Pe harta Europei
Azi-noapte-am stat de vorbă cu plopii
Și cu vântul!...
Mă cunoștea și vântul,
Mă cunoșteau și plopii
Mă cunoșteau din vremea
Când colindam pământul
Cu gândul
Și cu ochii
Pe harta Europei.
Și mi-am adus aminte de nopțile de vară
Când o porneam de-acasă;
Abia ieșit pe poartă,
Mă și vedeam departe, prin nu mai știu ce țară...
Dar mă trezeam spre ziuă cu ochii tot pe hartă.
Și mi-am adus aminte de ce-aș fi vrut să fiu
Un plop ce se ridică spre cer
Și-un vânt grăbit,
Ce-nconjură pământul mereu...
Și-ntr-un târziu,
M-am căutat pe hartă, dar nu m-am mai găsit.
poezie celebră de Ion Minulescu (1930)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre vânt
- citate de Ion Minulescu despre vânt
- poezii despre hărți
- poezii despre ochi
- citate de Ion Minulescu despre ochi
- poezii despre noapte
- citate de Ion Minulescu despre noapte
- poezii despre gânduri
- citate de Ion Minulescu despre gânduri
- poezii despre Pământ
- citate de Ion Minulescu despre Pământ
- poezii despre Europa
Citate similare
Mi-am dat inima...
Tăiată-n felii de lumină,
Mi-am dat inima ție,
Să-ți fiu hrană de șoapte
Și sângele-ți să mă adape...
Sub unghiul credinței și al sentimentelor,
Atunci când m-ai privit prin caleidoscop,
Mi-am schimbat, în dansul luminii
Și farmec și joc.
M-am aruncat în oglinda timpului
Și m-am născut particulă albă de artă...
Tu m-ai văyut o fărâmă de piatră...
O piatră ce,
Când ploaia luminii a alunecat din ochiul meu către tine,
M-am transformat într-un munte.
Un suflet vulcan alergând spre divina sclipire,
Un suflet de jar...
Nu ai căutat lumina ce minte
Visele fiecărui bărbat.
Ți-ai adus, printre clipe, aminte,
De ce-am însemnat.
Da, sunt piatra ce am devenit munte -
Un plăpând dans de flacără de lumânare
Ce pâlpâie fraged, dar
Lumină în a sufletului albă odaie...
poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre lumină
- poezii despre suflet
- poezii despre dans
- poezii despre vulcani
- poezii despre visare
- poezii despre timp
- poezii despre schimbare
- poezii despre ploaie
- poezii despre particule
O stea ... căzătoare
O piatră de mormânt îmi este gândul,
Din gânduri mi-am alcătuit mormântul,
Din sute de idei mi-am construit giulgiul,
Iar din tristeți mi-am terminat sicriul.
M-am îngropat în răsărit de soare
Când nimeni nu era pe afară,
Doar eu, o mică și neînsemnată vietate,
Îmi răcoream picioarele în moarte.
Am colindat cu umbra spiritului luna,
Am poposit apoi la fiecare stea
Și aș fi vrut să vă opresc pământul,
Căci nimeni nu a plâns la moartea mea.
M-am înfrățit în absolut cu Universul
Să născocim în doi o nouă stea,
În care să nu punem gânduri,
Iar eu să zac pe veci în ea.
*
Mi-am amintit fără să vreau trecutul,
Când ți-am văzut în praf de stele chipul,
Și-n ziua când lucram un colț de stea
Am hotărât să-ți vizitez ținutul.
Dar clipele se transformaseră-n ore
Și zilele se preschimbaseră-n ani,
Iar eu călătorisem mii de ani
Când am ajuns să văd din nou pământul.
