Adaugă un citat | Citate la întâmplare | Votează! | Votate recent | Adăugate recent | Comentarii recente | Top general

Bosonul... Eminescu

"Dar deodat-un punct se mișcă... cel întâi și singur. Iată-l
Cum din chaos face mumă, iară el devine tatăl...
Punctu-acela de mișcare, mult mai slab ca boaba spumii,
E stăpânul fără margini peste marginile lumii."
Scisoarea I - M. Eminescu

... a fost un eminescu Absolutul
sau Absolutul, eminesc cumva,
și-a plămădit la începuturi lutul
știind perfect ce infinit Va modela.?!

și România să fi fost întâmplător
acel picior de plai pe care dânsul
va fi venit dintr-un sfârșit de viitor
și care la 'nceputuri fu cuvântul?!

și steaua pân' la care-i drumul lung
și plopii fără soț cu flori albastre
ce sacru genial în umbră-ascund
și ce nefast simbol al lașității noastre?!

PS
și bosonul Eminescu-i ultima din cărămizi
la măreață catedrală ce nu poți s-o mai ucizi
punctul ăsta ce se mișcă (unii zic - bosonul Higgs)
e și timpul, e și spațiul, e și totul și... nimic!!!

poezie de (3 iulie 2012)
Adăugat de Iurie OsoianuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
comentariiA fost scris un comentariu până acum.
Spune-ți părerea!

Citate similare

Ca să se ajungă la formele actuale de viață i-a trebuit Pământului o lungă și zbuciumată evoluție, în care construirea primelor gene a însemnat eminescianul: "punctu-acela de mișcare, mult mai slab ca boaba spumii", care ulterior a devenit "stăpânul fără margini, peste marginile lumii". Aceasta deoarece apariția primelor gene a însemnat, de fapt, apariția primelor programe genetice și implicit a primelor sisteme biologice. Extrem de simple la început, complicându-și structurile și funcțiile și ajungând la perfecțiunea ființei umane, pare-se singura abstract gânditoare.

în Miracolul vieții, miracolul eredității
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Gheorghe Burdușel

Dor de Eminescu

Pe aceeași ulicioară
se zbate-n miezul nopții
în tremur fără de sfârșit
dorul de EMINESCU.

La steaua bolților
albastre și tăcute
luceferi-mi trezesc
dorul de EMINESCU.

Pe lacul liniștit
cuprins de iz de tei
îmi fulgeră-n scrisori
dorul de EMINESCU.

Pe lângă plopii fără soț
seara pe deal se lasă
și arde-n somn de păsărele
dorul de EMINESCU.

În freamătul de codru simt
că prea departe sunt de tine
și-un singur dor mai am
dorul de EMINESCU.

poezie de
Adăugat de Gheorghe BurdușelSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

* * *

Singurătatea mea e catedrala
Ce-am plăsmuit-o plămădindu-mi lutul
Și-am ridicat-o pe diagonala
Ce mi-a trasat-o însuși Absolutul

Singurătatea mea e genialul
Sorbit tăcut din cupa nebuniei
Și eu care credeam că sorb nectarul
Din sobrul Absolut al veșniciei

Singurătatea e a nostalgiei
Poemului sfârșit din începutul
Acelui absolut al României
Mai singur decât însăși Absolutul...

poezie de (9 noiembrie 2012)
Adăugat de Iurie OsoianuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Adrian Păunescu

Plopii fara el

Pe lîngă plopii fără soț
Trec anii cu încetul
Și ei ar fi aproape toți
De n-ar lipsi poetul.
El nu a fost nici cînd era
Doar trecătoare copii
Împrejmuiau absența sa
Și fără soț toți plopii.
La locul lor toți plopii sînt
Foșnind cu tot firescul
Dar n-au nici sens și nici cuvînt
Lipsește Eminescu.

Așa sîntem toți
Destinul ne-arată
Doar plopi fără soț
Cu soț niciodată.

Și primăria-i are-n stoc
Și-i numără într-una
Dar nu-i mai bate nenoroc
Și nu-i foșnește luna.
Nici primăvara nu dă sens
N-au vară, iarnă, toamnă
În jurul lor e-un gol imens
Ce Eminescu-nseamnă.
Iubita e acum pămînt
Pe care-aleargă mînjii
Sau a ajuns o frunză-n vînt
Într-unul dintre dînșii.

