Adaugă un citat | Citate la întâmplare | Votează! | Votate recent | Adăugate recent | Comentarii recente | Top general

Ion Minulescu

Pe harta Europei

Azi-noapte-am stat de vorbă cu plopii
Și cu vântul!...
Mă cunoștea și vântul,
Mă cunoșteau și plopii –
Mă cunoșteau din vremea
Când colindam pământul
Cu gândul
Și cu ochii
Pe harta Europei.

Și mi-am adus aminte de nopțile de vară
Când o porneam de-acasă;
Abia ieșit pe poartă,
Mă și vedeam departe, prin nu mai știu ce țară...
Dar mă trezeam spre ziuă cu ochii tot pe hartă.

Și mi-am adus aminte de ce-aș fi vrut să fiu –
Un plop ce se ridică spre cer
Și-un vânt grăbit,
Ce-nconjură pământul mereu...

Și-ntr-un târziu,
M-am căutat pe hartă, dar nu m-am mai găsit.

poezie celebră de (1930)
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiEste disponibil și textul în spaniolă.
cumpărăturiCartea "CD Coringent la limba romana" de Ion Minulescu este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar -45.00- 42.75 lei.

Citate similare

Rodica Nicoleta Ion

Mi-am dat inima...

Tăiată-n felii de lumină,
Mi-am dat inima ție,
Să-ți fiu hrană de șoapte
Și sângele-ți să mă adape...
Sub unghiul credinței și al sentimentelor,
Atunci când m-ai privit prin caleidoscop,
Mi-am schimbat, în dansul luminii
Și farmec și joc.
M-am aruncat în oglinda timpului
Și m-am născut particulă albă de artă...
Tu m-ai văyut o fărâmă de piatră...
O piatră ce,
Când ploaia luminii a alunecat din ochiul meu către tine,
M-am transformat într-un munte.
Un suflet vulcan alergând spre divina sclipire,
Un suflet de jar...
Nu ai căutat lumina ce minte
Visele fiecărui bărbat.
Ți-ai adus, printre clipe, aminte,
De ce-am însemnat.
Da, sunt piatra ce am devenit munte -
Un plăpând dans de flacără de lumânare
Ce pâlpâie fraged, dar
Lumină în a sufletului albă odaie...

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Locul meu

Mai demult
Mi-am căutat locul într-o casă, pe pământ,
Dar nu l-am găsit.
După,
L-am căutat în aer
Și tot nu l-am găsit.
Când am văzut că nici în aer nu e
L-am căutat în apă
Și, nici acolo nu era.
În vis, m-am uitat până și în adâncul pământului,
Dar, deja, obișnuisem
nu fie acolo unde îl caut
Și, așteptarea mi s-a împlinit
Căci, nici în pământ nu era.
Și, când, într-un târziu, obosit,
M-am oprit din căutat,
L-am găsit!
Era unde eram și eu.

poezie de din Doar trăiri. Versuri (2019)
Adăugat de Adrian MoroșanSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Septembrie

Ieri am văzut un cârd de berze
Cum se-ndreptau în drum spre sud
Mi-au aburit de jale ochii
Și mi-am simțit obrazul ud.

Pe cerul vânăt, ca de humă
Insinuau un "A" prelung
Și le –am șoptit și eu "adio"
Căci plopii i-am văzut că plâng.

Se veseleau de vânt scaieții,
Ciulini-n tumbe se-ntreceau
Și ciori în pâcla dimineții
În sumbru praznic petreceau.

Atâtea frunze moarte-mbracă
Pământul aspru și crăpat
Încât -ntreb dac-a fost vară,
Sau poate numai c-am visat.

Și iar -ntreb dacă-i aievea
Acest decor – sau e coșmar,
Căci iarăși îmi aduc aminte
Că-mi trece viața în zadar.

... Fără rost sunt întrebări
Și degeaba plopii plâng
Dacă berze pleacă-n zări
Și nu pot le ajung.

poezie de
Adăugat de Boris IoachimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Mi-ai adus aminte

Mi-ai adus aminte
de mine,
de gandul meu,
de zborul meu.
Mi-ai adus aminte
de ploile din visul
de azi-noapte,
ploile acelea albastre,
furate din poveste,
ploile acelea nebune,
prelungi...
tarzii, de toamna.
Mi-ai adus aminte
de sperantele pe care
le-am ascuns
intr-o aripa de unicorn.
Mi-ai adus aminte
de paduri aruncate
in bezna,
trezite
de vuiet de vant.
Mi-ai adus aminte
de viata.

poezie de
Adăugat de AdelyddaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Tudor Arghezi

Între două nopți

Mi-am împlântat lopata tăioasă în odaie.
Afară bătea vântul. Afară era ploaie.