De sus, din cerul plin de stele,
Am căutat să-ți văd iar chipul,
Dar fiindcă nu te-am mai găsit,
De întristare, m-am aruncat în mare.
poezie de Vasile Șerban din Drumul spre cer (2023)
Adăugat de Vasile Șerban
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre moarte, poezii despre tristețe, poezii despre zile, poezii despre trecut, poezii despre stele căzătoare, poezii despre sfârșit sau poezii despre plâns
Harta și busola
Pe Pământ când ai venit,
Aruncat aici de soartă,
Ca să mergi spre infinit,
Ai nevoie de o hartă.
Dușmanii sunt printre noi
Drumul e primejdios
Ca să nu dai înapoi,
O hartă e de folos.
Când ai luat-o pe-o cărare
Și nu știi unde te poartă
Nu te panica prea tare,
Ci mai uită-te pe hartă.
Vreme trece, vreme vine,
Și tu viața o străbați
Cu harta mereu la tine,
De la drum să nu te-abați.
Iar busola minunată
Ce-ți oferă îndrumare
Fără a greși vreodată
Este sufletul tău mare.
poezie de Octavian Cocoș (23 august 2020)
Adăugat de Octavian Cocoș
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și poezii despre viață, poezii despre pericole, poezii despre panică, poezii despre infinit, poezii despre greșeli sau poezii despre dușmănie
Locul meu
Mai demult
Mi-am căutat locul într-o casă, pe pământ,
Dar nu l-am găsit.
După,
L-am căutat în aer
Și tot nu l-am găsit.
Când am văzut că nici în aer nu e
L-am căutat în apă
Și, nici acolo nu era.
În vis, m-am uitat până și în adâncul pământului,
Dar, deja, mă obișnuisem
Să nu fie acolo unde îl caut
Și, așteptarea mi s-a împlinit
Căci, nici în pământ nu era.
Și, când, într-un târziu, obosit,
M-am oprit din căutat,
L-am găsit!
Era unde eram și eu.
poezie de Adrian Moroșan din Doar trăiri. Versuri (2019)
Adăugat de Adrian Moroșan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre apă sau poezii despre aer
Septembrie
Ieri am văzut un cârd de berze
Cum se-ndreptau în drum spre sud
Mi-au aburit de jale ochii
Și mi-am simțit obrazul ud.
Pe cerul vânăt, ca de humă
Insinuau un "A" prelung
Și le am șoptit și eu "adio"
Căci plopii i-am văzut că plâng.
Se veseleau de vânt scaieții,
Ciulini-n tumbe se-ntreceau
Și ciori în pâcla dimineții
În sumbru praznic petreceau.
Atâtea frunze moarte-mbracă
Pământul aspru și crăpat
Încât mă-ntreb dac-a fost vară,
Sau poate numai c-am visat.
Și iar mă-ntreb dacă-i aievea
Acest decor sau e coșmar,
Căci iarăși îmi aduc aminte
Că-mi trece viața în zadar.
... Fără rost sunt întrebări
Și degeaba plopii plâng
Dacă berze pleacă-n zări
Și nu pot să le ajung.
poezie de Boris Ioachim
Adăugat de Boris Ioachim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre frunze, poezii despre dimineață sau poezii despre coșmaruri
Mi-ai adus aminte
Mi-ai adus aminte
de mine,
de gandul meu,
de zborul meu.
Mi-ai adus aminte
de ploile din visul
de azi-noapte,
ploile acelea albastre,
furate din poveste,
ploile acelea nebune,
prelungi...
tarzii, de toamna.
Mi-ai adus aminte
de sperantele pe care
le-am ascuns
intr-o aripa de unicorn.
Mi-ai adus aminte
de paduri aruncate
in bezna,
trezite
de vuiet de vant.
Mi-ai adus aminte
de viata.
poezie de Mirela Vlaica
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre zbor, poezii despre unicorni, poezii despre toamnă, poezii despre aripi sau poezii despre albastru
Între două nopți
Mi-am împlântat lopata tăioasă în odaie.
Afară bătea vântul. Afară era ploaie.
Și mi-am săpat odaia departe sub pământ.
Afară bătea ploaia. Afară era vînt.
Am aruncat pământul din groapă, pe fereastră.
