Eu sunt eu
Trenuri somnoroase pleacă întrebând
Ce-i cu mine-n gară, ce-oi avea de gând,
Plec și eu din gară și tristețea-mi port
Spre mirajul galben din aeroport.
Galbenă-i lumina, ochii mei sunt triști,
Toți privesc la mine ca la teroriști.
Unde-aș pune pasul liber și corect,
Fără îndoială, aș părea suspect.
Și pe zi ce trece lumea-i tot mai rea,
Când nu vreau nimica, crede că aș vrea.
Gara mă somează, iarba nu-mi dă loc,
Pe aeroporturi parcă aș da foc.
Încordarea-n lume a crescut cumplit,
Eu mă simt suspectul care a iubit,
Și cu cât iubirea mi-o arăt firesc,
Cu atât toți ceilalți straniu mă privesc.
Am cocoașă-n spate și am mâini prea mari,
Ștergători de lacrimi am la ochelari,
Cum în lumea asta totul e cum nu-i,
Mă transform în altul fără voia lui.
Bat cu pumnu-n masă și cu biciu-n cal,
Nu mai sunt patetic și sentimental,
Fug râzând din gară la aeroport,
Un pistol cu apă într-o mână port.
Pun pistolu-n ceafă la aviator,
Nu crâcni, urmează ruta ta de zbor,
Ruta dumitale este ruta mea,
Dar eu sunt eu însumi, nu altcineva.
Vreau după acestea pe acest pământ
Să mă luați cu toții drept ceea ce sunt;
Acum observ cât e de greu,
Să vă arăt că eu sunt eu.
poezie celebră de Adrian Păunescu
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre zbor
- poezii despre lumină
- poezii despre iubire
- poezii despre gări
- poezii despre tristețe
- poezii despre trenuri
- poezii despre terorism
- poezii despre somn
- poezii despre ochi
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Citate similare
Detașare absolută
Stau și privesc
Cum lumea se frământă
Cum toți sunt triști și fără chef trudesc
Cum astăzi și speranța pare frântă...
Stau și privesc.
Stau și privesc
Cum unii mor de foame
Cum alții tot mai mult se îmbogățesc
Cum pe Pământ sunt mii și mii de drame...
Stau și privesc.
Stau și privesc
Cum încă sunt războaie
Cum inimile încet se împietresc
Cum nici iubirea nu le mai înmoaie...
Stau și privesc.
Stau și privesc
Cum ne-avântăm spre stele
Cum sume mari de bani se cheltuiesc
Cum unii au ajuns doar os și piele...
Stau și privesc.
Stau și privesc
Cum mulți se nasc și mor
Cum alții fără niciun rost trăiesc
Cum viața trece iute ca un nor...
Stau și privesc.
poezie de Octavian Cocoș (1 august 2020)
Adăugat de Octavian Cocoș
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre viață
- poezii despre stele
- poezii despre război
- poezii despre prezent
- poezii despre naștere
- poezii despre moarte
- poezii despre inimă
- poezii despre bani
Te vreau acum
Cum fosforul luminiscent pe negrul drum
Să nu mă pierd pe căi nevrut greșite,
Cum orb sub pleoape are sclipiri nădăjduite,
Te vreau acum, acum, acum.
Secătuit de-arșiță pân' la scrum,
Într-un deșert din mine, caut tau de munte
Și nicio oază nu-mi ajunge chiar de-s multe...
Te vreau acum, acum, acum.
Când singur, dacă sunt, nu sunt nicicum,
Doar ochi de sticlă-n translucid îi pierd
Tot căutând un ultim de dezmierd...
Te vreau acum, acum, acum.
Când și-aeru-n cuvinte mi-l sugrum
Din piept ce mi se-oprește când te văd,
Mi-ești lațul retezat scăpat de eșafod...
Te vreau acum, acum, acum.
Și-am încă gust de lume să o îndrum,
În juru-mi să mi-o fac inel, corolă,
Să-ți fiu cadoul de polen, nectar... O benevolă
Te vreau acum, acum, acum.
Te vreau, căci cred că de pleci oarecum,
Aș fi cum trenul într-o gară fără șine;
Prelung și gol, stând cu biletu-n mână cu tăiate vine...
Te vreau acum, acum, acum.