Și mi-am săpat odaia departe sub pământ.
Afară bătea ploaia. Afară era vînt.

Am aruncat pământul din groapă, pe fereastră.
Pământul era negru: perdeaua lui, albastră.

S-a ridicat la geamuri pământul până sus.
Cât lumea-i era piscul, și-n pisc plângea Isus.

Săpând s-a rupt lopata. Cel ce-o știrbise, iată-l,
Cu moaștele-i de piatră, fusese însuș Tatăl.

Și m-am întors prin timpuri, pe unde-am scoborât,
Și în odaia goală din nou mi-a fost urât.

Și am voit atuncea sui și-n pisc să fiu.
O stea era pe ceruri. În cer era târziu.

poezie celebră de
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
cumpărăturiCartea "Pagini Alese - Versuri Proza" de Tudor Arghezi este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar -22.00- 13.99 lei.

Mi-am trimis gândul

Ieri am chemat vântul
și i-am dat ordin zburde.
Să cutreiere pământul
și aiurea, și oriunde.

Mi-am trimis apoi și gândul
către cele patru zări,
se joace, precum vântul,
cu frunzele pe cărări.

Să alerge ziua-întreagă,
să-mi aducă iute vești,
De la tine, fată dragă,
să știu de mă mai iubești.

poezie de (aprilie 2017)
Adăugat de Dumitru DelcăSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.
Nicolae Matei

Să te întorci la mine!

N-ai să mă lași de tine să m-apropii,
Blândă-i tristețea din a ta privire,
De supărare freamătă și plopii,
Pornit e vântul, și-a ieșit din fire.

-ndepărtezi, nu vrei -ți cer iertare,
De ce-o să se întâmple-mi este teamă,
Nu m-am gândit vreodată la plecare,
Greșeli banale ai luat în seamă.

Iar m-aș întoarce la vremea de-nceput,
La fericita clip-a întâlnirii,
O veșnicie țină aș fi vrut
Ferindu-ne de mreaja despărțirii.

Cât m-am rugat te întorci la mine!
Am pus și busuioc pe la icoane,
Ai să mă ierți gândindu-te mai bine,
Că viața are uneori și toane.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Daniel Vișan-Dimitriu

Rătăciri

Mi-am risipit privirile printre ramurile primăverii
Și s-au întors la mine încărcate cu flori.
S-au îndreptat, apoi, spre cer
Și au împrumutat ochilor mei albastrul său.
Din apele mării, mi-au adus bucuria valurilor,
De pe vârfurile munților, puritatea zăpezii,
Dar atunci când ele au curs pe trupul tău,
Nu mi-au mai adus nimic, nu au mai revenit,
Nu au mai vrut să-mi împărtășească
Perfecțiunea.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Am mai visat...

Când m-am trezit în mine era toamnă,
Se ofileau și crini și trandafiri,
Dar mi-a rămas în minte-un chip de doamnă
Ce îmi zâmbește-n zilele pustii.

Poate-ai plecat, poate-ți încerci norocul,
Sau poate ai găsit o nouă zi,
Și umbra îți mai tine acum locul,
Pe acea bancă-n serile târzii.

Poate din când în când privești spre stele,
Cu-n zâmbet trist renunti la orice vis,
Și par așa departe, când pe ele,
Cu mâna-ntinsă nu le mai atingi.

Când m-am trezit era târziu și noapte,
Te-am căutat până în ierni târzii
Și mi-au rămas în inimă păcate
Să le ador în fiecare zi.

Am mai rămas, zâmbind, în chip de ceară
Și-am mai visat puțin, la răsărit,
M-am modelat în chipul tău, de vară
Și m-am topit, pe bancă, liniștit...

poezie de din Din suflet
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Când m-am trezit eram la spital, medicii mi-au spus că am fost agresat de o femeie. Atunci mi-am adus aminte: eram în lift și mă uitam cu coada ochiului la sânii unei doamne când deodata mi-a zis: "Apasă pe unu, te rog!"

autor necunoscut/anonim
Adăugat de Veronica ȘerbănoiuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Violetta Petre

Eu m-am ascuns în mine...

nu mă cauți, m-am ascuns în mine
Și lacăte de gheață-am pus la porți;
ninge liniștit și mi-este bine,
Când lângă mine mi-am adus consorți

Toți îngerii goniți din raiul verde
În care înfloream cu tine-n gând,
Cu albul lor, nesomnul, să-mi dezmierde
Când nopțile, pe un coșmar, le vând.

nu îmi scrii, nu mai citesc, iubite!
S-au risipit cuvintele în vânt.
Minciuna te-a-nfiat și vara minte,
A coborât și iadul pe pământ.

