Triplu salt
Cum să prinzi într-un asalt
luna nouă din înalt?
Iata-n zori de zi pornesc
și mai sus ca să țintesc!
Soarele mă împresoară
și cu inima-vioară
iute aripile-ntind
zările să le cuprind.
Cu iubire și speranță,
cu a minții cutezanță,
cu dragostea lui în piept,
săgeata spre-nalt îndrept.
Din zori până-n asfințit
ochii lui m-au însoțit.
Vedeam în lumina lor,
bucuria mea din zbor.
Aveam palmele rănite,
brațele mai ostenite,
pletele mai cărunțite
doar iubirile-oțelite
sub privirile iubite.
Zâmbetul rămas pe față
luminează-ntreaga viață!
poezie de Ioana Voicilă Dobre
Adăugat de Ioana Voicilă Dobre
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre iubire
- poezii despre zbor
- poezii despre lumină
- poezii despre înălțime
- poezii despre zâmbet
- poezii despre viață
- poezii despre timp
- poezii despre păr
- poezii despre ochi
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Citate similare
Amintirea unui triplu salt
Soarele mă împresoară și cu inima-mi vioară
iată, aripile-ntind zările să le cuprind!
Cu iubire și speranță, și cu multă cutezanță,
cu dragostea lui în piept, săgeata spre-nalt îndrept!
Din zori până-n asfințit ochii lui m-au însoțit.
Vedeam în lumina lor, bucuria mea din zbor.
Aveam palmele rănite, brațele mai ostenite, pletele mai cărunțite
doar iubirile-oțelite sub privirile iubite.
Zâmbetul rămas pe față luminează-ntreaga viață!
poezie de Ioana Voicilă Dobre din Darul meu
Adăugat de Ioana Voicilă Dobre
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre vioară sau poezii despre bucurie
Aud cum vine dragostea
Aud cum crește visul din zâmbetul tău
asemeni unei flori râzând în soare
și pe aripa lui unduitoare
îmi culc, în liniște,
obrazul, eu...
Aud cum doarme marea în ochii tăi
și zbuciumul ți-l simt, dincolo de culoare.
În ei mă văd o nimfă ce pe zei
îi lasă mereu muți,
în adorare.
Și simt, crescând în inima-ți,
speranța
așa cum orizontu-n răsărit
face să crească în lumină, viața
când brațele la pieptu-ți m-au primit.
poezie de Ioana Voicilă Dobre din Secvențe în alb și negru
Adăugat de Ioana Voicilă Dobre
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și poezii despre creștere, poezii despre visare, poezii despre somn sau poezii despre flori
Răsărit
Zori de zi, zori de zi, în lumină reînvii
Visul adormit în seară, ridicând o pânză iară,
Picurând arsura razei peste începutul frazei!
Zori de zi, zori de zi, roua-ntinselor câmpii,
Luminiș scăldat în rouă, cale veche, cale nouă...
Pe pământul-labirint, fericirile mă mint
Și mă-ntorc orice ar fi, tot la tine, zori de zi!
poezie de Ioana Voicilă Dobre din Între verde și albastru
Adăugat de Ioana Voicilă Dobre
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre început, poezii despre seară, poezii despre rouă, poezii despre minciună, poezii despre fericire sau poezii despre dimineață
Aveam un vis că pot să zbor ...
Aveam un vis că pot să zbor,
Să mă înalț pe-un colț de nor
Și-n palme, strâns, să țin o stea,
Ca pe un pui de rândunea.
Să stau cu luna la taifas,
Să depănăm tot ce-a rămas
Nespus, până în zori când pier
Toate sclipirile din cer,
Când în străfund de orizont
Doar zori de zi mai sunt în cont.
Aveam un vis că pot să zbor,
Dar astăzi nu e niciun nor
Pe-al cărui colț să mă ridic,
Așa că de la vis abdic
Și cu aripi de vis înfrânt
Ce se vor zbate pe pământ,
Mă voi trezi din dor de zbor
Doar încă-o dată ca să mor...
poezie de Mihaela Banu din volumul de versuri Zăbrelind zadarnic zborul (2014)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre înfrângere, poezii despre prezent, poezii despre moarte, poezii despre dor sau poezii despre aripi
Fir de lună
Noapte, noapte
îmi dai șoapte,
de iubire și de dor,
sărutarea lui pe pleoape,
dragostea ca un fuior
ce se toarce zi de zi
în lumina soarelui
împletindu-se cu luna,
în brațele cerului!
Noapte, noapte
îmi dai vise,
pentru clipele ucise,
în zile de cumpene
când tânjeam de dragoste
și rugam păsările
să mi-l țină-n cântece,
cum lumina soarelui,
viața pământului!
poezie de Ioana Voicilă Dobre
Adăugat de Ioana Voicilă Dobre
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre zile, poezii despre sărut, poezii despre păsări sau poezii despre noapte
Lumina dragostei
Din iubire mi-ai spus șoapte,
luminânde peste noapte.
Din al inimii tumult,
curcubeie ai făcut.
