V-am trimis curând o carte
V-am trimis curând o carte
Și smerit aștept răspuns
Care nu a mai ajuns
Nici întreg și, nici în parte
Dar maestre, nu se poate
Orice simplă uzurpare
De prestigiu, nu mai are
Circumstanțele ei, toate
Și mă-ncarc atunci de vina
C-am pus mâna pe condei
Supărându-i pe ahei
Și oprind în geam, lumina
Vă eliberez de facto
Admițând fără efort
Că speranța din acont
Valorează cât exact, o
Deziluzie sau pistă
Care n-a ajuns la artă
Casa cu fereastra spartă,
Poate nici nu mai există
Vine timpul și se duce
Fără nici o remușcare
Numai nouă ni se pare,
Că punem la toate cruce
Bate vântul în ferestre
Și mă-ntreabă: Îi dau voie
Ca să strige el, Ahoe,
Și-apoi: Salutări, maestre?!
poezie de Ion Untaru
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre lumină
- poezii despre vânt
- poezii despre vinovăție
- poezii despre timp
- poezii despre smerenie
- poezii despre mâini
- poezii despre existență
- poezii despre cărți
- poezii despre cruce
Citate similare
Zâmbiți, vă rog
Ne stresează piramida
Care pare mai înaltă,
Și obida ca omida
Sastisite stau în haltă
Unde este impiegatul
Să ne miște de pe șine?
Când fac mâțele șpagatul,
Moare lumea de rușine
Asta-i: nici o bucurie
Neplătită îndeajuns
Când mi-aduc aminte mie,
Nu mi-a stat bine nici tuns
Lăsați gluma la o parte
Domnilor, cât mai e timp
Cumpărați rapid o carte
De intrare în olimp!
Spuneți-mi că nu se poate
Și întorc lumea pe dos
Cine n-o să dea din coate,
O să dea din gură fără de folos
Ziua când îți rupe graba
Lumea haina pe din dos
Mai bine să stai degeaba,
Decât să lucrezi fără folos
Priviți la băiatul acela cuminte
Cum se uită la noi de sfios:
El l-a învățat pe Arvinte,
Să-și lege pantalonii mai jos
Și la urma urmei, dacă
Am ajuns de tot povară
Numai vorbele de clacă,
Nu ne scot din baltă-afară
Cine otrăvește mărul
Nici nu știe, nici nu-i pare
Rău, dacă ne cade părul,
Ziua în amiaza mare
poezie de Ion Untaru din Autoportret fără oglindă (2005)
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre înălțime
- poezii despre învățătură
- poezii despre zâmbet
- poezii despre viteză
- poezii despre vestimentație
- poezii despre umor
- poezii despre tuns
- poezii despre stres
Copilăria mea a fost agitată. Cel care, de copil, nu a fost zguduit de suferințe inexplicabile, de dorințe nerostite și care nu a avut de mic o înclinare pentru un gen oarecare de artă, nici iluzii nebune, nici speranțe ciudate, întemeiate pe forțele sau aptitudinile sale, pe creațiile sale, mai mult sau mai puțin comice; cel care n-a plâns cu sughițuri de o mie de ori noapte, fără să știe de ce, nici n-a căzut în extaze neobișnuite, nici n-a izbucnit în veselii neașteptate, nici n-a făcut prostii extravagante, acela poate fi sigur că va reuși să ajungă tot ce va voi: un avocat bun, un jandarm strașnic sau un băcan destoinic, dar niciodată un artist, pentru că nu are suflu divin, nu are suflet.
citat celebru din Panait Istrati
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi citate despre copilărie, citate despre artă, citate despre umor, citate despre suflet, citate despre suferință, citate despre prostie, citate despre plâns, citate despre noapte sau citate despre forță
Mâna din vis
Aș vrea să știu pe care parte sunt
în visul cu o apă ce desparte
tărâmurile vii de cele moarte
și drumuri în destinul ce-mi înfrunt.
Nu pot s-aleg și simt că, singur, eu
sunt de o parte, dar și de cealaltă,
în clipa-n care, mâna ce mă saltă,
e cea pe care-o-ntind când mi-e mai greu.
