Eminescu

O viaţă întreagă am visat să vin la Ipotesti, la tine,
Să văd e sat terestru satul tău – extraterestru...
Dar nu mă lasă sâgele ce-mi curge-n vine,
Basarabeanul sânge, bade Eminescu.

Şi satul meu la fel cu "eşti", ca Ipoteştii,
În stânga Prutului, sătucul meu, Hăreştiul,
Ce vad frumos aveau cândva Hăreştii,
Să-l treacă toata lumea, bade Eminescu.

... acum întregul Prut e o vâltoare,
Şi nu mai trec ţărani, cu caii de căpăstru...
La Iaşi să-şi ducă, pepenii de vânzare
Ca-n vremi apuse, bade Eminescu...

Acuma Prutu-i ştreang, care de gât ne strânge,
Cum afirma prin Europa preşedintele Băsescu,
- De neam c-o datorie şi de sânge,
Faţă de tine, bade Eminescu...

Hotarul nu mă lasă... cică Europa,
E malul drept-adică românescul,
Şi Basarabia pe veci e Aziopa-
Cum râd muscalii, bade Eminescu...

Un unu, doi şi trei de când cerşeşti,
Un orice preţ Părintelui Cerescu,
Să dea o altă soartă, naţiunii româneşti,
Întegră soartă, bade Eminescu.

PS
... Înc-un poet plecat, cam nu demult, de-aice,
E vorba de-Andrian, de Păunescu
Tu vezi acolo sus – de-a sta-n genunchi să-ţi pice,
Ascultă-i versul, bade Eminescu...

Şi dacă-ţi place ţie, o să-i placă şi lui Dumnezeu,
Românul vers moldovenesc-românul vers basarabescu,
Şi poate s-a-ndura, unind poporul meu
În Mare Românie, bade Eminescu...

poezie de Iurie Osoianu (9 iunie 2012)
Adăugat de Iurie Osoianu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Înc-un poet plecat, cam nu demult, de-aice,
E vorba de-Andrian, de Păunescu
Tu vezi acolo sus - de-a sta-n genunchi să-ţi pice,
Ascultă-i versul, bade Eminescu...

catren de Iurie Osoianu (6 iunie 2012)
Adăugat de Iurie Osoianu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eminescu, poet divin

Eminescu, poet divin.
Eu azi în faţa lui mă închin,
Căci versul lui sublim
Mi-a schimbat al meu destin.

Scriu acum acest vers frumos
Şi sper ca lumii să-i fie de folos.
Cum a sperat şi el o dată,
Ca poezia lui să nu fie uitată!

Eminescu, poet cu suflet mare.
A scris poezia ca pe o rugăciune
Şi ne-a lăsat-o ca testament la fiecare,
Ca să-o răspândim în lume.

Şi când vedem că luceafărul răsare
În noaptea întunecoasă să nu uităm,
Că Eminescu avut o soartă de zei aleasă,
Ca să scrie o poezie atât de divină şi frumoasă!

poezie de Vladimir Potlog (10 ianuarie 2023)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!

Bade, pentru gura ta (Versuri populare)

Bade, pentru gura ta
Am lăsat în sat lumea
Şi te-am găsit la izvoare
Purtând turma de mioare.

Măi bădiţă, dorul meu
Îl ţin în piept tot mai greu
Când să-mi stâmpăr sufletu'
Eşti cu turma pe Suru.

Bade, pentru gura ta
Mi-am pus în cap năframa
Şi un fir de albăstrea
Ca să nu mă poţi uita.

Că dragoste-ai boală grea
Scurtă-i este răbdarea,
Iar eu o duc greu, bădiţă,
Fără a ta dulce guriţă.

Coboară, bade, la vale
Că dorul n-are răbdare
Şi-oi muri lângă fuior
Torcând zilele cu dor.
Că tot dorul îşi are leacul
Doar când se-alintă cu dragul.

cântec, versuri de Valeria Mahok (2 februarie 2012)
Adăugat de Valeria Mahok
Comentează! | Votează! | Copiază!

Uhăi, bade... (pe marginea interviului de la TV)

Uhăi bade Lavinuţa
Ce frumos dă cu mânuţă
Şi-o invită-n premieră
Pe Dăncilă care speră...

Să nu-i strice coafura
Uhăi bade-i dă cu gura
Lavinuţa e isteaţă
Are mintea-n colţuri, creaţă...

