Cu două fete în poemă...
Poem interior: gândire
Tenace, surdă, fără chip,
Țâșnind din inimă, lucrând
Carnea și spiritu-n iubire.
Poem exterior: obraz
Și muzică, aripi de flăcări,
Ce-l poartă-n spațiul adâncit
Către lumina fără nori.
Sunt eu, ești tu, o dublă temă
Limpede-avânt, durere sumbră -
Cu două fete în poemă,
Unite cu-n sărut în umbră.
poezie clasică de Pierre Nothomb din Antologie de poezie belgiană (1968), traducere de Radu Boureanu
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Citate similare
Poem_fără_titlu
fără lună ceru-i o necunoscută
un xyz aruncat între timp și spațiu
un telefon fără ton
la care vorbim
în minutele libere
între viețile și morțile noastre
fără soare sunt un vers anonim
un geniu cu ecuson fără umbră
un du-te vino continuu între
două puncte licărind
pe o hartă veche din univers
unde toți își caută comoara
fără tine nu am zgomot
fără zgomot nu am somn
fără somn nu pot visa
și fără vis
fără vis acest poem nu există
poezie de Corina Gina Papouis
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!


Într-un poem
Într-un poem scris mai demult,
Ce seamănă cu o ninsoare,
Tu ești un cântec oarecare
Și uneori te mai ascult.
Într-un poem scris pe-nserat
Încerc petale să înșir
Ca într-un prelungit delir
La care-ncet am aderat.
Într-un poem fără accent,
Printr-o fereastră indigo
Ne ducem care încotro
Pentru c-așa este prudent.
poezie de Angelica Ioanovici
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!


Poem poemului
Aruncăm o frunză uscată pe o filă
părând un poem deosebit
și uităm că el, poemul
e sunetul aerului
lăsat fără mângâierea verdelui
în șoaptele de alinare
frunzei ce-l atinge
în cădere
ca un fluture
poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!


Un tangou de vis
În tangoul privirii tu ai fost ca un vis,
Te-am privit în adâncuri... M-ai privit, m-ai atins...
Am simțit ca o umbră brațul timpului tău,
Coborând pe corsetul plâns al gândului meu.
Dansu-acesta mirific, ireal, m-a captat...
Alte timpuri m-au prins, din alt timp am plecat,
Cerul buzelor mele sângerii, ți-a șoptit
Must de taină amară, un poem învechit.
Ești atât de departe... Ce aproape îmi ești!
Lumea mea cu iubire o-ncununi... Unde ești?
Tu, quasar, fericire, tu, lumină și cânt...
Ești o clipă?! Ești vrajă?! Ești poem?! Ești cuvânt?!
poezie de Rodica Nicoleta Ion din Culorile sufletului
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!


Poem lui Voltaire
Fără iubire
Nu ești om
poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Acest conținut nu e disponibil momentan
întind un cearșaf lângă un alt cearșaf / lângă un alt cearșaf / până acopăr tot nisipul
aici e locul unde nu vine niciodată primăvara
aici e locul unde nu poți scrie un poem
aici e locul unde nu ai nimic de spus
ca o casă fără oameni / 24 de ore de singurătate lângă o sobă veche
tu ești un coyote care vine să mă adulmece seara
dar carnea mea e prea uscată / vii și pleci / vii și pleci
//sunt ca o papușă care suferă de ms/ doctorii în halatele lor albastre
mă veghează neputincioși //
toate formele de distrofie sunt periculoase / asta ți-am spus în ultima scrisoare
suntem ca un grup de control care nu știe ce trebuie să simtă
când se fac experimentele pe noi
dar aici / în lumina dimineții ne vedem cel mai bine petele de pe piele
îmbinările dintre oase / aici nu sunt stâlpi de tensiune / funcționăm fără curent electric
aparatele se alimentează de la soare și e o creștere continuă a neliniștii odată cu lumina
până când bruma care cade dimineața ne liniștește
și pornim pe jos către acea casă singuratică
între noi un zid de nisip ce se scurge senin / scurtcircuite în creierele noastre
înnodăm cearșafurile albe până obținem o linie continuă
un puls care ne trezește la viață și continuăm să trăim/ nimic în acest poem nu este despre
despre durere sau păsări/ doar corpuri care se conservă pentru o nouă viață.
poezie de Daniela Bîrzu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Alerg către cer
Tu ești viața și Dumnezeul meu viu
Tu ești fericirea de-acum
Cu îngerii-n ceruri m-ai pus să fiu
Tu, Doamne, ești singurul drum.
Nicicând fără Tine să zbor n-aș putea
Nimic fără Tine nu sunt
Alerg către Tine pe-o rază de stea
Purtată pe aripi de vânt.
Tu ești Dumnezeul puternic și drept
Nimic fără Tine eu nu-s
Mi-ai pus o credință și-o inimă-n piept
Iubire prin Domnul Isus.
Alerg către cer
Alerg către cer
Spre Tine, o, Doamne Isus
Mi-e sufletul plin
De-al zilei senin
De tot ce în dar mi-ai adus...
poezie de Adriana Cristea (4 aprilie 2004)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!


