viața
În care ți-a fost dat să intri mai curat
Ca lumina ce-și curmă aripa
Peste umbra eternului păcat.

Drumul tău abia acum începe
Când e ziua ta întâi pe pământ
Și tu, copile, nici nu știi că drumul
E lung din pământ în pământ.

Tu, copile, dormi acum în pace
Căci mama veghează la somnul tău blând
Lumina pentru tine e lumină,
Pământul va fi iar pământ.

poezie clasică de
Adăugat de Doina BumbuțSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

În stânga lui Sirius, cam la aceeași înălțime față de orizont cu stelele din Orion, se află o altă stea strălucitoare cu încă trei situat putin mai sus. Este Procyon din constelația Canis Minor (Cainele Mic). Sirius, Procyon și steaua din colțul din stânga sus al lui Orion, Betelgeuse, formează un triunghi ce se numește de "triunghiul de iarnă". Nu este o constelație, dar este ușor de identificat. Triunghiul de iarnă se vede și în martie/aprilie dar seara.

citat din
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Același cântec vrea Ninlil, din nou

Același răsărit ni-l tremură Nibirul,
luceafărul iubirii,
dar tot mereu e altul,
așa cum peste unduirea eufrată
vedenia și-o tremur trandafirii,
în verde crud de cântec trist,
pe unde-naltul
se rotunjește-a basm cu-a fost odată.
De câte ori îmi ceri
același cântec să-l repet
că unda-i mereu nouă?
Se joacă ghimpul veșniciei
în bob mărunt de rouă,
învecinând safirul străinit în colier
cu-același "te iubesc",
cum dintru început de lumi
n-a fost nici zeu,
nici pământean, să te iubească
precum lăuta de țărână din Sumer.
Văzduhului,
tu ștrengărește,
îi torci din scama unui nor
povestea mea cu leul zburător,
ce pajurei aripile luă cu împrumut
din cer să te răpească.
Nici zeu n-a fost, nici pământean,
precum lăuta mea să te iubească,
dintru adâncuri de dumbrăvi
născute strunii.
Sprâncenele
și le-au zburat lăstunii,
vârful aripei lor scriind
întoarcerea aprilului pe cer,
iar genele,
miresme de santal ce-au înserat ușor
Așa-i cânta îndrăgostitul din Sumer. 69
deasupra mărilor,
două stihiri – fior lângă fior.
Și iarăși strunii voi povesti cântând
de Eufrat, de lună plină și de fragă,
dar cât îmi ești de dragă,
lumina o s-o las,
văzduhurile tale să culeagă
cu primăvara poienindu-și lutul.
Și iar mă-ntreb, ca omul prost, așa,
când te alinți cu nu și nu,
ce-ai face tu,
cu toată veșnicia ta,
dacă-naintea ei nu ar fi fost
sărutul?

poezie de din Așa-i cânta îndrăgostituldin Sumer
Adăugat de Iulia MiranceaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
cumpărăturiCartea "Tu stii ca te iubesc" de Dumitru Ichim este disponibilă pentru comandă online la numai 20.00 lei.
Cineva are nevoie de răspunsul tău: Când a apărut prima biserică cu cruce deasupra? Fii primul care răspunde!

Căutare

Căutări recente | Top căutări | Info

Votează pagina

Dacă îți place această pagină, o poți vota cu un clic, pentru a-i ajuta pe alții să o găsească mai ușor.

Fani pe Facebook

 
Poți promova cultura română în lume: Intră pe www.intercogito.ro și distribuie o cugetare românească într-o altă limbă!