Adaugă un citat | Citate la întâmplare | Votează! | Votate recent | Adăugate recent | Comentarii recente | Top general

Ion Untaru

Ghemuit într-un butoi

ghemuit într-un butoi
și din care-ncet se scurge
taina vieții demiurge
rătăcită printre noi

fuge somnul de pe gene
lișițele dorm pe baltă
ghinioanele fac haltă
doar la mine, Diogene!

aș aprinde lumânarea
și să trec așa prin vremuri
că tu n-ai de ce să tremuri
dacă mi se schimbă starea

m-am născut și totuși parcă
altă naștere mă cheamă
zestrea lumilor - o zeamă
mai subțire ca la zarcă!

poezie de
Adăugat de Ion UntaruSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Citate similare

Și totuși

Dacă iubirea mea e străvezie,
eu pot să o privesc doar când visez.
... Am îi fac frumoasă ie
și o maramă am să-i inventez.
Și în păduri, la "amuțitul cucului"voi fi.
Cu fete despletite voi dansa în noapte.
Te-astept cu Sânzienele vii.
Iubirea ne-o vom spune doar în șoapte.
Focuri în noapte vom aprinde numai noi
și vom lăsa tristețea pe cărare.
Vom prinde în cunună amândoi, flori galbene
... fărâme dintr-un soare.
Și totuși, dacă n-ai să vii cu mine,
o altă șansă eu nu îți voi da.
Vor râde Sânzienele.
... Dar fără tine.
Și eu în noapte
voi aprinde altă stea.

poezie de din poezie nepublicată (2017)
Adăugat de Iulia Popov(nume autor...numele din certificatul dSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Ion Untaru

Lumina se scurge tăcută

Lumina se scurge tăcută
Grădina prin arborii goi
Amiaza din noi amândoi
Într-o altă grădină se mută

Rămân amintirile vagi
Misterul din ghem se deșiră
În ziua când moare o liră
Suspinul pe umerii dragi

E ora la care se schimbă
În garda reginei augurii
Și iarăși condorii condurii
Prin stele înalte își plimbă

poezie de din manuscris
Adăugat de Ion UntaruSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Valentin David

Radiografie politică

Și Diogene e cu noi,
Patriciu prospectează marea,
Iar pe Băsescu în butoi
Îl caută Crin cu lumânarea.

epigramă de
Adăugat de VărsătorulSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Rodica Nicoleta Ion

Somnul

Somnul este doar o moarte
Și în moarte se coboară
Șnururi de lumini și șoapte –
Trenuri într-o altă gară.

Este un izvor de stele
Poposind pe pleaopa grea,
Umbră care se desface
Peste tâmplele de nea.

Somnu-i literă albastră,
Printre gene răsărită,
Un popas în timp, acasă,
O iubire nerostită.

Trec în gând mărgăritare...
Gară de lumin㠖 somnul,
Ne îmbracă-n albe zale,
Spre odihnă, întru Domul...

poezie de din ROGVAIV-ul stărilor
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Geometria surâsului

trec peste mine anii plini de vrajă
destrămând în suflet dureri patogene
aproape de arhanghelii care stau de strajă
minuni universale îmi intră pe sub gene.

geometria surâsului se învață de mic
alchimia cuvintelor în sânge se produce
cercuri de iubire la ceruri ridic
la astrul suprem care lumea seduce.

izvorul poetic printre stânci se scurge
ajunge la suflete cu vești optimiste
ninge cu lumină din sfere demiurge
fericiri se strecoară printre acatiste.

fluxul creației e consfințit de stele
zâmbetele luminii se-nmulțesc pe rețele.

sonet de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Teodor Laurean

Destin de trandafir

Simt umbra timpului cum dă năvală
Parcă vrea, eternul prizonier,
Ce clipele-l împușcă în rafală
Când inima se impregnează-n fier,

Prin platoșa de fier sflederește
Își vrea tributul pentru ce-a trecut,
Când printre frunze moarte găsește
O simt cum tremură că m-am născut,

Eu m-am născut odată cu cuvântul
Ce stă de strajă vieții printre nori
Și timpul las -l împresoare vântul
Când dizolv în soare și în sori,

Da... m-am născut în timpul ce cuvântă
Iar slova mea prin clipe o înșir,
Și dacă vântul mlaștinile zvântă
Eu înfloresc din spini de trandafir.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Nicu Gavrilovici

Și dacă totuși te-ai născut

Si dacă totuși te-ai născut, femeie
Cu foc sub epiderma de mătase,
Aprinde rugul în a mele oase
Și-mi fi pentru celesta poartă, cheie.