N-o atinge nici cu-o floare
Pe Dăncilă la strâmtoare
Uhăi bade, Lavinuţa
O ajută cu lăbuţa...

Ce-o mai perie pe-aleasă
La TV, la Ea acasă
Lavinuţa impostura
Uhăi bade-i dă cu gura!...

poezie de Gheorghe Gurău
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pelin dulce

Scoate, bade, chinul meu,
Din pelinul care-l beu
Şi îmi toarnă-n viaţă miere,
Că e plină de durere,
De durere fără sare
Şi lumină de la soare!

Adu-mi, bade, timp din vreme!
Ţi-l plătesc cu-a mea avere!
Varsă-mi lacrimile-n drum,
Să spălăm drumul de scrum
Şi-mi cârpeşte inima,
Cu fire din haina ta,
Să aflu când te dezbraci
Şi să te aud cum taci!...

Haide, bade, către nor
Din care a plouat dor,
În grădina mea-nflorită,
Unde mă visez iubită!...

Vino, bade, să te-alint,
Că tu eşti al meu sortit!
Ne-om face casă pe-o stea,
În lumină ne-om scălda,
Cu şoapte ne-om legăna...
Sub vraja din visul Lunii,
Aruncând haina minciunii,
Ne vom contopi-n IUBIRE,
Întâlnindu-ne-n privire
Şi-amândoi, uitând de chin...
Vom bea dulce de pelin!...

poezie de Georgeta Radu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Versul lui Eminescu (Dedicată aniversării a 170 de ani de la naşterea lui M. Eminescu)

Versul lui Eminescu e un dor nemuritor.
Care v-a dăinui peste veacuri.
El a înălţat al meu popor.
Ca dacii a lor arcuri.

Să-l învăţăm ca pe o rugăciune
Scrisă în cartea sfântă.
Căci versul lui Eminescu
Nu ştie să mintă.

El a fost scris cu sânge şi sudoare,
Pentru cei cu inimile pline de dragoste şi amor.
Pentru România mare,
Pentru al ei falnic popor.

poezie de Vladimir Potlog (5 ianuarie 2020)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!

Badea-l meu are năcaz

Îmi zice badea într-o seară,
Că peste-o lună, el se-nsoară!
Înima-mi în piept se sparge
De necaz badea ce-mi face!

Îl întreb: Bade cu, cine?
Nu mă ai mândră pe mine?
Cum vine că te însori?
Tu vrei drept să mă omori?

Zice badea ruşinat,
Stând cu capu' aplecat
Că-l însoară babele
Şi că el deloc nu vre!

Şi că totu-i aranjat
S-o ia pe Leana din sat!
Ce-o avut numa feciori
Văduva-i de şapte ori!

Lasă bade că amu'
Nu-i muri dragă şi tu!
Că doar Leana îi bătrână
Cât mai are, o săptămână!

Aş-o zis şi ăilalţi şapte
Şi-amu-s îngropaţi departe!
Rău mă tem şi rău îmi vine
Scapă-mă mândră pe mine!

Apoi bade o să-ncerc
Da' nu pot să-ţi promit drept!
Dacă planu' n-o ieşi,
Văduve două o-m fi!

cântec, versuri de Ana Maria Truţa
Adăugat de Ana Truta
Comentează! | Votează! | Copiază!

Bade-ai tare năcăjât

Îmi zâce badea într-o sară
Că peste-o lună el se-nsoră!
Inima-mi în piept se sparge
De necaz badea ce-mi face!

Îl întreb: Bade, cu cine?
Nu mă ai măndră, pe mine?
Cum vine că te însori?
Tu vrei drept să mă omori?

Zâce badea ruşânat
Stând cu capu' aplecat
Că-l însoară babele
Şî că el deloc nu vre!

Şî că totu-i aranjat
S-o ie pe Leana din sat!
Ce-o avut numa ficiori,
Văduva-i de şapte ori!

Lasă bade că am',
Nu-i muri dragă şî tu!
Că doar Leana îi bătrână,
Cât mai are? O săptămână!

Aşa zâş şî ăilalţi şapte
Şî-amu-s îngropaţi departe!
Rău mă tem şî mi ruşâne,
Scapă-mă mandră, pe mine!

Apoi, bade o să-ncerc
Da' nu pot să-ţi promit drept!
Dacă planu' n-o ieşî
Văduve două o-m fi!

folclor românesc
Adăugat de Ana Truta
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eminescu e cu noi!