Pământul era negru: perdeaua lui, albastră.
S-a ridicat la geamuri pământul până sus.
Cât lumea-i era piscul, și-n pisc plângea Isus.
Săpând s-a rupt lopata. Cel ce-o știrbise, iată-l,
Cu moaștele-i de piatră, fusese însuș Tatăl.
Și m-am întors prin timpuri, pe unde-am scoborât,
Și în odaia goală din nou mi-a fost urât.
Și am voit atuncea să sui și-n pisc să fiu.
O stea era pe ceruri. În cer era târziu.
poezie celebră de Tudor Arghezi
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate de Tudor Arghezi despre ploaie, citate de Tudor Arghezi despre vânt, citate de Tudor Arghezi despre noapte, poezii despre negru, citate de Tudor Arghezi despre negru, poezii despre creștinism, citate de Tudor Arghezi despre creștinism, citate de Tudor Arghezi despre albastru, poezii despre Iisus Hristos sau citate de Tudor Arghezi despre Iisus Hristos
Mi-am trimis gândul
Ieri am chemat vântul
și i-am dat ordin să zburde.
Să cutreiere pământul
și aiurea, și oriunde.
Mi-am trimis apoi și gândul
către cele patru zări,
Să se joace, precum vântul,
cu frunzele pe cărări.
Să alerge ziua-întreagă,
să-mi aducă iute vești,
De la tine, fată dragă,
să știu de mă mai iubești.
poezie de Dumitru Delcă (aprilie 2017)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre jocuri, poezii despre iubire sau Ne poți propune o poezie de dragoste?
Să te întorci la mine!
N-ai să mă lași de tine să m-apropii,
Blândă-i tristețea din a ta privire,
De supărare freamătă și plopii,
Pornit e vântul, și-a ieșit din fire.
Mă-ndepărtezi, nu vrei să-ți cer iertare,
De ce-o să se întâmple-mi este teamă,
Nu m-am gândit vreodată la plecare,
Greșeli banale ai luat în seamă.
Iar m-aș întoarce la vremea de-nceput,
La fericita clip-a întâlnirii,
O veșnicie să țină aș fi vrut
Ferindu-ne de mreaja despărțirii.
Cât m-am rugat să te întorci la mine!
Am pus și busuioc pe la icoane,
Ai să mă ierți gândindu-te mai bine,
Că viața are uneori și toane.
poezie de Nicolae Matei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre iertare, poezii despre supărare, poezii despre icoane, poezii despre frică sau poezii despre capricii
Rătăciri
Mi-am risipit privirile printre ramurile primăverii
Și s-au întors la mine încărcate cu flori.
S-au îndreptat, apoi, spre cer
Și au împrumutat ochilor mei albastrul său.
Din apele mării, mi-au adus bucuria valurilor,
De pe vârfurile munților, puritatea zăpezii,
Dar atunci când ele au curs pe trupul tău,
Nu mi-au mai adus nimic, nu au mai revenit,
Nu au mai vrut să-mi împărtășească
Perfecțiunea.
poezie de Daniel Vișan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre zăpadă, poezii despre primăvară, poezii despre perfecțiune, poezii despre munți, poezii despre flori, poezii despre crengi sau poezii despre bucurie
Mi-a zâmbit
Mi-a zâmbit într-o zi o femeie
Când mergeam încet pe drum.
Era frumoasă ca o zee
Și mi-a aprins în suflet un dor nebun.
Mi-a zâmbit într-o zi un bătrân
Cu ochii limpezi ca apa de izvor,
Dar avea inima tristă,
Căci sărmanul era cerșetor.
Mi-a zâmbit într-o zi un copil
Cu ochi frumoși ca două stele.
Mi-am adus aminte de-a mea copilărie
Și de brațele mamei mele.
Mi-a zâmbit într-o zi un pom
Care era legănat ușor de vânt.
Și mi-a părut că zâmbește un om,
Pe drept cuvânt.