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (10 iulie 2011)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre oaze, poezii despre negru, poezii despre munți, poezii despre greșeli, poezii despre fosfor, poezii despre deșert sau poezii despre cuvinte
Cu capul în nori
M-am însetat cu amintiri
Din cupe pline cu nimic,
Le-am tot golit, doar din priviri,
De tot ce aș mai vrea un pic.
Acum parcă sunt beat... deloc,
Trezit de ce-aș putea să fiu,
Mă simt cum ard... dar fără foc
Într-un apus de ploi, târziu.
Privesc cum nori din ceruri cad,
Sunt mult prea grei de tot ce-i gri,
Iar eu, un suflet de nomad,
Nu pot de ei, a mă feri.
Devin fără să vreau, subit,
Un amețit cu capu-n nori
Și deși singuri au venit,
Eu cred că zbor... și am fiori.
poezie de Adi Conțu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și poezii despre suflet, poezii despre ploaie, poezii despre nori, poezii despre foc, poezii despre devenire, poezii despre amintiri sau poezii despre alcoolism
Iertările
Tu să mă ierți de tot ce mi se-ntamplă,
Că ochii mei sunt când senini, când verzi,
Că port ninsori sau port noroi pe tâmplă,
Ai să mă ierți, altfel ai să mă pierzi.
Văd lumea prin lunete măritoare
Și văd grădini cu arme mari de foc,
Sub mâna mea deja planeta moare
Și în urechi am continentul rock.
Ai să mă ierți că sunt labilitate
Că trec peste extreme fulgerând,
Ai să mă ierți preablânda mea de toate,
Eu sunt nemuritorul tău de rând.
Ai să mă ierți că nu pot fără tine
Și dacă n-ai să poți și n-ai să poți
Mie pierzându-te-mi va fi mai bine
Eu tristul cel mai liber dintre toți.
Și cum se-ntamplă moartea să le spele
Pe toate-nobilându-le fictiv,
Ai să te-apleci deasupra morții mele
Și tot ai să mă ierți definitiv.
Ai să mă ierți în fiecare noapte
Și-am să te mint în fiecare zi
Și cât putea-va sufletul să rabde
Cu cât îți voi greși te voi iubi.
poezie celebră de Adrian Păunescu
Adăugat de Alexandra Mihai
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre iertare, poezii despre verde, poezii despre urechi, poezii despre superlative, poezii despre rock sau poezii despre planete
Bolnav de iubire
E o nebunie cât de mult îmi plac oamenii
când îi dezbrac de învelișuri,
atunci sunt limpezi în lumina cerului
și nu vreau să le văd suișuri, coborâșuri.
Nu pot să nu-i iubesc privindu-i limpeziți
nu pot să îi detest de sunt nemiluiți,
toți au un suflet mare în pieptul lor prea mic
și au în ei candoarea din marele nisip
Nu vreau să spun cu vină ceea ce acum spun
e doar o nebunie în scrisul taciturn,
dar asta e esența, sunt lepădat de mine
în sufletul ce-l port am loc pentru mulțime
poezie de Radu Mihăilescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre vinovăție, poezii despre nisip, poezii despre nebunie, poezii despre inocență sau poezii despre boală
Lumea mea e-n poezie
Parcă n-am trecut prin viață, parc-a fost altcineva
Prins în straiul meu de gheață, parc-am fost altundeva.
Nu aici și nici departe, parcă n-am avut un loc,
Parcă m-am născut în moarte, văduvită de noroc.
N-am avut un rost pe lume și aminte nu-mi aduc,
Nici de locul fără nume, nici de cântecul de cuc.
Mi-a fugit copilăria, înainte de-a gusta
Elixirul inocenței din inexistența mea.
Am trăit în altă lume și e numai vina mea,
C-am ales albastrul nopții și am locuit pe-o stea.
Am negat că-s pământeană, să nu simt cum mă lovesc
Grindina și ploi și jale și tot răul omenesc.
M-am retras în poezie, în decorul meu de vis,
Să trăiesc o veșnicie doar în vers, eu mi-am promis.
Doar aici sunt fără lanțuri, pot să zbor și pot să cânt
Și sunt cea mai fericită, neiubită pe pământ.
Nu sunt legi, nu sunt războaie, pot să mor și să renasc,
Și de vreau să fiu regină, sau o roză din Damasc,
E de-ajuns să prind cuvântul ce se zbenguie prin gând.
