Adaugă un citat | Citate la întâmplare | Votează! | Votate recent | Adăugate recent | Comentarii recente | Top general

Albăstrea

M-am mânjit tot, pe iris, de la ea;
o minusculă perlată de la cer,
tot adunat pe o cojiță de mister
c-un fir de galben praf... O albăstrea.

Îmi plânge suflet tot privind-o fină,
pierdută-n pajiștea de verde,
se aplecând suav la zborul de albină
și iar zâmbind frugal, să mă dezmierde.

M-aplec cu grijă, s-o ating, plăpândă,
de un albastru nemaiîntâlnit, aproape-o boare
de puf fin, pluș pe un firicel, o blândă...
Mi-aș da din viață, să pot fi ca ea... albastră floare!

poezie de (6 iunie 2011)
Adăugat de Daniel Aurelian RădulescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Citate similare

Compozit de floare

... fir, subțire, un peduncul
parfumat, stamină suavă,
cu obrazul de petală,
vârful de iz fin, pistil,
crudă, îmbobocind rozeu
cu sclipiri de buze maci,
dezgolind perle de nuferi
de sub picurii de rouă
irisată, ades clipind
de-un timid neînțeles,
se închizând ca o mimoză
în mătasea, tot fuioare
răzvrătite-n vânt neastâmpăr,
unduind-o în fină boare,
mișcând soarele... O floare!...

poezie de (28 februarie 2013)
Adăugat de Daniel Aurelian RădulescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Mihai Marica

Albastru infinit

Tu ești iubirea mea albastră!
Marea mea albastră!
Visul meu albastru!
În dimineața albastră!
În noaptea tot albastră!
Lumina din fereastra albastră!
Steaua mea albastră!
Pătrunzi în tot albastru!
În gândul meu albastru!
În versul meu albastru!
În viața mea albastră!
În moartea mea albastră!
Noi suntem albastrul,
Într-un... cer albastru!

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Ottilia Ardeleanu

Tablou în albastru

femeia de albastru
de ochi albaștri
de inimă albastră
se îmbracă albastru
are o coroană de myosotis albastră
umblă călare pe un animal marin albastru
se ascunde după o ușă albastră
citește din cărți albastre
se împrietenește cu personaje albastre
sub cupola și pereții propriei chilii în albastru
tot ce gândește e albastru
tot ce atinge devine albastru
nu se lasă modelată decât
de mâinile tale albastre
îi bate un vânt albastru
un suflet albastru sălășluiește în ea
în trupul ei minion și albastru
seduce cu lumina ei albastră
pirogravează o inimă albastră
pe care ți-o lipește îngrijit cu o pastă albastră
îți zâmbește albastru
face cale-ntoarsă albastră
în paginile aceleiași vieți albastre

deschide fereastra albastră
tot ce se întâmplă a timp și anotimp
e acest albastru al unei unice dimineți albastre

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
cumpărăturiCartea "Totul e sa mergi pana la capat" de Ottilia Ardeleanu este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar -20.00- 12.99 lei.

Amor... prin definiție

Un înțeles de dor
pentru orice,
un aparat de zbor
făcut vindece.

Frugal păcat
îmbietor,
un contemplat
mistuitor.

Neîndurător
sfredel de suflet,
chinuitor
lipsit de cuget.

Endomorfină
sorbită nesătul,
epinefrină,
scoțând din suflet nul.

O binecuvântare
de fior
în curs de derulare...
Înfiorător!

Apăsător
de suav,
delir ușor...
Un fin enclav.

Neperimat etern
e singurul decor,
eschivă la infern...
Sublimul de amor!!!

poezie de (25 martie 2011)
Adăugat de Daniel Aurelian RădulescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Diafane reminiscențe

Pe luciu, de oglindă, în două se răsfrânge
Sidefu-n romb de sticlă, inel de-un ruj-baton
Lâng-un gălbui parfum, deux pieces de același ton
Cu piele de toc cui, de pe-un persan ce plânge.

