Rugăciune Tatălui nostru
Mă-nalț Părintelui Etern
C-o jalbă; Doamne, oare-s demn
Să Te Întreb cum de Te am, doar Tată?
Oare-s orfan și Mamă nu mi-e Dată
Să O sfințesc, așa cum fac cu anii,
La Tine mă-nchinând în liturghii și psalmii,
Te venerând pe nume de Împărat?
Mi-aș căuta și-un Pântec de-a fost Dat!?
M-am lepădat în voia-Ți suverană,
Dar îmi lipsește parcă suavul de Matroană
Să-mi mângâie de mic zulufii, să mă scalde
În lucii lacrimi, între brațe calde.
Mă rog la Tine să mă plămădești
Din pâinea Mamei, din cuptoare Îngerești;
Te-ntreb de nu-i S-ompartă zi de zi,
De nu-i și Ea... Femeie?... Spune-mi, oare o Fi?
... Să ierte dulce, cum ne ierți, o omenire
Ce-Ți suntem în genunchi, feriți de ispitire.
Să ne dea Ea oblojul la viclean, că Știe,
A Făcut mulți, ne-a-nsămânțat o seminție?!
E poate doar himeră, Doamne, gându-mi celestin
Ce-l îndrug pur și cast, într-o-ntrebare-ngenunchiat... Amin.
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (15 mai 2011)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre mamă
- poezii despre iertare
- poezii despre îngeri
- poezii despre timp
- poezii despre tată
- poezii despre religie
- poezii despre păr
- poezii despre pâine
- poezii despre femei
Citate similare
Am avut doar câte un părinte
Am trecut astăzi iar pe-unde m-am născut;
Fugar, pe lângă casă și am un nod în gât...
S-au prăvălit pe sufletul ce-l am, ce-i numai unul,
Talazuri de-amintiri torente, cu duiumul.
Că am așa cum toți, din lumea-ntreagă, o mamă
Și doar un singur tată; le-am făcut ieri pomană
Și-i plâng de unul singur, că n-are cine altul
Și mi-e un dor nebun... Și doar privesc înaltul!
Ah, Doamne, înțelegi că ești la fel, tot unul,
Că sunt pierdut și mintea mi-e goală cum nebunul
Ce tot crede-n reluare; multiple reîncarnări,
Strigând în van visând, răspuns în alinări...
M-arunc din azi pe-ecranul ce-l port pe emisferă
Și-ntorc rola de film uzat, o efemeră
De calde chipuri scrise codificat în sânge
Și mintea-mi s-a oprit... Un cerc pe tâmple strânge!
Sunt un șuvoi de dor și nespusă durere
Ascunsă, că nu-i nimeni să-ntrebe și mi-ar cere
Să-mi descarc timp -ce l-am- implementat în cărnuri
Cum tatuaje adânci... Nici oasele n-am țărmuri!...
Mă mângâie cuvinte recunoscute, line
Și simt atingeri molcome, înecuri în suspine
De despărțiri, ce-acum regret că-s adunate,
Le calculând pierdute, din mine... Eternitate!
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (2 august 2011)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre trecut, poezii despre prezent, poezii despre nebunie, poezii despre sânge, poezii despre suflet, poezii despre reluare sau poezii despre plâns
Scrisoare
Pe-o masă veche din odaie
Sub stinsa lumânării vâlvătaie
Stă tristă o scrisoare în Ajun
Ce i-am trimis bătrânului Crăciun.
REFREN:
Aș vrea să fiu cu tine
Și să-mi acoperi rană
Mi-e dor de tine, soră
Mi-e dor de tine, mamă!
Aș vrea să fiu cu tine
Și să-mi acoperi rană
Mi-e dor de tine, soră
Mi-e dor de tine, mamă!
Tăicuțul meu cu părul nins
Îngerul meu de pe Pământ
Care a plecat și-apoi s-a stins
Fără să-mi lase al său cuvânt.
REFREN:
Aș vrea să fiu cu tine
Să fim ca altădată
Mi-e dor de tine, frate
Mi-e dor de tine, tată!
Aș vrea să fiu cu tine
Să fim ca altădată
Mi-e dor de tine, frate
Mi-e dor de tine, tată!
Mi-e dor de voi, părinții mei
De casa noastră cea mai sfântă
De clopoței, de zurgălii
De oamenii care colindă.
