
* * *
Săracul popor român,
A crescut "năpârci" la sân;
După ce la-nfometat
Și de sine, dezbrăcat,
L-au lovit și l-au scuipat;
El cu harul lui divin
Le-a făcut din apă vin.
În loc slavă ca să-i dea,
Ei i-au dat oțet să bea.
Le-a dat pâine din belșug
Și ei l-au băgat în jug.
I-a suit pe munte sus
Cum făcut-a și Iisus,
Ei pe frunte spini, i-au pus.
Le-a dat viață, ca la carte
Și ei l-au urât de moarte.
Și cum se văzură-n UE,
I-au bătut în palme cuie
Și pe cruce l-au întins,
Între mulți tâlhari cuprins.
poezie de Girel Barbu
Adăugat de Girel Barbu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vezi și următoarele:
- poezii despre viață
- poezii despre pâine
- poezii despre oțet
- poezii despre nuditate
- poezii despre munți
- poezii despre moarte
- poezii despre cărți
- poezii despre crucificare
- poezii despre cruce
Citate similare
Răstignirea
Spini pe frunte în coroană,
Fără milă ei I-au pus,
Și cu vorbe de ocară
Pe Golgota-n vârf L-au dus.
Și acolo-L răstigniră,
Sus pe cruce L-au întins,
I-au bătut în mână cuie,
Și picioarele I-au prins.
Maica Domnului se roagă
De o salcie pletoasă
Ramuri tinere să rupă;
Crengile în jos se lasă.
Și-o coroană împletește
Să I-o ducă lui IISUS,
Să-I mai curme din durere,
Suferința de nespus.
Sub coroana grea de spini,
Crengi de salcie așază,
Astfel, fruntea lui IISUS
Parcă nu mai sângerează.
De-atunci, salcia pletoasă,
Nu s-a mai uitat în sus
Și-a rămas pe veci plecată
Să îl plângă pe IISUS.
poezie de Mariana Dobrin din Lacrima din rugăciune (aprilie 2009)
Adăugat de Mariana Dobrin
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vezi și următoarele:
- poezii despre crengi
- poezii despre coroană
- poezii despre tinerețe
- poezii despre suferință
- poezii despre păr
- poezii despre plâns
- poezii despre picioare
- poezii despre durere

Mai
întâi l-au recrutat
apoi l-au recomandat
apoi l-au reprezentat
l-au rezumat
l-au repezit
l-au retezat
apoi l-au rebotezat (?!)
apoi
l-au resuscitat
l-au redat
posterității de-o zi
poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

La o anchetă
Domnii ce l-au anchetat,
I-au pus întrebări, o ploaie,
L-au stors bine, l-au uscat,
Doar izmenele-s o zoaie.
epigramă de Petru Miloș
Adăugat de Petru Miloș
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vezi și epigrame despre ploaie

