Buffalo Bill
Deseară poștalionul va trece prin strâmtoare
Iar noi îl vom surprinde la locul cunoscut,
Întocmai ca pe vremea când mânuiam topoare
Și flinte ghintuite. Întocmai ca-n trecut.
Azi însă nu de lada cu bani ne vom atinge,
Nu de mătăsuri fine, podoabe sau găteli,
Nu vom umbla prin punga rotundă ca o minge
Și nici prin buzunare cusute-n căptușeli.
Azi nu ca să ne-nfingem în saci de aur brațul
Ne vom lupta cu ceata de călători calici,
Și nici ca să mai râdem puțin, zvârlind cu lanțul.
Ne vom ascunde ochii sub măști, iubiți amici.
Nu ca să punem mâna pe călătoarea blondă
Ce tremură și-și vâră colierul între sâni,
Nu ca să scoatem fetei inelul de logodnă
Vom răsuci cu vervă pistoalele în mâini.
Azi nu vrem punga groasă a doftorului roșu
Ce clănțăne alături din dinți, înfricoșat,
Nici corfele cu păsări de curte, nici cocoșul
Ce dă din aripi lângă docarul răsturnat.
Un lucru mult mai nobil, prieteni, astă seară
Aduce poștalionul, și mai de preț decât
O călătoare zveltă, subțire și sprințară
Sau saci cu bani de aur, umpluți până la gât.
Diseară poștalionul aduce-un domn de seamă.
Un călător de seamă și-un hoțoman de soi,
Aduce Timpul-domnul pe care nicio vamă
Nu l-a putut vreodată întoarce înapoi.
Boierul cu palate și herghelii în care
Trag cai de rasă anii albaștri după ei,
Un negustor de vinuri, când dulci și când amare.
Și-un hrăpăreț pe care nu-l pot momi femei.
Bogat din cale-afară și gras de nu-și încape,
Prin haină i se vede umflată punga grea,
În degetele-i scurte inelele fac ape
Și pe reverul bluzei poartă fălos o stea.
Pe pintec îi străbate un lanț de aur vesta
Și-un ceas rotund în care din când în când, zelos,
Privește pe sub gene ca nu cumva-n aceasta
Să fi rămas o clipă - din veacuri - de prisos.
Când ațipește-n jocul căruței și în saltul
Legănător pe care catârii suri îl fac,
El sforăie și doarme ca orișicare altul,
El moțăie cuminte ca orice prostănac.
N-are nimica straniu și nici la chip nu-i groaznic
Atâta doar că n-are pereche de zgârcit,
Nu e vegheat de nimeni, păzit de niciun paznic,
Călătorește singur și-i veșnic obosit.
Așa că nu vă temeți de el, va fi o luptă
Din cele mai ușoare, iar de-l vom prinde-n laț,
În pânza veșniciei de astă dată ruptă,
Noi dintre toți tâlharii vom fi cei mai bogați.
Căci dacă punem mâna pe el și pe comoară,
Ne-am pricopsit prieteni, cum nu ne-am așteptat,
Și dacă punem mâna pe el în astă seară,
Am dat o lovitură cum încă nu s-a dat...
poezie celebră de Radu Stanca
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre timp
- poezii despre superlative
- poezii despre prietenie
- poezii despre mâini
- poezii despre frică
- poezii despre cai
- poezii despre bogăție
- poezii despre zgârcenie
- poezii despre vin
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Citate similare
Ne vom urî, ne vom ierta și vom uita...
Au trecut anii peste noi, străino...
Și, deși credem că te-am cunoscut,
Azi, realizez c-a fost doar timp pierdut.
"Du-te", tu, fiind, iar eu fiind "vino"...
Au trecut anii, și-au trecut degeaba,
Cu investiții ce nu-și aveau rostul.
Au trecut ani, pe lângă noi frumosul...
Din noi, rămânând doar cocioaba.
Au trecut ani, lăsându-ne pustii
Și vor mai trece și-alții, din păcate...
Vor trece peste răni nevindecate
Și nu ne vom putea adăposti...
Vor trece ani punându-ne în față,
Tot ce a prins, urât, viața din noi...