Mi-e dor de tine, mamă
Mi-e dor de tine, tată!
Cât aș voi, ah, Doamne
Să mai colind o dată.
Mi-e dor de tine, mamă
Mi-e dor de tine, tată!
Cât aș voi, ah, Doamne
Să mai colind o dată.
Mi-e dor de tine, mamă
Mi-e dor de tine, tată!
Cât aș voi, ah, Doamne
Să mai colind o dată.
Mi-e dor de tine, mamă
Mi-e dor de tine, tată!
Cât aș voi, ah, Doamne
Să vă mai colind o dată!
cântec interpretat de Fuego, versuri de Adrian Artene (1 decembrie 2018)
Adăugat de Alesia
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre Crăciun
- poezii despre tristețe
- poezii despre superlative
- poezii despre sfinți
- poezii despre sfințenie
- poezii despre scrisori
- poezii despre păr alb
- Ai o scrisoare de dragoste frumoasă?
N-am frică
Câte vise, câte ganduri,
Au trecut de-atunci prin noi
Câte planuri și iluzii
Ne-am făcut noi despre... noi.
Insă zilele cum trec și cum clipele se scurg,
Lucrul ce-mi e cel mai cert și nu știu, cum să îți spun,
Căci mi-e teama... nu de tine și de vanitatea ta,
Ci de ce va zice, lumea imbecilă, crudă, rea.
Dar n-am frică, of degeaba,
Stați cu toții și-așteptați,
Căci eu știu prea bine calea
Și nu vreau ceva să-mi dați.
Doar în mine este Domnul,
Și oare cum aș putea
Să greșesc de-acuma drumul
Ce duce-n inima ta?
Doamne, în genunchi mă rog,
Ca-n parcursul vieții mele,
Să mă păzesti de neghiobi,
Și de toate cele rele.
Și tot în genunchi, mai stau,
Doamne un lucru mai vreau,
Să ai grijă și de mine
Căci fară tine, nu-i bine.
Și o ultimă dorinta...
Doamne, să-mi dai umilintă,
Și smerenie și jale, să nu rătăcesc din cale
Luminează viata mea, Doamne TU îmi ești calea!
poezie de Lusiana Drăgușin (13 octombrie 2010)
Adăugat de Lusiana Drăgușin
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și poezii despre frică, poezii despre zile, poezii despre visare, poezii despre viață, poezii despre smerenie, poezii despre lumină sau poezii despre inimă
Celălalt
Se umple timp de tine, spațiu-i vid
Dacă nu ești, mi se oprește totul;
Nici gând nu trece, sufletu-i arid,
Nu mai e țel... cenușă este focul.
Nu mai e sunet de-ți dispare glas,
Cum nu-i auz de nu mai ești un sunet
Și nici speranță nu-i când bun rămas
Nu-ți lași... nici fulger nu-i de nu ești tunet.
Nici vânt n-adie de nu te atinge
Și amprentă-și caută-n elicea rozei
Ce arsurile le răcorind durere stinge...
Ești poezia vieții din neantul prozei.
Cum un cristal de gheață nu-i nea fără tine
Să stingi febra din suflet, lacrimi să-ndulcești
Sorbind sarea și amar din tot ce nu e bine
În cuvinte calde... ești gesturi îngerești.
Ești nevoia-n sine de-a fi parte într-una
Ca într-un Univers fără de planete,
Existența însăși cum lumea-i doar una
Ce-o ți tu... în dulceag, sorbit pe-ndelete.
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (14 decembrie 2011)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre vânt, poezii despre trandafiri, poezii despre sunet, poezii despre proză sau poezii despre poezie
Cu tine, mamă!
Ca tine, mamă!
Pot, mamă, să-mi legăn copiii
Așa cum se poate de bine,
Dar știi, să îmi fie rușine,
Nu-i leagăn mai bun ca la tine.
Pot, mamă, să cânt cum se cântă,
Pietoso, dacapo al fine.
Dar știi, să îmi fie rușine,
Nu-i cântec mai drag ca la tine.
Pot moarte să-nving și să sufăr,
Să tac și să plâng cum se plânge...
Dar, mamă, să-mi fie rușine
Nici plânge nu pot ca și tine!