Și dacă totuși mi-ai trimis misivă
Prin ochii tăi ce prevestesc pârjolul
Să ne jucăm până la capăt rolul
Plutind pe-a vieții mare în derivă.

De naufragii teamă nu îți fie,
Pe-o insulă-ți voi construi palate,
Am îți pun pe degete agate
Și nudul ți-l îmbrac în poezie.

Și dacă totuși te-ai născut, femeie,
Trofeu în noapte și în zori osândă,
Te voi sculpta-n privirea mea flămândă,
Mirabilă, angelică scânteie.

În nervii mei a urma ta misoase,
În palma mea fierbinte-i al tău lut...
o putem lua de la-nceput
Aprinde rugul în a mele oase.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Ioana Gărgălie

Ultima speranță

Foc, teroare, suferință... parcă-am fi într-un război...
Măști, hoție, conspirații... Curge lacrima sub gene,
Plâng pe umeri,, patrioții" sau se-ascund într-un butoi
Să nu vadă, să n-audă... ca pe vremuri Diogene.

Prometeu a furat focul, noi avem un foc în piept,
Parcă și-a deschis Pandora cutia plină cu rele,
Jupiter azi se răzbună,... dar războiul e nedrept,
Țara este în derivă ca o navă fără vele...

Vinovații fără vină, ca și acarul Păun,
Stăm cu capete plecate sub sabia lui Damocle,
Cu săgeți înfipte-n umăr ne îmbie-un căpcăun
Și dumbrava minunată scrie-o dramă de Sofocle...

Numai Domnul poate scoate o corabie la mal...
Îl invoc s-alunge răul, redea dreptul la viață,
Să trimită aripi albe protectoare prin spital
Și s-arunce-n hăuri vrajba... El ni-i ultima speranță...

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Ion Untaru

Lucrătorii viei

de ce dăm noi importanță
omului după ținută?
fiecare om strănută
când ajunge în instanță

orișicare se dă mare
și-și adaugă la puncte
numai calități defuncte
mai ales când nu le are;

de ce ne umflăm în pene
când vorbim cu cei mai mici
tot nu ne cred și nici
nu le semănăm la gene?!

pantalonul tău cu dungă
nu mai este o virtute
dacă iei drept servitute
doar ce-ți zornăie în pungă;

uită-te cum crapă coaja
pomului ce nu dă roade
iar invidia te roade
până când adoarme straja

și-ai să vezi cum bate vântul
prin livada ta pustie
dacă e nu mai fie
sprijinit deloc avântul

zestrea ta, averea vie
grijă cui o lași în urmă
că noi nu suntem o turmă
ci doar lucrători în vie!

poezie de
Adăugat de Ion UntaruSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Ion Untaru

Furtuna

Hălăduie furtuna. Și de frică
Parcă bate nu știu cine-n geam
Puricele inimii abdică
Trezindu-se când nu așteptam

Îmi trag pest cap așternutul
Mă ghemui mai mult în culcuș
Alături de mine trecutul
Și spaima venind pe sub uși

Nu mai am curaj. De teamă,
Parcă se aud pași alergând
A cui o fi aceea care mă cheamă
Vocea ștrangulată, tremurând?

Zgâlțâie-se ușa din țâțâni
Eu rămân ca un semn de-ntrebare
Parcă stau așa de săptămâni
Fără ajutor și scăpare

Alături de mine consoarta
Sforăie confortabil, discret
Să vezi cum desparte-ne soarta
Pe omul de rând de-un poet

Cu inima-n dinți și lucid
Trec peste acea interzisă
clipă. Mă scol și închid
O ușă ce nu era bine închisă

Furtuna-i departe acuma
Zgomotele trec printr-o surdină
Îmi sporesc resursele cu suma
temerilor: S-a făcut lumină!

poezie de din Condorul (2001)
Adăugat de Ion UntaruSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Adrian Păunescu

Starea de grație

Starea de grație
vine și trece,
stânga e tulbure,
dreapta e rece.