Cât ai vrea să îi socoţi
Numărând din doi în doi,
Plopii rămân fără soţ,
Eminescu e cu noi!

Domol curge râul, ramul,
Neamu-i sătul de nevoi,
De-om învinge vântul, valul,
Eminescu e cu noi!

Codrul freamătă şi plânge,
Lacrimile-i curg şiroi,
L-au tăiat şi curge sânge,
Eminescu e cu noi!

Rar se mai aude bucium
Pe la stânele de oi,
Cânt-a jale şi a zbucium,
Eminescu e cu noi!

Sub salcâm de-aştepţi iubita,
Un sărut să-ţi dea, apoi,
Dacă te-a cuprins ispita
Eminescu e cu noi!

E nemuritor şi rece,
Fără el ne simţim goi,
Vreme vine... vreme trece,
Eminescu e cu noi!

poezie de Nicolae Matei din Călător prin anotimpuri
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu loviţi în Eminescu

Nu loviţi în Eminescu, nu loviţi în al meu neam,
C-am ajuns sărac pe lume şi-acum doar pe el îl am!

Nu loviţi în Eminescu şi nu-l mai spurcaţi în glas,
Dintr-o ţară prăduită doar el singur mi-a rămas!

Nu loviţi în Eminescu, blestemaţi în veci veţi fi,
Că-n el licăre speranţa până-n cea din urmă zi!

Nu loviţi în Eminescu, încercaţi să fiţi mai buni,
De nu vă ţineţi cuvântul - jos, la casa de nebuni!

poezie de Nicolae Matei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dor de Eminescu

Pe aceeaşi ulicioară
se zbate-n miezul nopţii
în tremur fără de sfârşit
dorul de EMINESCU.

La steaua bolţilor
albastre şi tăcute
luceferi-mi trezesc
dorul de EMINESCU.

Pe lacul liniştit
cuprins de iz de tei
îmi fulgeră-n scrisori
dorul de EMINESCU.

Pe lângă plopii fără soţ
seara pe deal se lasă
şi arde-n somn de păsărele
dorul de EMINESCU.

În freamătul de codru simt
că prea departe sunt de tine
şi-un singur dor mai am
dorul de EMINESCU.

poezie de Gheorghe Burduşel
Adăugat de Gheorghe Burduşel
Comentează! | Votează! | Copiază!

Plecare

O să plec, bade, din lume,
fără să-mi pese de tine,
să nu îmi mai ştii de nume,
că poate-ţi va fi mai bine!

O să plec spre altă soartă,
într-o noapte fără stele,
şi-am să-ţi las un dar, la poartă:
o oală şi trei ulcele.

Oala e plină cu doruri,
ulcelele, cu dorinţe,
iar pe poartă-ţi scriu trei rânduri,
să te cruţ de suferinţe.

Te rog, nu mă căuta
nici în crâng, nici pe câmpie,
nici prin amintirea ta,
nici în cânt sau poezie!

Nici în zbor de fluturi albi,
nici în ochii de cicoare!
Nu-ntreba vulturi codalbi
dacă mă zăresc sub Soare!

Rămâi, bade, sănătos,
liniştit şi-n bucurie,
prefăcut şi mincinos,
păcălind altă Mărie,
(cu aceeaşi pălărie!)

Bade, rău m-ai pustiit
glumind cu inima mea!
Mă vindec, te-am părăsit,
nicicând nu m-oi mai vedea!

Ne mai leag-un fir de gând,
din apus la răsărit...
Mă dezleg de el, iertând,
că mult... prea mult te-am iubit!

poezie de Georgeta Radu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Bade palarie noua

Bade palarie noua
Tu mi-ai rupt inima-n doua
Tu mi-ai rupt-o, tu mi-o coasa
Cu fir rosu de matasa

Cand ma uit in urma ta
Mi se rupe inima
Cand te vad pe drum venind
Dorurile ma cuprind

Badea-i om de omenie
Da' sarutu-l nu-l prea stie
Si ma roaga ziua toata
Ca sa-l mai sarut odata
Io-l sarut de nu mai pot
Da' el nu-nvata deloc.

folclor românesc
Adăugat de Doina Bumbuţ
Comentează! | Votează! | Copiază!