Chișinău 30 septembrie 2019
poezie de Mihai Ghidora (30 septembrie 2019)
Adăugat de Ghidora
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre muzică, poezii despre rușine, poezii despre moarte sau poezii despre copilărie
Ca tine, mamă!
Pot, mamă, să-mi legăn copiii
Așa cum se poate de bine,
Dar știi, să îmi fie rușine,
Nu-i leagăn mai bun ca la tine.
Pot, mamă, să cânt cum se cântă,
Pietoso, dacapo al fine.
Dar știi, să îmi fie rușine,
Nu-i cântec mai drag ca la tine.
Pot moarte să-nving și să sufăr,
Să tac și să plâng cum se plânge...
Dar, mamă, să-mi fie rușine
Nici plânge nu pot ca și tine!
Chișinău 30 septembrie 2019
poezie de Mihai Ghidora (30 septembrie 2019)
Adăugat de Ghidora
Comentează! | Votează! | Copiază!
Copii care uităm
Atât de sus mă urci, visând,
Că totul pare foarte mic,
Privesc în jos, înțelegând,
Cum fără Tine... nu-i nimic!
Și mă întreb de ce contăm,
Când ai putea și fără noi?
De ce accepți să existăm,
Acum și-n ziua de apoi?
De ce ne ierți și ne ajuți,
Chiar și atunci când nu putem?
Știu bine Doamne, suntem mulți,
Ce te-am pierdut... sau nu te vrem
Dar totuși încă ne mai ții
În brațe, când nu merităm,
Ne dai suflarea, să fim vii,
Cu toate că-n păcate stăm
Atât de mare-i voia Ta
Ca noi să devenim mai buni,
Să fim copiii ce vor vrea
Doar binele acestei lumi
Am să te rog... ne iartă iar!
Răbdare ai... mai încercăm,
Nu suntem Doamne în zadar,
O știm prea bine... dar uităm
poezie de Adi Conțu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre existență, poezii despre devenire sau poezii despre ajutor
La Tine Doamne...
Ești tot ce am, la Tine Doamne
toate ideile adun, să înțeleg viață și moarte,
să nu ajung un mic nebun, care le știe el pe toate;
ești tot ce am, la Tine Doamne
lacrimi în glob colecționez, văzute doar de Tine, poate,
mă vor ruga să evadez... se dă o filă dintr-o carte,
iar eu înaintez...
ești tot ce am, la Tine Doamne
ridic și frământări și basme,
când mierea este o amară și focul rază boreală,
te regăsesc să mă înalți mai sus de brazii din Carpați;
și cald are să-mi fie... peste lacrimi uscate
așez o poezie și picturi abstracte;
ești tot ce am, la Tine Doamne
îmi văd Sfârșitul și Începutul,
când nu întrezăresc trecutul
mi-arăți o lume viitoare să-mi uit durerea cântătoare...
să mă unesc în Univers între lumini ascunse-n vers
la Tine Doamne poposesc;
ești tot ce am, ce am primit...
un plus și minus Infinit,
un Început și un Sfârșit...
poezie de Adina-Cristinela Ghinescu din Să ai ce să pierzi... (noiembrie 2007)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Vezi mai multe poezii despre început, poezii despre sfârșit, poezii despre înălțime, poezii despre versuri sau poezii despre pictură
Mai dă-mi vreme
Anii vin și trec prea iute
Mulți, puțini, cum ne e dat,
N-au urechi ca să asculte
Ruga noastră, au zburat.
Stau atunci și mă gândesc
Ce-mi rămâne-n urmă mie?
Am știut cum să trăiesc
Punând suflu chezășie?
Pierzând zilele de-a rândul
Cu îndemnuri trecătoare,
Încropind din aburi, visul
Ce pierea la simpla boare.
Socotind cum clipa pleacă
Și doar grija îmi rămâne,
Văzând luntrea că se-neacă
Am vâslit spre-nchinăciune.
Te rog, Doamne, mai dă-mi vreme
Să ating al meu liman!
Spune-mi, Doamne: "Nu te teme!"
Când am frică și alean.
Pentru suflet dă-mi o haină
Din iertare și iubire,
Să o spăl în mare taină
În lumină și smerire.
Nu vreau inimă pustie
Din argint și nestemate,
Fă-o, Doamne, simplă, vie
Să o simt în piept cum bate.