Mai bine nici să nu-i vedeți
Sînt niște plute oarbe
Numai poetul din poeți
În cer îi reabsoarbe.
Bat cît mai trist un gînd din toți
Frunzișul veștejescu-l
Pe lîngă plopii fără soț
Și fără Emïnescu.

poezie clasică de
Adăugat de Ion BogdanSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Imn iubirii

Viața, pân' la urmă, e doar scrum,
E, mai mult, cădere și-njosire...
Poți trăi oriunde și oricum –
Dar nu poți trăi fără iubire.

Un copil privește-n viitor,
Un bătrân scrutează-n amintire...
Poți trăi plenar – sau fără spor –
Dar nu poți trăi fără iubire.

Anotimpurile-ți pot fi reci,
Sau scăldate-n caldă strălucire...
Poți trăi plângând, sau să petreci –
Dar nu poți trăi fără iubire.

În colibă viața poți să-ți duci,
Ca un câine, poți lătra-n neștire...
Pe cărări greșite poți s-apuci –
Dar nu poți trăi fără iubire.

Cine-i, oare, în lume acel om
nu cadă, o dată-n rătăcire?!
Poți fi mărăcine, poți fi pom –
Dar nu poți trăi fără iubire.

Poți trăi-n picioare – sau pe brânci,
Laș sau brav poți fi-n nenorocire...
Poți și din gunoaie mănânci –
Dar nu poți trăi fără iubire.

Poți, cum crește iarba, asculți,
Sau, nepăsător fiind - din fire,
Poți trăi în văi sau vârf de munți –
Dar nu poți trăi fără iubire.

S-ar putea, de nimenea dorit,
Să trăiești în neagră părăsire...
Dar, oricât ai fi de părăsit –
Tot nu poți trăi fără iubire.

Fericirea-i, cel mai des, un vis,
Ce sfârșește în dezamăgire...
Poți trăi pe nori sau în abis –
Dar nu poți trăi fără iubire.

Hei, prietene, privește-n sus,
Cerul lumii, soarbe-l în privire...
Poți fi răsărit, poți fi apus –
Dar nu poți trăi fără iubire.

Poți pleca, în viața de-apoi,
Liniștit gândind la nemurire,
Floare dac-ai fost – sau un gunoi –
Doar o dat㠖 de-ai simțit iubire.

... Viața, pân' la urmă, e doar scrum,
E-un coșmar – sau albă nălucire...
Poți păși pe drept sau silnic drum –
Dar nu poți trăi fără iubire...

poezie de
Adăugat de Boris IoachimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
comentariiAu fost scrise 2 comentarii până acum.
Participă la discuție!

Eminesciană

Se spune că
a fost unu Eminescu
pe vremea
când codrii erau
de aramă,
când Lacul...
când dorul
de mamă...

Se spune că
a fost unu Eminescu
când plopii
erau fără soț
pe afară,
când Vino iubito...
când dorul
de țară...

Se spune că
a fost unu Eminescu
pe când
Memento mori
îi venea în minte...
când O, rămâi
când dorul
de cuvinte...

Se spune că
a fost unu Eminescu
în anii cei grei
păstrat în parfumul
de tei!...

poezie de (ianuarie 2011)
Adăugat de Gheorghe GurăuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.
Adrian Păunescu

Dor de Eminescu

Intr-o lume relativa,
Ce-a facut si-a desfacut,
Eminescu-i remuscarea
Dorului de absolut.

Daca unu si cu unu
Nu mai vor sa faca doi
Eminescu este chipul
Infinitului din noi.

Eminescuuuuuuuuuuuu...

Fara el oricare lucru
Si-ar urma cararea sa,
Fara el chiar steaua noastra
Dintre stele ar cadea.

Pe pamantul vechii Decii,
Cand mai mare, cand mai mic
Daca nu ar fi Eminescu
Viata nu ne-ar fi nimic.

Eminescuuuuu....

El Moldovei ii e fiul
Si Munteniei nepot,
L-a-nfiat intreg Ardealul,
Eminescu-i peste tot.

Intr-o lume relativa
Mai avem un nume sfant,
Eminescu-i Romania
Tainuita in cuvant.

Eminescuuuuu...

poezie celebră de
Adăugat de Ion BogdanSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
comentariiA fost scris un comentariu până acum.
Spune-ți părerea!