Vor trece ani, aruncând la gunoi,
Tot ce am investit fără speranță!
Vor trece ani și nu va mai conta,
Nici cine-a fost străinul și nici prostul.
Vor trece ani și își vor cere costul.
Ne vom urî, ne vom ierta și vom uita...
poezie de Andrei Ș.L. Evelin din Începuturi (19 ianuarie 2019)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre viață, poezii despre trecut, poezii despre prostie, poezii despre prezent, poezii despre iertare, poezii despre frumusețe sau poezii despre depășire
Un final fără-nceput
Noi nu ne vom iubi în lumea asta
Și poate nici în lumea de apoi,
Noi nu vom fi bărbatul și nevasta
Care să facă totul... doar în doi...
Nici fericirii nu-i vom da vreun nume,
Nici amintiri nu ne vor povesti,
Nici gândul nostru n-o să poată spune
Că s-a-ntâmplat a ne... îndrăgosti...
Noi nu vom fi nici timp și nici distanță,
Nici pașii noștri nu se vor cunoaște,
Vom dispărea ca într-o aroganță
Pe care nimeni... nu o recunoaște...
Noi ne ucidem sufletele triste
Și rupem nemurirea în tăceri,
Nu acceptăm că poate să existe
Un viitor bazându-ne... pe ieri...
Noi nu ne vom iubi, nu avem voie!
Iubirea dintre noi e prea intensă.
Și nimeni nu mai are azi nevoie
De dragoste prea pură și imensă...
poezie de Florin Răileanu (mai 2020)
Adăugat de M
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și poezii despre iubire, poezii despre viitor, poezii despre tăcere, poezii despre tristețe, poezii despre suflet, poezii despre soție sau poezii despre sfârșit
Prin fereastra timpului
Prin fereastra timpului, astăzi când privim,
aura Olimpului încă n-o zărim.
Pentru noi, Olimpul rămâne cum a fost
dacă lăsăm timpul să curgă fără rost.
Dacă muntele Golgota nu-l escaladăm,
rămânem tot în grota în care ne aflăm.
Dacă vom pune steagul pe vârful Everest
putem stăpâni largul universului ceresc.
În lupta cu timpul dacă am învins,
vom admira Olimpul și aură am scris.
Cu aura Olimpului mai liberi vom zbura,
prin fereastra timpului, mereu vom cerceta (mai multe vom afla)
Din epoca de piatră mult timp noi am parcurs
și ne-am găsit o vatră în grădina lui Isus.
poezie de Dumitru Delcă (5 octombrie 2021)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre Olimp, poezii despre zbor, poezii despre munți, poezii despre libertate, poezii despre drapel, poezii despre creștinism sau poezii despre cercetare
Ne vom întoarce
Ne vom întoarce într-o zi,
Ne vom întoarce neapărat.
Vor fi apusuri aurii,
Cum au mai fost cînd am plecat.
Ne vom întoarce neapărat,
Cum apele se-ntorc în nori,
Sau cum se-ntoarce, tremurat,
Pierdutul cântec pe viori.
Ne vom întoarce într-o zi,
Și cei de azi, cu pașii grei,
Nu ne-or vedea, nu ne-or simți,
Cum vom pătrunde-ncet în ei.
Ne vom întoarce ca un fum,
Ușor, ținându-ne de mâini,
Toți cei de ieri în cei de-acum,
Cum trec fântânile-n fântâni.
Cei vechi ne-om strecura, tiptil,
În toate dragostele noi
Și-n cântecul pe care și-l
Vor spune alții după noi.
Noi, cei pieduți, re-ntorși din zări,
Cu vechiul nostru duh fecund,
Ne-napoiem și-n disperări,
Și-n răni ce -n piepturi se acund.
Și-n lacrimi ori în mângâieri,
Tot noi vom curge zi de zi,
În tot ce mâine, ca și ieri
Va sângera sau va iubi!
poezie celebră de Radu Gyr
Adăugat de Girel Barbu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Vezi mai multe poezii despre muzică, poezii despre vioară, poezii despre nori sau poezii despre fum
Cântec de seară
Vine o vreme
Când vom plăti
Pentru fiecare iluzie,
Când eu și cu tine vom fi izgoniți
Ca niște ființe pe care nu mai vrei să la știi
Prin deșertul încins
Al nimicului.