Cazul Becali - pe scurt
La carceră l-au dus
(Deși nu-i clară vina),
I-au dat și-un an în plus
(Căci i-au furat mașina).
epigramă de Valentin David
Adăugat de Vărsătorul
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vezi mai multe epigrame despre vinovăție
Iubirea este o oglindă
Un pumnal tăios inima i-a împuns
I-a tăiat-o în două, adânc i-a pătruns.
Câteva cuvinte l-au rănit profund
I-au furat trăirea, l-au băgat la fund.
O oglindă care are două fețe,
Un pumnal cu două tăișuri semețe,
Și un loc în suflet veșnic rezervat
Pentru o femeie ce n-a meritat.
Ce-a băgat pumnalul și l-a răsucit
I-a furat iubirea, l-a lăsat zdrobit.
poezie de Quinn, traducere de Octavian Cocoș
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vezi mai multe poezii despre suflet, poezii despre iubire, poezii despre inimă, poezii despre femei, poezii despre cuvinte sau Ne poți propune o poezie de dragoste?
Vindecările Domnului Isus
Marcu 6:53-56
Marea după ce-a trecut
În ținutul Ghenezaretului
Cu ucenicii a coborât
Domnu-n floarea țărmului
Din corabie când au ieșit
Oamenii dar din cetate
Pe Domnul l-au cunoscut
Și prin târguri și prin sate
Din ei mulți atunci s-au dus
Bolnavii chiar și pe pat
Să-i aducă la Isus
Cel ce atâți a vindecat
Pretutindeni se auzea
Că Isus avea putere
Toți bolnavii a-i vindeca
Să le ofere mângăiere
Și-a-nceput atunci să curgă
Bolnavii ca din izvoare
O mulțime așa de multă
Aștepta dar vindecare
Și pe paturi așteptau
Atâți Domnul să-i atingă
Vindecare căci doreau
Din ei bolile să fugă
Oriunde Domnul intra
Prin cețăți și atâtea sate
Mulțimea-l întâmpina
De boli toți voind să scape
Mulți pe paturi în piață
Au fost iată așezați
Domnul să le dea viață
Și să fie vindecați
Iar cu vocea tremurândă
Bolnavii dar l-au rugat
Să-i lase să se atingă
De-a Lui trup nevinovat
Și toți câți dar l-au atins
Pe Domnul măcar de haină
Vindecarea i-a cuprins
Au fost vindecați în grabă
Căci puterea ce ieșea
Din Domnul Isus Hristos
Pe toți dar îi vindeca
Și săreau atunci de jos
Domnul s-a-ndurat de toți
Dându-le dar vindecare
A-nviat chiar și din morți
Prin a Lui Sfântă-ndurare
Orbilor le-a dat vedere
Muților le-a dat cuvânt
Căci din Sine o putere
Îi umplea prin Duhul Sfânt
Pe ologi El i-a făcut
Ca să fugă pe picioare
Domnul Vieții cunoscut
A adus l-atâți salvare
Pe leproși i-a curățat
Și-a scos duhurile rele
Viață atâtora le-a dat
Ei să fie însuși stele
Domnul Isus s-a-ndurat
De cei slabi nenorociți
Pe atâți i-a vindecat
Ca să umble printre sfinți
Surzilor le-a dat auz
Muților iarăși vorbirea
Un duh nou și iar curat
Să țină neprihănirea
Plin de milă și-ndurare
Cu toți Domnul nost" a fost
Le-a dat multor vindecare
Și-n viață iar un rost
Cu-ndurarea Lui Divină
Pe atâți El i-a atins
O viață mai deplină
Să-i ducă-nspre Paradis
Pe toți Domnul i-a iubit
Dorind dar neprihănirea
Să-i îmbrace negreșit
Să primescă mântuirea
Și azi Domnul e Același
El ne vrea să fim ai Lui
Poftelor să nu te lași
Ci dă-i ființa Domnului
Că-n curând El va veni
Pe ai Lui să îi răpească
În veci dar a-i răsplti
Chiar în patria cerească
Fie-i slavă și mărire
Domnului Isus Hristos
Că-i a noastră mântuire
Și de ea s-avem folos
Glorie și-n veci onoare
Mirelui ce va veni
Să ne ia la sărbătoare
Unde ne va răsplăti
28-10-2019 mănăștur
poezie de autor necunoscut/anonim
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vezi mai multe poezii despre sfințenie, poezii despre mântuire, poezii despre medicină, poezii despre curățenie, poezii despre creștinism, poezii despre boală, poezii despre Iisus Hristos sau poezii despre vorbire
Tristețea omului de lut