Cercuri, de aur fin, de doi cercei se îmbină
Pe sticla etajerei, cu creme în tuburi mici,
Printre cutii cu înscrisuri în limbi, ce nu-s de-aici
Și aer tot, vapori, se întind de-o boare fină.

Culori vii, joviale, stau rând, balsam, șampon,
Lângă halatul roz, cu alb mai pur ca neaua,
Iar pe măsuța-n colț e-o vază cu laleaua
Frizată-n fixativ, pe-un antic patefon.

În rama-n fir subțire, sub sticla reflectândă,
Ce nu lasă perpetuu privire răzbată,
Se frânge ochiu-n pâclă, pe gloss de-un chip de fată,
Zâmbind cu cap pe-o parte, sub raza tremurândă...

Și-un luciu păr respiră din nodul dintr-o fundă,
Obrazul mi-atingând... retrezind deodată.

poezie de (4 februarie 2013)
Adăugat de Daniel Aurelian RădulescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Ilustrată de gând

Sunt iar cu mama, strâns de mână,
La bloc, pe aleea din Laval,
Venită un pic la Montreal,
Să ne vedem, doar o fărâmă...

O văd atât de fericită,
Zâmbind la micul cățeluș
De-o palmă și păros, de pluș,
Dar știind -i ceară apă, pită.

Și tata, e din nou cu mine,
În parcul verde, Lafontaine,
Cu păr un pic și alb; la ten
Un pic color, de soare, bine...

... Stă aplecat ținând o alună
Și-o veveriță dă s-o prindă,
Iar el zâmbește; "Știi, cu ghindă,
La noi, Dănuț, ele se adună!..."

Lacrimi, din gât, 'mi dau nod uscat,
Calde, se urcă în ochi ce dor;
Că i-am iubit, nespus amor,
Ascuns, în loc de declarat...

Parcă- i de ieri la ce închin,
Că nu mai sunt de amar de timp...
Până și eu, pierdut plimb,
Îmi rămânând, tot mai puțin...

... Da-s tot în ieri... și nu-mi revin!

poezie de (26 martie 2013)
Adăugat de Daniel Aurelian RădulescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Lumânare

Bătaia cremenelor inimii m-aprind făclie
Și topesc din ceară, ard fir
Tot lăcrimând, curg, scurtez magie
Ce-am fost turnat... rămân o pată de-un parcurs-delir.

Doar fumul poate-a dat un nergru de culoare
Din tot ce ard, poate-am mânjit tavanul
Înalt la nesfârșit; oi fi în fondu' întunecat cel mare
Din care resclipesc noi aștri... luminând ebanul?

Misterul stă în boarea de-o nanosecundă
Când din fitilul stins e-un roșu-n tresărire
Sfârșind în palid gri, cenușă, lăsând undă
Un dalb de firicel întortochiat... Eu, de-o amintire!...

Așa de puțin pur dintr-un arzând traseu... o fire în nemurire...

poezie de (26 aprilie 2012)
Adăugat de Daniel Aurelian RădulescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Constantina Gina Dumitrescu

Verde crud

Verde crud, verde albastru
se leagănă-n zborul auriu al Soarelui
zdrobind mări și lacrima aurie a lacului
verde ce înconjoară, urcă
îmi place zbor,
rezemată de mirosul petalelor roz
spre verde rouă, spre divin,
ținându-mă de mână cu raza
ce coboară din Răsărit verde,
verde crud, urcă-n zarea plină cu albastru
și cerul deschis plin de mine, de voi, de noi
zbor, verde crud, albastru și mândru Soare
frumoase drumuri în cer și pe Pămînt
pline de viață și de moartea albastră
a nimfelor din vis!

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Verde

Retina mi-e o întidere de clorofilă
ce- vrea-o melanina-mi, -mi astâmpăr seve
prin rădăcini ce-nalț la cer, la soare... milă
s-amestec; galben cu albastru-n crud de verde...