Când din lume am să plec,
Nu știu când, poate și mâine,
Fie-mi ceasul bun să trec
Vămile ce duc spre Tine.
poezie de Rodica Constantinescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre viitor, poezii despre vestimentație, poezii despre vamă, poezii despre urechi sau Ne poți propune o poezie de dragoste?
Evoluție
Cât sunt copiii noștri mici,
Pentru ei, suntem TĂTICI.
Ce gingaș e, și sună bine:
Tăticule, mi-e dor de tine...
Dar anii trec. Și deodată,
Nu mai ești tătic, ci TATĂ.
Dar și așa, tot sună bine:
Pa, tată! S-auzim de bine...
Când cresc, și nu le ești pe plac,
Din tată, tu devii BABAC.
Și vorba sună trist și gol:
Babacule, mai dă-mi un pol...
Dar viața e un foc de paie,
Și, vrei nu vrei, ajungi TATAIE.
Iar vorba ta, în râs e luată:
Tataie, ia mai las-o baltă...
În anii, care-ți mai rămân,
Te vor numi doar, ĂL BĂTRÂN.
Și vorba lor te năucește:
Bătrâne, ce-ți mai trebuiește...
Copile! Tu să ai știință,
Că ți-am fost tată cu credință.
Și din puțin, de-a fost să fie,
Eu am răbdat și ți-am dat ȚIE.
Dar, fă-mi te rog o bucurie!
La cimitir, să vii la mine,
Să-mi spui ca în copilărie:
Tăticule, mi-e dor de tine...
poezie de Traian Calancia
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre bătrânețe, poezii despre știință, poezii despre râs sau poezii despre foc
Divine senzații
Dacă iubirea este-n aer, că altfel n-are un' să fie,
cum poate ea, așa cum ploaie
în picuri, ce udă pe alese, cum poate să nu crească
în toți,
de atât ocean, imensa sursă, cum de nu-i vie,
cum de se poate să nu înmoaie
și splendid să se oglindească
în orice fire... Doamne poți?
Și dacă dragoste nu doare, că nu e un lucru ce perimă,
doar naște din nimic, un vid
și se înfiripă în fire ramuri,
semințe dând...
ce o oprimă?...
ce spirit, sau ce individ
orbit de doi pereți, plini geamuri...
de ce-i lași Doamne, le spărgând?
Și-i una, ori sunt amândouă,
cum este aer, dar și apă;
dragostea, foc stins de licoare
unind chimii nestudiate...
iubirea, aer fiind din rouă,
topind și stânci cu cald, ce crapă,
pătrunsă, se înfiltrând cu spin de floare...
Doamne ne iartă, de-s uitate!
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (26 octombrie 2013)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre iubire, poezii despre uitare, poezii despre stânci, poezii despre rouă, poezii despre ploaie, poezii despre ocean sau poezii despre naștere
Mamă
mamă
eu mi-aș dori să mă-nțelegi
cum ai făcut de-atâtea ori
când mă strigai ca să mă cerți
sau să mă ții în brațe
mi-erau mai dragi caișii pe atunci
îți mai aduci aminte cum mă ascundeam
în falnicele lor brațe
doar ca să îți fac în ciudă
mamă
toți arborii din lume mă iubeau
ca pe o frunză dintr-un anotimp
pierdut în cele multe
neînțelese de alți ochi verzi
și ai știut și tu
așa cum am simțit și eu
că suntem trup comun acum
cu trunchiul lor
poezie de Viorica Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre verde, poezii despre ochi verzi, poezii despre frunze, poezii despre dorințe, poezii despre copaci sau poezii despre anotimpuri
Un copil argat
Mamă scumpă, sunt străin.
Sunt argat la un hain.
Primesc mâncare ca un câine,
Nu știu de-apuc ziua de mâine.
Doamne,
de multă vreme îmi lipsește
ființa care mă iubește.
Îndreaptă-o, Doamne, spre mine,
sufletul să mi-l aline.
S-aud glasul cum mă cheamă,
să simt căldura ei de mamă.
De dor să nu mai suspin,
inima să mi-o alin.
La Tine, Doamne, mă-închin:
scapă-mă de-al vieții chin!
O minune să se-întâmple,
mama, sufletul să-mi umple.