Și gustu-i de cenușă și tăciune
Îl simt pe buze, când, timid, mai strig
Spre dumnezei, mimând o rugăciune,
Dar, mi-e atât de iarnă și mi-e frig!

Eu m-am ascuns de noi, ca de-o povară
Pe care am purtat-o ca Iisus,
Ducându-mi crucea, ca pe-o primăvară
În care-acum nu ești și nici eu nu-s.

Eu în deșetul alb cu mii de stele,
Tu, sub potopul lacrimilor mele...

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Mihai Leonte

MEDITATIE...

Trupul meu e rupt din pământ
De care nu m-am dezlipit niciodată,
Din plante am cules ce e sfânt
Și dragostea mereu curată.

Pământul m-a făcut mai puternic,
Atunci când munceam din greu,
În credință am fost cucernic,
Fiindu-mi alături DUMNEZEU.

Prin pământ am căutat comori,
Pe care le-am adus la lumină,
Având satisfacții, cuprins de fiori,
Când intram sau ieșeam din mină.

Nu m-am lăsat niciodată învins,
Chiar dacă nu mi-a fost ușor,
În jocul vieții eu m-am prins,
Căci oricând viața o ador.

31 decembrie 2003

poezie de
Adăugat de Mihai LeonteSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Ploaia și vântul au bătut astă noapte-împreună (Cioara croncănind în noapte)

Mână-n mână, ploaia și vântul au bătut toată noaptea,
Obloanele scârțâiau în cântecul toamnei.
Lumânarea s-a stins, din clepsidră a curs ultimul strop de apă;
M-am tot ridicat și m-am tot culcat, dar nu mi-am găsit pacea.
Treburile omenești se petrec asemeni apelor mareei,
O viață dispare ca un vis.
Ar trebui ies mai des la băut cu prietenii,
Altminteri n-o să mai pot suporta multă vreme-acest amurg.

poezie de , traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Legături inefabile

stau cu fața spre potențialul vieții infinit
dar ochii mei se-ntorc spre începuturi
spre Cuvântul magic care m-a definit
și mi-a creat în lume sublime legături.

m-am legat de oameni cu voință de putere
în legea credinței m-am legat de sfinți
m-am legat de filozofii creatori de mistere
cu acces la luminișuri din codri cuminți.

leagăn al uitărilor îmi este Cuvântul
m-a trezit mereu din somnul rațiunii
creându-mi armonii, mi-a fost alintul
și iluminarea din emisfera lunii.

cândva voi părăși și eu pământul
dar azi leg de cer cu virtuale funii.

sonet de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Daniel Vișan-Dimitriu

Cărarea vântului

Când m-am făcut cărare spre limpede izvor,
Nu mi-ai călcat pe pietre, nu mi-ai strivit din dor,
Căci n-ai știut de truda – din suflet când le-am scos
Și mi-a rămas cărarea pustie de folos.

M-am preschimbat în munte cu gândurile-n cer
Și-am așteptat treacă zăpada și să sper
Că-ți vei dori urcușul spre culmi pierdute-n nori,
Dar codrii de la poale ți-au fost neprimitori.

Și-am zis atunci: "Pădure, pădure-am să mă fac,
Să pot -ți fiu răcoare, -ncerc -ți fiu pe plac.",
Dar pașii tăi, cu teamă, îndat-au ocolit
Tot verdele prin care potecă ți-am croit.

Mi te-am dorit aproape și m-am topit în vânt,
Să-ți vin pe neștiute, să nu te înspăimânt
Cu adierea-mi blândă în visul tău târziu,
Să te sărut pe umăr și numai eu să știu.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Elena Bulancea

M-am îmbrăcat în trandafiri...

M-am îmbrăcat în trandafiri
fiu și mai frumoasă
M-am îmbrăcat, dar ce folos...?
Că n-am ieșit din casă.

Am răspândit în jurul meu
Suav parfum, anume.
Timid, vântul mi-a șoptit:
Curaj, te du spre lume

Respiră viață și iubire,
În piept tragi cu forță
Și arzi, iubește și trăiește
Intens, precum o torță!

poezie de
Adăugat de Elena BulanceaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Daniel Vișan-Dimitriu

Ultimul gând

Se-agită-n furtuna ce fruntea-i înclină
Spre apele reci, spre vârtejul sălbatic
Ce-aleargă, bezmetic, prin albia plină
Și mușcă pământul.
E iadul acvatic.

Privește spre cer și adună putere
În scurtele clipe când vântul o iartă,
Nici timp nu mai are simtă durere
Când crengile-s rupte.
Credința-i deșartă.