... mi-o-nroșesc cu sânge-n ruginiu,
s-o beau licoare-n viile dospite
și galbenă s-o plămădesc din spice, auriu
covrig, inel s-o fac pe degete dorite...

... fiarbă-n tonuri în culori multicolore
de flori neasemuite-n gând, încântătoare
în amestecul de-aromă cu penel de aurore...
mi le fac leac singur, -mi înving redoare.

Îmi dă respirul veșnic frunza pulmonară,
ce moare să se nască tot la fel, dintr-un nimic,
fără de plâns când cade; nu fie o povară
la neaua sură-ntinsă-n iarbă... pe un coliliu de dric...

poezie de (19 iulie 2011)
Adăugat de Daniel Aurelian RădulescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Serial de primăvară

Ramuri în verde.
Crengi în lăstar.
"Ra"ze în dezmierde...
Florile-n dar.

Cer în albastre
arome în simț.
Muguri în glastre.
Inimă-n zimț.

Spirit... în joc
vânt în zefir.
Pui... în boboc
sânge-n delir.

Iris în cald.
Buze în zâmbet...
Dorul în fald.
Dragoste-n zumzet.

Sens; în macaz
nu în... firav,
da! În extaz!!!
Vocea-n suav.

Freamăt; în coapse
eter în înalt.
Nopți; în toaste
sufletu-n salt.

Mână în mână
vis,... în ecou.
Mintea în Lună
duetul e-n ou.

Sfântul în damă;
timp în trecut...
fată, în mamă
nou... în născut.

Vreme; în treacăt,
etern, în periplu.
Dragoste; în freamăt
viață în ciclu.

poezie de (24 aprilie 2010)
Adăugat de Daniel Aurelian RădulescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Împărtășit Paște

Din tot ce am umanitate
Mă vărs ca sfânt, ce iarăși naște
Să fie doar de bun, dreptate,
În fiecare zi... Un Paște.

Din tot ce am dar, hărăzit
Mă dăruiesc cu ce- cunoaște,
potfi ceva iubit,
Ce-am mai ales, mai pur... Un Paște.

Din tot ce mi- dori și mie
Cu gând măcar c-așa renaște
Speranța, vi-o împart vă fie
Jurându-... Un sol, de Paște.

Din tot ce vă va înfrunta
Cu rău, ce riscă să se caște,
simțiți alăturea,
Prieten... Cel eternul, Paște.

Din imn iubirii, în primăvară
De cânt din iazul plin de broaște,
Mă spăl de orice gând doară
Pe orice seamăn, cel simt... Paște.

Din zborul greu, din primul zbor
Ce leagă cer cu sol rădaște,
Sunt ușor suflet plin de dor
Și eu, un stol... Ce v-aduc Paște.

Din tot ce-a lăsat Creator
Cu tot, ce ura ar vrea împroaște,
Să nu uitați e trecător
C-un spirit cast... Anual Paște.

Din poate un pic de îndoială
Ce tot mi-o înfrâng, că sunt și moaște,
Mă rog acum cu tot, sfială,
Mă iartă Doamne! O să cred... Paște.

Din tot ce și Hristos trăita
Și a îndurat făr' demaște,
Să învățați că rău, ispita
Se vindecă... Într-un iz de Paște...

Din tot ce lume a tot iertat,
Înțelegerea de-a recunoaște,
Mă luați zălog cât vă sunt leat,
Cum pe-un Iisus Hristos... De-un Paște!

Reînviu, sunt viu într-atâtea aștre...

poezie de (5 aprilie 2018)
Adăugat de Daniel Aurelian RădulescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Tot, o iubire...

E tot, iubire -peste tot și frunza cade ram
și se reîntoarce mugur, crapă de dragostea din trunchi de sevă
și, nor ce-așteaptă puf pe cer să se adune gram cu gram,
cadă râuri ne spele și, albina, ce-nmulțește floare, fără relaș... nu știe grevă.