Născut din lut, crescut în lut,
Tot ce-a mâncat e din pământ
Până și crezul pus în gând,
Și dragostea-i tot din pământ.
Și a crescut mare, fălos,
Și-a cunoscut o Ea din lut
Și-a dus-o într-un crâng umbros
Și s-au unit într-un sărut.
Și-au construit casă din lut
Și prunci din lut li s-au născut
Au tot muncit prin lutul greu
Și lutul le-a fost martor mut.
Din când în când pe lutul lor
Din cer ploua cu apă vie
Și lutul înverzea ușor
Păsări din lut cântau pe glie.
Și lutul le-a îmbătrânit
Și s-a uscat, și a crăpat
Iar mâinile de lut muncit
Reumatismul le-a strâmbat.
Și tot așa, an după an,
Tristețea omului de lut
S-a tot mărit ca un ocean
Și s-a făcut tot lutul mut.
Și a zăcut în pat de lut
Cu ochii pironiți în sus
S-a stins ușor, în așternut
Din lut uscat, pe la apus.
L-au luat copiii lui din lut,
Și în sicriu din lut făcut
L-au dus apoi în cimitir
La groapa lui din lut tăcut.
poezie de Petrică Conceatu (6 februarie 2016)
Adăugat de Petrică Conceatu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vezi mai multe poezii despre lut, poezii despre copilărie, poezii despre tăcere, poezii despre tristețe, poezii despre sărut, poezii despre păsări, poezii despre ploaie, poezii despre ochi sau poezii despre ocean
Tristețea omului de lut
Născut din lut, crescut în lut,
Tot ce-a mâncat e din pământ
Până și crezul pus în gând,
Și dragostea-i tot din pământ.
Și a crescut mare, fălos,
Și-a cunoscut o Ea din lut
Și-a dus-o într-un crâng umbros
Și s-au unit într-un sărut.
Și-au construit casă din lut
Și prunci din lut li s-au născut
Au tot muncit prin lutul greu
Și lutul le-a fost martor mut.
Din când în când pe lutul lor
Din cer ploua cu apă vie
Și lutul înverzea ușor
Păsări din lut cântau pe glie.
Și lutul le-a îmbătrânit
Și s-a uscat, și a crăpat
Iar mâinile de lut muncit
Reumatismul le-a strâmbat.
Și tot așa, an după an,
Tristețea omului de lut
S-a tot mărit ca un ocean
Și s-a făcut tot lutul mut.
Și a zăcut în pat de lut
Cu ochii pironiți în sus
S-a stins ușor, în așternut
Din lut uscat, pe la apus.
L-au luat copiii lui din lut,
Și în sicriu din lut făcut
L-au dus apoi în cimitir
La groapa lui din lut tăcut.
poezie de Petrică Conceatu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tristețea omului de lut
Născut din lut, crescut în lut,
Tot ce-a mâncat e din pământ
Până și crezul pus în gând,
Și dragostea-i tot din pământ.
Și a crescut mare, fălos,
Și-a cunoscut o Ea din lut
Și-a dus-o într-un crâng umbros
Și s-au unit într-un sărut.
Și-au construit casă din lut
Și prunci din lut li s-au născut
Au tot muncit prin lutul greu
Și lutul le-a fost martor mut.
Din când în când pe lutul lor
Din cer ploua cu apă vie
Și lutul înverzea ușor
Păsări din lut cântau pe glie.
Și lutul le-a îmbătrânit
Și s-a uscat, și a crăpat
Iar mâinile de lut muncit
Reumatismul le-a strâmbat.
Și tot așa, an după an,
Tristețea omului de lut
S-a tot mărit ca un ocean
Și s-a făcut tot lutul mut.
Și a zăcut în pat de lut
Cu ochii pironiți în sus
S-a stins ușor, în așternut
Din lut uscat, pe la apus.
L-au luat copiii lui din lut,
Și în sicriu din lut făcut
L-au dus apoi în cimitir
La groapa lui din lut tăcut.
poezie de Petrică Conceatu din Epigonisme (15 mai 2018)
Adăugat de Petrică Conceatu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Perseverență
De mult caută-adevărul...
L-au găsit: e gol goluț.
De-atât drum e și desculț
Cât l-au tras, i-au smuls și părul.
epigramă de Georgeta Tretelnițchi din Urmașii lui Cincinat (2004)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vezi mai multe epigrame despre păr sau epigrame despre perseverență

