M-am întâlnit cu Rank la cină. Bucuria lui e vulgară. Face calambururi şi vorbeşte prosteşte. Nu o bucurie divină, ci nişte glume... Ne-am sărutat într-un taxi. Sărutul vine cu uşurinţă când s-a aprins o flacără între doi oameni, un curent. Deziluzia nu înlătură totul pe loc. Trebuie să ardă până la capăt. În plus, eu iubesc un filozof tragic cu un uriaş izvor de dragoste şi sentimentalism evreiesc. Eul lui curent, eul lui vulgar, este mereu un pic răsuflat. Sufăr de o foame de miraculos.

Anais Nin în Incest (13 iulie 1934)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu m-am dăruit niciodată întru totul, dar asta mi se pare imposibil când văd cum mă supun nobleţei şi perfecţiunii lui Hugo, senzualităţii lui Henry, frumuseţii lui Eduardo. Sentimentele mele sunt într-un haos pe care nu-l pot limpezi. Vreau să fiu iubită...

Anais Nin în jurnal
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pentru că sunt o femeie care înţelege, mi se cere să înţeleg totul, să accept totul... Am încetat să-mi fac griji. Mă las pe spate şi îl iubesc pur şi simplu şi am parte de atâta dragoste din partea lui, cât să-mi justifice întreaga existenţă. Mă bâlbâi când îi pomenesc numele. În fiecare zi este un bărbat nou, cu adâncimi şi sensibilităţi noi... El e bărbatul pentru care aş freca podelele, pentru care aş face cele mai umile şi mai înălţătoare lucruri. Suntem mai mari împreună.

Anais Nin în jurnal
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mă trezesc gândindu-mă la el. La lipsa lui de egoism. Trăim unul pentru celălalt. Dărâmăm obstacole. Iubim într-un fel pe care toată lumea îl crede imposibil. Iubim imposibil. Şi sunt copleşită, orbită. Extazul interior este uriaş, înspăimântător. Certitudinea, completitudinea. Dragostea "mea", nu eu. El nu este eu, el este Celălalt, dar ceea ce îmi oferă este dragostea mea – o formulă unică, bizară – o dragoste pe care nu a înţeles-o nimeni, o dragoste care a fost numită nevrotică, romantică. El o cunoaşte.

Anais Nin în Incest (7 iulie 1934)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poetul şi eul liric

Am aflat, din cărţi, discret,
Dintr-un text, deloc satiric,
Cum, că eu, fiind poet,
Am, în mine, EUL liric!

Vena poeziei, sumbră,
N-are suflet, n-are sânge,
Autorul e în umbră,
EUL râde, EUL plânge.

La iubita mea frumoasă,
Dac-aş vrea să zbor ca zmeul,
Ca poet, eu stau acasă,
Dar, la ea, se duce... EUL!

Eu vă spun, cu tot onorul,
Şi vărsându-mi, sincer, focul,
EUL ăsta, profitorul,
Mi-a luat, de-o vreme, locul!

Supărat cum sunt mereu,
Plin de gânduri şi tăcut,
Trec pe lângă EUL meu
Şi, de-al dracu', nu-l salut!

poezie de Janet Nică
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eul meu e ceva care trebuie preamărit: Eul meu e marele dispreţ faţă de oameni.

citat celebru din romanul Aşa grăit-a Zarathustra de Friedrich Nietzsche
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Evanghelia este izvor de nădejde şi de bucurie. Îl aduce pe Domnul Hristos, Evanghelia Lui, între noi, în mijlocul nostru, înlăuntrul nostru, şi bineînţeles că Domnul Hristos vine cu bucurie, cu bucuria pe care o aduce.

Teofil Părăian în Bucuriile credinţei (2006)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pană de curent

Urcând pe scări, s-a stins lumina
Şi-am mai făcut doi paşi sau trei;
Şi mă strângea, la piept, vecina
Crezând că sunt... bărbatul ei.

epigramă de Constantin Părăian din Pledoarie pentru epigramă (aprilie 2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sonetul 153

O nimfă a Dianei l-a zărit
Pe-Amor dormind cu torţa lângă el;
Şi focul de iubire l-a pitit
Într-un izvor din vale, mititel;
Şi-acesta din Iubirea sfântă a luat
Căldură vie, ce durează mult,
Şi-n baie pentru oameni s-a schimbat
Tămăduind cu blândul lui tumult.
Şi-Amor în ochi iubitei i-a aprins
Această torţă, iară mie-n piept;
Bolnav de dor, în baie m-am întins
Simţind cumva că sufăr pe nedrept.

Dar nu m-am lecuit, că Amor vrea
Să fie baia-n ochi la draga mea.

poezie clasică de William Shakespeare, traducere de Octavian Cocoş
Adăugat de Octavian Cocoş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Da, eu, L. N., eu, scriitorul, eu, cerşetorul, eu, ţarul, este o mare rătăcire. De aici vin toate suferinţele oamenilor. Există numai Unul şi nenumărate manifestări ale Lui, dintre care una este cea pe care o consider sinele meu. Şi ar fi bine să nu recunoaştem manifestarea Lui în sinea noastră ca pe "eul" nostru separat, ci să simţim în noi acel "EU" şi să trăim prin El. Trecem prin cele mai diferite şi inevitabile amărăciuni şi suferinţe dacă trăim în rătăcirea că "Eu" este "eul" nostru.