Iar timpul pare,-n vis, un infinit
în care nici nu mor, nici nu trăiesc,
ci doar aștept lumina s-o zăresc.
În viața-n care multe-am împlinit,
e doar un vis prin care mai pășesc
cu mâna-ntinsă, parcă a cerșit.
poezie de Daniel Vișan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și poezii despre visare, poezii despre moarte, poezii despre viață, poezii despre infinit, poezii despre cerșetorie sau poezii despre apă
Dacă-mi aplec smerit genunchii...
Dacă-mi aplec smerit genunchii,
Și mâinile mi le-mpreun
Nu mă gândesc să fie, Doamne,
Nici cel mai drept, nici cel mai bun...
Și nu te rog să-i dai nici haruri,
Nici minte cine știe cât...
Mi-ar fi destul să-l văd că-mi crește
Nici prea frumos, nici prea urât;
Și nu l-aș vrea nici prea cuminte,
Și nici din cale-afar-nebun;
Nici prea de tot supus s-asculte,
Dar nici să râdă de ce-i spun.
Și mai ales, aș vrea să simtă
În orice păs din trai, mereu,
Că cel mai credincios prieten
I-oi fi de-a pururi numai eu...
poezie celebră de Elena Farago
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre superlative, poezii despre religie, poezii despre prietenie, citate de Elena Farago despre mâini, poezii despre frumusețe, citate de Elena Farago despre frumusețe, poezii despre creștere sau citate de Elena Farago despre creștere
La patru și zece
Încă o noapte trecută
La patru și zece în zori
Duce vântul spre munte ninsori
Ca dezastrul o bancrută
Și deodată parcă-s furii:
Încăperea ca un blitz
O străbate un chiț-chiț
După cele de-ale gurii
Eu nici ziua nu găsesc
În cămara de rezervă
Nici măcar câte o conservă
Rătăcită nefiresc
Speriați că fiecărui
Teamă-i e unul de altul:
Mă' Chiț-chiț tu dai asaltul
Când mă pregăteam să vărui?
Ia și tu din raft o carte
Care poate n-ai citit-o
Că vine anticarul din Quito
Și o duce în altă parte.
poezie de Ion Untaru
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre sperieturi, poezii despre noapte, poezii despre ninsoare, poezii despre munți sau poezii despre gură
Miere amară
Am pus flori de tei în ceai
Și o frunză de pelin.
Te-am rugat: "mai stai..., mai stai!"
Tu ai zis: "mai vin..., mai vin!"
Nici nu știu cum a tors timpul
Un fuior de ani mărunți.
A trecut un veac sau nouă,
Îndeajuns cât să mă uiți.
Văzul l-am pierdut în zare,
Sufletul l-ai luat cu tine.
Într-un vers repet speranța:
"Poate vine..., poate vine!"
Am pus flori de tei în ceai
Pentru-a nu știu câta oară
Și-mi zic: " mierea, fără tine,
E amară..., e amară!"
poezie de Dana Ene
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre miere, poezii despre apicultură, poezii despre versuri, poezii despre trecut, poezii despre tei, poezii despre suflet, poezii despre poezie sau poezii despre frunze
Fata
fata mergea pe nisip
fata mergea pe ape
fata mergea pe cer
ea pășea pe unde
nu era drum făcut
nici de oameni,
nici de pești,
nici de păsări.
uneori mai întâlnea
câte un înger
care se mira că ea
e pe acolo fără să aibă aripi.
dar ea pășea stârnind timpul
să se miște în forma vietăților
concentrice gândului ei.
