Adaugă un citat | Citate la întâmplare | Votează! | Votate recent | Adăugate recent | Comentarii recente | Top general

Ion Untaru

Libertate cu care...

Ne-am cucerit o libertate
Cu care nu știm ce să facem
De azi putem și noi să dăm sfaturi
Celor care nu nevoie de ele

Copacii pe care se așezau
Acele păsări necunoscute,
Până seara se uscau din rădăcini
Și între noi se isca un război

Ziua e din ce în ce mai tristă
Ziarele se citesc de la dreapta spre stânga
Pâinea e din ce în ce ușoară
Și din ce în ce mai scumpă

Fiecare umblă cu un butoi de pulbere în spate
Toți nebunii au chibritul aprins,
Telefoanele roșii s-au desființat:
Azi primim ordinele prin satelit!

Nu mai avem de ce ne plânge
Ni s-a dat mai mult decât doream:
Toată lumea se închină banului
În spatele căruia se ascunde Iuda

Moartea se vinde la pliculețe
Cine nu bani cumpără și în rate
Armatele noastre se luptă
Cu cei care nu ne-au făcut nici un rău!

Oamenii câștigă din ce în ce mai bine
Iar viața e din ce în ce mai scurtă
Apele poartă luncile la vale
În care fiecare s-a instalat cât mai confortabil!

poezie de
Adăugat de Ion UntaruSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
comentariiA fost scris un comentariu până acum.
Spune-ți părerea!

Citate similare

Ion Untaru

Sufletul și frigiderul

toată viața cu un semn de întrebare pe față
deși nu la toți ceilalți nu am văzut așa ceva.
uneori mă simt obosit de lestul pe care îl port în spate
și care sunt tot eu de fapt.
știu că are o putere egală cu a mea
dar poartă un semn contrar.
nu sunt sigur însă la cine se află plusul și la cine minusul.
uneori conviețuim, alteori ne războim,
fiecare dând vina pe celălalt.
și nici care dintre noi va învinge, nu știm.
de fapt, acela care va fi hrănit mai bine.
siguranța îndoielii se obține numai printr-o interogare continuă.
și asta durează uneori toată viața.
configurația destinului se află în palma fiecăruia dintre noi.
adică în mâinile noastre.
atunci de ce eșuează atât de multe,
majoritatea în apele cele mai puțin adânci?
nimeni nu face corvoadă de plăcere
și în față nu se ajunge niciodată pe ușa din dos.
neînțelegând că este așezat între libertate și necesitate,
omul își provoacă mai multă suferință decât toți dușmanii săi la un loc.
interpretează libertatea ca anarhie iar în fața necesității
încearcă tot felul de expediente:
eu sunt mai egal în drepturi decât ceilalți,
"descurcărețul" are întotdeauna rețetele lui:
ciupituri din stânga, ciupituri din dreapta, el ascunzându-se
sub un potop de vorbe din care nu crede o iotă.
principalul tragă un ce folos de partea lui, cât ar fi de mic.
și cu cât are frigiderul mai plin, are sufletul mai gol.

poezie de din manuscris
Adăugat de Ion UntaruSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Trăim într-o lume care ne mănâncă din atenție din ce în ce mai mult și ne incapacitează din rezultatele pe care le putem obține, personal. Suntem din ce în ce mai confuzi pentru că avem teorii din ce în ce mai complexe și răspunsuri din ce în ce mai complicate cu privire la cine suntem, ce facem, ce obținem. În ultimii ani găsesc îngrijorător faptul că din ce în ce mai mulți dintre noi găsim motive pentru care nu avem rezultate și nu ducem viața pe care o dorim.

citat din
Adăugat de George Aurelian StochițoiuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Egoismul, proiecțiile, fricile și zeci de alte procese emoționale și mentale vin polueze relațiile noastre cu cei mai dragi oameni din viața noastră, fără să ne dăm seama că nu le oferim celor pe care pretindem că îi iubim exact ceea ce au ei cu adevărat nevoie, singurele lucruri de care au nevoie de la noi: Încurajare. Acceptare. Respect pentru drumul evoluției. Compasiune. Ascultare. Non-judecată. Uităm de multe ori fim prieteni adevărați, părinți iubitori, parteneri ce sprijină și nu care sabotează. Cum am putea noi să știm ce este mai bine pentru un alt om, indiferent în ce situație se află, când nu știm nici ce e bine pentru noi și ce surprize ne rezervă viața, ce lucruri noi vom descoperi despre noi și lume și prin ce experiențe vom trece? Nu putem ști nici pentru noi și cu atât mai puțin pentru alții. Atunci cum ar fi le oferim celor din jur acceptare, încurajare și o îmbrățișare, având încredere că tot ce se întâmplă este spre binele lor? Și dacă ne dorim schimbări, le facem atunci în viața noastră până când nu mai simțim nevoia schimbăm viețile altora în timp ce rămânem pasivi în ale noastre.