Dacă am ști precis că toate lucrurile își au originea în acel punct infinit de mic, infinit de dens și infinit de fierbinte, atunci toată filozofia lumii s-ar reduce și ea la un singur cuvânt, infinit de adevărat, infinit de cuprinzător și infinit de greu. Necazul e că sunt unii care se îndoiesc de existența primordială a acestui punct și vin cu o mulțime de alte teorii, care mai de care mai fanteziste. Prin urmare, nu știm nimic precis, lucru de care profită din plin marii filozofi ai lumii, care aduc apă la moara stricată a marilor savanți, tot ai lumii, singurii care mai pot dormi noaptea cu sufletul împăcat fiind doar proștii și indiferenții.

(6 noiembrie 2012)
Adăugat de Mihail MataringaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Expansiune

Se zbat secundele spargă timp, să se elibereze,
Neștiind de pierderea în eter, tot mai destins, fără de întors,
Bătând la porți de infinit un Dumnezeu alerteze,
Când gongul sunetul va naște... s-anunțe vid de golu-i stors.

Vor trece talerul vibrând secundele, în rețea de fire,
În zborul peste infinit întins cum gândul fără margini;
Când nu-i nimic, dispare tot, neantu-i doar o nesimțire...
Și un univers va naște iar dintr-un cotor scris cu-alte pagini.

E scena scrisă în multe acte, rupându-se filă cu filă,
În care-s punct imperceptibil din litera ce-mi scrie soartă,
Dintr-un volum fără sfârșit, de-un praf imens, cu fir o bilă
Rostogolită într-o secundă... din timpul de-o natură moartă.

poezie de (26 mai 2013)
Adăugat de Daniel Aurelian RădulescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Corneliu Culman

Zâmbind cu Eminescu

Pe o stradă largă-ngustă,
Se ducea un om venind,
Spunea Eminescu-n glumă
Și mă pomenesc zâmbind.

Cum așa, un om plece
Și vină totuși el?
Ca și cum un om ce trece
Stă pe loc fără de-apel.

Este aici o controversă
Ce nu poți ca s-o atingi,
Ca o flacără intensă
Ce arde dacă o stingi.

Ca o toamnă'n miez de vară,
Ca Anul Nou în zi de Paști,
Sau cum ar fi, bunăoară,
Când mori, atunci te naști...

Eminescu a scris această
Mică glumă fără sens,
Într-o zi ce-i fu nefastă...
Și-a lăsat un gol imens.

Eminescu-a fost un astru
Și prea unic el ne-a fost,
A fost zeul Zaroastru
Într-o lume fără rost.

Și cu fruntea lui augustă
Ce n-o mai vedem nicicând,
Pe o stradă largă-ngustă
El sosea încet, plecând.

poezie de din Niște poezii
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
comentariiAu fost scrise 3 comentarii până acum.
Participă la discuție!
detalii despre carteIoan Slavici

A fost ce-a fost: dacă n-ar fi fost nici nu s-ar povesti. A fost odată un împărat, un împărat mare și puternic; împărăția lui era atât de mare, încât nici nu se știa unde se începe și unde se sfârșește. Unii ziceau că ar fi fără de margini. Iar alții spuneau că țin minte de a fi auzit din bătrâni că s-ar fi bătut odinioară împăratul cu vecinii săi, din care unii erau și mai mari și mai puternici, iară alții mai mici și mai slabi decât dânsul. Despre împăratul acesta a fost mers vorba cât e lumea și țara, cum că cu ochiul cel de-a dreapta tot râde, iară cu cel de-a stânga tot lăcrămează neîncetat. În zadar se întreba țara, că oare ce lucru fie acela, că ochii împăratului nu se pot împăca unul cu altul. Dacă mergeau voinicii la împăratul, ca să-l întrebe, el zâmbea a râde și nu le zicea nimic. Așa rămase vrajba dintre ochii împăratului o taină mare despre care nu știa nimeni nimic, afară de împăratul.

începutul de la Zâna Zorilor de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
cumpărăturiCartea "Zâna Zorilor" de Ioan Slavici este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar -48.07- 38.46 lei.
Vladimir Potlog

Eminescu e cu noi

De –ar fi pământul pustiit de vânt
Sau inundat de ploi,
Și soarele s-ar ascunde pe veci după nori
nu ne temem de întuneric
Căci Eminescu e cu noi.

De-ar fi să ne scoată plopii din rădăcină
Sau de ni s-ar parea viața o ruină,
nu cedăm, să nu dăm inapoi
Căci Eminescu e cu noi.

De-ar fi să ne omoare tot cea mai rămas sfânt în noi
Cum se omoară soldații în război!
nu ne temem de dânșii
Căci Eminescu e cu noi.