și aerul se pornea să călătorească
împreună cu ea mai ales
de dragul rochiei de culoare roșie
cu care era îmbrăcată pe dinăuntru
și pe dinafară.
ia te uită cum vântul
duce petice din veșmântu-i
pe toate planetele unde
acum trandafirii sunt roșii.
ssst! să nu spui nimic!
tu... doar culege-le mireasma
și-apoi pășește în orice direcție.
poezie de Cecilia Birca
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre roșu, poezii despre îngeri, poezii despre trandafiri, poezii despre rochii, poezii despre păsări, poezii despre planete sau poezii despre pești
Cine bate în poartă
cine bate în poartă de nu vrea să se ducă:
o fi venit Terente, sau nea Mărin, sau Sucă
să dea cu pasul sau să dea cu yardul,
să plătească dările cu cardul,
că fără dări nu se mai poate
lucrăm în genunchi și murim pe coate
s-a rupt un echilibru, se prăbușesc imperii
o lume veche, s-a împărțit în două
una face purici, alta face ouă
și tu inimă te sperii!
pe ce mai punem azi temei
dacă nu pe vin și pe femei?
că fără adevăr, și fără iubire
nimeni nu-și mai vine în fire!
dar ce folos că știm acestea
că vin paparazzi și ne fură vestea?
și unde e Diana zeița vânătorii
că tremură-n grădină de teamă sicomorii
nu mai vântura amiezi și nu mai da cu tifla
mai bine vezi cine ne fură chifla!
că e mai rău ca în codru se taie și se rufe
nu mai găsește nimeni la supermarket trufe
nici ziua și nici noaptea și nici măcar promoții
ideile pe care marșează ostrogoții
eu sunt mai rău ca ăla din patul lui Procust
îmi place cavalcada și traiul când e frust
eu stau într-un picior cât alții-și torn pe gât
poșircă de cinci stele și altele încât,
li se face părul de omăt
și-o iau îndărăt
poezie de Ion Untaru din manuscris
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre vânătoare, poezii despre zăpadă, poezii despre păr, poezii despre păduri, poezii despre prezent, poezii despre plată, poezii despre picioare sau Ne poți propune o poezie de dragoste?
O aventură galantă
Într-o seară, pe la zece,
N-a fost cald, dar nici prea rece,
Am avut o aventură,
Nici cu Haike, nici cu Sură,
O coniță delicioasă,
Nici urâtă, nici frumoasă,
Și-am intrat cu ea în vorbă,
Nici de Cosmos, nici de ciorbă.
Avea ochii ca doi aștri,
Nici căprui, dar nici albaștri,
Gura dulce, zâmbitoare,
Nici prea mică, nici prea mare,
Sânii, două rândunele,
Nici prea mari, nici mititele,
Și vorbind cu ea în șoaptă
Nici prostuță, nici deșteaptă.
Ne-am plimbat vreo cinci minute,
Nici încet, dar nici prea iute,
Discutând ca la Geneva,
Nici de-Adam și nici de Eva.
Și-am ajuns la ea acasă,
Nici prea'naltă, nici prea joasă,
Locuință minunată,
Nici murdară, nici curată.
Mi-a dat o cafea ușoară,
Nici prea dulce, nici amară,
Ș-a început să se dezbrace,
Nici încolo, nici încoace,
I-am sorbit formele toate,
Nici din față, nici din spate,
Pielea-i cu miros de nalbă,
Nici prea neagră, nici prea albă.
Avea talia subțirică,
Nici prea mare, nici prea mică,
Brațe albe, voluptoase,
Nici subțiri, dar nici prea groase,
Niște-îmbrățișări divine,
Nici prea multe, nici puține,
Ș-o sofa cu dungi banale,
Nici prea tare, nici prea moale.
Cum o sărutam prin beznă,
Nici pe nas și nici pe gleznă,
Bate cineva la ușe,
Nu-i nici unchi, dar nici mătușe,
Ci bărbat-su, Șmil din piață,
Nici cu cioc, nici cu mustață,
Dar cu un baston de mire,
Nici prea gros, dar nici subțire.
Inimioara mea pustie,
Nu-i nici moartă, nu-i nici vie
Simt un fior care mă trece,
Nici prea cald, dar nici prea rece,
Și când mă rugam Prea Sfinte,
N-am fost prost, dar nici cuminte,
Doamne, scoate-mă din ladă,
Nici în curte, nici în stradă,
Deodată ușa scapă,
Nici se sparge, nici se crapă,
Și stă Șmil ca un sihastru,
Văd nici verde, nici albastru.