Vom fi legați la ochi -
Și ne vom căuta unii pe alții
Și ne vom sili să spunem
Că ne vedem
Alergând cu picioarele goale
În palate de marmoră -
Nu se știe
Cine pe cine mănâncă de foame
Si sătulul se preface
Că doarme.
poezie clasică de Eugenia Miulescu din Cântec înainte de cină (1985)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre somn, poezii despre seară, poezii despre plată, poezii despre picioare, poezii despre palate, poezii despre mâncare sau poezii despre deșert
Indefinit infinit idilic
De viața ne va despărți,
Să știi, ne vom vedea prin moarte,
Când numai noi doi vom refi
Un cuplu, imortal aparte.
Iar dacă moartea va sfârși
Idila ce-am avut-o noi,
O viață-n spuse o dăinui,
De cum am fost, atât de doi.
Atunci când nu vor fi nici spuse,
Că nu va mai fi cine a spune,
Vor fi tăceri, de zile apuse
Și, stele-n cer ne vor da nume.
Poate vom fi și după stele,
Când tot, nu va fi decât negru;
Cărbuni, un praf de păr inele
Ce ne vor prinde, în doi, integru.
Vom trece peste infinit,
Că și-nfinit un sfârșit are.
Vom fi un punct nedefinit,
De unde tot va reapare.
O altă lume și-un alt soare...
Pentru că dragoste, nu moare.
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (15 aprilie 2015)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre moarte, poezii despre zile, poezii despre stele, poezii despre păr sau poezii despre negru
Barbu Dolinescu: Sloganurile sunt pentru cei ce umblă să înșele mulțimile. Noi nici nu ne-am apropiat încă de ele, iar când vom merge în mijlocul poporului, nu-i vom făgădui nimic, ci îl vom învăța să muncească și să lupte. Politicienii pot să discute, să critice și să-și schimbe programele și doctrinele și sloganurile după cum bate vântul. Ei nu cred cu adevărat în nimic. Credința noastră nu admite critică și nici discuție. Unde începe discuția, încetează credința și mai ales puterea ei. Credința discutată nu mai poate muta munții din loc. Iar noi vrem și mai mult: să înnoim sufletul neamului, să-l smulgem din mlaștina în care l-au scufundat politicienii cu programe și doctrine, să netezim calea unui viitor demn de originea lui!
replici celebre din romanul Gorila de Liviu Rebreanu (1938)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- citate despre învățătură
- citate despre vânt
- citate despre viitor
- citate despre suflet
- citate despre schimbare
- citate despre promisiuni
- citate despre politică
- citate despre munți
- citate despre adevăr
Iată răspunsul pe care îl voi da președintelui Roosevelt: Nu vom da greș și nici nu ne vom clătina, nu vom slăbi din puteri și nici nu vom obosi. Șocul puternic al luptei nu ne va pune la pământ. Dați-ne uneltele de care avem nevoie și vom termina treaba.
citat clasic din Winston Churchill
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre președinte
Despărțire
Ieri am auzit că și el ne-a părăsit;
Azi dimineață mi-au spus că a murit cutare.
Mai mult de trei sferturi dintre prieteni și cunoștințe
Au suferit o schimbare, trecând în Ținutul Duhurilor.
Pe cei care-au plecat nu-i voi mai revedea niciodată;
Ei, din păcate, sunt descompuși pentru totdeauna și pierduți.
Cei rămași unde-s acum?
Împrăștiați o mie de mile între ei.
Cei pe care i-am cunoscut și iubit în viața mea,
Pe degetele unei mâini câți mai pot număra?
Doar pe guvernatorii provinciilor T'ung, Kuo, Li și Fēng,
Doar patru.
Tânjind unul după altul, am albit cu toții.
Ne-am rostogolit prin lumea trecătoare ca un val de maree.
Ce păcat că festinurile și glumele zilelor de demult
Au dispărut, devenind amintiri,
Iar noi am ajuns ceea ce suntem acum!