Mi-a zâmbit într -o noapte o stea,
Când priveam cerul plin de stele.
M-am bucurat atunci în sinea mea
Și m-am întors la visurile mele!
poezie de Vladimir Potlog (13 octombrie 2023)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre frumusețe, poezii despre copilărie, poezii despre zâmbet sau poezii despre nebunie
Am mai visat...
Când m-am trezit în mine era toamnă,
Se ofileau și crini și trandafiri,
Dar mi-a rămas în minte-un chip de doamnă
Ce îmi zâmbește-n zilele pustii.
Poate-ai plecat, poate-ți încerci norocul,
Sau poate ai găsit o nouă zi,
Și umbra îți mai tine acum locul,
Pe acea bancă-n serile târzii.
Poate din când în când privești spre stele,
Cu-n zâmbet trist renunti la orice vis,
Și par așa departe, când pe ele,
Cu mâna-ntinsă nu le mai atingi.
Când m-am trezit era târziu și noapte,
Te-am căutat până în ierni târzii
Și mi-au rămas în inimă păcate
Să le ador în fiecare zi.
Am mai rămas, zâmbind, în chip de ceară
Și-am mai visat puțin, la răsărit,
M-am modelat în chipul tău, de vară
Și m-am topit, pe bancă, liniștit...
poezie de Daniel Leonard Moraru din Din suflet
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre trandafiri, poezii despre stele sau poezii despre seară
Când m-am trezit eram la spital, medicii mi-au spus că am fost agresat de o femeie. Atunci mi-am adus aminte: eram în lift și mă uitam cu coada ochiului la sânii unei doamne când deodata mi-a zis: "Apasă pe unu, te rog!"
autor necunoscut/anonim
Adăugat de Veronica Șerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre medicină, citate despre sâni, citate despre ochi, citate despre medici, citate despre femei sau citate despre agresiune
Ploaie de vară
Păreri de rău dansau lângă copaci,
eu le-ngropam sub umbrele opace
când am văzut, năuc, că te dezbraci,
iar sânii începeau în vânt să-ți joace.
Dar vântul dintr-odată s-a oprit,
pe frunzele întoarse către soare,
îmbrățișați pluteam spre infinit,
gustând nectar din clipa trecătoare.
Și ne-am trezit abia când s-a-noptat,
privind mirați spre bolta-ntunecată,
ne sărutam și poate-am fi mai stat
dar a-nceput să plouă..., dintr-odată.
poezie de Corneliu Neagu din Cunoașterea de sine
Adăugat de ugalen
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre sâni, poezii despre copaci sau poezii despre Soare
Ploaie de vară
Păreri de rău mureau lângă copaci,
noi le-ngropam sub umbrele opace,
când am văzut, năuc, că te dezbraci,
iar sânii începeau în vânt să-ți joace.
Dar vântul dintr-odată s-a oprit
pe frunzele întoarse către soare,
îmbrățișați pluteam spre infinit
gustând nectar din clipa trecătoare.
Și ne-am trezit abia când s-a-noptat,
privind mirați spre bolta-ntunecată,
ne sărutam și poate-am fi mai stat
dar a-nceput să plouă dintr-odată.
poezie de Corneliu Neagu din Cunoașterea de sine
Adăugat de Corneliu Neagu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Eu m-am ascuns în mine...
Să nu mă cauți, m-am ascuns în mine
Și lacăte de gheață-am pus la porți;
Mă ninge liniștit și mi-este bine,
Când lângă mine mi-am adus consorți
Toți îngerii goniți din raiul verde
În care înfloream cu tine-n gând,
Cu albul lor, nesomnul, să-mi dezmierde
Când nopțile, pe un coșmar, le vând.
Să nu îmi scrii, nu mai citesc, iubite!
S-au risipit cuvintele în vânt.
Minciuna te-a-nfiat și vara minte,
A coborât și iadul pe pământ.
Și gustu-i de cenușă și tăciune
Îl simt pe buze, când, timid, mai strig
Spre dumnezei, mimând o rugăciune,
Dar, mi-e atât de iarnă și mi-e frig!