Lumea ce o port în mine, pe nimica n-am s-o vând.
poezie de Violetta Petre
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre poezie, poezii despre visare, poezii despre versuri sau poezii despre trandafiri
Ochii tăi...
Ochii tăi sunt plini de 'Naltul
Cu parfum vesel de cânt.
Sărutați, nu-i vreau de altul,
Cât voi fi pe acest pământ!
Dulci, molateci, cu lumină
Ei m-alintă-n tril de stea,
Ce-ar mai vrea mama blajină
Să-i am lampă-n casa mea!
Cu gândirea rumenită,
În duios parfum de tei,
Să simt vraja lor smerită
Cum sărută anii mei.
Torcând vis de aur astrul
Pleoapa-și lasă peste văi.
Eu, setos de tot albastrul,
Voi bea must din ochii tăi.
Și când ziua-nchide vama
Să îi pui sub fruntea-mi lată
Cum punea năframa mama
Între sâni, când era fată!
Cununați cu Preaînaltul
Ochii tăi sunt numai cânt.
Sărutați, nu-i vreau de altul
Cât voi fi pe acest pământ!
poezie de Nicolae Rolea din Mi-e dor de cineva ca tine (12 iulie 2014)
Adăugat de Nicolae Rolea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre sărut, poezii despre văi, poezii despre vamă, poezii despre timp, poezii despre tei, poezii despre sâni sau poezii despre smerenie
Cântecul nebunului
Ei sunt cuminți...
Eu sunt nebun...
Dar cum Eu sunt ce-am fost mereu -
Poate că ce-l cuminte-s Eu -
Deși de câte ori le-o spun,
Eu pentru Ei... sunt tot nebun...
Ei mă urăsc că nu-s ca Ei...
Eu îi iubesc că nu-s ca Mine...
Ei beau
Și mint fără rușine -
Și-n ochii prienenilor mei
Trec drept nebun... că nu-s ca Ei...
Lor nu le place amanta Mea...
Mie nu-mi place amanta Lor...
Ei văd cu ochii tuturor
Femeia...
Eu n-o pot vedea
Decât cu-ai mei -
Amanta Mea...
Dar cum din Ei toți numai Eu
Nu sunt ca Ei,
Am să mă duc
De voia mea la balamuc -
Și fiindcă nu-mi va părea rău,
Cumintele voi fi tot Eu!...
poezie celebră de Ion Minulescu
Adăugat de Doina Bumbuț
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre rușine, poezii despre nerușinare, poezii despre muzică, poezii despre minciună, poezii despre femei sau poezii despre amantă
Viața-i frumoasă și la 66 de ani
A mai trecut un an dar nici nu-mi pasă!
Să treacă cât mai mulți! Mie mi-e bine.
Că nu mai sunt nurlie și frumoasă,
Nu sunt tot eu? Și nici nu mi-e rușine.
Sunt anii mei și-i țin cu drag în brațe
Și sunt frumoși, așa cum sunt. Să treacă!
Și nu cumva vreun hoț să mi-i înhațe,
Că, fără ei, aș fi mult mai săracă.
Botine fine nu mai port de-o vreme
Și mijlocelul nu mai e subțire,
Mă scol în zori, mă culc mult mai devreme
Și nu mai țin nici cure de slăbire.
Mă doare un genunchi, un junghi m-apasă
În spate, drept pe șiră... și ce dacă?
Pe zi ce trece, viața-i mai frumoasă
Și nicio lacrimă nu mă apleacă.
Mai plouă-n suflet... e firesc să plouă-
Nici cerul nu zâmbește-ntotdeauna.
Mi se mai frânge inima în două,
Da'-mi trece, numai de răsare luna.
Mai scriu și-un vers și pot să uit de toate-
În poezie sunt cum vreau. Hai, viață,
Trăiește-mă, atât cât se mai poate
Și cât a mai rămas, pe mosor, ață!