citat din
Adăugat de George Aurelian StochițoiuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

În care din noi?

În care din noi
S-a sfârșit primăvara
În care din noi,
Frunzele au căzut?

Mă-ntreb ades când văd
Trecătorii pe stradă
Mult prea grăbiți
Pentr-un rol efemer!

În care din noi,
S-a închis o fereastră
În care din noi
Nu mai râde-un copil?

Unde s-au dus acum
Amintirile noastre
De ce uităm fim
Fericiți pe pământ?

În care din noi,
Primii fulgi de zăpadă
În care din noi
Au căzut lăcrimând

Povestea te și-a mea
E-o poveste banală
Jucăm un rol, și-atât
Pe o scenă de lut!
În care din noi...

poezie de (19 octombrie 2005)
Adăugat de Stefan BăiatuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Știu doar că așa cum avem stânga și dreapta, tot așa o parte din noi e lumină și întuneric și în fiecare din noi e o luptă între bine și rău, dar care și când învinge...

în Lacrimile tulipanului
Adăugat de Emilia NedelcoffSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
cumpărăturiCartea "Lacrimile tulipanului" de Daria Dalin este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar -15.41- 10.99 lei.

Universul se învârte în jurul fiecărui suflet. Ochii văd straturile de pământ depuse, cu dioptriile la care au muncit toată viața, mult prea personal. Fiecăruia dintre noi i se refuză câteodată felul doi sau desertul. Fiecare își strânge lacrima pe obraji, ca și cum n-ar mai exista mări sărate pe lume, în atâtea suflete. Fiecare crede că nu există cruce mai grea decât cea pe care o poartă atunci când, în luptă, nu câștigă podiumul, după prima lovitură. Uităm prea des că există oameni în afara cutiei în care ne zăvorâm credința. Uităm de mâna întinsă, de războiul din fiecare suflet, de neputința întinsă pe stradă, lângă canal, ca fie cald. Îmbrățișăm rar, uitând de cei care nu au mâini pentru îmbrățișare. Sărutăm din tic, uitând de cei care nu au pe cine sărute. Existăm doar în universul nostru..... Ne luptăm. Cu noi înșine. Nu contează ce e în afară. Milităm pentru dreptul nostru, uitând de cei care nu au nici a zecea parte din ce ni s-a dat nouă, fără cerem...... Fii om! Dăruiește! Iubește! Crede! Și nu uita niciodată de cei care n-au avut timp crească.

citat din
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

America a condus lumea în ultimii 50 de ani, iar când te afli în vârf de-atâta timp, uiți cum e jos în vale. Avem 5 miliarde de oameni care vor învețe mai mult, muncească mai mult pentru mai puțini bani, și să fie mai puțin dezvoltați tehnologic decât suntem noi. Iar noi ne legăm de ei prin tehnologie. Prin intermediul telecomunicațiilor, poți -ți rezolvi agenda din Madera, India, cu mai puțin costuri ca aici. tehnologia de azi poate înlocui noua industrie, deci trebuie fii flexibili. Ca supraviețuiești în ziua de azi trebuie poți umbla prin nisipuri mișcătoare și să dansezi pe electrozi.

citat din
Adăugat de Sinziana MihalacheSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Fericit este omul care a aflat înțelepciunea și bărbatul care a dobândit pricepere, căci dobândirea ei este mai scumpă decât argintul și prețul ei mai mare decât al celui mai curat aur. Ea este mai prețioasă decât pietrele scumpe; nici un rău nu i se poate împotrivi și e bine-cunoscută tuturor celor ce se apropie de ea; nimic din cele dorite de tine nu se aseamănă cu ea. Viață lungă este în dreapta ei, iar în stânga ei, bogăție și slavă; din gura ei iese dreptatea; legea și mila pe limbă le poartă. Căile ei sunt plăcute și toate cărările ei sunt căile păcii. Pom al vierii este ea pentru cei ce o stăpânesc, iar cei care se sprijină pe ea sunt fericiți.