Mereu să-mi fie aproape
să m-alinte zi și noapte.
De tine, mamă mi-e dor
să te pot îmbrățișa.
Către tine vreau să zbor
să te sărut, măicuța mea.
poezie de Dumitru Delcă (21 iulie 2016)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre zbor, poezii despre sărut, poezii despre noapte sau poezii despre mâncare
Deschide-mi o fereastră
Deschide-mi o fereastră către Tine,
Ascultă-mi rugăciunea, Domnul meu,
Mă ostenesc să te ascult mai bine
Și când mă rog mă rog la Dumnezeu.
Sunt o făptură mică neînsemnată -
O gâză într-o lume de povești -
Dar mă mândresc că am în cer un Tată
Că Tu ești Tatăl meu și mă iubești.
Așa cum sunt am fost creată-anume,
M-ai modelat cu palmele din lut,
Mi-ai dat un trup și-apoi mi-ai dat un nume
Și-n toate după Tine m-ai făcut.
Mi-ai dat iubire și mi-ai dat credință
Că voi ajunge iar în casa Ta
M-ai învățat că totu-i cu putință
Că nu-i nimic ce Tu nu poți ierta...
Deschide-mi o fereastra către Tine,
Ascultă-mi rugăciunea, Domnul meu
Apleacă-Ți îndurarea peste mine...
Sunt doar un om, dar strig la Dumnezeu...
poezie de Adriana Cristea
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre învățătură, poezii despre mândrie, poezii despre lut sau poezii despre Dumnezeu
Ce combinație...
Cum tot este-o alcătuire din elemente disparate;
Cum om fărâmă-n plămădire-i și lumea-i om în unicate?
Cum gându-i o înlănțuire de ergi înșiruiți... conștiință?...
Cum nu-i și fier, din plăsmuiri ce sunt... cum de nu-i ființă?
Cum cuarțul, ce-n cristale ține, e evident că de el știe,
Cum și carbon și musca țețe au toți tipar de cum să fie?
Cum doar amestecul contează, toate la fel sunt în... ființate?
Cum calciul îmi alege osul să-mi fie... și nu scoici uscate?
Cum apa, ce-o țin, nu mă-neacă, este și lacrimi și oceane?
Cum dorul se-nfiripă el singur, însămânțându-mi-se aleane?
Cum foc și arde și se-mparte și-n inimi... și-i tot el un scrum?
Cum timpul nu-i, nu el se mișcă, doar noi parcurgem știut drum???
Cum aerul omoară pește, ce tot din oxigen respiră?
Cum pomul frunza-și încrețește și nu-i la nimeni clorofilă?
Cum știe dragostea chimie și cum chimia nu iubește?...
Cum omul este tot secrete și nu știe singur ce este?
Cum sunt un lanț în răsucire și nu pot singur să schimb zale?
Cum drumuri sunt nenumărate și singur nu-mi cunosc o cale?
Cum câinele ce-a fost un lup, iubire-mi dă mai mult de-un seamăn?...
Cum atunci lumea al cărui "in" îs, nu mă iubește... Și-i sunt geamăn?
Și chiar de-aș ști multe din ele -c-am învățat, dar de la alții-
Tot nu-i îndeajuns!... Răspunsuri nu-s, că genii-s presupus înalții
Ce mi-au predat din bagaj gene; m-au osândit în foc și fum
Și sunt pierdut și eu și-ai mei?!... Tot întrebând... "De ce și cum???"
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (1 septembrie 2011)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre chimie, poezii despre secrete, poezii despre schimbare, poezii despre pești sau poezii despre oxigen
Nu mi-e totuna
Nu mi-e totuna, Doamne, dacă-Ți cânt
Din adâncimi de văi sau de pe stâncă,
Nu mi-e totuna dacă din pământ
Picioarele și mâinile mi-s încă.
Nu mi-e totuna dacă mă închin
Cu noaptea-n ochi sau cu lumina-n pleoape,
Nu mi-e totuna când la Tine vin
De ești departe sau de ești aproape.
Nu mi-e totuna dacă-n fața Ta
Mi-e inima curată sau murdară
Și nu-i totuna, Doamne, de voi sta
La pieptul Tău sau voi rămâne-afară...
