Îmi simt sufletul sfâşiat, rupt în fâşii străine una, de alta. Nu ştiu cum să îmi acopăr disperarea, tristeţea care mă copleşeşte. Îs atât de departe, îs amintiri atât de îndepărtate.

Mircea Eliade în Romanul adolescentului miop
Adăugat de Cristinaade
Comentează! | Votează! | Copiază!

Parcă fusesem rupt în zece bucăţi, căci îmi simţeam trupul numai o rană, sufletul risipit, nu mai aveam nici voinţă, nici putere să mă dezmeticesc o clipă.

Mircea Eliade în Maitreyi
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Simt o lume deasupra mea... Aş vrea să ajung odată atât de ferm şi inuman ca s-o pot prinde întreagă, magnifică şi eternă cum e...

Mircea Eliade în Huliganii
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Îmi eşti necesar pentru a înlocui grija de mine cu grija de tine, pentru a te pune în locul eului meu. Atât de intim îmi devii, atât de una cu mine, atât de mult te atrag în centrul existenţei mele, încât îmi substitui eul meu.

Dumitru Stăniloae în Ascetica şi Mistica
Adăugat de Andreea Gradinaru
Comentează! | Votează! | Copiază!

Îmi torni norii în vase de lut

ştiu, eşti umbra care nu se vede
când se recunoaşte adevărul
joci la două capete care nu se cunosc

eu sunt la mijloc şi nu ştiu ce să fac
nu sunt atât de versat
ori atât de nepăsător

îmi torni norii în vase de lut
şi umpli gândurile cu speranţe deşarte,
vrei să cred în ele

prin inimă-mi trece un sânge bolnav
pe care doresc să-l curăţ de tot ce-i rău
cu leacuri străine
nu mă laşi să mă purific şi să-mi golesc sufletul
de toate acumulările rebele

sunt închis de cenzură între pereţi
nicio fereastră nu mai am
tu mă priveşti în ochi
eu te urăsc
şi fiecare suntem rămaşi fără cuvinte
în alt fel.

poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nicio fereastră nu mai am

tu eşti umbra care nu se vede
când se recunoaşte adevărul
joci la două capete care nu se cunosc

eu sunt la mijloc şi nu ştiu ce să fac
că nu sunt atât de versat
ori atât de nepăsător

tu torni norii în vase de lut
îmi umpli gândurile cu speranţe deşarte
şi vrei să cred în ele

prin inimă îmi trece un sânge bolnav
pe care doresc să-l curăţ de tot ce-i rău
cu medicamente străine
tu nu mă laşi să mă purific şi să-mi golesc sufletul
de toate acumulările rebele

sunt închis de cenzură ca între pereţi
nicio fereastră nu mai am
tu mă priveşti în ochi
eu te urăsc
şi fiecare suntem rămaşi fără cuvinte
în alt fel.

poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Încă te iubesc!

Cimitir de amintiri, am în capul meu,
Îmi apari în vis mereu şi mi-e tare greu.
Îmi răscoleşti sufletul, chiar şi inima,
Cum pot să trăiesc iubire, cu aşa ceva?

Nu ştiu cum să fac să uit, să nu-mi amintesc
Viaţa ce-am trăit-o noi. Încă te iubesc!
Nu voi mai găsi un altul, cu inima curată,
Că sunt singură acum, ştiu că-i de la Soartă!

Iubirea mea-i îngropată-n cimitir cu tine.
Bine mai era o dată, când erai cu mine!
Cimitir de amintiri îmi sunt visele,
Unde-i viaţa mea de-atuncea? Unde-s clipele?

Aş dori atât de mult, cu mine să fii!
Pe unde umblai o dată, locurile-s pustii.
Împreună aş fi vrut, să stăm toaţă viaţa,
Însă, mi-au rămas copii! Mi-a rămas speranţa!

poezie de Georgeta Nedelcu din Cenuşa unui suflet! (30 aprilie 2002)
Adăugat de Georgeta Nedelcu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Armonia pentru mine este puterea de a merge mai departe şi de a nu renunţa. Atunci când simt că în balanţă înclină mai mult disperarea decât speranţa îmi revin prin muzică, prin apropierea oamenilor care îmi sunt dragi. Depinde cu cine compari disperarea ta şi eu cred că în suferinţă trebuie să te compari cu cei mai nefericiţi ca tine. Întotdeauna există nenorociri mai mari decât cea proprie.

citat clasic din Tatiana Stepa
Adăugat de Veronica Şerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Parfumul iernii

Acasă ninge atât de frumos.
Eu stau cu ai mei la masă
Şi gust din pâinea albă,
Care a fost din cuptor scoasă.