în Pildele lui Solomon, Îndemnare la fapte bune. Lauda înțelepciunii - 3:13-18
Adăugat de Lucian VeleaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Ion Untaru

O genă criminală

Avem o genă criminală
Zace în noi un mostru feroce
Care poate disloce
Stâlpii la o catedrală

E plină de sânge planeta
De sus și oână jos doar un război
Pornit dinăuntru, din noi
Și tot se mai învârte girueta

Zboară fluturi spre lumină
Noi, mereu spre întuneric
Și din care se desferic
Relele ce au să vină

Dă-ne Doamne să avem parte
Ce-am iubit mai mult pe lume:
Suferința fără nume,
Până dincolo de moarte!

poezie de
Adăugat de Ion UntaruSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Ion Untaru

Plimbarea noastră în amurg

Plimbarea noastră în amurg
N-a mai stârnit vâlvă în foburg
Lăsăm în urmă pete de tristețe
Și plopi care ne dau binețe

Aceeași veche panoramă
Din cartierul de aramă
Cu internatul și cantina,
Cu străzi pe care umblă carantina

Chioșcul bătrân cu ilustrate
Și oameni care cumpără în rate
Bucurii cu lipsă la cântar
Și vodcă proastă la pahar

Cu sărăcia-n haine noi
În care parcă nu mai suntem noi
Cu gratitudini și obediențe
Că alții fac pe noi experiențe;

Cu surogate și pastile
Plătim și biruri, ni se iau din zile,
Și peste noi încet se lasă
O tăcere care ne apasă

poezie de din Floare de lotus (2006)
Adăugat de Ion UntaruSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Între Ani!

A mai trecut un an fără vrem,
Am făcut și facem tot ceea ce putem,
Ca să ne fie drumul vieții cât mai ușor,
Pentru unii drumul lor parcă-i un zbor.

Copiii vor repede ca crească,
Bătrânii și-ar dori întinerească,
Noi, ceilalți, nu avem timp să ne gândim,
Dar ne-am dori, tineri mereu ca fim.

Copiii cresc repede fără știe,
Bătrânii se gândesc, dincolo cum o să fie,
Noi mergem înainte purtați sau nu de val,
Dar unii dintre noi, nu mai ajung la mal.

Iată-ne ajunși în ziua dintre ani,
Ziua în care uităm că avem dușmani,
Majoritatea vom petrece și fără mulți bani,
Mulți, dar nu toți vor apuca noaptea dintre ani.

Cu toate acestea, eu vă îndemn la iubire,
La cât mai multă înțelegere, pace și fericire,
Să încercăm fim mai buni în fiecare an,
Și fiecare dintre noi să ajute, chiar și pe dușman.

Viața este calea spre eternitate,
Și fiecare an este un pas,
Câți oare dintre noi, în realitate,
Știm cât timp sau pași, ne-a mai rămas?

poezie de (31 decembrie 2013)
Adăugat de Ovidiu KerekesSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Diluvii

s-a stârnit vântul de toamnă aducând cu el
vuietul dinspre oraș. forțele noastre au slăbit.

// tăcerea continuă într-o formă imuabilă, imposibil de detectat
atunci când creștem speranțele la loc//

e un drum părăsit pe care am apucat
spre o mare pe care o visăm uneori.

marinarii continuă pescuiască ton/ pentru conservele noastre necesare supraviețuirii.

aici în dreapta e căsuța noastră în care tot ce mai există e dragostea.
plasturii pentru neliniști i-am pus pe gură.

aparatele pentru suportul vieții le vom deconecta cândva,
dar nu azi.

azi stăm cu capetele noastre vii în bătaia vântului rece
și privim peste dealuri. drumul se face din ce în ce mai abstract.
căsuța noastră din ce în ce mai mică,
iar eu,

aș dormi toată ziua gândindu-mă la tine
aș visa o ploaie de parașutiști acostând pe un țărm
în timpul unui război
luptând ca să ne salveze dragostea.

doar soarele mai poate face asta. o extincție din care să
nu mai putem ieși decât goi / arși
dar cu inimile curate & blânde.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Ottilia Ardeleanu