De-aceea plâng, de-aceea mă frământ
Și iar Te rog să-mi dai putere, Tată,
Ca și de-aș fi cu totul din pământ
Cu ea în trup de ceruri sunt legată.
Amin!
poezie de Adriana Cristea
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre văi, poezii despre picioare, poezii despre mâini sau poezii despre curățenie
Mi-aș țese inima de-a ta
Mi-aș țese inima de-a ta
Să bată împreună,
Eu doar al tău, tu doar a mea,
Noi Stele, Soare, Lună.
M-aș face, eu, una cu vântul,
Chipul tău mereu să-l mângâi,
Aș vrea doar eu să fiu cuvântul
Celui te iubesc dintâi.
Mi-aș țese ființa mea de-a ta
Ca amândoi să mereu fim,
Dintr-un aluat cu fericirea,
Dospiți, pe veci, să ne iubim.
Mi-aș face timp și din netimp,
Doar ca să fiu mereu cu tine,
Aș inventa alt anotimp,
Tu să-mi fii anotimp, iubire!
Aș țese din raze de soare
Veșmânt doar pentru amândoi,
Din curcubeu aș lua culoare,
Să colorăm viața din noi;
-Căci te iubesc cum n-am iubit,
Cum nu speram c-o să iubesc,
Cu tine mă simt împlinit,
Tu îmi ești darul, sfânt, ceresc!
poezie de Răzvan Isac (30 octombrie 2016)
Adăugat de dory58
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre stele sau poezii despre inventatori
Nu-i totul pierdut
Doamne, când semenu-mi pleacă la Tine,
M-aș vârî ca-n-tr-o grotă-n lăuntru-mi durut...!
Mi-e, oare, oprit să-l mai văd?
E totul pierdut?...
Dar firea-mi vrăjmașă mi-aduce-n priviri,
O piatră-azvârlită de el, într-un suflet...
Și-un geamăt... de miel...!
Și totu-i pierdut...!
Căci, singurul lucru ce-l dor c-a pierit
E, că n-a grăbit să-mi ofere-un "n-am vrut"!
O, iartă-l Tu, Doamne, și-atunci...
Nu-i totul pierdut!!
poezie de Iulia Mirancea (14 septembrie 2014)
Adăugat de Iulia Mirancea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre oi sau poezii despre dor
Întâia întâlnire...
... atunci, te-am luat de mână și a început să-mi tremure voce,
să-mi simt urechile calde și inima tare să-mi bată, atroce
și-am parcă un nod, în gât mi s-a pus, simt gura uscată,
n-am 'ndeajuns aer și fața îmi trece înspre palid, deodată,
iar în spate la stern, doar mai jos, doar un pic, simt mișcare
ca un zvâcnet și mâinile îmi cad fără vlagă, corpul parcă mă doare,
până și cap mi se-nfundă, cum nu mai e nici sunet, așa dintr-odată,
iar lumea dispare, e doar umbre și toată-i urâtă... nu mai are femeie, ori fată...
chiar de pare, nu-i vreo urgență, nici de-n seară târziu cu capul în poale
se mângăie vise de-un zbor nesfârșit într-o dragoste nouă, ce începe agale...
... cum să pot, peste timp să țin nealterat atât rău, să-mi provoc neîncetat suferință...
ca și în ziua dintâi, cum de lumea nu moare de dragoste multă... doar de iubire, dorință?
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (25 decembrie 2013)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre voce sau poezii despre suferință
Nume
"My name is", "je m'apelle",
fără vreo importanță
"cum mă cheamă",
când poate aș fi doar cel
lipsit de aroganță,
dintr-o mamă
pur și simplu, ca un vițel,
sau cheia de la clanță,
ori metrul dintr-o vamă...
deci "kak tibia zavut",
sau "ei, come ti chiama"
e-o poreclire de altul dată,
brut,
după ce-n sunete a dat iama
printre silabe de băiat sau fată,
un uzufruct,
la care obligatoriu îi iei seama,
deja de alții atestată
și nu te reprezintă în niciun fel... ocult,
cu atâta știință adunată, rămâi osul, din zeama
în empirism amestecată...
nu tu; cuvinte, niște cifre, o dată!
Doar o dată... Un, a fost numit, odată!!!
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (10 mai 2013)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre metrologie, poezii despre lungime sau poezii despre cuvinte