- Ce cauți aici? Mă întreabă,
Nici în pripă, nici în grabă,
I-am spus, fără să-mi dau seama:
- Nici pe tata, nici pe mama!
Ci aștept, în tot minutul,
Nici mașina, nici șerutul...
... Și au curs bastoane în mine,
Nici prea multe, nici puține!
Restul n-are importanță,
Nici spital, nici ambulanță,
Știu c-am stat trei luni jumate,
Nici pe burtă, nici pe spate,
De atunci mi-e viața roză,
Nici în versuri, nici în proză,
Și aștept o aventură,
Ori cu Haike ori cu Sură.
poezie satirică de Ion Pribeagu
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre minute, poezii despre albastru, poezii despre alb, poezii despre început sau poezii despre verde
Să nu-mi mai fie sete mâine
Prin noi trecutul trece gol și absurd,
am devenit biserici fără sfinți.
Nu mai avem icoane pe chipuri,
sufletul ne-a denunțat.
Oasele ne străpung pielea gândirii,
arsă,
avortăm ce-am fost și ne punem drept satane pe cruce.
Am devenit noroi, plini de dorințe, vrem numai bani,
nu mai suntem capabili să fim, nici măcar un ieri,
să fim un șubred ruginit sau un ceas de remușcare,
în închisoarea vieții noastre.
Ne este foame mereu, ne mâncăm propria carne,
fiul nu mai este pentru noi nici măcar durerea neputinței,
mi-am fracturat un picior al minții ieri,
mâna o mai am încă-n atele.
Mănânc șchiop și merg fără mâini,
așa am ajuns într-un astăzi
să colectez picături de sânge, să nu-mi fie sete mâine.
poezie de Viorel Muha (mai 2011)
Adăugat de Viorel Muha
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre mâncare, poezii despre viitor, poezii despre sânge, poezii despre sfinți sau poezii despre sfințenie
Nimic, nici chiar speranța
Nimic, nici chiar speranța în suflet nu mai cântă
Când mut e viitorul și aripa ți-e frântă...
Departe lași în urmă al visurilor rai...
Și lacrima, chiar dânsa, când pică pe hârtie,
E rece ca înghețul din inima pustie
De florile din mai!
Nimic, nici chiar speranța în ochi nu licărește
Când ziua după ziuă bolnavă se târăște...
Și poate ca să fie de aur cerul plin,
Și poate s-aibă stele albastra adâncime,
Verdeață nouă, câmpul, pădurea, -ntunecime
Și râul alb, suspin!
Nimic, nici chiar speranța în groapă după tine
Atunci nu mai voiește să vie, și nu vine!...
Și poate ca să fie orice după mormânt:
Dreptate omenească făcută unui nume,
O viață viitoare, și-n tainica ei lume
Noi aripi, nou avânt!
poezie celebră de Alexandru Macedonski
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Vezi mai multe poezii despre aripi, poezii despre stele, poezii despre râuri sau poezii despre reîncarnare
Fără dragoste se mai poate trăi, dar nu fără stimă. E neapărat necesar a ne bucura măcar de stima noastră proprie; dar aceasta nu-i de ajuns în toate situațiile, nici pentru toată viața.
citat din Francesco Orestano
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre viață, citate despre iubire sau citate despre bucurie
Cine n-are nicio nostalgie și nu s-a legat de nici un lucru atât de mult încât să regrete că timpul i l-a smuls, nu mi se pare însetat de progres. Mi se pare sărac, și atât. Chiar dacă îi e mai ușor sa trăiască fără bagaje. Amintirea și speranța ne modelează în aceeași măsură, iar prezentul, pentru a fi adevărat, nu poate fi nici orb, nici surd.
citat celebru din Octavian Paler
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate de Octavian Paler despre viață, citate despre timp, citate de Octavian Paler despre timp, citate despre sărăcie, citate despre prezent, citate de Octavian Paler despre prezent, citate despre amintiri, citate de Octavian Paler despre amintiri, citate despre adevăr sau citate de Octavian Paler despre adevăr
Orație de nuntă
Astfel după tine se încheie toate.
