Adaugă un citat | Citate la întâmplare | Votează! | Votate recent | Adăugate recent | Comentarii recente | Top general

Adrian Munteanu

Mă despart senin

Nu-i clipă-n care cerul să nu cheme,
Între-austere ziduri de cetate,
O mamă, tatăl, sora sau un frate,
Cu ochi închiși, tăcuți, uitați de vreme.

Iar porțile rămân desferecate.
Trec corbi țipând și vântu-n ramuri geme
Pustiitor, dar nimeni nu se teme.
Strigat a fost și nu se mai abate.

N-am să-ncrustez o lacrimă-n uitare.
Rămân așa, pierdut și trist, dar demn
Și mă despart senin, chiar dacă doare,

De cei mai dragi, vegheați de cruci de lemn.
Căci nici un loc din lumea pieritoare
Nu e al morții, ci al vieții semn.

sonet de (14 aprilie 2012)
Adăugat de Lucian VeleaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Citate similare

Ultima dată...

n-am nici tată nici mamă n-am nici soră nici frate

am doar vreme de-o seamă cu nimic și cu toate

n-am nici mamă nici tată n-am nici frate nici soră

doar o notă uitată-n suita de horă

n-am nici soră nici frate n-am nici tată nici mamă

nici noroc nici dreptate nici curaj și nici teamă

n-am nici frate nici soră n-am nici mamă nici tată

dar mai am înc-o oră pentr-o ultimă dată...

poezie de (28 iunie 2019)
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Vladimir Potlog

Dragi copii

Dragi copii din lumea toată,
Luați-vă de mâini și înălțați o rugăciune
Către îngerii cei divini!
Căci Moș Crăciun cu inima plină de bucurie
Și cu sufletul împăcat la voi o să vină,
Ca vă aducă cadoul de sub brad.
Dragi copii din lumea toată
Fiți mai cuminți și spuneți o rugăciune
Pentru-ai voștri dragi părinți.
Dragi copii din lumea toată
Cu ochi frumoși și zglobii
nu uitați niciodată,
Că printre voi sunt și sărmani copii.
Care nu au nici o bucățică de pâine,
Sunt flămânzi și goi!
Să-i ajutăm aibă și zile mai senine.
Și să nu-i alungați de lângă voi!
Dragi copii din lumea toată
Vreau ceva mai spun
nu uitați nici de carte,
Căci cartea este un prieten bun.

poezie de (8 decembrie 2021)
Adăugat de Vladimir PotlogSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

În final, dacă e să tragem linie, rămân amintiri mai frumoase sau mai puțin frumoase din perioada în care ocupi o funcție publică, dar cei care-ți rămân alături pe toată perioada vieții sunt soțul tău, părinții tăi, copiii tăi.

citat din
Adăugat de MicheleflowerbombSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
comentariiAu fost scrise 4 comentarii până acum.
Participă la discuție!

Lazăre, vino afară!

poruncă este rugămintea ta, și n-am pricină să mă fac că-s surd
te aud și simt cum lăcrimează ochiul sfânt
dar Doamne, nimeni de pe-acest pământ nu vrea ca să mă vadă viu.

poate că sora mea oftează, poate că maica plânge-n pumni
poate că cei câțiva prieteni se-întreabă de ce eu, de ce așa curând
dar Doamne cum pot ies din mormânt și să îți văd pe față suferința?

trecut-am pân' la moarte printre toți așa cum soarele își face drum pe cer
dar nimeni nu s-a dat în lături îmi facă loc și norii au fost pe cerul meu
mai bine mort căci aș muri din nou văzându-ți chinul tipărit în trup

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Filozofia unui fulg de nea

Flori de nea pe un spațiu prea strâmt
Ca sa mai intelegi ceva...

Flori de gheață acolo unde pulsează sângele
Mai tare - semnnu-ți mai pasă
Ori că nu te mai doare.

Flori de rouă
Ca te bucuri, eventual,
Când plouă,
Chiar dacă n-ai timp observi,
Iar asta e ceva ce demult de tot...

Nu te mai apasă.