Acasă ninge atât de frumos.
Privesc cum un fulg mi se topeşte în palmă
Şi aud cum un glas, vesel şi blând,
O cheamă la joacă pe-a sa mamă.

Acasă ninge atât de frumos.
Şi sufletul îmi este plin de bucurie,
Îmi aduc aminte cu mult drag
De frumoasa şi dulcea mea copilărie.

Acasă ninge atât de frumos.
Şi parfumul iernii mă îmbată,
Aş vrea să fiu din nou copil
Cum am fost de mult odată!

poezie de Vladimir Potlog (28 decembrie 2021)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ceasul 12

Îmi plouă pe pleoape,
cu prea multă iubire.
Îmi plouă pe suflet.
După al tău umblet
eşti atât de departe
şi atât de aproape.
Clipă ce desparte
ziua în miez de noapte.

poezie de Dorel Lazăr
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu pot să nu mă gândesc la Yasuko... Era atât de mică. Încă simt cum degetele ei îmi alunecă de-a lungul bicepsului şi cum îmi dau drumul. Nici măcar nu m-am uitat în urmă...

Jon Krakauer în În aerul rarefiat
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eu, îndată ce iau contact real cu trecutul, îndată ce mă las prins în amintiri - mă simt atât de copleşit, atât de năruit, încât aş risca să mă dizolv de disperare şi tristeţe. Încă din prima tinereţe aveam groază de năvala amintirilor, care mă făceau să sufăr de teribile melancolii... Credeam, pe atunci, că melancolia mea este rămăşiţă încă neconsumată a adolescenţei, sau influenţa eredităţii mele moldoveneşti. Numai în ultimii ani am înţeles că melancolia este singura experienţă religioasă pe care mi-a îngăduit-o Dumnezeu. Şi ea poate izvorî din orice; dar mai cu seamă din amintirea celor ce au fost.

Mircea Eliade în Jurnalul portughez (9 ianuarie 1945)
Adăugat de Mademoiselle Simona
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

sunt
atât de departe
încât
îmi văd
sufletul
ca o floare
de portocal

poezie de Cecilia Costache
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Îmi dau foarte bine seama că o femeie poate gusta un dans cu un partener imperfect, dacă acesta nu e cu desăvârşire un imbecil. Stângăciile, ca şi timiditatea, au un farmec discret prin surprizele care le provoacă, prin panica naivă care o răspândesc. Femeile iubesc uneori imperfecţiunile acestea atât de calde...

Mircea Eliade în Nuntă în cer
Adăugat de Iulia
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

Mi-e atât de dor
de iarba copilăriei mele,
mi-e atât de sete de roua ei
că fulgeră cerul prin mine
şi simt cum îmi scârţâie o uşă în suflet:
Dumnezeu privindu-mă din ea...

poezie de Magdalena Dorina Suciu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un pumn... de tăcere

Sunt zile pe care cu tine le împart.
Simt timpul călător cum piere,
Îmi spun obosit... oglinda sa spart.
Dar... nu pot frâna... din crunta-mi durere.

Vorbesc doar cu mine, cuvinte ciudate,
Mă simt ridicat pe un nor.
În jur... se adună doar vânturile toate,
Să -mi smulgă din inimă, al tău dor.

Îţi mîngîi privirea cu mica-mi speranţă,
Sub patimă iubirii mă simt încleştat.
Tu... eşti o himeră, o vagă dorinţă
Ce azi nu vrea să fie adevărat.

Un pumn de tăcere, mă mai frământă,
Îmi duc crucea, departe de zid.
Văd lacrima-mi dulce cum este frântă,
În mii de picături, care se pierd în vid.