Când ne vom întâlni iarăși și vom bea un pocal de vin
Și, râzând, ne vom privi ochi în ochi?
poezie de Bai Juyi, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre umor sau poezii despre schimbare
Despărțire
Ne-ar trebui o mie de ani să reclădim
Ce-am sfărâmat aseară cu despărțirea noastră
Și nici atunci nu-i sigur c-am mai putea să fim
Eu creanga ta de aur, tu frunza mea albastră.
O umbră o să stee mereu între noi doi
(Noi care-am fost pe vremuri lipiți ca două palme
Pe pieptul unei moarte) și veșnic între noi
Vor crește neguri numai în aparență calme.
Cuvântul de-altădată nu-l vom mai folosi,
Tăcerea fără seamăn de-atunci n-o vom mai tace.
Vom sta mereu ca zeii deasupra și vom fi
Cu mâinile pe scuturi severi și plini de pace.
Triști, vom cunoaște ceasul nu după dezmierdări
Ci întrebând în stânga și-n dreapta trecătorii,
Mai morți ca morții, singuri și fără remușcări,
Ne vom ciocni în cosmos doar uneori ca norii.
Săruturile noastre cu flăcările lor
N-o să mai incendieze pădurile albastre
Iar sufletele noastre, zburând încetișor,
N-o să se mai înalțe căzând mereu spre astre.
Ca niște ghimpi vom scoate treptat din amândoi
Aducerile-aminte și vom privi la chipul
Iubirii care cade șovăitor în noi
Cum dintr-un țărm de stâncă-ntr-un golf adânc nisipul.
Dar liniștea de-atuncea n-o vom mai regăsi,
Și singuri vom petrece cele din urmă clipe
În timp ce pescărușul iubirii va muri
Bătând încă o dată din largile-i aripe...
poezie celebră de Radu Stanca
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre albastru, poezii despre sărut, poezii despre spațiul cosmic sau poezii despre păduri
* * *
Voi trece pragul de iarbă
sub care curge raiul din noi,
păsări cu aripi de porțelan ni se arată în vis
iar mâinile care vor să le atingă se fac poeme-
dintre acelea ce înfloresc numai în barba lui Dumnezeu.
Știu că iubirea e pâinea frământată de îngeri,
de aceea ne vom așeza la masă
și vom tăcea până ce luna își va arăta ochiul,
iar atunci când noaptea ne va lua de mâini
ne vom lumina reciproc.
poezie de Magdalena Dorina Suciu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre religie, poezii despre lumină, poezii despre îngeri, poezii despre visare, poezii despre reciprocitate sau poezii despre rai
Drumul dintre inimi
Iubito, îmi vei fi în brațe azi:
Apolo - eu, iar tu-mi vei fi vestală
Și de va fi din templu să decazi,
Pământ voi fi, iar tu-mi vei fi petală.
Și te voi strânge-n brațe ca-ntr-un joc
În care tu o flacără, eu - jarul,
Vom arde clipele în dans de foc
Și ne vom face-n fericire-altarul.
Vom fi scântei sau stele prin eter,
Eu curcubeu, tu stropii de culoare,
Nori albi vom fi și păsări de pe cer,
Vom fi și vis și dorul care doare.
Iubita mea, e azi și te aștept
Pe drumul dintre inimi, cel mai drept.
poezie de Daniel Vișan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre foc, poezii despre păsări sau poezii despre jocuri
Sloganul românilor
(Românii au un slogan
Pe care din când în când,
Îl strigă către Traian
În piață, manifestând.)
Chiar dacă tu ne trimiți,
Ne trimiți afară,
Noi rămânem neclintiți.
Rămânem în țară.
Noi de-aicea nu plecăm.
Nu plecăm din țară.
Aici pâinea frământăm,
Ca odinioară.
Noi aicea ne-am născut.
Aici-am primit viață.
Aici soarele-am văzut
Într-o dimineață.
Noi aici vrem să muncim.
Aici ne e locul.
Nu vrem să mai rătăcim,
Să ne pierdem portul.
Noi aici vrem să trăim,
Să ne ținem neamul.
Aici vrem ca să murim,
Să ne-ngroape ramul.