poezie de Violetta Petre
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre frumusețe, poezii despre trecut, poezii despre sărăcie sau poezii despre slăbire
Un tren, o gară, o viață
te-am așteptat în gară iubito
o viață întreagă
plecau trenuri grăbite spre vremea de apoi
apoi nu a rămas nimeni în gară, decât noi
treceau trecători, prin noi, pe lângă noi
azi noi nu eram doi
mereu mă întreb, unde eram noi
eram străini, într-o gară de doi
era frig și era ger, între noi, amândoi
trec trenuri, prin gară, prin noi
eu am așteptat într-o parte
tu nu ai venit astăzi la noi
un tren, o gară, o viață
și o iubire uitată între noi
te-am așteptat iubito, într-o gară
în suflet, o chitară ruptă de gânduri
în mână, un trifoi cu trei foi
trenul s-a dus
nu a oprit între stații
a plecat fără noi
trec timpuri în gara uitată de lume
cafeaua arde pe masă
nu e nimeni acasă
tăcerea, uitarea, zace în noi
iubirea plânge pe-o bancă, iubito
în gara aceea, la margine de noi
poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre uitare, poezii despre tăcere sau poezii despre plâns
Străin de mine, străin de tot
Străin de tot...
Străin de mine,
Străin de tot,
De viață,
De fiecare loc;
Sunt un pion mobil,
În mâinile ale cărui destin,
Mă aflu și suspin...
Dar nu mă plâng,
Încerc să depășesc frontiere,
Nu-mi impun limite.
Sunt victima unei vieți, deși,
Am fost nevoit să decid,
Să dezertez ori
Să mă pierd lucid.
Sunt gata să plec,
Privesc în urmă,
Nu am nici un regret;
Sau poate că
Totuși am,
Renunț la puținii prieteni
Pe care îi mai aveam.
Scot din buzunar
Un bilet spre o destinație,
De care nici nu am habar
Am cu mine o valiză,
În ea, pașaportul fără viză.
Sunt un dezertor într-o lume,
Ce pentru unii ca mine,
E un refugiu pentru ziua de mâine.
Mă plimb pe artera principală,
De-a lungul unei străzi
Ce duce spre gară,
Dar gara e goală,
Doar câțiva mai mișună pe-afară.
Cred sau doar presupun,
Că sunt oamenii,
A unei vieți fără stăpăn.
Trec pe lângă ei,
Mă privesc umil
Cu zămbetele șterse.
Nu mai au cuvinte
Să mai spună:
"Merit o viață mai bună!"
Aștept pe peron,
Găsesc un ziar aruncat
La intâmplare
Răsfoiesc pagini,
Citesc doar titluri
Încărcate de valoare.
Sunt genul care se afundă în esență
Nu prefer o reală consistență.
Mi-a sosit trenul,
Trebuie să plec.
Privesc pe geam,
Cum mă îndepărtez,
Dar nu regret.
Sunt conștient că las tot,
Dar nu pierd nimic,
Din ce am avut
Sau ce-am fost,
Sunt călător prin lume,
Îmi caut un rost
Anii trec unul câte unul
Pierd lupta cu timpul
Pierd trenul speranței'
Poate ultimul.
poezie de Diana Niță
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre viitor, poezii despre valoare, poezii despre prietenie sau poezii despre plimbare
Speranțe
Ascult, privesc și iar ascult
cum bate vântul dintr-o parte,
fără să știe de-al meu gând
care îmi spune că se poate.
Că pot să vină iar furtuni
în care să mă pierd cu totul,
în visele cu mari minciuni
care nu știu unde mi-e locul.
Zăresc pe dealul fără vârf
lumini arzând de călătoare,
sunt îmbătate de priviri
curgând din mine doritoare.
Ascult, privesc și iar ascult
lumea cu ea necruțătoare,
privesc cu ochii spre pământ
să văd acum cum crește-o floare
și văd pământul numai ars
de pașii mei strivind cărarea,
ascult la pietrele cu glas
spunând că nu știu unde-i zarea.
Și totuși merg spre nicăieri
dorind s-ajung cu mine însumi
știu că pot să prind iernări
și toamnele râzând plecându-mi.
poezie de Radu Mihăilescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre vânt, poezii despre toamnă, poezii despre gânduri sau poezii despre flori
Din lumea apelor
-Tu, care ești din fostele amoruri?
De ce îmi vii și-acum să mă privești?
Cum, ai uitat? Eu nu mai știu de doruri:
Iubiri sunt doar în vechile povești.
-Crăiasa mea, sunt primul dintre-aceia!
Nu vreau să te privesc, vreau să te rog:
Vrăjește-mă, din nou, căci tu ești zeia
Ce poate îmblânzi un inorog.
Tu poți să mă prefaci în prințul care
S-a-ndrăgostit de tine în trecut,
Dar te-a trădat greșeala lui cea mare-
Iar tu l-ai transformat... cum ai știut.