Copacii fără vânt sunt triști
Nu cunosc unduirea
Și freamătul frunzei.
Pământul fără nori e sterp,
Nu gustă ploaia!
Orele fără secunde sunt vide,
Nu cunosc și nu văd clipa de miraj și durere.
Eu fără tine,
Sunt doar o formă care există!
Prezența ta lângă mine,
Îmi umple sufletul de dragoste și iubire,
Tu îmi dai viață!.
Te iubesc femeie!
Și-mi ești singura si ultima speranță,
În scurta mea călătorie, prin viață!
poezie de Diodor Firulescu din Viața într-o călimară
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poem cu aripi
(soțului meu, cu iubire)
inima mea e o deschisă carte
romantism tumultuos fără sfârșit
îngeri mi-au dat aripi din fine brocarte
să zbor încrezătoare către infinit.
zbor și noaptea prin curcubeu de stele
iubirea-i un vulcan- am să erup
iubite la țărmuri construim castele
anemone de mare îmi presari pe trup.
numai împreună gestionăm dorințe
pe același ram două păsări măiastre
tandru legănate de a zilei speranțe
trecând prin viață pe cărări albastre.
buzele setoase sorb sărutări fierbinți
numai tu iubite mă scoți din minți.
sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poem în șoaptă
Departe sunt de tine,
de sufletu-ți boem,
am să-ți citesc la noapte
un altfel de poem,
un vers de suflet
cu rimă de rubine
și-ai să mă chemi
în șoapte,
vino,
flămândă sunt de tine,
și voi veni,
trup lângă trup,
vremelnic,
vom zămisli
în miez de noapte
poemul nostru
de iubire fără moarte.
poezie de Ion Țoanță din Templul devenirii noastre (2014)
Adăugat de Lucia Mandache
Comentează! | Votează! | Copiază!


Suspin
Hergheliile de dor
Și-au pierdut potcoavele-n
Stepa arsă-a viselor,
C-au secat izvoarele
De iubire și lumină
Sub dogoarea vorbelor
Și-n zorii de zi senină
Îngeri fără aripi mor...
Plâng cireșii pe coline
Că nu-ți mai bat inimă,
Sunt doar dor ce dor în tine
Arzând ochii-n lacrimă.
Umbra mea nu-ți mai e umbră
Și nici soare nu-ți mai sunt,
Clipa trece tot mai sumbră
Peste părul tău cărunt...
Agățat de-o amintire
Cu mirosul de verbină
Scuturi cerul de safire...
Sufletul când îți suspină...
poezie de Gabriela Mimi Boroianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Inimă de septembrie
Infinitatea dispare, prezentul descrie,
Un amurg de toamnă în sufletul meu,
Ca un soare roșu oferit pe-o tipsie,
Așa de aprins sunt înlăuntrul meu.
Șoapte aromate purtate de vânt
Le-aud visător, uitându-mă la cer,
Simfonia frunzelor, emoții dansând,
Atingerea ta, fără ea sunt stingher.
Un chip angelic cu-n zâmbet divin,
Fără tine aș fi un simplu străin,
O toamnă toridă cu-n aer parfumat,
Așa-i în septembrie, cu tine-i mai cald.
poezie de Alexandru Nicovici
Adăugat de Alexandru Nicovici
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iluzie fără petale
știi, într-o zi ai să fii și tu un poem
și vei sta cuminte-ntr-o carte,
orbit de cuvinte, amețit de metafore
dar de inima mea deja desprins, din păcate.
într-o zi, mă voi tăia în marginile poveștii
și-ai să-mi sângerezi și tu într-un vers.
nici n-ai să știi exact momentul în care
miracolul va deveni fapt divers.
acum, ca aerul mai curgi încă
în minunea că-ți sunt și că-mi ești.
mâine ai putea să fii doar o amintire
din cartea altor o mie și una de povești.
lași umbrele să-mi macine lumina prea mult -
așa, într-o zi vei ajunge și tu un poem,
vor fi dimineți în care-am să mă scutur de tine
și zile-n care n-am să mai știu să te chem.
dar, pentru că sufletul meu
a căpătat deja forma mângâierilor tale,
vei fi cel mai frumos poem
născut dintr-o iluzie fără petale.
poezie de Nina Tărchilă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!