O fi un semn,
Un semnși gheața
A strâns, conștiincioasă, totul într-o plasă
De ochiuri autosuficiente...

Care nu-ți mai lasă, reci fiind,
Loc ori timp pentru mai nimic,
Dar mai ales pentru regrete...
Ori pentru inițiative... desuete.

Flori de omăt pe un spațiu prea anost
Ca să mai simți ceva
Sau să mai aibă vreun rost...

Semănând a pervaz de fereastră ciobit,
Scrijelit și ros de vreme,
Ce odată... bun a fost,
Dar acum se teme...

De capricii, toane și troiene.

Flori de gheață
Și mai târziu de rouă
Se preling pe fereastra
Dincolo de care, totuși, se oftează...

poezie de
Adăugat de AdelyddaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Vladimir Potlog

Așa e viața

Așa e viața
Un copil râde,
Un bătrân plânge!
O mamă cu drag
Pruncul la piept își strânge.

Frate trădează
Pe frate,
Pentru bogăție și libertate,
Ca aibă el de toate!

O floare înflorește, alta se ofilește,
Una moare, alta trăiește,
Dar nimeni nu se bucură
Și nimeni nu le jelește.

Căci așa e viața dată de Dumnezeu,
Și nimeni nu o poate schimba!
Așa a fost,
Și așa va fi mereu.

poezie de (14 decembrie 2007)
Adăugat de Vladimir PotlogSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Adrian Păunescu

Lacrimile mamei

Mai plânge-, în umbra crucii, mamă,
Să-ncep cred că n-am murit de tot,
mă mai luați și voi, cumva, în seamă,
Chiar dacă eu nici să-nfloresc nu pot.

Nici nu mai țin prea bine minte dacă
Sunt mort de glonț, de foame sau cuțit,
Mai plânge-, că, astfel, o să-ți treacă
Și-ai -nțelegi că nu v-am părăsit.

Mai vin și eu, din când în când, pe-acasă
În forma unui zgâlțâit de geam,
Și e ceva ce parcă nu mă lasă
Să intru printre voi, precum intram.

Mă uit la toți și-adesea mi se pare
simțiți, dar că vă speriați
Și-aprindeți, fără rost, lumina mare
Și radioul foarte tare-l dați.

Îmbrățișează-mi, mamă, crucea, bine,
nu rămân aici, -mi pară rău,
Și să mă-ntorc, din când în când, la tine
Și să mă strângi, prin somn, la pieptul tău.

(...)

poezie celebră de
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
cumpărăturiCartea "Iubiti-va pe tunuri" de Adrian Păunescu este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar -19.17- 10.99 lei.

Iarna vieții când cerne

Din streșină picură albul plângând,
doare că iarna sfârșește,
Dar mult mă mai doare când gerul scrâșnind
Cu bulgări de alb lovește.

doare când vitregii frați și surori
Cu pumnii lovesc și m-apasă,
Dar mult mă mai doare când cei ce-mi sunt dragi
Fățarnic cheamă în casă.

Eu scriu totdeauna cu litere mici
Precum că au toate o vreme,
Și-aș vrea răbdător și-ndelung răbdător
Să trec iarna vieții când cerne.

Am multe ecouri ce-mi sună și azi
Când bulgărul alb lovește,
Dar pieptul de dragoste râde că-n prag
Primăvara eternă sosește!

poezie de (10 ianuarie 2017)
Adăugat de Mihai GhidoraSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Mihaela Banu

Vreau să ascult!

E miez de noapte;
De-afară se-aud șoapte,
Dar cine oare bată
La ușa mea încuiată?!
Și-n jilave geamuri,
De ce îmi bat ramuri?!
Scoală-te-mi zic și descuie!
Scoate ușa din balamale și cuie!
Și deschide geamul mai mult,
Că vreau ascult!
Sunt prea bolnav de-o vreme.
Cine oare să mă cheme,
În crucea nopții, din senin?!
Sunt gândurile mele care se duc și vin,
Vorbind pe săturate,
Cu orologiul din cetate.
Și de mai bate cineva... Ei, lasă,
Nu sunt pentru nimeni acasă!

poezie de din In volumul Eu râul tău, tu matca mea (2015)
Adăugat de Mihaela BanuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Nicolae Matei

Căluțul meu

E trist căluțul meu de la o vreme
Citesc în ochii lui plini de blândețe,
E tânăr și-n putere, nu se teme,
Doar eu vait ajuns la bătrânețe.