Eu m-am ascuns de noi, ca de-o povară
Pe care am purtat-o ca Iisus,
Ducându-mi crucea, ca pe-o primăvară
În care-acum nu ești și nici eu nu-s.
Eu în deșetul alb cu mii de stele,
Tu, sub potopul lacrimilor mele...
poezie de Violetta Petre
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre religie, poezii despre alb, poezii despre îngeri, poezii despre verde, poezii despre soț sau poezii despre rai
MEDITATIE...
Trupul meu e rupt din pământ
De care nu m-am dezlipit niciodată,
Din plante am cules ce e sfânt
Și dragostea mereu curată.
Pământul m-a făcut mai puternic,
Atunci când munceam din greu,
În credință am fost cucernic,
Fiindu-mi alături DUMNEZEU.
Prin pământ am căutat comori,
Pe care le-am adus la lumină,
Având satisfacții, cuprins de fiori,
Când intram sau ieșeam din mină.
Nu m-am lăsat niciodată învins,
Chiar dacă nu mi-a fost ușor,
În jocul vieții eu m-am prins,
Căci oricând viața o ador.
31 decembrie 2003
poezie de Mihai Leonte
Adăugat de Mihai Leonte
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre sfinți, poezii despre sfințenie, poezii despre plante sau poezii despre curățenie
Ploaia și vântul au bătut astă noapte-împreună (Cioara croncănind în noapte)
Mână-n mână, ploaia și vântul au bătut toată noaptea,
Obloanele scârțâiau în cântecul toamnei.
Lumânarea s-a stins, din clepsidră a curs ultimul strop de apă;
M-am tot ridicat și m-am tot culcat, dar nu mi-am găsit pacea.
Treburile omenești se petrec asemeni apelor mareei,
O viață dispare ca un vis.
Ar trebui să ies mai des la băut cu prietenii,
Altminteri n-o să mai pot suporta multă vreme-acest amurg.
poezie de Li Yu, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre prietenie sau poezii despre pace
Legături inefabile
stau cu fața spre potențialul vieții infinit
dar ochii mei se-ntorc spre începuturi
spre Cuvântul magic care m-a definit
și mi-a creat în lume sublime legături.
m-am legat de oameni cu voință de putere
în legea credinței m-am legat de sfinți
m-am legat de filozofii creatori de mistere
cu acces la luminișuri din codri cuminți.
leagăn al uitărilor îmi este Cuvântul
m-a trezit mereu din somnul rațiunii
creându-mi armonii, mi-a fost alintul
și iluminarea din emisfera lunii.
cândva voi părăși și eu pământul
dar azi mă leg de cer cu virtuale funii.
sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre filozofie, poezii despre început, poezii despre somn, poezii despre păduri sau poezii despre prezent
Cărarea vântului
Când m-am făcut cărare spre limpede izvor,
Nu mi-ai călcat pe pietre, nu mi-ai strivit din dor,
Căci n-ai știut de truda din suflet când le-am scos
Și mi-a rămas cărarea pustie de folos.
M-am preschimbat în munte cu gândurile-n cer
Și-am așteptat să treacă zăpada și să sper
Că-ți vei dori urcușul spre culmi pierdute-n nori,
Dar codrii de la poale ți-au fost neprimitori.
Și-am zis atunci: "Pădure, pădure-am să mă fac,
Să pot să-ți fiu răcoare, să-ncerc să-ți fiu pe plac.",
Dar pașii tăi, cu teamă, îndat-au ocolit
Tot verdele prin care potecă ți-am croit.
Mi te-am dorit aproape și m-am topit în vânt,
Să-ți vin pe neștiute, să nu te înspăimânt
Cu adierea-mi blândă în visul tău târziu,
Să te sărut pe umăr și numai eu să știu.
poezie de Daniel Vișan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre dorințe, poezii despre sărut sau poezii despre spaimă