Fără titlu
acest alb pur atotcuprinzător
rezumă Poezia
luminează pământul cu infinite înțelesuri
ca lumea cu respirația-i dublă
răzbătătoare de sub paloarea zidurilor
contrapunct
în albastrul crucii
sonor
poem fără titlu
un singur cuvânt pe o pagină albă
poezie de Marilena Tiugan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!


Fără poem
Fără dor
nu ar exista
iubire
poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Comportamentul exterior al omului este mecanic. Este supus impulsului aplicat lui de către comportamentul sinelui interior, iar obiceiurile vechi ale sinelui interior continuă până ce sunt înlocuite de unele noi. Este proprietatea exclusivă a celui de-al doilea om, sau omului interior, pe care el o oferă sinelui său exterior ceva similar propriei sale realități de a fi. Orice schimbare în comportamentul sinelui interior va rezulta în schimbări exterioare corespunzătoare.
citat din Neville Goddard
Adăugat de Adriana Pleșca
Comentează! | Votează! | Copiază!


Poem pe roata olarului
este primăvară- spectacol absolut
toate naturile prind o nouă viață
semințele iubirii încolțesc în lut
și diminețile se rumenesc la față.
răsună cântecul pe roată olarului
lutul capătă un chip de fericire
izvorul zâmbește la buza ulciorului
sorb apă sfințită cu gând de primenire.
ard în flăcări să iau chip de pocal
și sufletul se înveșmântă-n haina nouă
pământul îmi oferă tainul epocal
lutul dragostei scăldat în rouă.
pe roata olarului e-un poem amical
nu se destramă când fulgeră sau plouă.
sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tu
Unde nu-i libertate
tu ești libertatea
Unde nu-i cinste
tu ești cinstea
Unde nu-i căldură
apropiere de la om la om
tu ești apropierea și căldura
inimă a lumii fără inimă
Buzele tale și limba ta
sunt întrebare și răspuns
în brațele tale și-n poala ta
e ceva ca liniștea
fiecare plecare de lângă tine
se-ndreaptă spre revenire
Tu ești un început de viitor
inimă a lumii fără inimă
Nu ești articol al credinței
și nici filosofie
nu ești regulă și nici posesie
de care să mă țin
Tu ești om viu
tu ești o femeie
și poți să greșești să te îndoiești și să fii bună
inimă a lumii fără inimă
poezie de Erich Fried
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!


Într-un poem fără cuvinte
Nu mă surprinde că încerci să forezi necunoscutul
poate că nu vei zidi fântâni,
dar vei scoate la suprafață o parte din adânc,
nu te temi de nereușită,
eu îmi caut îndeletniciri ciudate.
Liniștea mea plânge după forme de înțelegere,
a ta nu suportă timpul de așteptare
ce nu trebuie să fie lung.
Fără îndoială ard nerăbdarea ca pe o căpiță de fân
și lumina îmi curge prin oase,
mă las purtat de gândul care se scrie singur
într-un poem fără cuvinte.
Nu-mi plac sentimentele ce se schimbă ca anotimpurile,
eu le conserv și le rămân dator
și când le pierd
nu mă vindec ușor.
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Masca
Realitatea visului tău
E o mască întoarsă pe dos,
Negru pe alb, negru pe alb
Iubire peste durere, iubire peste durere.
Îți strig:
Hai, chiamă-mă înspre sinele tău.
Visul realității mele
E dosul întors al măștii,
E dosul dosului.
Alb pe negru, alb pe negru.
Durere peste iubire, durere peste iubire.
Îmi strigi:
Hai, chiamă-mă înspre sinele tău.
Înspre sinea sinelui
Acolo unde
Totul devine
Negru în alb când ne este luat;
Sau alb în negru când ne este dat;
Iubire în durere când ne este dat;
Sau durere în iubire când ne este luat.
Uitate-te la fețele măștii
Sunt intangibile.
Eu
Și
Tu
Suntem la fel.
Eu mă regăsesc în sine
Prin tine
Tu te regăsești în sine
Prin mine
În acel loc unde
Totul poate deveni
Câteodată
Negru fără alb și alb fără negru
Sau iubire fără durere și durere fără iubire
În agonie și extaz.
poezie de Marieta Măglaș din Poeme
Adăugat de Marieta Măglaș
Comentează! | Votează! | Copiază!