Noi aici vom dăinui
Cât va fi pământul.
Doar atuncea vom pieri,
Când va pieri vântul.
Nici atunci nu vom pleca
Cu toți deodată.
Așa scrie Biblia
Despre-a noastră soartă.
Va rămâne un păstor
Să conducă turma.
Românu-i nepieritor.
Nu își pierde urma.
poezie de Dumitru Delcă (9 ianuarie 2012)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre România, poezii despre vânt, poezii despre pâine, poezii despre porturi, poezii despre naștere, poezii despre muncă sau poezii despre dimineață
Frontul inzibil
Iubirea noastră-i ca un front de luptă,
nu știm dacă ne vom întoarce vii,
deși drapelul are pânza ruptă,
îl vom purta la piept pân-om muri.
Din părți opuse zboară-ntr-una bombe
ce explodează-n flăcări peste tot
și din tranșee, ca din catacombe,
soldații disperării fac ce pot.
Dar, ce ciudat, e-o luptă a tăcerii,
decorul incendiar e-adânc în noi,
și, fără zgomot, gloanțele durerii
cu-atât mai rău lovesc în amândoi.
De sub pământ, din adăpost de lemne,
nici telefonul nu mai sună-acum,
se dau comenzi de-acțiune doar prin semne
care dispar în pâcla grea de fum.
Se dă o luptă-a liniștii cumplite,
mai ești acolo?, cine trage-n noi?,
mi-e frică doar de forțe istovite,
te rog, rămâi cu mine în război!
Poate nici nu mai vrem să facem pace,
noi ne iubim luptând ca doi nebuni
într-o absurdă dragoste ce zace
precum un ied bolnav căzut sub pruni.
Dar din tranșee de-om ieși vreodată,
cu steaguri albe amândoi purtând,
câmpia luptei, asta, blestemată,
hai să jurăm c-o vom ara cântând.
poezie de Dragoș Niculescu din Purgatoriu pentru sfinți (2014)
Adăugat de Dragoș Niculescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre telefon, poezii despre război, poezii despre promisiuni, poezii despre pace sau poezii despre nebunie
Iubito
Cum trec clipele în iureș
Și orele și anii fără ocol,
Când noi am fost statornici
Reiterând iubirea-n evantai
Și persistent am fost prevăzători
Nici lupta cu timpul nu vom pierde
Căci din postură de vizionari
Vom intenta procese timpului
Apoi recursuri la memorie
Și memorii la cele mii de amintiri
Invocând eternul și sublimul
Așa vom scrie permanent poeme
Poeme congruente la iubire,
După sisteme de valori intacte
Cu patos din instinctele primare
Dăinuind prin ele infinitului pervers.
poezie de David Boia (6 ianuarie 2015)
Adăugat de anca petru
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre amintiri, poezii despre viziune, poezii despre valoare, poezii despre prudență, poezii despre poezie, poezii despre ore sau poezii despre instinct
Hyperiubirea
Poetul s-a îndrăgostit de-o zână,
Avea poetul 88 de ani,
Iubirea nu este o glumă,
E amorală și nu costă bani.
Ebola a trecut pe-acolo,
Enola Gay a fost cândva ceva,
Eu scriu ceva cu aură creolă,
Tu nu mai ești nici cât un fulg de nea.
Eu nu mai sunt nimic fără de tine,
Cum nu mai e nici cerul fără sori,
Copiii au nevoie de titine,
Bătrânii - de fanfare și de flori.
Noi vom privi la poze luni și marțea,
Un veac va trece până-n miercuri, nu e bai,
Vom desena cu deștul cercuri-cercuri,
Joi nu vom ști de suntem trei sau doi.
De vineri nu vom mai fi tineri,
De sâmbătă se-amână orice post,
Duminică și prostul e un geniu,,
Noi vom pieri, iar tu nici nu ai fost.
poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de Cu lacrimi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre tinerețe, poezii despre genialitate, poezii despre fotografie sau poezii despre flori
Noi doi și... norii
Te iubesc... ș'-acum
Și te voi iubii mereu
Cu-o teamă de nebun
Și chiar de vei fugi,
Eu în urma Ta... voi rătăci
Și nu o clipă doar,
O secundă, sau o viață!