Își simte, de-acum rădăcinile-n apă
Și știe că-i vremea, nu poate scape,
Căci vântul o bate, iar apa dezgroapă
Tot ce o mai ține.
Sfârșitul e-aproape.

Se simte-mpăcată când știe că pleacă
Pe ultimul drum, dar purtată pe valuri,
Privind alte sălcii cum par că se joacă
În plete cu vântul.
Și nu plâng pe maluri.

Își lasă în urmă vlăstare firave
Cu trupul subțire, ce-așteaptă crească,
Frumoase fecioare pe țărmuri jilave,
Privind înspre Soare.
E voia cerească.

poezie de din Zece
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Daniel Vișan-Dimitriu

Corabia viselor

Corabia viselor mele mă poartă
pe mări liniștite și fără sfârșit,
urmând o cărare trasată de soartă
de când mie-n viață mi-am fost răsărit.

Plutesc în derivă, curentul duce
spre zări înspre care nicând n-am privit,
iar mintea se zbate-ntr-un fel de răscruce
și-ar vrea să mă-ntoarcă spre visul iubit.

Chiar vântul mă-mbie spre apele calde,
spre zări tropicale de-un verde plăcut,
spre insule care iubesc să se scalde
în valuri ce trec peste ele-un sărut.

Un gând îmi străbate prin minte și visuri,
ieșind în lumină din vechi amintiri,
șoptește în pânze, adie înscrisuri
și-alege cărarea mai vechii iubiri.

Corabia viselor mele mă poartă
spre soare-apune-ntr-un mers liniștit,
sunt singur pe drumul ce nu e pe hartă,
lumina m-atrage spre țărmul iubit.

poezie de din Zece
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Duiliu Zamfirescu

Sosesc

Sosesc cocoarele, sosesc,
De după deal de țintirim,
Iar anii trec, copiii cresc,
Se schimbă tot ce-i omenesc,
Și noi îmbătrânim.

Mi-aduc aminte ca acum
Când alergam cu capul gol
Prin prăfăria de pe drum
Și când ardeam cărțile scrum,
Și școalei dam ocol.

Și mai târziu, când am plecat,
Ce veselie în trăsură!...
Cum nici n-am plâns, nici m-am mirat
Pe când plângea un biet argat,
Cu-n deget dus la gură.

Și vreme lungă mai târziu,
Când m-am întors cu dor de bine,
Nehotărât, fără să știu
Ce pot fac și ce-am să fiu
În lupta mea cu mine.

Și-n fine, astăzi, când gândesc
La ce ne este dat fim,
Cum anii trec, copiii cresc,
Bătrânii cum se odihnesc
În deal la țintirim.

simt nepriceput și mic
În gloata de zădărnicii,
Și nu mai pot zice nimic,
Ci numai ochii îi ridic
Și caut spre copii.

poezie clasică de din Spre mare (Poezii nouă, 1889) (1961)
Adăugat de MGSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
cumpărăturiCartea "Viata la tara. Tanase Scatiu" de Duiliu Zamfirescu este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar -11.56- 7.99 lei.

Porumbei din depărtare

1. Un înger mi-a proptit de cer o scară,
vârful ei se odihnea pe-un nor,
pe trepte, porumbei din departare,
osteniți de moarte, se opreau din zbor.

2. Am inceput urc și să-i dau deoparte,
cu fiecare treaptă ceru-i mai frumos,
vedeam o veșnicie și cerești palate
și picau din zare porumbeii jos.

3. N-am mai răbdat țipătul de moarte
și m-am oprit la zidul dintre nori:
"Te cheamă veșnicia, urcă mai departe,
ți-e milă acum de porumbeii călători?"

4. M-am oprit și m-am prăbușit în iad,
simțeam pământul alergand spre mine,
apoi un foc și-am început ard
și n-am mai știut de e rău sau bine.

5. Târziu, eu am deschis ochii pentru o clipă
și-uimit m-am pomenit dincolo de nori,
Hristos era acolo, cu mâna-i sfântă,
ținea în palme porumbeii călători.

poezie de
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

distincțieAceastă poezie a fost selectată Poezia zilei pe 29 septembrie 2018.
Distribuie

Căutare

Căutări recente | Top căutări | Info
Cineva are nevoie de răspunsul tău: Când a fost adus porumbul în România? Fii primul care răspunde!
Direcționează
3,5%
către Asociația Culturală Citatepedia!

Citește detalii »

Fani pe Facebook

 
Poți promova cultura română în lume: Intră pe www.intercogito.ro și distribuie o cugetare românească într-o altă limbă!