E muntele semeț -ce ține să-și toace roca în rădăcini
și bradul priponindu-l ace nu rămână dezgolit,
iar marea mângâie nisip, ca râu se-ncorsetând cu arini...
cum cer stă prăvălit pe noi... nu pleacă-n zbor spre infinit.

Câinele -stă domesticit, iubește chiar și pe hinghieri,
omida moare în cocon se dăruind pentru frumos
și zile, nopți, nu se despart, că azi este o noapte ieri...
iar eu la fel țin mult la tine... până ce-oi piere amoros...

poezie de (4 august 2014)
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

A câta primăvară...

Înseamnă, amore, că Soarele-i un afrodiziac,
căci de ce tot m-apropii, cu planeta întreagă,
parcă uit tot ce-i proză, ce rutini leagă
și mă deznod zbor, iubind orice-ul... minte irațională, maniac.

Îmi place, rău, până și pământ moale, lipicios,
încânt de un fir de iarbă, sunt un clopoțel
cu trei petale, îmi umezind inima îs un ghiocel,
dăruind fir, plin de curaj... un prim jertfit și-atât de grațios.

Sofisticatul corb, tot sobru, cu limbaj cifrat,
se schimbă-n triluri mici, zvăpăind puf, idile,
pe țambre însulițând un cer de albastre, puerile
crude... sub palma mângâindă-n trecere de-un galben arzător, curat.

Un fum se înalță sub priviri, dinspre răzoare, în sus,
un abur, plecat ud stingă cald, ce-i prea devreme, ar arde
și fire între pari înalți se îndoaie din întinse coarde,
ciupite de adieri... c-un zumzet electronic alergând, s-aprindă apus.

Despoaie heliul fiert veștminte, îmbrăcând boboci
și umeri lasă goi și cupe-n sâni ițesc, înțepând gând
spre amor, sfredelind piept, respirul îl sacadând,
când tot se pierde în urmă... risc de aventură-ți dă imbold, viața -ți joci.

Dezlănțuie un imperfect de cerc, rotirea, în dragoste născând,
crezând, pentru a câta oară, că nu pierzi nimic, neștiind că primăveri nu întorci!

poezie de (9 martie 2013)
Adăugat de Daniel Aurelian RădulescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Invitație

Haide, vino-mi în gând.
Adu-mi timp din trecut.
Redă-mi vis ce-am avut,
Când trăiam zile-n rând.

Haide, vino stai,
Timp -ți iei, vis fie...
Mâna-mi pernă -ți ție...
Cap pui, corp -mi dai.

Haide, lasă-ți privire
De ochi calzi și căprui;
Ce-ai promis nimănui...
Mi i-ai lăsat... nemurire.

Haide, buze de sânge,
Zâmbet fin ca de nimfă.
Sunt doar sevă și limfă;
Căci arcaș străpunge.

Haide, acoperă-mi față
Cu fuior de-adiere
Din șuvițe de miere;
Părul dă-mi ca dulceață.

Haide, puneți obraz
Roz, de freamătul vrerii...
Catifea dă-i plăcerii;
Fă-mi din simțuri talaz.

Haide mâini de liane,
Ia-mi ce aer respir...
Suflul făți-l un fir;
De miresmi diafane.

Haide, coapse în potir,
Lasă-mi iris să zboare.
În coloritu-ți de floare;
pierd în delir.

Haide, trup de mistere,
Dă-mi atingerea fină
De corp suplu, de albină;
Cu venin de plăcere...

Haide, dă-mi al tău salt,
Pune-mi aripi, picioare...
Dă-mi elan de încercare;
Să învăț zbor, spre înalt.

Haide, stai, nu pleca,
Fii din nou lângă mine.
Viața e goală de tine;
Fă-mi din azi... ce era.

Haide, du-mă de vrei
Pe tărâm ce te ține...
Fă- extaz, din suspine
Și ofrandă; de ai, zei.

Haide, dă-mi iar fior.
Inima-mi vreau s-o frâng...
Nod în gât, dă-mi plâng...
Suflet dă-mi, nu mor.