Căci versul lui e o lumină lină
Care din cer a coborât
E ca o mană divină
Pentru cei care l-au iubit și îl iubesc la infinit.

poezie de (25 ianuarie 2011)
Adăugat de Vladimir PotlogSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Extraconjugală (după Eminescu)

Pe lângă plopii fără soț,
Avem o bucurie:
O oră tu ești fără soț
Și eu fără soție.

epigramă de din arhiva personală a lui Gheorghe Culicovschi (2006)
Adăugat de Gheorghe CulicovschiSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Eternitate poetică

cinzeci de zile mai târziu porni spre tine
femeia ta de stele și rumene văpăi
și tu care credeai că nu mai vine
durutul pământesc cu ochii ei...

atâta frumusețe ce nicidecum n-a fericit-o
și-atâta resemnare pe frumosu-i chip
- femeia asta ce ți-a fost iubită
de azi la fel ca tine-i infinit...

cel mai frumos român din toți românii
și cel mai fericit din noi, din toți
azi Veronica Micle vine către tine
primește-o și-nțelege-o dacă poți...

cel mai duios poet din toți poeții
și cel mai gingaș și la suflet și la chip
șoptește-o rugă-n vers imensității
întru iertarea omului ce te-a iubit

cea mai durută în suspin de triolete
și cea mai pângărită-n bârfele lumești
pereche-aleasă de destin pereche
cu plopii fără soți de românești

perechea asta veșnic înjosită
mereu flămândă, cufundata-n săracii
și azi șoptește-ntregii lumi că e iubită
prin versu-i genial de Românii...

poezie de (17 iulie 2012)
Adăugat de Iurie OsoianuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Eminescu, lui

Pălesc sub raza de "luceafăr"
Că "atât de fragedă" mi-e rimă.
Când geniul tău reînviu... deprimă
"Speranța" ce-o păstrez treaz, teafăr.

"De ce nu-mi vii?", clipă de clipă,
Că oricum o zi voi fi alături;
Și-n "revedere", trist -mi lături...
"Ce e amorul" înfiripă!

"Să nu te duci" iar, în uitare
Și "o, rămâi" în astă lume!
"De-or trece anii", doar fi nume
"Poet" și "glosă"... O încântare!

"Și dacă" peste "vârfuri" zbori
Cu "somnoroase păsărele",
Să-mi lași un semn de cuib, în stele;
"La steaua" printre albastre flori!

"Când amintirile" -timp hoț
Va vrea șteargă c-un "adio"
"Freamăt de codru"- mi-oi aminti-o
"Pe lângă plopii fără soț"...

"Cu suflet trist", "singurătate",
Ia "despărțire" ca pe-o "noapte"
Și "rugăciune" de-auzi, șoapte,
Răsari zi nouă... Pietate!...

... Din "foaia veștedă" răsai
Cum mugurul, an după an
Să stingi o lume de alean
De drag, de-un neam ce ți-e alai!

Pe inima-mi, un zid rupestru,
Te am de neatins; imagini,
Cuvinte, simțuri fără margini,
Iubiri... Iubite Eminescu!

poezie de (15 ianuarie 2013)
Adăugat de Daniel Aurelian RădulescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

S-au spus multe despre Veronica Micle, inclusiv faptul că a fost o curvă. Dar în afară de ea, n-am auzit de vreo altă femeie ușoară care să fi scris versuri atât de frumoase. Nu se știe dacă Eminescu ar fi fost cel pe care-l cunoaștem astăzi fără acest drac care-i strica viața, dar care, de fapt, îl îmbia la creație. E greu găsești în toată opera lui Eminescu un loc unde nu-i fie și o adiere din această imagine a Veronicăi Micle.

în Adevărul (13 august 2013)
Adăugat de Simona EnacheSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Eminescu, domnul nostru

m-am întâlnit cu domnul eminescu
în tinerețea mea
la umbra teiului în floare,
era în luna mai când natura nuntea fluturi,
nu știu dacă visam ceva
mi se părea că el ninge cu fulgi negri de zăpadă
era trist
că doina lui fusese interzisă
umbla cu niște chei în mâna
descuie lacătul limbii române
dea drumul la cuvintele
strânse cu migala din cronici
semene pe solul nostru
sămânța poeziei precum venere și madonă,
luceafărul, mai am un singur dor, călin,
iubind în taină, melancolie, craiasa din povești
și alte petale rupte din inimă
atunci mi-a spus el că tată-i este shakespeare
și mumă poesis,
uitase obârșia,
venea dintr-un infinit și mergea în alt infinit
ca o pasăre cu aripi de aur,
dumnezeul geniului, zicea, îl sorbise din popor
precum soarbe soarele un nour de aur
din marea de amar.
dragostea lui venea din veselia lui decebal
și se revărsase asupra veronicăi
căreia îi închinase toate palatele lumii
și toate lacurile
și toți plopii
și toate florile,
le rupsese petalele,
și căzuseră confeti peste părul ei mătăsos

surparea lui în neunde
era lucru-atât de sfânt
căci din formele rotunde
scotea aur din cuvânt.

