* * *

Dragostea-i lungă dar scurtă-i nădejdea,
Sensu-i strigăt, geamăt e deznădejdea.
......................................
Cine avea-va puterea de-a se-mpotrivi
Chinului, suferinţei, tristeţii şi durerii
Fi-va tovarăşul meu pe timpul călătoriei.

poezie clasică de Fuzulî din Leyla şi Mecnun (2007)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

Nici plăcerea unirii duhului cu trupul n-a rămas
Şi nici măcar norocul reînvierii n-a rămas.

Frumoasei cu chip de lună am vrut să-mi deschid sufletul
Dar din tot ce-am dorit să-i spun, nimic nu a rămas.

Întinde mâna ta mică oricărui suflet întristat
Eyvah, sub junghiul tristeţii amare nimic n-a rămas.

În duh e bucuria, in dorinţi gândul lumii de-apoi
Beţie în care te-ai pierdut şi nimic n-a rămas.

Ey, paharule, aferim, şterge oglinda inimii
În duhul meu târziu nici măcar plictiseala n-a rămas.

Fuzulî! Ascultă cântecul iubirii şi priveşte
În urma ta nici mângâierea aurului n-a mai rămas.

poezie clasică de Fuzulî din Gazeluri (2005)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

O ţară fără de hotare

Dragostea-i o ţară fără de hotare,
Cel iubit, de-a pururi este domnitor,
Inima e sfetnic bun atunci când doare,
Doina cea de jale - imn înălţător.

Jertfa-i noaptea lungă şi istovitoare
Când oştenii-doruri duc mereu solii,
E erou cel care, nu va să coboare
Steagul înălţatei lui melancolii.

Numai o redută - singura credinţă -
După lung asediu poartă biruinţi,
Inima vitează din a sa fiinţă
Bate cu puterea viselor fierbinţi.

Dragostea-i o ţară fără de hotare
Unde-i totul verde sub cer azuriu;
Cine-n ea se-aşează, veşnic nu mai moare
Şi tot veşnic tânăr, vajnic şi mlădiu.

poezie de Ioan Ciprian Moroşanu
Adăugat de Ioan Ciprian Moroşanu
Comentează! | Votează! | Copiază!

A vorbi de drumul suferinţei ca drum al iubirii este a nu cunoaşte nimic din esenţa satanică a suferinţei. Pe treptele suferinţei nu urci, ci cobori. Ele nu formează scări înspre cer, ci înspre infern. Şi întunericul în care ajungi pe scările durerii nu este mai puţin infinit şi etern decât lumina ce te orbeşte pe scările bucuriei.

Emil Cioran în Pe culmile disperării (1934)
Adăugat de OverDose
Comentează! | Votează! | Copiază!

Epitaf

Venit-am aici printre ai mei;
Ş-aştept la judecata de apoi.
Oricât de lungă fi-va veşnicia,
Rămân de-a pururi printre voi.

epitaf de Nicolae Mareş
Adăugat de Veronica Şerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Viaţa este prea lungă pentru dragoste! Dragostea-i minunată, dar pentru unul dintre cei doi este întotdeauna prea lungă!

Erich Maria Remarque în Trei camarazi
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Talent transfuzat

Tot timpul, trecând, troieneşte
tocitele temple tăcute...
Tenebrei, trupescul tocmeşte
tributul tristeţii temute...

Talent transfuzează triade,
trecutele timpuri transmută.
Tovarăşul tristei tornade
transcende teribila trântă.

Tăcerea trudeşte tribune...
Taxând turma tânguitoare,
talentul timbrează, transpune
truisme-troc, "transformatoare".

poezie de Georgeta Radu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mi se pare mai reală rugăciunea rostită ca un geamăt ori ca un strigăt.

citat din Jim Cymbalta
Adăugat de Lidia Reste
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mare e puterea fericirii, dar mare e şi puterea suferinţei...

Teodor Mazilu în Doamna Voltaire (1979)
Adăugat de George Geafir
Comentează! | Votează! | Copiază!

Temporar prezent

Doar timpul l-am simţit
Trecand
Prin zilele mele
Bune şi rele.
A cioplit chipul
După chipul şi asemănarea
Dintâi
Şi a rostuit cuvântul
Din cărţile vechi
În puterea mea de îndreptare.
Cine mă ştie
Cine m-adie
Cine mă frânge
Cine mă plânge?
Timpul
Şi mă culege
La ceas de lege...

poezie de Eugenia Miulescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Viaţa e a ta putere

Profită de puterea ta
de-a alege ce vrei să faci,
şi fă bine acel lucru.
Profită de puterea ta
de-a iubi ceea ce-ţi place în viaţă
şi iubeşte cinstit.
Profită de puterea ta
de-a te plimba în pădure
şi de-a fi parte din natură.
Profită de puterea ta
de-a-ţi controla bine
şi cu grijă propria viaţă.
Nimeni altcineva nu poate
să facă asta pentru tine.
Profită de puterea ta
de-a-ţi face viaţa asta fericită.

poezie de Eugenia Calancea (16 iunie 2019)
Adăugat de Eugenia Calancea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Spionii puterii şi puterea spionilor: premierul plagiator Victor Ponta (acuzat de preşedintele Băsescu că a fost spion acoperit cu încălcarea Constituţiei), George Maior (şeful spionilor de la SRI), Teodor Meleşcanu (şeful spionilor de la SIE) ş.a. (pamflet)

Românaşi, luaţi aminte:
Unul fi-va preşedinte
Şi, la fel de grav, sinistru,
Altul fi-va prim-ministru;
Iar al treilea ofiţer
Fi-va grand consilier.
Deci avea-vom o Putere
Cu spionii... la vedere.

pamflet de George Budoi din Pamflete şi satire, Alegeri, alegători şi aleşi (5 noiembrie 2014)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Trusoul meu de nuntă

Dezbară-te de mine şi intră-n rezonanţă
Cu timpul care uită sau numele nu-mi ştie
Te-aş ajuta, dar nu ştiu cine mi-a dus puterea
De-a mă vedea cu tine, în altă-mpărăţie.