Voi rătăci și Eu și Tu
Prin lumea fără Noi
Prin nopți fără de vise
Prin inimi tot mai înghețate,
Prin timpul fără de hotar,
Prin mii de lacrimi și amar
Până ne vom regăsi din nou!
Iar Noi...
Vom fi cu-o clipă mai târzii,
Cu-o clipă mai bătrâni,
Cu-o viață mai pustii
Cu ochii plânși,
Secătuiți de atâtea lacrimi.
Ne vom întoarce la izvoare,
În alte vieți trecute-n asfințit!
Vom asfinți în depărtări
Doar Noi, Noi doi și... norii!
poezie de Mihai Marica
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre secunde, poezii despre plâns, poezii despre ochi sau poezii despre noapte
Azi, cel de veacuri așteptat
Azi, cel de veacuri așteptat,
De Simeon e-ntâmpinat;
Cu el și noi să ne unim,
Ca pe Cristos să-l preamărim;
Cristoase, tu lumină ești,
De întuneric ne ferești;
Tu calea noastră-o luminezi
Și către cer ne îndrumezi.
Prin sfânta-nvățătura ta
Noi bezna grea vom înfrunta;
De harul tău transfigurați,
Te vom urma neînfricați.
Le vom vorbi la toți cei dragi
De dragostea cu care-atragi
Pe toți cei buni la pieptul tău
Ca să-i ferești de orice rău.
Isuse, tu divinul Miel
Și-al nostru scump Emanuel,
Cu slava ta să-mpodobești
Lăcașu-n care locuiești.
folclor românesc
Adăugat de Veronica Șerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre întuneric, poezii despre vorbire, poezii despre oi sau poezii despre Iisus Hristos
Digul
Marea lovește digul pe care în seara aceea
n-am avut curajul să mergem până la capăt. Piatra udă
luneca și, la un pas de noi, era ruptă. Dacă eram neatenți,
ne puteam prăbuși în apa ce fierbea dedesubt.
Dar am fost atenți. Ca totdeauna. Atât de atenți,
încât într-o zi vom renunța să mai pătrundem pe dig.
Ne vom mulțumi să ne-aducem aminte de el,
apoi ne vom aduce aminte mai rar
și îl vom uita în cele din urmă,
vom uita că-ntr-o seară eram poate hotărâți să mergem la capăt.
Acum chiar dacă aș merge pe dig,
nu mai pot s-o fac decât singur. Pot aluneca
sau pot înainta curajos. E totuna.
Și-aș vrea să uit în ce zi mă aflu, în ce an și unde,
să ascult marea lovindu-se întruna de dig, să mă întreb
cine sunt, ce vârstă am și ce caut aici.
Și de ce m-am oprit în fața acestui dig,
ca și cum l-aș cunoaște?
poezie celebră de Octavian Paler din Scrisori imaginare
Adăugat de Corina Avram
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Vezi mai multe poezii despre curaj, citate de Octavian Paler despre curaj, poezii despre vârstă, citate de Octavian Paler despre vârstă, poezii despre mulțumire, citate de Octavian Paler despre mulțumire, poezii despre cunoaștere, citate de Octavian Paler despre cunoaștere, poezii despre apă sau citate de Octavian Paler despre apă
Sonet unui confrate
Ne-ai părăsit confrate prea curând,
Ai devenit o stea strălucitoare
Și din a Universului grandoare
Privești cum așteptăm smeriți, la rând.
Vom auzi și noi acea chemare,
Dar niciodată nu se știe când;
O-ntâmpinăm cu mintea cugetând
La clipa-n care tot se-nchide-n zare.
Azi punem flori la piatra funerară
Și-n toamnele cu ploi și frunză rară
Rostim în cor celeste rugăciuni.
Vom crede-n sacrosanctele minuni,
Că vom ieși cu toții din genuni
Pe esaplanada extraplanetară!
sonet de Ioan Friciu (2018)
Adăugat de Ioan Friciu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre toamnă, poezii despre smerenie, poezii despre prăpăstii, poezii despre ploaie, poezii despre frunze sau poezii despre devenire