Trag oblonul negru la fereastra mea.
Nu mai vreau decepții, vreau singurătate,
Nu mai vreau iubire, voi abandona.
Avusesem dreptul și eu, ca oricare,
La o nebunie, la un ultim glonț
Ultima speranță, ultima-ncercare
Dar în magazie era doar găblonz.
Nu-i nici o problemă, toate-s foarte bune.
Te-am iubit desigur, cum mi-ar sta să neg...
Și cu pasiune, și cu voluptate
Și credeam în tine, vrednic și întreg.
Hai, întinde mâna pentru despărțire
Schimbă-ți telefonul, că și eu mi-l schimb
Salutări miresei, salutări la mire,
Poate se rezolvă toate între timp.
Intră în mulțime, nimeni n-o să știe
Două, trei persone care ne-au ascuns,
Eu voi ține minte scurta nebunie
Și-ntrebarea noastră fără de răspuns.
Firea ta ciudată n-o voi regăsi-o
Nici n-ar fi nevoie, tu rămâi un mit.
Nuntă fericită, te-am iubit, adio,
Nu întoarce capul, pleacă, te-am iubit!
Vezi că se confirmă bârfa despre mine:
Te-am lasat deodată crud și nefiresc
Totuși ține minte, ține bine minte
Te salvez de mine fiindcă te iubesc.
poezie celebră de Adrian Păunescu
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Vezi mai multe poezii despre nuntă, poezii despre iubire, poezii despre telefon, poezii despre singurătate, poezii despre senzualitate, poezii despre schimbare, poezii despre salvare sau poezii despre negru
Decaloguri comparative...
Nici o floare nu e floare, dacă n-are admiratoare.
Nici o pasăre nu-i rară, fără de cuvântul vară.
Nici vântul nu este vânt, dacă bate doar în gând.
Nici izvorul nu-i izvor, dacă nu-i dorit de dor...
Nici o mare nu e mare, fără valuri vorbitoare.
Nici o noapte nu-i frumoasă, dacă luna nu-i mireasă.
Nici un om nu este om, dacă n-a sădit un pom.
Nici o zi nu e aleasă, fără de iubire în casă.
Nici o casă nu-i frumoasă, fără de copii la masă.
Nici o vorbă nu e vorbă, fără tâlcul scos din tolbă.
Nici o prietenie mare, nu e fără cumpătare.
Nici un gând nu-i măreție, fără a lui împărăție.
Nici un drum cu ocoliș, nu e fără ascunziș...
Nici o fală nu e fală, dacă n-ajunge de-ocară.
Nici o iubire nu-i mare, de nu trece de hotare.
Nici durerea nu-i durere, de nu cere mângâiere.
Nici o dărnicie în lume, nu rămâne fără nume.
Nici credința nu-i credință, dacă n-are stăruință.
Nici o soartă nu e soartă, când bate din poartă în poartă.
Nici viața nu e viață, de nu, îți zâmbește în față.
poezie de Valeria Mahok
Adăugat de Valeria Mahok
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre durere sau poezii despre perseverență
Nu studiez dezastrele născute dintr-un sărut
nici moartea pe cruce
nici învierea de după
oricum îmi este de ajuns
câte o apocalipsă
între două nașteri
și o trecere prin haos
aproape cât o adormire de duminică
în care s-a născut visul
și paradisul
de iad ne-am ocupat noi
după ce nu ne-a mai ajuns
fericirea
.....................................
mă tot întreb de unde
mi-a rămas această muzică
care parcă vine
din rădăcina unei lacrimi
.....................................
poate fiecare stea cânta
în pliscul unei păsări de foc
iar un copil ciudat
venit parcă dintr-o zbatere de aripi
împletea galaxile
ca pe o vată de zahăr ars
care-și aștepta spirala
apoi
ca și când nu mai era de ajuns cântecul
din gândul cioplitor de univers
au apărut cuvintele
.....................................
fiecare rostire era o nouă lume
până când nu a mai știut nici măcar el
de unde începuse
și nici unde să mai găsească loc
pentru câte rostiri
mai avea de rostit
...................................
