Adaugă un citat | Citate la întâmplare | Votează! | Votate recent | Adăugate recent | Comentarii recente | Top general

Să nu existe oare nicio posibilitate să-ți lepezi ființa de carne, să evadezi din cloaca ta, să atingi tărâmul unde sufletul se cufundă, vrăjit, în propriile-i abisuri?

în Liturghia neagră (2003)
Adăugat de Simona EnacheSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Citate similare

te mărginești la zemurile cărnii, respingi supranaturalul, tăgăduiești visul, să nu înțelegi măcar atât: că arta începe acolo unde simțurile ies din joc!

în Liturghia neagră (2003)
Adăugat de Simona EnacheSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Jean des Esseintes: Totul nu este decât sifilis!

replică din romanul În răspăr de
Adăugat de Mihai RusuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Arta este singurul lucru curat pe pământ, cu excepția sfințeniei.

citat din
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Jean des Esseintes: În fond, rezumatul înțelepciunii umane era lungești cât mai mult lucrurile; să nu spui niciodată un da hotărât; fiindcă nu poți manevra generațiile decât atunci când le faci -și piardă vremea fără rost!

replică din romanul În răspăr de
Adăugat de Simona EnacheSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Ce-a înțeles naturalismul tău din nepătrunsele taine ce ne înconjoară? Nimic. Când a trebuit explice o pasiune neagră, cerceteze o plagă, curețe cea mai neînsemnată rană a sufletului, a pus totul pe seama poftelor și instinctelor. Căldurile împerecherii și nebunia, la atât se reduce știința lui. Într-un cuvânt, n-a scormonit decât mai jos de buric și a debitat banalități.

în Liturghia neagră (2003)
Adăugat de Simona EnacheSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Niciodată parfumurile nu provin din florile al căror nume îl poartă. Artistul n-ar îndrăzni -și ia elemntele numai din natură, n-ar crea decât o operă denaturată fără adevăr și fără stil, întrucât esența obișnuită prin distilarea florilor are o asemănare doar foarte îndepărtată și foarte vulgară cu aroma florilor vii care-și împrăștie mireasma pe câmpuri.

în A rebours (1884)
Adăugat de Simona EnacheSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

AM VENIT DE DEPARTE, DIN TĂRÂMUL DE VIS
Am venit de departe, din tărâmul de vis
Ș-am crezut că am ajuns în noul paradis,
Însă m-am trezit în cloaca murdară și hâdă,
La telurică viață condamnat și închis.

rubaiat de (2020)
Adăugat de Ioan FriciuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Nu-i reproșez naturalismului nici limbajul cazon, nici termenii culeși de pe pereții latrinelor sau de prin aziluri, ar fi nedrept și absurd; mai întâi, există subiecte făcute anume pentru el, apoi, cu molozul limbii și catranul cuvintelor se pot construi opere mari și puternice, Taverna lui Zola e o dovadă; nu, problema e alta; nu-i reproșez naturalismului muruiala groasă a stilului său butucănos, ci trivialitatea ideilor; îi reproșez c-a încarnat materialismul în literatură, c-a proslăvit democrația artei!

în Liturghia neagră (2003)
Adăugat de Simona EnacheSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

În odaie Răstignitul se înălța enorm, pe crucea cu trunchiul traversat, în chip de brațe, de o creangă cu resturi de scoarță și care sub greutatea trupului se îndoia ca un arc... Deasupra cadavrului martirizat, capul apărea framantat și enorm; încins cu o coroană încâlcită de spini, atârna vlăguit, iar în ochiul stins, abia întredeschis, mai licărea o privire chinuită și înfricoșată; fața era tumefiată, fruntea năruită, obrajii trași; toate trasăturile căzute plângeau, în timp ce gura deschisă râdea schimonosită de atroce contracții tetanice. Supliciul fusese cumplit; agonia îi îngrozise, punându-i pe fugă, până și pe călăi.

în Liturghia neagră (2003)
Adăugat de Simona EnacheSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Ce te doare

ce te doare, ce te doare,
domnișoară, visătoare,
că ai vise tot mai rare
cu răpiri imaginare
și iubiri amăgitoare?
că trec anii tot mai repezi
și tu farmecul ți-l lepezi
și-ți dă albul pe la tâmple
și sufletul ți se umple
de doruri neîmplinite
și de somnuri nedormite,
de vise-ntoarse pe dos
de-ai rămas carne pe os.
bată-ți, fată, vânturile
ca -ti zboare gândurile,
în siberii și sahare
unde viața loc nu are,
rămâi ca o nalucă,
să-ți piară pofta de ducă.

poezie de
Adăugat de Ion Ionescu-BucovuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Sufletul tău, ce suflet frumos ai, iubito

sufletul tău, ce suflet frumos ai, iubito,
este o sferă unde se mișcă mii de aștrii
străbate ceruri și aure-albastre și alunecă
printre oglinzi concave reverberate,
luminează văzduhuri în levitație,
se prăbușește uneori printre abisuri
și nostalgii adamice, cutremurat,
pătruns de visări nepământene,
alteori vrea să se sloboadă
din visul cărnii înaripate,
doar când devine captiv pe tărâmul celălal
se înalță la infinit, într-o constelație mișcătoare
fiindcă are origină divină
și esența veșniciei!

poezie de
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Sully Prudhomme

Virtutea nu are nicio pretenție, ea se mulțumește cu propriile-i trăiri.

citat din
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba franceză. Dacă îl găsești, îl poți adăuga la Fr.Citatepedia.net. Dacă există deja, ne poți semnala pagina, ca să creăm legătura.