ce ochi mari și triști avea,
pletele de corb bătrân fluturau
în vântul primaverii,
iară fruntea ca un templu antic
arcuia peste sprâncenele lui dese.

sună cornul, bate vântul
eminescu e cuvântul
trece luna în alai
peste codrii lui mihai
urlă marea, se răzbună
peste glia lui străbună,
însetat doar de dreptate
arde gândurile toate
că-ntr-o zi neagră de vară
hoții ne-au furat din țară
și străinii, bată-i vina,
ne-au luat din hambar făina
ne-au culcat țara-ntr-o rână
și-au furat limba română.

floarea teilor e-n toi
cânta paseri în dumbravă
eminescu pentru noi
cântă simfonia gravă.

iară eu, străin de el,
am rămas ca un proscris
cu o lacrimă în gene
între iad și paradis

domnul nostru eminescu
a zburat în vânt de seară
pe un răsărit de lună
într-o lume milenară
eminescu, călătorul
ne-a lăsat doina și dorul
din mantaua lui albastră
vine poezia noastră
ca să-ncunune vecia
peste toată românia.

poezie de (6 ianuarie 2011)
Adăugat de Ion Ionescu-BucovuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Atata vesnicie...

.... De haosuri eterne cu astri murmurind
Nostaljic se loveste frintura mea de gind
De unde-n Eminescu atitea Universuri...
Atita Vesnicie... De unde-n Eminescu...

De unde... dulce mama si grelele scrisori
Si codrii de arama cu albastrii de flori
De unde Catalina, de unde Catalin
Scaldat in foc de soare Lucafarul divin

De unde si Cezarul si plopii fara sot
Si greco-bulgarimea, Fanarul cu iloti
De unde lac cu nuferi, mijloc de codru des
Si vreme ce tot vine si valuri ce tot trec.?!

Suntem romini si punctum... zic astrii impletind
In mreaja de vapae frinturile-mi de gind
Din noi nascu Poetul atitea Universuri
Atita Vesnicie... Atita Eminescu...

poezie de
Adăugat de Iurie OsoianuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Lui Eminescu

El este firescul
Luceafăr al poeziei.
Este Eminescu
Lumina României.

Eminescu va fi
Pentru noi făclia.
Versul lui va dăinui,
Cât va fi România.

Cum soarele își pune
Lumina peste astre,
Eminescu rămâne
În inimile noastre.

Cântecul și poezia,
Eminescu ni le-a dat.
Stăpâni peste România,
Dumnezeu ne-a așezat.

În "țara" lui "de glorii",
În "țara" lui "de dor",
Înscriem noi istorii,
Sub mândrul tricolor.

poezie de (16 ianuarie 2013)
Adăugat de Dumitru DelcăSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.

Despre Eminescu

Despre Eminescu vine vorbă de departe
Cum că n-a trecut hotarul de la Cernăuți spre moarte
Despre Eminescu cel din lume tras pe roată
Mai găsiți bucăți și astăzi prin țărâna înghețată

Despre ce-ar fi vrut acestei vremi să-i fie
Că trecându-vă printr-însa poate-un strop de bucurie
I-ați aduce dinspre caii ce gonesc intrând în soare
Să-ncercați ca Eminescu să vă treceți fiecare

Despre Eminescu din adâncă simplitate
Nu-i mai căutați cusururi e iubire peste toate
Două țări și două umbre într-un gest rănit de toamnă
Peste El și peste Ceilalți roi de flori să se aștearnă

poezie de
Adăugat de Mirela BăcilăSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Cineva are nevoie de răspunsul tău: Când a fost adus porumbul în România? Fii primul care răspunde!

Căutare

Căutări recente | Top căutări | Info

Votează pagina

Dacă îți place această pagină, o poți vota cu un clic, pentru a-i ajuta pe alții să o găsească mai ușor.

Fani pe Facebook

 
Vrei să faci o faptă bună? Află cât de importanți pot fi 5 lei!