Despre Eminescu

Despre Eminescu vine vorbă de departe
Cum că n-a trecut hotarul de la Cernăuţi spre moarte
Despre Eminescu cel din lume tras pe roată
Mai găsiţi bucăţi şi astăzi prin ţărâna îngheţată

Despre ce-ar fi vrut acestei vremi să-i fie
Că trecându-vă printr-însa poate-un strop de bucurie
I-aţi aduce dinspre caii ce gonesc intrând în soare
Să-ncercaţi ca Eminescu să vă treceţi fiecare

Despre Eminescu din adâncă simplitate
Nu-i mai căutaţi cusururi e iubire peste toate
Două ţări şi două umbre într-un gest rănit de toamnă
Peste El şi peste Ceilalţi roi de flori să se aştearnă

poezie de Mihai Robea
Adăugat de Mirela Băcilă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eminescu

Eminescu e lumina
care vine din trecut,
e sămânţa din cuvânt
azvârlită-n în viitor.

Rescris şi iar rescris,
pe vertical, orizontal,
pe crengi de tei,
pe vârfuri de plopi,
în toamna târzie,
în tânăra dimineaţă,
în freamătul gândului,
în bătaia vântului,
în foşnetul codrului,
în venele noastre e spiritul lui.

Privindu-ne de sus
prin ochi de luceafăr,
Eminescu n-a plecat,
Eminescu e acasă.

poezie de Oana Frenţescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lui Eminescu

El este firescul
Luceafăr al poeziei.
Este Eminescu
Lumina României.

Eminescu va fi
Pentru noi făclia.
Versul lui va dăinui,
Cât va fi România.

Cum soarele îşi pune
Lumina peste astre,
Eminescu rămâne
În inimile noastre.

Cântecul şi poezia,
Eminescu ni le-a dat.
Stăpâni peste România,
Dumnezeu ne-a aşezat.

În "ţara" lui "de glorii",
În "ţara" lui "de dor",
Înscriem noi istorii,
Sub mândrul tricolor.

poezie de Dumitru Delcă (16 ianuarie 2013)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Templu de Semiramidă

Templu de Semiramidă;
Geniu, datină şi scut,
Eminescu - Piramidă,
Alinând ca un sărut...

Eminescu, ne-ntrecutul,
Briliant care ne-adună,
Un luceafăr din trecutul,
De-ntuneric şi furtună...

Eminescu - falnic munte,
Vis doinit de vatră rară,
Dunăre de har şi frunte,
La o cumpănă amară...

Eminescu e puterea,
Verbul greu nuntit de zare,
Eminescu-i mângâierea,
Rugul meu de neam şi soare...

poezie de Gheorghe Ion Păun din Nostalgie-n Valahorum (2002)
Adăugat de Constantin Păun
Comentează! | Votează! | Copiază!

Versul lui Eminescu

De la Nistru pân-la Tisa
Tot românul plânsu-mi-s-a
Că nu mai poate străbate
De-atâta securitate!

epigramă de Damian Ureche
Adăugat de Mike Farkas
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eminescu meu

Mă gândesc la Eminescu
La un Eminescu care mănâncă şi bea
Nu ca la o iluzie, ci ca la
Un om simplu, visând la o stea

Niciodată nu vin la el cu mâna goală
Îi aduc slănină şi ceapă
Îl doare o mână şi capul îl doare
În vreme ce bea nişte apă

Voi muri, îmi spune şoptit, voi muri
Îmi vor face statui şi evenimente
Apoi vor merge cu sentimentul de turmă
Cu mare fast să se-mbete

Au nevoie de mine, ca de aerul nopţii
Dacă mori devii ideal
Îmi şoptea Eminescu, în vreme ce ploaia
Cădea peste noi, ca un val..

Într-o zi a plecat departe, departe
Într-un alt spaţiu terestru
Prietenii mă cheamă să bem o pălincă
Căci s-a născut Eminescu

poezie de George Terziu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eminesciană

Se spune că
a fost unu Eminescu
pe vremea
când codrii erau
de aramă,
când Lacul...
când dorul
de mamă...

Se spune că
a fost unu Eminescu
când plopii
erau fără soţ
pe afară,
când Vino iubito...
când dorul
de ţară...

Se spune că
a fost unu Eminescu
pe când
Memento mori
îi venea în minte...
când O, rămâi
când dorul
de cuvinte...

Se spune că
a fost unu Eminescu
în anii cei grei
păstrat în parfumul
de tei!...

poezie de Gheorghe Gurău (ianuarie 2011)
Adăugat de Gheorghe Gurău
Comentează! | Votează! | Copiază!