E simplă durerea, nu mai dispare,
Tu îmi esti umbra pe care -o aştept.
Privesc către cer, departe în zare,
Şi ştiu că -tr-o zi... te voi strânge la piept.

poezie de Ioan Cojocoariu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Femeia e tot atât de stăpânită de instincte... Şi mai ales de instinctul de conservare al speciei, care după cum ştii, e mai puternic decât acel al conservării individuale. Aceasta explică de ce dragostea, la femeie, e atât de absolută; se uită pe sine, se uită până la anihilare, ca să poată păstra iubitul, masculul, tatăl aşteptat al copilului...

Mircea Eliade în Huliganii
Adăugat de sorin
Comentează! | Votează! | Copiază!

Citind plângeam adesea; se vorbea atât de frumos despre oameni, îmi deveneau atât de dragi şi de apropiaţi. Întocmai ca şi păsările cele măiestre din poveşti, cărţile îmi cântau şi îmi vorbeau ca unui întemniţat, ca prizonierului din turn. Ele îmi cântau viaţa atât de variată şi bogată, aspiraţiile atât de îndrăzneţe ale omului spre bine şi frumos. Şi cu cât trecea timpul, inima mi se umplea de un avânt tot mai sănătos şi mai riguros.

citat din Maxim Gorki
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Smaralde şi rubine

Fastuozitatea ta mă lasă fără aer,
Îmi taie respiraţia.
Clipeşti imense cercuri de rimel
Ce scot la iveală
Fermecători irişi de smalard.

Cerceii tăi grei,
Împletiţi cu aur alb şi rubine
Mă hipnotizează
Şi mă determină să-ţi privesc gâtul îndeaproape;
Îmi transpiră palmele
Şi simt cum salivez de poftă.
Ştiu ce gust are şi cum miroase;
Doar din privire simt cum
Sângele îţi traversează vena gâtului,
O văd cum zvâcneşte.

Mă faci atât de lacom...
Şi aş musca atât de tragic
Până aş scurge toată roşeaţa din tine,
Dar mă abţin
Să te admir la infinit,
Să mă pierd şi iar să mă regăsesc
În acest abracadabrant tablou
Care m-a blocat în timp.
Eşti absolut remarcabilă,
Oricare privire sau râset
Mă face să mă înfior!
Te joci cu mine
Şi mă domini cu zâmbete şirete
Nu aş putea să câştig vreodată;
E prea fascinant să mă las înfrânt de tine.

poezie de Georgiana Popa
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Întoarce-mi, Doamne, anii mei

Întoarce-mi, Doamne, anii mei
Copil sa fiu din nou la mama,
Să urc fără frică într-un tei,
Habar să nu am ce este teama.

Să merg iar desculţă pe-afară
Prin iarba cosită şi udă,
Să privesc rândunica cum zboară
Să simt inima cum îmi tresaltă, nebună.

Atât de bine îmi era la mama
Şi-o simţeam cu toată fiinţa,
Am crescut şi-am aflat ce e teama
Şi-am aflat şi ce e suferinţa.

Mi-e sufletul gol şi pustiu
Şi multe am avut să spun lumii,
Am rătăcit de dor şi nu ştiu
De am greşit... cum spun unii.

Aş vrea să las lumii un semn că am fost
Printre semeni, un suflet sihastru
Cu inima plină de iubire şi frumos,
Şi c-am iubit şi-am simţit în albastru.

Am vrut să dau lumii, din sufletul meu
Iubirea să-mi fie tovarăş de drum.
Şi oamenii să fie buni, am vrut eu
Dar mai mult de atât să fac, nu am cum.

poezie de Elena Bulancea (2017)
Adăugat de AČ›unel
Comentează! | Votează! | Copiază!

Singur, faţă în faţă cu el, şi totuşi atât de împărţit, atât de străin. Senzaţii peste fire de stranii, de inexprimabile; parcă ar fi asistat la o moarte a lui însuşi, o moarte ciudată, care ar însemna mai mult sombrare, neputinţă, rătăcire.

Mircea Eliade în Întoarcerea din Rai (noiembrie 2010)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!