Aş împărţi cu râvnă o ţinere de minte
Cum dai spre pomenire prescură şi colaci,
Tot ar rămâne-n pieptu-mi mai spre deosebire
O rană blând-amară în care plângi şi taci.

Să-nvlăstărească simplu în pieptul tău, o alta
Nu-i spune despre mine, nu vreau să te acuze
C-ai să visezi în noaptea în care vei fi mire
Trusoul meu de nuntă, brodat în alb de muze.

poezie de Loredana Cristea (1 noiembrie 2006)
Adăugat de Loredana Cristea
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

Vraciul se zbate să mă vindece de iubire
Pentru el numai chinuri, pentru mine iubire.

Dar el nu ştie că iubesc mai mult despărţirea
Astfel rivalul nu e potrivnic la iubire.

Ah! spune cum se scapă de mrejele iubirii
Eu sunt statornic, dar ea nu crede în iubire.

Ey, fluture! Apropiindu-te de lumânare
Priveşti scrumul şi te laşi fulgerat de iubire.

Fuzulî în grădinile satului tău plânge
Omul când îşi vede vatra plânge de iubire.

poezie clasică de Fuzulî din Gazeluri (2005)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Acolo unde timpul îngroapă amintiri

Nu stă-n puterea noastră să-i aruncăm tăcerii
Cuvinte temătoare... pe rostul ei divin.
Se-aşterne fără margini, când vine timpul serii
Şi-ascunde-n ea trecutul, puţin câte puţin.

Puterea ei destramă, căci totu-i trecător.
Purtând chemări tăcute prin spaţii siderale
Din nemişcata geană mai pică câte-un dor,
Şi tot ce mai rămâne se scutură-n petale.

Prin vise ne mai umblă speranţe rătăcite.
Frânturi de timp adună ce-a mai rămas din noi
Îngemănând puterea în clipe neclintite
Dorinţei nesfârşite de-a fi mereu în doi.

E prea departe locul şi calea mult prea lungă,
S-au dus prin poarta vieţii temutele iubiri.
Doar neumblate gânduri ar mai putea s-ajungă
Acolo unde timpul îngroapă amintiri.

poezie de Marin Bunget
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu suferinţa duce la sinucidere, ci deznădejdea, care nu e durere, e absenţă, absenţa oricărei senzaţii, până şi a durerii.

Babs Deal în Cad zidurile
Adăugat de Doina Bumbuţ
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

Prietenul neruşinat, cerul fără milă
Caznă multă, duşmanul puternic fără milă.

Piere umbra speranţei în lumina soarelui
Locul nefericirii înalt şi fără milă.

Străin de locul acesta dorit se înalţă
Grija iubirii venind repede fără milă.

Privirea, boiul tău mlădios e ca un torent
Şi sprâncenele sunt arcuite fără milă.

Raţiune nestatornică în calea vântului
Fericirea e ca duşmanul fără milă.

Taina dorinţei e ca o cale de nestrăbătut
Locul meu e drumul încercării fără milă.

Gândul meu sună ca un cântec înaintea luptei
Paharul meu deşertat e un gol fără milă.

În lacrimi roşii Fuzulî îşi acoperă faţa
Şi cerul se ridică deasupra fără milă.

poezie clasică de Fuzulî din Gazeluri (2005)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Înlăturarea suferinţei nu este leacul atot tămăduitor al durerii.

Epicur în Philodemus, De divitiis
Adăugat de Laura
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tăcerile

( Tatălui meu )

Când gândurile sunt ascultate
în tăcere,
zgomotul durerii devine
mult prea mare;
Lacrimile udă
filigranul hârtiei,
sângele devine
cerneala tocului
cu care scriu imnul
suferinţei mele.

poezie de Camelia Opriţa (9 mai 2019)
Adăugat de Maria Elenia
Comentează! | Votează! | Copiază!

Banii, luxul, notorietatea pot fi un refugiu, dar nu de lungă durată; inima trebuie la izvoarele iubirii de Dumnezeu adăpată, astfel deznădejdea va dispărea toată şi echilibrul se va instala îndată.

aforism de Michelle Rosenberg
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ultimul ţărm

cum să îmbrăţişezi deznădejdea
cum să pictezi tristeţea pe scoarţa sufletului
cum este să mori în fiecare zi
nu ştim încă să privim
privim dar nu ştim să ne privim
cine ştie unde ne vom duce
ne vom aşeza pe treptele durerii închizând o inimă într-un zid
o durere fără de margini precise
vom căuta mereu un loc
un ţărm închis într-o linişte oarbă

poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!