Zestre ilogică
și totuși zestre
ca din noi înșine
două ferestre.

Judec grăbitele
clipe de față
cu darul timpului
de-o altă viață.

Starea de grație
iarăși nu vine
și poeziile
îmi sunt senine.

Nu li-i sălbatică
pofta de-a spune
îmburghezitele
zic toate bune.

Mi-e dor de zilele
pline-ale vieții,
de versuri logice
simt că mă sperii.

Starea de grație
e peste toate,
trec libertățile
spre libertate.

Chiar versuri putrede
chiar aberații,
renasc sub zodia
acestei grații.

Starea de grație,
starea supremă
zilnic chinuie
ca o dilemă.

Zilnică pierdere,
zilnică trudă,
ochii în lacrimă
absurd asudă.

Dacă de-a pururea
nu mai apare
starea de grație,
starea cea mare.

A scrie limpede
la tulbureală,
a scrie tulbure
când nu simți boală.

E o congestie
de universuri,
dar fără grație
rămân doar versuri.

Ci poeziile,
cerească rază,
starea de grație
ți le dictează.

poezie celebră de din Caut interlocutor
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
cumpărăturiCartea "Iubiti-va pe tunuri" de Adrian Păunescu este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar -19.17- 10.99 lei.

... O lume grăbită

M-am născut într-o lume grăbită,
În mers divergent față de timpul din mine.
Aș vrea opresc clipa pripită,
Ce mi se scurge ireversibil prin vene.

Doresc fixez noi repere,
În tumultul prezent,
Să contemplu cu mai multă plăcere,
Prezentul din mine, ce-i asuprit de prezent...

poezie de (20 ianuarie 2021)
Adăugat de Gheorghe AlionteSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
comentariiA fost scris un comentariu până acum.
Spune-ți părerea!
Ion Untaru

Doar copiii mai visează

Împrejurui meu doar oarbe
Goluri negre, hăuri mari
Întuneric care soarbe
Păcura din păcurari

Vânt adie dinspre haturi
Lișițele sunt plecate
Tremur' apele sub zbaturi
Valuri, valuri speriate

Fug fantome prin ferești
Ca nu le prindă zorii
Dintr-o carte cu povești
Și cu zâne iluzorii

Doar copiii mai visează
Un imperiu viitor
O lume ceva mai trează
Și care să fie-a lor!

poezie de din Vestitorul (1999)
Adăugat de Ion UntaruSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Gheorghe Ionescu

Moș Ene

De când noaptea s-a lăsat
Mă cuprinde-o dulce lene
Nu mai e mișcare-n sat
Somnul cade peste gene.

De pe deal luna bălaie
Urcând pe boltă alene
Varsă peste noi văpaie
Somnul lunecă pe gene.

Făcliile nopții se-aprind
Umbre se resfir în trene
Gândurile cuprind
Somnul s-așază pe gene.

Și zefirul zburdă lin
Peste dealuri și poiene
Totul e de farmec plin
Somnul picură pe gene.

Păsările în frunziș
Își ascund căpșoru-n pene
Într-o boare pe furiș
Somnul vine pe furiș.

Curge la sfârșit de vară
Sângele domol în vene
Ca o plăcută povară
Somnul apasă pe gene.

Și-n această feerie
Vreau să dorm ca după scaldă
În deplină armonie
Lângă inima ta caldă.

Să visez că-mi spui povești
Legănându- alene
Să-mi șoptești că mă iubești
Cu glas dulce de... Moș Ene.

poezie de din Picături de rouă (2005)
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Așa m-am născut