Grijă-am avut, l-am dus la potcovar,
Picioarele -l țină, să nu-l doară,
Nu s-a schimbat, ce-i fac e în zadar,
Nu-i bucuros de soarele de-afară.

N-am îndrăznit ca -l lovesc vreodată
Chiar dac-a fost mai nărăvaș sau tânt
Eu l-am iertat de fiecare dată,
Nimeni pe lumea asta nu e sfânt.

L-am țesălat pe coama-i mătăsoasă,
L-am întrebat de are vreo durere,
L-am mângâiat pe fruntea lui frumoasă
Și mi-a răspuns cu lacrimi în tăcere:

-Mă bate gândul rău și nu mi-e bine,
Mai stai, aș vrea cu tine să rămân,
Mi-e teamă c-ai pleci de lângă mine,
N-aș vrea să mai cunosc un alt stăpân!

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Lumea online a devenit o platformă de lux pentru cei care nu-și permit luxul de a tăcea și de a mai aștepta atât cât e nevoie pentru a-și face opera cunoscută între cei care o doresc într-adevăr. Există un fel de libertinaj dăunător, căci nimeni nu mai verifică autenticitatea, valoarea, dar și nivelul oricărei propoziții, atâta vreme cât ea e marcată între ghilimele sau înrămată pe o culoare stridentă. "Mă scuzați, nu știu", "Da, vă rog, nu!" și "Ce faci ieri" devin fraze simbol pentru o subcultură la care se aderă cu un singur click, afișându-se apoi în față, datorită algoritmilor de selecție pe cantitate și nu calitate. Nici nu-i de mirare că multe opere în trecut au așteptat ani fie cunoscute. Astăzi ele nici măcar nu mai sunt de dorit, sau în cel mai bun caz, nu pot fi recunoscute, iar dacă sunt recunoscute, trec repede sub simbolul unui fals din autori foarte celebri.

în Rupte din Seu, Lumea fără filtru (2016)
Adăugat de TchobanskySemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Luptă

Când eram mic ceva mie însumi mi-am promis
Că voi lupta din greu pentru un anumit vis.
Am pornit de unde-au pornit mulți, de nicăieri
Cu gândul de a fi mai bun azi decât am fost ieri
Și nu m-au speriat deloc ușile închise în nas,
N-am vrut dau în spate nici măcar un pas
Mi-am zis în gând: "nu-i nimic, mai mult muncesc,
Iar într-un final tot ajung unde-mi doresc."
Pe drumul vieții nimeni nu-i dispus te ajute
Unele persoane în loc să-ți zică o vorbă bună, rămân mute
Dacă se întâmplă cazi, trebuie cazi în picioare
Fiindcă hienele te vor lovi unde te doare cel mai tare
Și tot ce poți face pentru a evita fiecare dramă
Este rămâi puternic, asta-i singura ta armă.
Trebuie -nveți din loc să urnești munți,
Greutățile cu zâmbetul pe față le-nfrunți!

poezie de (2 octombrie 2017)
Adăugat de Alina-Georgiana DrosuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Violetta Petre

Îmi cer iertare de prea multă poezie...

Am constatat cu-ngrijorare că versul meu nue drag
V-am plictisit și rău mă doare, că doar câțiva mai sunt în prag...
Și ca urmare, iau măsura ce se impune, nu mai scriu
Decât la lună-o poezie și poate chiar și mai târziu...

Tristețera mea nu e benignă, știu că v-ați săturat de ea
Dar ea e-n mine și știți bine că n-am să mă despart așa
De-odată, niciodată, căci este-n soarta mea și știți
Toți cei acei ce de-ani de zile, în orice clipă mă citiți...