împreună cu magica rostire
a apărut oul
mai apoi și întrebarea
poate si filosofia
dar cum era așa greu să plângă singur
chiar înainte de a umple cu oceane pământul
a început să gândească viața
ca pe o iarbă verde tivită cu margarete
soarele nu poate fi
doar un ou de pasăre măiastră
poate nici faraonii nu sunt nemuritori
îngropați aiurea
sub imposibile cuiburi
de unde nu le mai cântă stelele
poezie de Tudor Gheorghe Calotescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre muzică, poezii despre naștere, poezii despre zahăr sau poezii despre sărut
Inscripția de pe nume
când m-am uitat în oglindă
l-am văzut pe Dumnezeu plângând
împrejur nimeni
nici chiar eu
cel care mă priveam
în partea cealaltă timpul
croșeta șosete pentru un drum lung
unde visele își au timpul lor
poate nu o să mă înțelegeți
dar în fiecare bătaie de inimă
există un timp și o durere
fără de care
nu ai fi existat nici tu nici eu
și nici chiar
Dumnezeul tuturor lucrurilor
în rest aceeași imagine plictisită
o cruce de lemn o lumânare stinsă
și o urmă de lacrimă...
poezie de Teodor Dume
Adăugat de Teodor Dume
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre lumânări, poezii despre lemn, poezii despre inimă sau poezii despre imagine
Nici trufia, nici prostia
Pentru timpul, care trece,
Pentru lipsa mea de roade
Neputința veșnic roade
Căpățânile zevzece
Nimenea nu-nfruntă timpul
Nici trufia, nici prostia
Oamenii de paie ni i-a
Arătat netrebnici ghimpul
Nu e cum ar fi să fie
După merit sau răsplată
Dacă ei prind să se bată
Pentru supa mea din farfurie
Lucru, mă supun și tac
Ca un Robinson Crusoe
Numai ce mi se dă voie,
Ca să am un loc pe bac
poezie de Ion Untaru din Liziera de salcâmi (2009)
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre răsplată, poezii despre prostie sau poezii despre Robinson Crusoe
Totul pare dintr-o...
Anotimp fără zăpadă,
fără țurțuri pe la streșini,
fără viscol și nămeți,
fără foc în sobe de...
pământ, fără fum, fără...
miros de jar mocnind,
fără pita de pe... plită!
Unde ești... copilărie,
unde sunt copiii toți,
nici o sanie pe pârtie,
nici-un animal prin curte,
nici-un pui de Om!
Totul pare dintr-o...
altă lume, nici-un lac...
nu-i înghețat, nici-un...
geam de la fereastră...
nu-i pictat cu flori de...
iarnă, nici o iarnă...
nu mai vine, nici-un pui...
de câine nu mai latră...
prin ogradă, nici-un copil,
băiat sau fată, nu se joacă
cu bulgări mari de zăpadă!
Ah... ce timpuri...
fără timpuri, ne mai trec...
pe lângă tâmple,
nici cojoace, nici opinci,
numai jocuri pe tablete
și iubiri doar virtuale!
poezie de Mihai Marica
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre copilărie, poezii despre jocuri, poezii despre câini, poezii despre țurțuri, poezii despre zoologie, poezii despre viscol, poezii despre săniuș sau poezii despre pâine
Poate-i vis, poate nu
Nu se vede nimic în urmă,
poate doar gândul meu
care mai caută și mai scurmă
în ce nu e, și eu
veghez fereastra și lumina
împrăștiată
ce-ncearcă să-mi ascundă suma
de altădată.
Îmi pare că nu s-a petrecut
din ce îmi amintesc
și-mi pare că nici nu a trecut
și poate doar citesc,
și poate totul e-o poveste
ce-a poposit în gând,
când mai visam și eu vreo,, cheste"
pe rând din când in când.
Poate-s nebun sau poate totul
se-ntâmplă-atunci când dorm...
O să aștept până când Domnul
mă va trezi din om...
poezie de Radu Mihăilescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre gânduri, poezii despre somn, poezii despre nebunie sau poezii despre lectură