Lev Tolstoi în Despre Dumnezeu şi om din jurnalul ultimilor ani
Adăugat de Gabrine94
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mă aţâţă. Mă muşcă de ureche şi mă sărută, îmi place ferocitatea lui... dar dorinţa lui mă sperie, mă respinge. Răspund imaginaţiei sale cu a mea. Îmi place forţa lui, forţa lui întunecată, distrugătoare, neînfricată, cathartică.

citat clasic din Anais Nin
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mă gândesc la tonurile de orgă ale vocii, la expresiile şi mărturisirile lui. Şi la capacitatea lui de a fi venerat, adică de a simţi divinul.

Anais Nin în Henry şi June
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sărutul Lui Iisus

(Crăciunul nevaccinaţlor)

Măi oameni buni, eu nu mai ştiu,
Dar cred că toţi suntem nebuni:
Păi, mai avem noi suflet viu,
Sau mirosim a mortăciuni?

Am devenit ai nimănui
Sau ce s-a întâmplat cu noi?
Închidem uşa orişicui
De parcă ar veni război.

Cum s-a ajuns până aici?
Şi cât? Şi cât vom îndura?
Ca-n măşti de iască şi urzici
Să nu putem a respira.

O, lume vai!... De ce tot taci?
Şi tot înghiţi... Da! Până când?
De Sărbători mereu să zaci
Cu dorul de ai tăi în gând?

Colindători nu vei primi,
Nici la biserică n-ai cum
Să mai aprinzi nişte lumini
Închis ţi-e
totul de acum.

Şi n-ai să şti c-a fost Iisus
Însă văzându-ţi somnul greu,
Pe fruntea ta uşor a pus
Sărutul Lui de Dumnezeu.

poezie de Dorina Omota
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Trăiesc cu o asemenea viteză acum încât anotimpurile mă surprind. Primăvara e în mine - neaşteptată. Obişnuiam să stau şi s-o aştept, iar acum mă violează; mă prinde cu rochia descheiată, cu părul ciufulit, alergând după taxi, întârziind la întâlniri! În taxi sunt atât de răvăşită, încât mă imaginez încă în braţele lui Henry şi îmi imaginez asta cu atâta ardoare încât am un al doilea orgasm şi mă las pe spate gâfâind pe când taxiul străbate primăvara.

Anais Nin în jurnal
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pentru tine şi pentru mine, momentul suprem, bucuria cea mai intensă nu este atunci când mintea noastră domină, ci atunci când ne pierdem minţile, iar noi doi ni le pierdem în acelaşi fel, prin dragoste.

Anais Nin în Henry şi June
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Între mine şi cer e o umbră

nici nu ştiu dacă numele meu e teodor dume
şi dacă stăpânul celui însemnat de Dumnezeu e
moartea într-un capăt şi viaţa în celălalt

uneori prins între cele două linişti
îmi lipesc urechea de marginea pământului
şi vorbesc cu tata în prezenţa căruia
am învăţat să iubesc să sufăr
şi să aprind prima lumânare
ţin minte cum am sărutat-o pe mama
şi m-am rugat lui Dumnezeu
să se joace cu mine
eram devorat de frică şi de
întunericul decupat
din veşmintele lui tata

prins în acest sentiment ciudat
am ucis o lacrimă
am strigat şi
moartea s-a zgâit la mine
ca la o pradă

nici nu ştiu dacă sunt fericit sau trist
ştiu doar că nu-mi aparţin
am privirile amputate şi oscilez
între cer şi o umbră leneşă

aş putea să mă prefac într-un băiat care iubea
sau într-o altă prezenţă în care numele
nici că ar conta
numai că
între mine şi cer există o legătură
care defineşte viaţa şi moartea

şi totul sfârşeşte cu un alt anotimp

poezie de Teodor Dume
Adăugat de Teodor Dume
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pacey: Hei, e cineva acolo?
Joey: Ce cauţi aici?
Pacey: E un lucru tare ciudat. M-am urcat în barca lui Dawson şi în mod miraculos a fost adusă de curent spre docul tău.
Joey: Mda, îndrăzneşte să te apropii mai mult ca prin minune de mine şi te omor.
Pacey: Aproape că am crezut. (Sare din barcă şi se aşează lângă ea pe doc.)

replici din filmul serial Cei mai frumoşi ani
Adăugat de Moţ Mădălina
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eu ştiu să dau sens gândurilor lui vagi. El le dezvoltă pe ale mele. Îl aprind. El mă face să curg.

Anais Nin în jurnal
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Indiscreta

Bârfe vrea, indiferent
Din ce surse-şi face plinu';
Soţu-ar pune-o la curent...
(Cred că la curent continuu!)

epigramă de Viorica Voicescu din Epigrame cu şi despre femei (2010)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dar cum s-ar putea să te uiţi la ceva, lăsându-ţi deoparte eul? Ai cui sunt ochii care privesc? De obicei se crede că eul e cineva care se iveşte în proprii ochi ca în pervazul unei ferestre, privind lumea ce se aşterne în întreaga ei vastitate aici în faţa lui.

Italo Calvino în Palomar
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Şi ce-i face lui Henry? Îl umileşte, îl înfometează, îi distruge sănătatea, îl chinuie – şi el înfloreşte; el îşi scrie cartea.

Anais Nin în Henry şi June
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!