De fapt, firesc chiar mi se pare, că scriu prea mult și nu-i normal
Să vin cu versurile-n ploaie și să v-acopăr cu-al lor val.
Eu scriu fiindcă așa mi-e bine și mă retrag unde doar eu
Mă sfătuiesc în poezie, la margine de Empireu.

Am universul meu sihastru, unde n-aud și nici nu văd.
Acolo cerul e albastru și niciun nor nu întrevăd...
În versuri sunt cea mai frumoasă și nu am vârstă, nici nu mor
Doar, uneori răscolește de tine, toamna mea, un dor...

Îmi cer iertare pentru toate poemele ce vi le-am scris
Și sper îmi respect cuvântul și să mai scriu cât am promis...
Că ce-i prea mult nu este bine, devine agasant, vetust
Iar eu nu vreau ca dezolanța de la cei dragi, nicicând s-o gust...

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Camera mea e un aerodrom

pe comodă, la loc de cinste, este o fotografie format a4
chiar dacă nu îi sărut în fiecare zi, ei sunt acolo, mereu frumoși, mereu ai mei
și din fotografie îmi zâmbesc de fiecare dată când simt că depărtarea apasă
și-aș vrea fiu acasă, stăm cu toți la masă

în fiecare zi idei-vise aterizează sau decolează din camera mea
eu sunt un biet controlor de zbor care de multe ori uit deschid fereastra
și multe idei rămân afară, cad la pământ și-n uitare
și nici nu știu dacă e bine. dacă mă doare

sunt zile când iau fotografia-n brațe și vorbesc cu ei
dar depărtarea nu ține de cald și-atunci parcă ceva -înțeapă-n ochi
și ies din casă. dar afară plouă cu lacrimi și ninge cu oftaturi
iar cerul cenușiu se șterge cu un nor

astăzi visele mele au intrat în grevă și-aerodromul pare-abandonat
mi-e poza foaie albă și greul de sub pat m-așteaptă -înnoptez
vorbele curg în șoaptă, mi-e rece și mi-e greu
adorm cu ei în gând, răsucesc, regăsesc, pierd...

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Frați români !

Frați români din lumea întreagă,
Nu uitați de țara mamă,
Nici de frați, nici de părinți,
De prieteni sau bunici.

Căci săraci așa cum suntem,
Omenia n-am uitat,
Frumusețea țării noastre,
Tot străinu-a căutat.

Țara noastră este mică,
Brațul mare primitor,
Nu uitați, români din lume,
De al nostru tricolor.

Căci oriunde vă e pasul,
Orice bogății aveți,
Dorul doinelor cântate
Și în lacrimi înecate,
Ca la noi n-o să vedeți.

Și-a pământului chemare
Și-al istoriei trecut
Și a unirii cântare,
Unde voi ați mai simțit?

Dacă din întregul vostru,
Români încă vă simțiți
Să veniți, de-aveți putere,
Țara de are nevoie,
În umeri s-o sprijiniți
Iar, din cupele frăției,
Frați români!
Cu toți beți.

poezie de (7 octombrie 2003)
Adăugat de Valeria MahokSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
comentariiA fost scris un comentariu până acum.
Spune-ți părerea!
Mariana Eftimie Kabbout

Nu exist!

Azi m-am pierdut în clipa de apoi
Și m-am temut ca să mai ies din ea
Am vrut doar m-ascund de pasul tău
Ce-l așteptam mereu
deși nu mă dorea...

Am înțeles ce-am refuzat cred
C-ai fost făcut doar împarți durere
Nici de cuvânt nevoie nu aveai
Erau destule ce urlau
în a ta tăcere..

Și m-am ascuns de lumea ce nu știe
De ce curg lacrimi azi din versul meu...
Mi-e sufletul bucata de hârtie
Din care tu ai rupt
fâșii, mereu...

Nici chiar cerneala nu mai e aceeași
Iar mâna-mi nu mai scrie azi, nimic.
Otrava ta mi-a luat de tot puterea,
Când încercam de jos
să mă ridic...