Oh, destin ce se cerne!?
Nici nu-i vis, e aieve...
Tot sublimul de Eve
Lângă mine... se așterne!

poezie de (29 mai 2010)
Adăugat de Daniel Aurelian RădulescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
comentariiAu fost scrise 2 comentarii până acum.
Participă la discuție!

Ansamblu, în căutare

De câte ori fizic mut,
gândul duce unde am fost;
cum tot întreg n-am niciun rost
și trup și minte... îs desfăcut.

De neînțeles, sunt tot mai mult
regrete –având, la ce-am negat-
mister, cum dragoste-i păcat...
doar de mă înșel, nu mai m-ascult!?

Mai rău, ce am nu-mi mai convine,
nu îmi e îndeajuns, riscul prefer;
ce-i altuia adesea cer...
ca și cum nu mi- aparține.

Mă uit, ca un străin, la mine
-culmea, că cunosc credeam-
dar nu-s oglindă, doar un geam...
și nu văd! Oare o-i fi... cine?

poezie de (10 martie 2013)
Adăugat de Daniel Aurelian RădulescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Iar, la rând... unică

Un clipocit de gălăgie
Stă-nfipt pe-un cablu de curent
În frac cu pana-n furculiță;
Roșu-grena pe sub bărbie
Cu glas nestăpânit, strident
Și pieptul alb ca o igliță.

E-n cercetare de lăcaș
Sub streașină, de-un loc -ncuibă,
Tot schimbând tonuri muzicale
C-o altă, alt stilat părtaș,
Se-oprind după ce-n zbor se-mbuibă,
Tot se chemând alert, agale.

În echilibru imperfect,
Cu ciocul ascuțit ca acul
Își tot înțeapă puf, penaj,
Sub aripioare, în dos, pe piept
Și cântă iar, umflând ca sacul
Gușa, ce-i tremură-n tapaj.

Nici număr nu mai știu; de-s zeci,
Sute parlamentări decidă;
Să-nceapă un proiect în grabă,
De casă, un căuș de veci,
Unde-ar dori, ca-ntr-o firidă,
Să-și pună ouă... Ce se-ntreabă?...

... Că pleacă iar și aștept smerit,
Sper revină, -i fiu rudă,
Să stau s-aștept, văd cum pliscuri
Cu galben caș cască cerșit
Să li se-aducă o gâză crudă
Sau apă-n cioc, cu atâtea riscuri...

Să-i văd pe pui, cu puf ce pierd,
Cum zbor învață și se-adună
În toamnă, în stol pe fir în stradă,
Să plece aiurea... Să-i dezmierd
Cu ochii doar... Sub clar de lună
am cuib gol lângă zăpadă!

Ce frământare neîncetată
E iar și iar, an după an
Fără relaș; iubită, mamă,
Când gigolo, frugal de tată...
Și așa-s și eu, un cetățean
Trăind la fel, aceeași dramă...

poezie de (29 aprilie 2012)
Adăugat de Daniel Aurelian RădulescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Trandafirul albastru

"Doresc un fir
De trandafir
Catifelat, albastru."
Si lumea toata
Tot trandafiri
Mi-au daruit:
Albi, galbeni,
Rosii, roz.
Nici unul, insa,
Nu era
ALBASTRU.
Cununi de credinta
Pe frunte purtam.
"JURA"
"Nu jur Doamne!
Nu pot sa-i fiu
Nevasta!"
Piatra din piatra
O inima se-nalta.
"Iertare Doamne,
Sunt doar un om,
Nu sunt paiata!"

Ochiul plangea
IMPIETRIREA
Si dantuiam
La nunta
Din CANA GALILEEA.
Blond-gri suvita
Aluneca spre ceafa.
Uitam de ISAIA,
De ingeri,
De Demoni,
Privirea se frange
Pe albul buchet
De mireasa,
Nici-unde nu-i
Un firicel
Suav, plapand,
De trandafir
ALBASTRU.

Lumina-n lumanari
De soare
Splendoare-n statuie
De piatra
Picur de roua
Cristal pe fata
De ceara.