Ochii de i-aș ridica,
m-ar orbi, dragostea ta!
poezie de Ioana Voicilă Dobre
Adăugat de Ioana Voicilă Dobre
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Vezi mai multe citate de Ioana Voicilă Dobre despre iubire, citate de Ioana Voicilă Dobre despre lumină, citate de Ioana Voicilă Dobre despre ochi, citate de Ioana Voicilă Dobre despre noapte, poezii despre inimă sau citate de Ioana Voicilă Dobre despre inimă
Poveste
În noaptea mea
mângâiam iarba din luncă
și luna o aveam, întreagă.
poezie de Ioana Voicilă Dobre din Între verde și albastru
Adăugat de Girel Barbu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Omor din culpă
Iartă-mă, iubite!
Ridicolă, dragostea mea
În lumea asta nebună
Spre ochii tăi se-nălța.
Mă iartă, c-am îndrăznit
Mâna să-ntind spre ființa ta.
În drumul acesta, trăznit
Sufletul iubirii-mpietrea.
Mă iartă că iarna e vară
Și vara mai ninge pe-aici
Și lasă pentru ultima oară
Să-ți gust zâmbetul gurii mici.
Să-l încrustez, amintire
În granitul ce am devenit
Să-mi fie mereu a iubire,
Lumină și vers și cuțit.
poezie de Ioana Voicilă Dobre
Adăugat de Ioana Voicilă Dobre
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre vinovăție, poezii despre versuri, poezii despre suflet, poezii despre poezie, poezii despre ninsoare sau poezii despre mâini
Zbor înalt
Locuiesc în cuvânt
Și zborul e limba pe care o înțeleg cel mai bine.
Aripi colosale întind să cuprind
Zarea albastră a poeziei pământului.
Culeg gând după gând, statuie ridicând unui vers.
Și ce poate fi mai frumos decât
Imaginea zborului înalt întrupată-n perle de gând!
poezie de Ioana Voicilă Dobre din Darul meu
Adăugat de Ioana Voicilă Dobre
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre superlative, poezii despre sculptură, poezii despre perle, poezii despre imagine sau poezii despre gânduri
Vântule, iubitule!
Iubitule,
nu s-a-ntâmplat nimic!
Nimic nu s-a-ntâmplat sub stele!
Doar eu visam
un vis unic
cu ochi frumoși de peruzele!
Iubitule,
nu s-a-ntâmplat nimic!
Mi-e timpul martor
că demult
doar eu mai plâng înăbușit,
un curcubeu într-un tumult!
Iubitule,
nu s-a-ntâmplat nimic,
nimic nu s-a-ntâmplat
cu noi!
Aceleași vise, aceeași sori,
aceleași tălpi, rănite zori...
poezie de Ioana Voicilă Dobre din Secvențe în alb și negru
Adăugat de Ioana Voicilă Dobre
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre stele, poezii despre plâns, poezii despre frumusețe, poezii despre curcubeu sau poezii despre Soare
Nimic nou sub soare
Iubitule,
nu s-a-ntâmplat nimic!
Nimic nu s-a-ntâmplat sub stele!
Doar eu visam
un vis unic
cu ochi frumoși de peruzele!
Iubitule,
nu s-a-ntâmplat nimic!
Timpul mi-e martor că demult
doar eu
mai plâng înăbușit,
un curcubeu într-un tumult!
Iubitule,
nu s-a-ntâmplat nimic,
nimic nu s-a-ntâmplat cu noi!
Aceleași vise, aceeași sori,
aceleași tălpi, rănite zori...
poezie de Ioana Voicilă Dobre din Darul meu
Adăugat de Ioana Voicilă Dobre
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nu, n-am să plec...
Nu, n-am să plec!
Cu roua dimineții m-au primit trandafirii
și-acum, în toamna vieții
m-am predat iar iubirii!
Nu, n-am să plec!
Corabie vie, pe valuri plutind,
eu te chem să-mi deschizi orizonturi
și-mpreună, de vrei, să pornim către porturi!
Nu, n-am să plec!
Cât mai înfloare teiul și plopul înalt
și ne mai fac umbră din înalt,
sub ochii tăi, iubirea vreau să îmi tac!
poezie de Ioana Voicilă Dobre din Floare de cais
Adăugat de Ioana Voicilă Dobre
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre trandafiri, poezii despre toamnă, poezii despre tei sau poezii despre porturi
Zburător
Furtuni mi se zbat în piept,
ființa întreagă mă doare
și ochii-mi sunt triști de nesomn.
Mă biciuie doruri amare.
Și ploaia mă ceartă din zori.
Cu lacrimi de-aloe te plâng!
Mă-ncearcă iubirea din sori
și arde în creier un gând!
Aș vrea să mă prind de zăbrele
să-mi rup colivia de fier!
Alergi prin venele mele...
Iubitule, stelele-mi pier!
În flăcări mai aprige ard,
sub ochii tăi grei mă topesc
și la picioare îți cad.