Agață-mi sufletul de tine...

Iubito, agață-mi sufletul de tine
și fă-mi un adăpost din brațe,
mă treci departe de întunericul morții;
nu mă stinge cu lacrime fierbinți
în catedrala sfinților răpuși de piatră.
Și cu o bătaie a inimii răsună-mă în glasul ploii,
îmbrățisându-mă din toate părțile deodată
cu o încordare adâncă până iau forma luminii.

Îmbrățișează-mă din toate părtile deodata
și nalță-mă cu o mișcare adâncă
în trupul ploii;
să-ți plouă printre degete ființa mea din neființă,
viața mea din nemoarte;
la capătul norilor să nu mai existe dovada c- am fost muritor,
că umerii mi-au fost sfâșiați
și a curs dinafară trupul meu în tine.

poezie de din Constelații Diamantine - dec, 2015
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
D.H. Lawrence

Și de astă dată, pentru prima oară în existența ei, pasiunea prinse viață în ea... Brusc, minuscule unde și fiori delicioși îi inundară măruntaiele, acolo unde până atunci fusese vid și se înălțau în întreaga-i făptură dangăte de clopot vibrând în trupul ei, din ce în ce mai frenetic, până ce vibrațiile îi cuprinseră toată ființa și își auzi, fără le audă, propriile-i mici țipete de plăcere sălbatică, pe măsură ce fiorii minunați îi tălăzuiau în pântec cutremurând-o, pentru ca deodată să se retragă în plinătatea refluxului, stingându-se ca ecourile unui mare clopot de bronz.

citat din
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
cumpărăturiCartea "Fii si indragostiti" de D.H. Lawrence este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar -34.90- 17.99 lei.

* * *

M-ai înșelat de atâtea ori,
înfigând în mine câte un pumnal de fiecare dată,
că am ajuns atârn, câte o ciozvârtă din mine,
pe câte un cui din oricare măcelărie din oraș.

Doar așa am putut să-ți invadez garsoniera ta de la mansardă,
unde veneau bărbații ca să se-arunce-n gol,
Lăsându-mă mestecat fără țip
de gura ta roșie precum ciulinii
călcați de tălpile fecioarelor secerătoare.

Bând coniac amestecat cu fum de țigară
din sufletul tău, potir de cristal de stâncă,
m-am poziționat în dreptul unui sân
de unde am început să-ți spionez, prin vârful sfârcului,
micul tău univers poluat de păcat și inconștiente cruzimi,
eu, bucățică de carne din sfânt trupul tău.

poezie de
Adăugat de B IULIA CORINASemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Constantin Anton

Viața se compune (și din descompunere), recristalizând goluri, absențe, surpări, abisuri din care Ființa evadează în zboruri previzibile spre a se salva de false triumfuri și de iminente eșecuri!

aforism de din Simplitate și firesc
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Antologia aforismului românesc contemporan
cumpărăturiAntologia aforismului românesc contemporan, ediția a II-a
40 de aforiști reuniți într-o colecție memorabilă
Vezi detalii despre o antologie de referință!

* * *

Pe tărâmul satului meu,
Dumnezeu se odihnește
În glasul greierilor ce cântă
Verdele memoriei noastre.

Crește în fiecare an un stâlp
Cu un cuib de barza în vârf,
Unde femeile aduc ofrande
Pentru pântecul lor roditor.

La tărâmul satului meu
Sufletul și-a spălat fața de copil,
A împrumutat chipul părinților,
S-a așezat pe prispa casei
Și privește asfințitul.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Cu cât Îi predai mai mult din ființa lui Dumnezeu cu atât obții mai mult din Dumnezeu în ființa ta și cu cât te lepezi mai mult de tine însuți pentru a-L urma pe Dumnezeu cu atât tu însuți devii mai mult ca Dumnezeu.

în Diverse gânduri, reflecții, sfaturi și povețe în slujba unei vieți cu scop
Adăugat de saraSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Nicolae Vălăreanu Sârbu

Numai virtutea urcă pe scară

În leagănul nopții-n somn ceruit
întuneric alungat de stele,

de susură apele,
curg prin tăcerea singurătății
și culeg izvoare de lumină.

Efemerul zboară cu aripi de liliac
mușcă din timp cu dinți de silex
și se retrage pe tărâmul nisipurilor
unde și cactușii mor.

Numai virtutea se urcă pe scară
cu ochii ațintiți la cer,
se întunecă-n carne durerea
și macină continuu voința,

de te întrebi mereu
cine te-a lăsat într-un loc nepotrivit
să-ți consumi viitorul degeaba.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Alin Ghiorghieș

Două lumini

Între două lumini întunericul are întotdeauna
dreptate...
Oare unde mi-am pus secunda
cu buzele țăcănite?
Oare unde mi-am pus minutul cu ochii
scorojiți?
Oare unde mi-am pus ora cu urechile
încâlcite?
Oare unde m-am pus?
Oare știți?

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Căutare

Căutări recente | Top căutări | Info

Fani pe Facebook