Te-ai răzbunat apoi, și-n lumi de ape
Ai mai trimis atât de mulți iubiți,
Încât acest tărâm nu-i mai încape,
Iar ei se simt prea aspru pedepsiți.
De m-ai iubit, mă iartă și mă scoate,
Puterea de-o mai ai ca altădat',
Din lumea-n care sunt acum și, poate,
Mă vei iubi cum m-ai iubit odat'.
poezie de Daniel Vișan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre apă, poezii despre unicorni, poezii despre trădare sau poezii despre dor
Cumva, am crezut mereu că urmele tale prin lumea asta se măsoară în numărul de oameni care te așteaptă să te întorci undeva. La gară, la aeroport, în gând. De asta și întrebarea "Când vii?", rostită probabil uneori din complezență, am considerat-o cea mai frumoasă declarație de prietenie din lume. E interesant cum luptăm atât cu noi înșine să ajungem unde ne dorim, ceea ce visăm, să facem ce ne place, iar în ultimă instanță, în momentele de cumpănă, de mari plecări sau de mari sosiri, totul se rezumă la cei pe care, prin ceea ce suntem, i-am determinat să le pese. Cumva.
Anda Docea în Camere de hotel (aprilie 2015)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre visare, citate despre superlative, citate despre prietenie, citate despre numere, citate despre gări, citate despre gânduri, citate despre frumusețe sau citate despre dorințe
Vinovații fără vină
Sunt curat la trup, curat la suflet,
Vreau să înțeleg și să iubesc,
Nu contează cât de lung am părul,
Important e cât și cum gândesc.
Simt în trup pletoșii de altădată,
Firea mea e saltul omenesc,
Nu contează cât de lung am părul,
Important e cât și cum gândesc.
Lume, lume, soro lume,
De ce ești prea rea de gură?
De ce ne privești cu ură?
Vinovații fără vină
Cer să se facă lumină.
Vreau să-înalț castele de gândire,
Vreau să fiu lăsat să simt cum cresc,
Nu contează cât de lung am părul,
Mai presus e cât și cum gândesc.
Nu e loc de noi în lumea voastră,
Nu-s din noi acei ce ne muncesc,
Și țin cont de cât de lung am părul,
Nu de cum și cât de mult gândesc.
Hei, voi neatenți la soarta noastră,
Hei, voi ce ne credeți pui de drac,
Gândurile voastre sunt și ale noastre,
Gusturile însă nu ne plac.
Hei, voi care-ați fost odată tineri,
Hei, voi care știți ce-i omenesc,
Nu contează cât de lung am părul,
Mai presus e cât și cum gândesc.
cântec interpretat de Florian Pittiș, versuri de Dorin Liviu Zaharia
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Vezi mai multe poezii despre trup și suflet, poezii despre tinerețe, poezii despre păr, poezii despre nevinovăție sau poezii despre muncă
Elegie
Se mai duce-o zi de Paște
Și mă mir cum trece clipa,
Lumea nu mă mai cunoaște,
Că mi-am rupt, în zbor aripa!
Curge viața ca o apă
Și m-aruncă în cazan,
Eu îi zic că poa' să-nceapă,
Meseria lui... Satan!
Că-s creștin nu-mi folosește,
Clipa arde și eu știu,
Că Satan mă pârjolește,
Chiar acuma, când sunt viu!
Dar tot merg robit de strună,
Sufocat de câte-un vers...
Cine oare o să-mi spună,
Cât voi mai avea de mers!
Că las totul la o parte,
În fum galben de țigară...
Drumul merge mai departe
Și mai e până la... gară!
poezie de Constantin Păun din Zbor fără aripi (2011)
Adăugat de Constantin Păun
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre meserii, poezii despre galben, poezii despre fum sau poezii despre cunoaștere
Să vreau...
Să vreau să-ți fiu ce nu ți-am fost
Din prea puținul vieții rost,
Să-ți dau din tot ce nu-i al meu
Aici, acum, oricând, mereu.
Să vreau să-ți fiu un tainic dor
Atât cât sunt și-atât cât mor,
Să vreau să-ți dau crezare iar
Din ce mai sunt și ce nu par.
Să vreau să-ți spun ce nu ți-am spus,
Regrete de-au venit s-au dus,
Să vreau să-ți dau din ce nu am
Măcar puțin din ce puteam.