Adio! Te vreau! Te iubesc!
poezie de Ioana Voicilă Dobre din Poeme desuete gravate în suflet (2012)
Adăugat de Ioana Voicilă Dobre
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Vezi mai multe poezii despre tristețe, poezii despre ploaie, poezii despre picioare sau poezii despre foc
Constatare
Azi nimeni nu mă vrea și nu mă cere,
Poate doar vraja dulce a unei amintiri
Îmi împresoară noaptea cu trista ei părere
Și-atunci visez iubite, la vesele nuntiri.
poezie de Ioana Voicilă Dobre din Darul meu
Adăugat de Ioana Voicilă Dobre
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre amintiri
Zbor
În preajma lui
simt că prind aripi!
Cuvintele,
un cântec îmi devin!
În preajma lui mă simt
femeie,
iubită cum n-am fost
nicicând!
Și-n clipa când, mă ia de mână,
cu drag privirea-mi
căutând
mă simt, pe viață mai stăpână
și mai bogată-atunci mă simt!
În preajma lui simt
că prind aripi
Și-n zboru-acesta râd și plâng.
poezie de Ioana Voicilă Dobre din Secvențe în alb și negru
Adăugat de Ioana Voicilă Dobre
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre râs, poezii despre muzică, poezii despre femei, poezii despre devenire sau poezii despre cuvinte
Eu sunt fericirea mea
Eu sunt o ființă-ntreagă,
jumătatea nimănui!
Viața mea îmi este dragă,
nu dau seamă orișicui!
Soarele întreg e-al meu,
mă-ncălzește-ntotdeuna
și cu raza-i jucăușă,
noaptea-mi luminează, luna!
Cerul, aerul, pământul,
nu-mi mai fură din păreri,
nu-mi mai întoarce, cuvântul,
jumătatea de mai ieri!
Îmi iubesc singurătatea,
încărcată de frumos
și ridic, din ea, cetatea
unui suflet maiestuos!
poezie de Ioana Voicilă Dobre din Secvențe în alb și negru
Adăugat de Ioana Voicilă Dobre
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre trecut sau poezii despre singurătate
Cu gândul la tine
Și dacă nu-mi vii, primăvară
Cu soare cald la primii zori
Te tot aștept prin curtea de la țară
Cum mai aștept și berze și cocori.
De-mi ești o prizonieră de război
Și multe nu vor fi cum au mai fost
Te mai aștept pe valea de la noi
Să ne mai scoți din fadul adăpost.
Și dacă nu-mi apari pe zare
Cu oi și miei pe luncă pe răzor
Mai am speranță și răbdare
Și-ți scriu poeme noi de dor.
Și dacă-n jocul unor iele
Încă nu-mi cazi din ceruri sparte
Te mai aștept prin stihurile mele
Să-mi vii de-acolo de departe...
Si dacă iarba verde de acasă
Din rădăcini n-a înverzit
Te mai aștept să-mi fii mireasă
Din zori și până-n asfințit.
poezie de Eugen Coța
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre verde, poezii despre văi, poezii despre sat, poezii despre război, poezii despre primăvară, poezii despre oi sau poezii despre nuntă
Am crescut (Versuri dedicate lui Adrian Păunescu)
Am crescut în umbra unui gând din copilărie.
M-am hrănit din lacrimile tuturor
culese de poetul neobosit.
Cartea lui - scripetele fântânii la care vin visătorii.
Ciutura încă se mai miră:
- Cum stă cruzimea ascunsă de toleranță!
poezie de Ioana Voicilă Dobre din Între verde și albastru
Adăugat de Ioana Voicilă Dobre
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre toleranță, poezii despre cărți, poezii despre copilărie sau poezii despre Adrian Păunescu
Sonetul ciobului de stea
Am ars de-am mai rămas un ciob de stea,
Dar e de-ajuns să pot să mai aprind
Iubirea-n ochi... Și pot să mai cuprind
Nemărginirea, cu lumina mea.
Și cum să fac să nu mă risipesc?
Culege-mă, de vrei, în palma ta,
Voi fi în siguranță și voi sta
Doar cât voi mai putea să strălucesc.
Un ciob de stea... lumina lui e har...
Și dac-o vei primi ca pe un dar,
Nu vei cunoaște gustul cel amar
Al unei vieți trăite în zadar.
Păstrează-mă... e ca și cum aș fi
O candelă aprinsă-n zori de zi.
sonet de Silvia Rîșnoveanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre siguranță sau poezii despre cunoaștere
Zvon de iarnă
S-a-ntristat deodată toamna. Șuiera vântul prin crengi
Spulberând la întâmplare toate frunzele slăbite.
S-a ascuns deodată prințul după nori și a lăsat-o,
Vântului, s-o amețească în tristeți învârtejite.
S-a zvonit că mâine-n zori, sora-și cheamă-n ajutor,
Ca să-și cearnă fulguirea în covor după covor.
Simt că peste-acestea toate, vară, toamnă, primăvară,
Soarele, din raza-i sfântă, doar dreptate va împarte,
Dându-i iernii cât dorește, primăverii ce-a visat,
Verii, dragostea lui toată, toamnei, rodul cel bogat.
poezie de Ioana Voicilă Dobre din Între verde și albastru
Adăugat de Ioana Voicilă Dobre
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre vânt, poezii despre iarnă, poezii despre sfinți, poezii despre sfințenie sau poezii despre nori