Universul a tușit o dată
ca să iasă Adam,
de două ori pentru Eva,
că se înțepenise cu picioarele printre meteoriți
și nu mai vroia iasă,
și după încă vreo câteva icnete uite că se umpluse deja Pământul de mormoloci,
care mai de care mai mândru și mai împopoțonat cu gânduri de bine;
la mine deja avea pneumonie severă de gradul I,
așa că am ieșit nu din două, ci din câteva tusete
împrăștiate printre copaci
și până să mă adun, săraca, de printre crengi,
hop și tu cu basmele tale
despre cineva numit dumnezeu
și te-am crezut, încă neadunată,
încă strângând unghii și degete,
te-am crezut și am pornit după tine
pentru te iubeam un pic
și pentru că și tu mă iubeai, în aceeași măsură,
și-apoi într-o zi s-a făcut atâta liniște,
într-o zi universul n-a mai tușit.
Ne priveam stingheri,
tu cu cartea în mână,
eu cu-ale mele,
întrebându-ne dacă ne vom mai naște vreodată într-un alt univers,
înțelegând în sfârșit de ce pentru mormoloci nu există eternitate,
și parcă temându-ne ne recunoaștem, unul în altul,
și de-atunci n-am mai deschis nici un ochi,
deși adunasem o traistă întreagă,
nici n-am mai spus, nimănui, cum m-am născut împrăștiată printre copaci.
Deja se făcuse a doua zi,
copiii n-ar mai fi putut înțeleagă,
tu însuți te prefăceai ocupat,
eu întindeam pe pâine miere din fagure,
căutând o poveste fără final care să vă țină aproape,
apoi am deschis geamul și parcă l-am auzit iar tușind,
cât pe ce să zâmbesc și să zic "-ți fie de bine",
tu ai râs, copiii desenau pe mama și tata cu brațe subțiri și capete dezlânate,
eu am râs,
așa m-am născut eu, de fiecare dată,
și tu te vei fi născut în vreun fel,
numai de ți-ai aduce aminte,
și dacă nu-ți aduci, nu-i nimic,
găsim noi o poveste și pentru tine,
nu aici, nu acum, poate într-o altă dimineață,
înainte alergi la servici, înainte -ți leg cravata cum se cuvine,
înainte te sărut și să-ți spun că parcă tot mai iubesc
mormolocul ăsta din tine,
nu-i așa?
Parcă tot mai iubesc
pentru universul e doar o părere,
dar tu ești al meu și vei fi până la capătul drumului,
acolo unde vom sta în genunchi și ne vom spune ultima șoaptă
ultimul gând înainte de a rămâne fără cuvinte,
și dacă te întrebi ce-i cu toate acestea,
n-am răspuns, n-am sfârșit,
doar o poezie de dragoste murmurată,
adesea în doi, alteori prăbușită în mine,
eu – tusea grea,
împrăștiata dintr-o pneumonie de gradul I
din genunile universului.

poezie de
Adăugat de Rodica MunteaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
comentariiAu fost scrise 3 comentarii până acum.
Participă la discuție!
Alexandru Macedonski

Nu!

Îmi place te văd zâmbind...
Candoarea ta îmi place...
Privindu-te, eu surprind
Și zilnic n-aflu pace!

Eu putea dacă-aș voi
fac să nască-n tine
Simțirea ce s-ar învoi
Cu patima din mine!

O simt, o știu, eu putea,
Cu brațe arzătoare,
Să-ți fac, de-ai vrea sau de n-ai vrea,
O strânsă cingătoare!

tremuri subt fiori ce dorm
Sau sunt în neființă
Și-ntr-o clipire transform
Întreaga ta ființă!

Dar dacă stau și mă gândesc,
Stăpân pe ezitare,
În mine însumi hotărăsc
C-ar fi o profanare!

poezie celebră de
Adăugat de Simona EnacheSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.
cumpărăturiCartea "Excelsior" de Alexandru Macedonski este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar -13.39- 6.99 lei.
Viorel Birtu Pîrăianu

Zborul

mi-e glasul urlet tăcut
am stins lumânarea în camera goală
doar tăcerea vorbea prin cămară
picurau din gânduri lacrimi de ceară
sunt cântec în amurg
un glas foșnind în trecătoarele valuri
trec ore pustii
caut crucea de taină
aprinzând lumini în stanca de piatră
în zbor sacru către El
din șoapte căzute în zăpadă
croiesc calea
din palme zboară un înger
adoarme ecoul în palmă
mi-e somnul prelung și sângele curge
mai cad ireal flori siderale
port urmele vieții în mine
ca un surâs în pântecul zilei
atinge întunericul
căuta chipul tău
plămădit în prima zidire
la final mor și eu
în zbor frânt
zburător cu aripi de ceară
în cer, se aprinde focul tăcerii în rugă
veghind devenirea