Să vreau să-ți cer ce n-am iubit
Din ce-am trăit și n-am trăit,
Să vreau să-ți fiu și nu aș vrea
Din tot ce-a fost și ar părea.
poezie de Sibiana Mirela Antoche din Buchetul de iubire
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Când noaptea se așterne peste gară
Își cerne toamna frunzele uscate
peste-amintiri lăsate în trecut,
iubitele din viața mea plecate
revin acum cu-un tren necunoscut.
Apar pe rând în gara neștiută
cu loc plătit la ultimul vagon
și mă privesc cuprinse de derută
văzând că le salut de pe peron.
Când trec pe lângă mine, supărate,
le strig pe nume, ca la început,
ele se-ntorc din drum înduioșate
văzându-mă cât sunt de abătut.
Și mă cuprind în brațe resemnate,
mă strâng tot mai aproape, temurând,
eu mă îmbăt sub șaluri dantelate,
primind îmbrățișările la rând.
Când noaptea se așterne peste gară,
cu-n ultim tren, venit din infinit,
apari și tu, iubita mea povară,
să mă privești pe cruce răstignit.
poezie de Corneliu Neagu din Cunoașterea de sine
Adăugat de ugalen
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre început, poezii despre supărare sau poezii despre plată
Un tren spre nicăieri
De plictiseală sau din nepăsare,
Nu e o scuză sau un vechi refren,
Aflându-mă într-o gară oarecare,
Mi-am luat bilet pentru-acest unic tren.
În el, sute de mii de personaje,
Plecate-acum în nemilos surghiun,
Cu dor în suflet, pline de bagaje,
Se luptă pentru-n loc ceva mai bun.
Ce freamăt, cât venin, ce încordare,
Ce urlete, ce plâns și ce tam-tam,
Ce vorbe grele și ce-ncăierare
Că fiecare vrea să stea la geam.
Stau și privesc acest grotesc spectacol
De parcă sunt în lojă la balcon
Și de-aș putea, aș face un miracol
Și-aș dispărea în zare din vagon.
Aș vrea să ne oprim în prima gară
Și să o luăm apoi în sens opus
S-ajungem unde-am fost întâia oară,
Însă biletul este numai dus.
Speranța mea acum e doar în soartă
Și-o rog în gând să schimbe vreun macaz,
Căci acest tren spre nicăieri ne poartă
Și m-am urcat în el și mi-e necaz.
poezie de Octavian Cocoș (2 decembrie 2020)
Adăugat de Octavian Cocoș
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre încordare, poezii despre schimbare sau poezii despre căile ferate
Sunt și deșteaptă, sunt și proastă. Sunt și frumoasă, sunt și urâtă. Sunt și curajoasă și fricoasă. Sunt bună și rea. Toate aceste caracteristici îmi aparțin. Și încă multe altele. Le arăt cu degetul spre ceilalți pentru că uneori nu le pot recunoaște în mine însămi. Integrez în mine totalitatea trăsăturilor umane căci nu aș putea recunoaște la ceilalți ceea ce nu există deja în mine. Oamenii din jurul meu sunt oglinzi care reflectă trăsături ale personalității mele de acum sau din trecut ori viitor. Atunci când îi accept pe ceilalți așa cum sunt, în realitate mă accept pe mine. Nu sunt nici mai bună, nici mai rea decât ceilalți. Sunt imperfectă. Lucrurile pe care le admir sau le detest la ceilalți se regăsesc și în mine însămi. Deseori fac lucruri prostești pentru că îmi doresc și eu, ca și tine, să nu fiu respinsă, îmi doresc acceptarea și iubirea celor din jur. Abia când renunți la măștile care te compun îți dezvălui măreția și perfecțiunea din tine. Acceptă că ai defecte și ai calități. Și de fiecare dată când arăți cu degetul spre ceva frumos sau urât amintește-ți că lumea reflectă ca o oglindă ceea ce este în interiorul tău. Așa cum Jacques Salome spune: Și acum vorbește-mi despre tine. Spune-mi cum sunt eu?
citat din Nina Elena Paraschivescu
Adăugat de George Aurelian Stochițoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre viitor, citate despre trecut, citate despre realitate, citate despre prostie, citate despre promisiuni, citate despre perfecțiune, citate despre măști sau citate despre iubire