Tipa orgoliul din mine,
Sinul greu iar fierbea
Sa-mi alaptez COPILUL.
Acum sotie nu eram
Si nici macar sihastru,
Ci doar un fir
De trandafir,
Incercanat,
ALBASTRU.

poezie de
Adăugat de AdelyddaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Fără speranță

Te-am întâlnit din întâmplare
-Nu vedeai cât sufeream-
Erai la braț c-un oarecare...
Nici nu știam p-unde mergeam.

Pluteai fuior pe Strada Mare
-Nu te uitai că existam-
Pășeai sublimă, cu candoare...
Topit, din ochi te urmăream.

Îmi făcusem sufletul o floare
Să-ți dăruiesc esențe fine,
Dar în privirea-ți visătoare
N-aveai sclipire pentru mine.

Jucai, o simplă trecătoare,
Erai o muzică de pași.
Trupu-ți era un glob de soare...
Spășit, în scrum, o să mă lași?

Eram atlet în alergare
Să-ți ies în cale tot mai des
Și inima-mi simțeam că moare...
Doream -ți fiu un tril, un vers.

Îmi făcusem irisul o mare
Să-ți scalzi în voie trupul fin;
Ți-eram talazul la picioare
Și spărgeam, -ți mângâi chin.

Aveam în gând priviri de boare
-Plonjeam în ochi-ți caviar-
Mă afundam pierdut din zare
Să-ți fiu abis, să n-ai habar.

Fărâmă din sclipiri fugare,
Doar o privire-ai aruncat;
Sunt în explozie... de stare!
Sunt fulg în zborul de-nălțat!

Sunt tot ce Universul are
-Am inima toat-un inel-
Ești pulsul meu, o încântare;
Iubit-o!... M-ai pierdut... nițel!!!

poezie de (2 octombrie 2010)
Adăugat de Daniel Aurelian RădulescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Nelimitat...

... sunt un dezorientat,
din fericire,
de atâtea gânduri fără limită;
pot plana nevăzutul,
ce-l ador ca pe orice nu ai,
când nu mai există niciun întâmplat,
un fel de împuternicire,
de nu știu care oferită
și doar folosesc de împrumutul
de-o viață, ce și tu tot la fel o ai... s-o porți un pic și-apoi s-o dai.

poezie de (10 mai 2013)
Adăugat de Daniel Aurelian RădulescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Oh țară...

Ce păcat că trag, azi, din țara rușinii
Și-i păcat reciproc, că și ea m-a pierdut...
Și-o respect, că mi-e cuibul, de loc al venirii
Drept tărâm... Ce credeam fericit început!

Și-a mânjit plai de vis, de ambiții deșerte
-Jucând rol de-un popor, ce-și pretinde valoare-
Ce răsare-n mirosul de hoituri dejecte
Cu tărie de moț... Atotprovocatoare!

Ce păcat că supăr pe-un loc, de pământ
Fără viață, conștiință, rușine, credință...
Și plâng, că n-am cui, ca și alții înfrânt,
De-o izbeliște sumbră... În vid de conștiință.

Unde-mi sunt și părinții, prietenii lor,
Ce mi-au dat din bun-simț, gustul fin al valorii?
Ce păcat de imensul nedrept!... Muritor,
Mi-aș dori reînviu... Frumusețea splendorii!

Tot mai sunt pionierul, pitic, patriot
Și nu vreau, decât singur, -mi cer libertate;
Din bunici la părinți, s-o redau la nepot...
Sunt român gând și sânge... Pentr-o eternitate!

Deci îmi iartă, tu țară, îmi iartă popor,
Judecata-mi spre cei ce-au drept simbol..."golan",
Ce-au furat un drapel și-au lăsat un cotor
... Ce-i din os de străbuni... Pentru ei un ciolan!?!

poezie de (7 noiembrie 2010)
Adăugat de Daniel Aurelian RădulescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Căutare

Căutări recente | Top căutări | Info

Fani pe Facebook