Regal

luați împreună suntem doi frumoși
două cești de cafea își răsucesc aromele în funii
cu mirosurile noastre după
o noapte cu lună de veghe între cearșafuri
cu cât ne știm mai mult cu atât ne dăm seama
cât de puțin am aflat unul despre celălalt
câtă anatomie avem încă de parcurs
cu mâinile putem face orice ne trece prin minte
folosim fiecare parte din noi pentru modelat
la focul zvăpăiat al cunoașterii dorințele de murano
au ceva inimaginabil în culoarea lor

separat suntem două felii de pepene
în gurile a două nefericiri
semințele par niște păsări împrăștiate
nu mai știu drumul spre cuib
&
lasă-mă chiar acum -ți amintesc
iubire e atunci când mângâi
aerul cu care mă apropii
așternutul pe care mă așezi
tot ce ating și vrei rămână neatins
când vorbele nu-și pierd valoarea
se întorc în noi ca niște cocoare
primăvara
nu se destramă fiindcă avem în noi ceva sfânt
ceva mai înalt decât noi
unde ne recunoaștem și
devenim stăpâni

moartea e când nu ai pe cine iubi

poezie de din Cele mai frumoase poezii de dragoste (2018)
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
cumpărăturiCartea "Totul e sa mergi pana la capat" de Ottilia Ardeleanu este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar -20.00- 12.99 lei.

Un pic mai în aer

Văd prea bine că stepele noastre
s-au transformat în munții cei mai
obraznici față de timpul ce nici
măcar nu ne cunună;
și mai observ că noi n-am simțit
absolut nimic până acum, nici
măcar seismele curioase,
lascive, pofticioase
care anunță mereu apocalipse
ce nu se lasă până nu mângâie
copiii noilor popoare sau nu
unesc mâinile care doar
au atins pereți.

Ochii -i deschidem! Nu mai poate
lumea să rămână la fel!
Să simțim mișcările astea ale
Pământului care ne iubesc mai
mult decât proprii noștri părinți,
făcând iasă din noi și dintre noi
cuvinte în formă de minereuri
sau, chiar mai sfidător,
vorbe în război cu niște
culori ce nu s-au mai pomenit până
acum pe Terra, din acelea care nu
au nevoie de flori ori fulgere pentru
a zâmbi, dansa, dezmierda sau a se
urca până la Dumnezeu cu
argint de prin gunoi.

Tot mai sus, așa trebuie să se întâmple!
Trebuie ținute în mâini și auzite
prin liniile de palme ridicările
astea de munți, tangoul ăsta sarcastic
și totodată risipitor între micimile
harnice și fortărețele care trebuie moară
pentru noi,

acestea din urmă ajungând
silească istoria lumii a ne arata
din ea doar
canistrele goale din care se nasc
sufletele care simt cu adevărat
ce înseamnă a sili iubirea să nu
țină cont de nații,
învățându-ne și versurile să se
dea cu pauzele de pereți.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Brâncuși a sculptat Coloana Infinitului, pentru a fi mai aproape de Cel de Sus. Fiecare dintre noi, putem construi o scară, pentru a ne apropia cât mai mult de Cer: din lacrimile celor pe care i-am făcut fericiți; dar, mai ales, din propriile lacrimi, atunci când le-am luat înapoi ceea ce le-am dat!

(10 octombrie 2012)
Adăugat de Iulia MiranceaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
comentariiA fost scris un comentariu până acum.
Spune-ți părerea!
George Ceaușu

Noi, bărbații

Am dat accept la fetele din glastre,
Din țară, de aiurea, cu gândul bun,
Dar nu am știut păcatele noastre,
ele doar poze superbe ne pun.

La pozele-n care se simt prea triste
Gentili, like-uri le dăm pe întrecute,
Ca le scoatem nasul din batiste
Și fericite le facem... iute!

Iar alteori, când ele se simt bine
În pozele pe care le postează
Aproape despuiate-n țoale fine
Uităm de clik și ochiul se blochează.

Deși aproape, între noi e gheață...
Și uite-așa mai trece-o zi din viață!