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Tudor Gheorghe Calotescu

Poate că am murit deja

și nu mai sunt decât o fantomă rătăcită
sentimentul acesta de inconsistență
pare și el rămas singuratic
prin inima mea de aer

într-un fel trec prin toate
ca și când nu ar mai fi
nici nu mai știu dacă eu sunt mort
ori lumea e doar o boare

chiar și țipătul e ca o frunză în cădere
iar lacrimile nu se mai nasc fierbinți
nici măcar sărate
par fie niște fulgi înghețați
care viscolesc prin imensul gol din mine

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Rodica Nicoleta Ion

Glossa zborului spre stele...

Zbor spre cerul plin de stele,
Candelă pe drum de noapte,
Toate-n lume-s efemere,
Toate-s dor, dureri sau șoapte.
Trec quasari prin lumea mare,
Ca un vis se pierd sub noi,
Suntem stele căzătoare
Și ne zbatem în noroi.

Zbor spre cerul plin de stele,
Pe pământul răsturnat,
Din fereastră, din oglindă,
Ca un vis m-am înălțat.
Viața-i zbor! Aripi de fluturi,
Trec cu îngerii – o șoaptă,
Către alte începuturi,
Parcă ne-nțeleși deodată.

Candelă pe drum de noapte...
Fulger – lanț pentru furtună.
Drumul nostrutrist, prin noapte,
Gânduri și secunde-adună.
Ca-ntr-o cofă,-n plânsul meu,
Strâng speranțe, strâng suspine...
Drumul, cât mi-ar fi de greu,
Las un zâmbet pentru tine.

Toate-n lume-s efemere...
Pe petalele de crini,
Dorm iar gândurile mele.
Sunt boboci de trandafiri.
Liliac pe cer cu stele,
Rădăcină de vulcan.
Pe cărarea vieții mele,
Nici o lacrimă nu am.

Toate-s dor, dureri sau șoapte...
S-au născut spre a muri!
Printre pleoape legănate,
Trec secunde argintii.
Dor de prunci, părinți și stele,
O durere, un blestem,
Șoapte, toate-s efemere...
Mâine nu le mai avem.

Trec quasari prin lumea mare,
Peste vămi. Prin cimitire,
Cruci vor străluci în soare,
Sub eterna amorțire.
De sub stâncile durerii,
Ca un sâmbure de nucă,
Sufletul – simbolul vieții,
Către cer se-nalță-n fugă.

Ca un vis se pierd sub noi
Fluturi albi de sărbătoare,
În al râului șuvoi.
Trecem – păsări călătoare.
În clepsidră s-a oprit
Timpul – pasăre albastră
Și de-odată s-au sfârșit
Timpul și povestea noastră.

Suntem stele căzătoare,
Strălucim, ne înălțăm,
Ființe dragi și vise scumpe,
În tăceri, le apărăm.
Curge lacrimă de gheață...
La mormântul pustiit,
Parcă dintr-o altă viață,
Numai noi am mai venit.

Și ne zbatem în noroi...
Într-o viață trecătoare,
Plâng tăcerile din noi.
Suflet biciuit ne doare...
Cerul s-a întunecat,
Pleoapa-i zbatere-n furtună.
Doamne, multe-am îndurat!
Nu-mi urați de noapte bună!

Și ne zbatem în noroi,
Sutem stele căzătoare,
Ca un vis se pierd sub noi,
Trec quasari prin lumea mare.
Toate-s dor, dureri sau șoapte,
Toate-n lume-s efemere,
Candelă pe drum de noapte,
Zbor spre cerul plin cu stele.

poezie de din Cartea glosselor
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Ion Untaru

Stihuitorul

Eu sunt un biet stihuitor
De care nimenea nu întreabă
Și trec prin lume fără grabă
Chiar dacă toți iau la zor

Fac planton și mă retrag
Slova îmi e singura avere
Și trec apoi în alte sfere,
Lăsând un trandafir pe prag

poezie de
Adăugat de Ion UntaruSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Căutare

Căutări recente | Top căutări | Info

Fani pe Facebook