Dar să nu crezi că eu voi fi pierdută
Doar am să plâng puțin și... am să plec.
Nu știu nici când... nici unde, dar voi face
O punte peste lacrimi,
și-am să trec...

Ce milă-mi este când uit la tine
Căci ochii tăi nimic chiar nu îmi spun...
Și n-ai ai nicicând curaj destul
păstrezi așa
cum eu m-adun...

Ce liniște soarbe fără voie
Și tot aleargă prin albastru-mi trist
A fost ce-a fost, sau ce-o fi vrut fie...
Oricum, ce mai contează?
Nu exist!

poezie de
Adăugat de Mariana Eftimie KabboutSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
comentariiAu fost scrise 3 comentarii până acum.
Participă la discuție!
Costel Zăgan

Adio prietene

lui Lucian Alecsa

Nu mai e loc de poezie
nu mai e loc nici de poeți
toate se duc fir-ar fie
rămân doar umbre pe pereți

Nu mai e loc nici de poeți
se duce lumea vai la vale
rămâne noaptea în ereți
nu întâlnești nimic în cale

Se duce lumea vai la vale
toate se duc fir-ar fie
ți-ai pus și tu a morții zale
nu mai e loc de poezie

Nu mai e loc nici de poeți
cântați ceva dacă puteți

sonet de din Cezeisme II (8 februarie 2016)
Adăugat de Costel ZăganSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.

Un ochi

Rătăcește, trist și înlăcrimat, un ochi prin oraș.
O lume amărâtă trece pe lângă el
prefăcându-senu-l vede.
Nimeni, nimeni nu-l întreabă:
ochiule, vrei fii al meu?
Nimeni, nimeni nu-i zice:
ochiule, ce mult îmi lipsești!
Orbii nu vor să mai vadă.
Văzătorii nu vor vadă mai mult decât văd.
Lumea se teme de ochiul acesta
care mai știe ce-i plânsul:
i-ar putea schimba punctul de vedere
asupra propriei sale orbiri.

Rătăcește, trist și înlăcrimat, un ochi prin oraș.

poezie de (1997)
Adăugat de MădălinaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
cumpărăturiCartea "Puiul mamei dragul tatei" de Vasile Romanciuc este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar -40.00- 23.99 lei.
Daniel Vișan-Dimitriu

Căutarea adevărului

-Alo! Ce faci? Eu sunt cam supărată:
N-am Net și nici mobilul nu-l mai am,
Sunt singură, simt abandonată...
Ce-o fi cu mine, chiar habar nu am!

C-am mai făcut-o noi, ți-aduci aminte?
Era atunci când n-am avut curent,
Tu ai venit și... n-am prea fost cuminte,
Dar - cum zic? – a fost un accident,

Iar vina cred c-a fost a lumânării,
Căci pâlpâia de m-am crezut în vis...
Și-acolo nu-i păcatul înșelării,
Căci toți visează la... ce nu-i permis.

Acum nu vreau decât să mai verific,
Să știu și eu ce-a fost sau ce n-a fost,
Iar adevărul vreau -l identific,
Deci... n-ai veni degeaba, vii c-un rost.

Iar, dacă vii, s-aduci și-o sticlă de-aia
Cum ai adus. Mai știi, când s-a golit,
Că ne credeam pe plajă la Mamaia,
Iar tu-mi spuneai că ești îndrăgostit?

poezie de din Hai, pa!
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Nicolae Vălăreanu Sârbu

Ca și până acum

nu pot cuprinde cu gândul marginile universului
poate nici n-are
chinui degeaba cu ceva care nu-i important pentru nimeni
nici pentru mine dar nu poți struni gândul
îl urmăresc dintr-o întâmplare
neprevăzută și ademenitoare

apoi
îmi revin și privesc lumea
așa cum este sau va fi în viitorul apropiat

împac cu mine și rămân așa
un trecător prin zile și nopți cu întrebări
și mai puține răspunsuri
la care pot contribui direct

dacă voi descoperi ceva palpabil
nu mă luați în seamă
ca și până acum

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Căutare

Căutări recente | Top căutări | Info

Fani pe Facebook