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Drob de Țară

Norii-n Ardeal sunt bocet și-ndurare,
Și-s oasele tocate-n suferinți,
Și-s ocnele ce strigă din părinți,
Care cu lacrimi îndulcit-au sarea
Cea care nu se vinde pe arginți,
Cea care e mai scumpă decât pare
Că-ar fi că este sarea-n altă țară
Mai ca a noastră - din ghețari fierbinți,
Care din noi s-au rupt și-au făcut marea
Cu valul și cu-adâncul răzvrătit.
Ardealul ne e plânsul infinit,
În solnițe -l aibă fiecare
Român, care de sare e albit
Să-și poarte-n oase drobul lui de țară.

poezie de
Adăugat de Cornel Stelian PopaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Ionuț Caragea

Constelații

ar trebui -ți vorbesc
despre oamenii din ziua de azi
cu ură și brutalitate
astfel încât la despărțirea ta
de acest pământ
să nu regreți nimic
stai cu ochii ațintiți
spre constelațiile în care
ai visat mereu ajungi
să nu mai privești
niciodată înapoi

în spatele tău nici măcar mormintele
celor dragi n-au rezistat
nici măcar mormintele
ultimilor înțelepți
să nu te mire ce s-a întâmplat
cu noi în această vreme
întreaga planetă a fost profanată
clipă de clipă
de noii zei ai distrugerii
iar din cenușa cărților
niciun imn închinat vieții
nu s-a mai ridicat

privește așadar constelațiile
fărâme de amintiri
din lumea unui Dumnezeu
care a coborât pe pământ
și a devenit om
pentru a cunoaște
sentimentul sfârșitului

oh, suflet al meu
zburdalnic printre atâtea făgăduințe
te-am rostogolit prin cuvânt
peste văile timpului
doar pentru a cunoaște sfârșitul?

pentru cine mai curge
ultima lacrimă?

poezie de din Mesaj către ultimul om de pe Pământ (2017)
Adăugat de Ionuț CarageaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.
cumpărăturiCartea "In asteptarea pasarii" de Ionuț Caragea este disponibilă pentru comandă online cu o considerabilă reducere de preț, la -67.43- 39.99 lei.

Avem din toate

Avem un președinte, avem și prim ministru,
Avem guvern, avem și sute de parlamentari,
Deși nici unul dintre ei, nu este un ilustru,
Dar de îi iei la număr, suntem cei mai tari.

În toată lumea eu nu cred că mai există,
Încă o țară, cu așa de mulți
conducători,
De–aceea toată România, e așa de tristă,
Noi ne plătim cinci șefi, la trei locuitori.

Ce este și mai rău e că–i plătim degeaba,
Nu fac nimic cât timp le ține lor mandatul,
Abia–n finalul celor patru ani i – apucă treaba,
Și ne promit orice doar să mai prindă altul.

Avem necazuri multe, avem lipsuri la toate,
Pe–acest pământ nimeni, nu ne dorește,
Avem boli, ce peste tot au fost
eradicate,
Exodul Românilor spre–aiurea se- ntețește.

Avem doar plus opt grade în apartamente,
Avem benzina, mai scumpă ca în Occident,
Avem din Europa cele mai scumpe alimente,
Avem cele mai multe taxe de pe continent.

Avem salarii alocații și pensii de tot râsul,
Transportul e mai scump decât o putem duce,
De vrei medicamente te cam apucă plânsu,
Cât despre cultură, de mult i s–a pus cruce.

Avem în țară cohorte de hoți și criminali,
Poliția chiar și când vrea ne le mai face față,
Hoții neprinși au ajuns astăzi mari miliardari,
Și–i cumpără pe toți cu multă nonșalanță.

Avem din toate, dar absolut nimic de bine,
Pentru că ne lipsesc conducătorii-adevărați,
Chiar de–aș putea, eu nu mai ies în lume,
Oriunde merg românii, sunt foarte rău tratați.

poezie de (aprilie 2008)
Adăugat de Paul ConstantinSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
comentariiA fost scris un comentariu până acum.
Spune-ți părerea!
Ion Untaru

Spiritul lumii e din ce în ce mai zgomotos, ritmurile vieții cotidiene sunt din ce în ce mai trepidante, astfel că omul este împins într-un ring din ce în ce mai strâmt și nu mai are timp să se gândească și la sufletul său. Iată una din capcanele cele mai perfide care ne pândește pe fiecare dintre noi.


Adăugat de Ion UntaruSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Căutare

Căutări recente | Top căutări | Info

Fani pe Facebook