Eminescului

... Şi stă să ploaie cu venin
Venin de şarpe
Peste poemul tău divin
Şi peste moarte

În lume totu-i mărginit
Durerea - nu
Ploua venin cu infinit
Rădeai doar Tu...

poezie de Iurie Osoianu (7 iunie 2012)
Adăugat de Iurie Osoianu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Venin şi farmec...

Venin şi farmec port în suflet,
Cu al tău zâmbet trist mă pierzi,
Căci fărmecat sunt de zâmbirea-ţi
Şi-nveninat de ochii verzi.

Şi nu-nţelegi că-n al meu suflet
Dureri de moarte tu ai pus ­
Cât de frumoasă eşti pot spune,
Cât te iubesc nu e de spus!

poezie celebră de Mihai Eminescu (1876)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

... Dacă nu-ţi cer prea mult
Dacă-ţi dau prea puţin
Tu să sorbi netemut
Cupa mea cu venin
Tu să rabzi în tăcere
Şi-n bătaie de joc
Mereu alte himere
Lângă stinsul meu foc
Cum te soarbe venin...
Tu mă lasă s-ascult
Dacă-ţi dau prea puţin
Dacă nu-ţi cer prea mult...

poezie de Iurie Osoianu (16 iunie 2012)
Adăugat de Iurie Osoianu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Leacuri băbeşti

Răscolim prin putregai
Plante cu venin de mai,
Cu piper, venin şi sare;
Epigrama, deci... e-n floare!

epigramă de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Paharul cu venin

Când neputinţa ne cuprinde
Zăngănim paharul cu venin,
Iubirea noastră pare că se vinde
În crâşma unui fioros destin.

Tu ieşi pe uşă şi eu ies pe geam,
Nici raza amintirii nu ne leagă,
În mine tot trecutul e balsam,
Prezentu-aduce moartea în desagă.

Nu neputinţa, ci-ndârjirea noastră
De-a îmbuiba paharul cu venin
Lăsă în urmă o lumină-albastră
Crucificând iubire şi destin.

Ne-om întâlni cândva sau sunt iluzii,
Visele noastre tocite-s în trecut?
Răspunde-va durerea cu perfuzii
În sângele tăcerii din sicriul mut!

poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Aseară...

... aseară vântul şuiera un cânt
rupând acord din nevăzut de strune
îngălbenite note suspinând
cu aurul din frunze şi din hume...

aseară ploaia-mi spălăcea timid
melancolia cu acord de triolete
şi stropii străvezii de infinit
se prelinjeau ca setea peste sete...

aseară şi paharul meu cu vin
părea mai sobru şi mai fin în plinătate
de parcă cine ştie ce venin
turna-se vântul ploii pe la spate..?

... aseară, în sfârşit m-ai înţeles
şi ai plecat în toamna mohorâtâ
... şi savuram veninul meu din vers
şi savuram singurătatea împlinită...

poezie de Iurie Osoianu (12 octombrie 2012)
Adăugat de Iurie Osoianu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Clipa

când n-am putut să te mai ţin
în braţele de viaţă frânte
eu din suflarea ta ferbinte
am stors o clipă de venin

am diluat-o cu o floare
şi cu pastile somnifere
şi-n suflet scoasă la vedere
nu clipă apăru-i ci soare...

poezie de Iurie Osoianu (14 februarie 2019)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Oamenii despărţiţi n-au prezent, nici viitor comun. Ei au numai un biet trecut din care, dacă-l pigulesc, şi-l vântură, în loc să-l lase să-şi doarmă somnul, fac un venin din prezent. Şi de venin nu duce nimeni lipsă...

Ileana Vulpescu în Arta conversaţiei
Adăugat de Iulia Popusoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Veninul

Stropeşte-mi inima cu dragoste,
Că e plină cu venin.
N-aş vrea să mă simt o pacoste,
dar îmi eşti atât de străin..

Ai intrat în mine,
Si nu vrei ca să te scot,
Amintirea ta dulce devine,
O pată neagră, lipsită de zgomot.

Devii doar un biet trecător,
Distrus complet în secret,
De al meu venin dulce şi nemuritor...
Care doreşte un alt "tu" să-i fie poet,
În al meu suflet!

poezie de Valentina Asaftei
Adăugat de Valentina Asaftei
Comentează! | Votează! | Copiază!

Brume...

afară-i o căinţă de toamnă şi de vânt
cu frunze-n referinţă şi iarbă la pămînt
şi brumă argintie sculptată ca un crez
în raza cenuşie de soare în amiezi...

-o ploaie plumburie cu stropii din senin
îşi cerne-n jingaşie prin sită de venin
aluatul disonanţei întins paliativ
pe talgerul speranţei din boţu-i cognitiv

o strună de vioară se macină de zor
la apele din moara cu murmur de izvor
şi starea depresivă cu aripi de argint
s-aşterne convulsivă şi vie în mormînt....

poezie de Iurie Osoianu (1 octombrie 2019)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Atât venin am acumulat în timp, încât dacă i l-aş administra unui şarpe cobra ar muri pe loc!

aforism de Constantin Răduţ Argetoaia din Sesam, deschide-te!
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Strigoiul

... cădea o ploaie dintr-un anotimp obscur
în altul mult mai fin şi mai rapace
şi stropii lini se transformau în ace
iar acele în sentiment de vină, dur
cădea o ploaie peste un deja-vu latent
cu stropi rostogolind în zare trepte
în scări cât lumea şi cât pururea de drepte
să le cobor şi să le urc concomitent
cădea o ploaie peste liniştea din noi
şi peste clipa largă ca un soare
atâta doar - se mai zbăteau să zboare
aripile din tine. De strigoi...

poezie de Iurie Osoianu (16 mai 2018)
Adăugat de Iurie Osoianu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Epigrama şi albina

Dacă stau şi mă gândesc,
Amândouă se-înrudesc.
Au comun ceva divin:
Au şi miere şi venin.

epigramă de Adrian Timofte (martie 2021)
Adăugat de Adrian Timofte
Comentează! | Votează! | Copiază!