S-a tot dat peste cap să ajungă și el la ciolan până l-au aflat confrații și atunci i-au dat la cap.
aforism de Ioan Marinescu-Puiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!



40 de aforiști reuniți într-o colecție memorabilă
Vezi detalii despre o antologie de referință!
Unui debutant
Bani i-au dat - dar el nu știe
Ce să creadă, ce să facă:
L-au plătit ca să mai scrie,
Sau, din contra, ca să tacă?
epigramă de Sorin Pavel din Culegere de epigrame (1974)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vezi mai multe epigrame despre tăcere, epigrame despre plată, epigrame despre debut sau epigrame despre bani

Sărutul vântului
A-mprăștiat aroma primăverii
în zări ce l-au primit plăcut surprinse,
i-au mulțumit, cu inimile-aprinse,
și l-au privit plecând, în pragul verii.
Le-a mângâiat, în trecere, cu rouă,
în dimineți mai reci și chiar în noapte,
în zborul spre apus și miazănoapte,
zâmbind spre stele ori spre Luna Nouă.
Acum a obosit și nu mai poate
să-și ducă adierea lui plăcută
spre zările de-acum înconjurate
de vânturi ce-au venit să le arate
că au crezut vioară o lăută.
Se lasă pe pământ și îl sărută.
poezie de Daniel Vișan-Dimitriu din Oare
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vezi mai multe poezii despre vânt, poezii despre zbor, poezii despre vioară, poezii despre vară, poezii despre timp, poezii despre stele, poezii despre rouă sau poezii despre primăvară
Atât l-au lăudat, până i-au crescut coarne.
proverbe românești
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vezi mai multe proverbe despre laudă sau proverbe despre creștere
Bătrânul stejar
l-au tăiat și l-au făcut
raclă și cruce.
El l-a sădit de tânâr
și-acum pleacă amândoi...
tanka de Jules Cohn Botea din Cenaclu S.R.H (2010)
Adăugat de Jules Cohn Botea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vezi mai multe citate despre stejari, citate despre cruce sau citate despre bătrânețe
Tezaurul
Una, două tone de-aur
Reprezintă un tezaur,
Rușii nu ni l-au furat,
Noi l-am dat, ei l-au "păstrat"!
epigramă de Mircea Micle
Adăugat de Mircea Micle
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vezi mai multe epigrame despre tezaur, epigrame despre greutate sau epigrame despre Rusia

Unuia care folosește atacul la persoană
Părinții când l-au proiectat
Au dat, de multe ori, rateuri
Și totuși, l-au finalizat,
Când apelară la deșeuri.
epigramă de Ion Ruse
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vezi mai multe epigrame despre sfârșit

Evreii l-au inventat pe Dumnezeu, dar l-au ratat pe Iisus Cristos.
aforism de Victor Martin din Violatorii zilei de mâine
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!


Vezi mai multe aforisme despre creștinism, aforisme despre Iisus Hristos, aforisme despre religie, aforisme despre inventatori, aforisme despre Israel sau aforisme despre Dumnezeu
39
Când a început războiul cel mare
i-au pus o mitralieră în mână și l-au trimis pe front.
dar el, neînțelegând nimic, a rămas pe loc
cu arma în mână.
În jurul lui mureau oameni și se nășteau morminte
în jurul lui durerea își construia regat
în jurul lui frica moșea monștrii.
El nu a tras în nimeni și niciun glonț nu l-a atins.
Când s-a oprit războiul,
l-au găsit nemișcat, cu arma plină, nearmată și rece,
cu ochii goi, neînnoptați și reci,
cu inima goală, bătând în van, bătând a moarte.
L-au judecat conform legilor războiului
și l-au numit trădător, fricos, mucos, puțoi,
mână moartă,
mort.
I s-a interzis să treacă pe sub arcul de triumf
și a fost șters de pe toate listele cu participanții la război;
apoi a fost condamnat să nu moară
până nu va trăi ororile altor 41 de războaie.
El nu a înțeles nicio clipă ce se întâmplă în jurul lui.
În sinea sa, trăia deja de-o viață,
un război ridicat la puterea 41.
Războiul cu sinele său surdo-mut.
poezie de Romeo Aurelian Ilie din Patruzeci și unu. Eu, surdo - mutul
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vezi mai multe poezii despre război, poezii despre frică, poezii despre început, poezii despre trădare, poezii despre monarhie sau poezii despre legi

Muncă subterană
Deși neobosit,
Bizar, l-au concediat;
Săracul a muncit,
Dar alții l-au "lucrat".
calambur epigramatic de Valentin David
Adăugat de Vărsătorul
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vezi mai multe epigrame despre muncă