Printre miere şi venin
Eu mă-nalţ semeţ, senin.
Am turnat pe rădăcini
Numai harul cel divin.

catren de Maria Tonu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Preambul

Balauri? Peste tot... din zori şi până-n noapte,
mascaţi în zâne bune, cu voci - miere şi lapte,
priviri evlavioase, venin ascuns în vorbe...
Doar astăzi mai au spor, că mâine-i Sfântul Gheorghe!

poezie de Georgeta Radu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Primii beţivi?... Adam şi Eva

S-au îmbătat, prinşi de plăcere,
Sorbind, lascivi, în zvon de harpe,
Un cocktail din venin de şarpe
Asezonat cu suc de mere.

epigramă de Eugen Deutsch din arhiva personală a lui Gheorghe Culicovschi (2004)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Şi să-mi zâmbeşti... (poezie adamică)

Îţi torn venin pe rană sângerândă,
Să-nveţi durerea cum se ţine-n frâu.
Atunci, simţi-voi, cât eşti de flămândă,
Iubita mea, cu freamăt de pârâu.

Când te iubeam cuminte, doar cu gândul,
Îţi înfloream, sub piele, trandafiri.
Să te miros, în vis, făceam cu rândul
De pază la speranţa de-a fi miri.

Veneau călări din ţări îndepărtate,
Să îţi sărute glezna, prinţi de soi;
Doar eu căram iubiri şi dor în spate
Şi-mi sângerau, sub arşiţi, paşii goi.

Nu mă vedeai şi cu privirea-ţi rece
Mă ţintuiai o clipă, cu dispreţ.
Îţi torn venin, dar nu-ţi arăt cum trece,
Sau, de mă-ndupleci, să mă-ntrebi de preţ.

Nu-ţi cer, decât, pe jar să îmi dansezi,
Cu talpa goală şi să strângi din dinţi,
Să te privesc, iubito, cum valsezi
Şi să-mi zâmbeşti, durerea, când o simţi!

poezie de Violetta Petre
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ploaia...

De la nouă păn-la nouă
Plouă, plouă, plouă, plouă,
Ba cu țîra, ciobănește,
Ba cu fulgere trăsnește,
Ba cu soare, ba cu lună,
Ba frumos așa mai tună
Ploaia asta, ploaie, ploaie
Ba ca ața, ba șiroaie
Ploia asta, așteptată
Ploaia asta, venerată
Pusă ca și noi, pe treabă
Ploaia noastră, basarabă...

sonet epigramatic de Iurie Osoianu (26 mai 2021)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu privi la vin, cum este el de roşu, cum scânteiază în cupă, cum alunecă pe gât. Căci la urmă ca un şarpe muşcă şi ca o viperă
împroaşcă venin.

citat din Vulgota
Adăugat de MG
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cupa

cu ochii mei adânci şi trişti
şi larg înlăcrimaţi
să văd prin tine cum persişti
de-avalma pe urlaţi

ca regăsit printre stihii
şi stele cu nesaţ
şi lupi cu mutre stacojii
pornite pe urlaţi

cu plug să vin să te urez
scrâşnind din omoplaţi
şi rimă dulce ca un crez
şi pusă pe urlaţi

dar sunt pustiu şi nu mă ţin
bojocii terminaţi
în cupa plină cu venin
aseară, pe urlaţi...

poezie de Iurie Osoianu (31 decembrie 2019)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Bătrâneţea împroşcată cu venin

După ani şi ani de chin,
După muncă-ngenuncheată,
Bătrâneţea se arată
Împroşcată cu venin.

Cei sortiţi, de dorm, se ştie
Privilegii fac prin legi,
Culeg sudoarea din crengi
Din a noastră osârdie.

Doamne, spun cu întristare:
Numai din chenzina lor –
Pe masa orfanilor
Ar sta niţică mâncare.,

O pâine sau un covrig,
Un pled simplu de-nvelit
Când gerul vine cumplit
Să le pună-n oase frig.

Asta-i oare demnitate
La care să ne-nchinăm?
Alte voturi să le dăm, –
Pentru ce-n astă cetate?

Câinii buni, sunt câinii răi,
Apărând vatra cu drag,
Câinii-aceştia de-nalt rang
Sunt peste turmă călăi.

Am crezut că or să fie
Demni, cinstiţi, încrezători;
Ne cuprind negri fiori,
Când ne bagă-n letargie.

Sufletele sunt ciuntite
Tot păşind din greu în greu,
Aşa vom purta mereu,
Inima pusă-n cuţite?

Că de ani şi ani de chin,
După muncă-ngenuncheată,
Bătrâneţea se arată
Împroşcată cu venin!

poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Comentează! | Votează! | Copiază!