Adaugă un citat | Citate la întâmplare | Votează! | Votate recent | Adăugate recent | Comentarii recente | Top general

Ion Untaru

Întrebarea

semnele s-au fost s-au supus
sunetelor lungi de goarnă
armiei care răstoarnă
zarea zilei spre apus

suferința care cade
peste capete și umeri
din letopiseț și numeri
pașii noaptea din șarade

nimic nou și totuși este
neștiut într-un tablou
întrebarea, un halou
amintind de-o poveste...

și acestea toate nouă
fiecăruia alt semn
pe răbojul lui de lemn
ne aduce luna nouă

poezie de
Adăugat de Ion UntaruSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Citate similare

Lorena Craia

Lună nouă, lună nouă

Lună nouă, lună nouă,
Dă-mi motive și când plouă
Să te scutur de podoabe,
Să fac mieilor cocioabe
Din sprâncenele de ceară,
Arcuite-n plină seară.

Către mine tinzi podețe
Moleșite de blândețe...

Lună plină, lună plină,
Să-mi sacrifici o virgină,
Care plânge-n umbra ei.
Du-o-n casele cu miei
Să se-aprindă lumânare,
Să mocnească-n desfrânare,
De la ultimul pătrar
Până piere pe altar.

Lună nouă, lună plină,
Nopțile n-au nicio vină!
Se aruncă peste mine
Cu tot cerul în buline...

Smulge-mă pană cu pană
Și întinde-mi o capcană,
Care să mă-mbrace viu
Cu un sânge auriu,
După care poți să mori
Și să mă ivești din zori.

Lună plină, lună nouă,
Să mă plângă toți în rouă!
De la ultimul pătrar,
Să mă-ntindă pe altar
Noaptea care ți-e stăpână,
Noaptea care mi-e bătrână.

Luna tace,
Luna vrea
Să mă tulbure ca ea.

Luna curge,
Luna-i sus
Și eu tocmai la Apus.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Constantin Păun

O vioară și nota nouă (fabulă)

O vioară,
Care cântase cândva,
Ca o cioară
Și care după studii prelungi
Și-ndelungi,
Ajunsese suavă, pufoasă și fină,
Amintind într-un fel de albină,
Fu acuzată,
În cuvântul introductiv,
De-acolo de sus,
De pe portativ,
De-o notă de nouă!
- Noi diferim amândouă!...
Eu stau sus, cățărată, în solo,
La fel ca slăvitul::: Apollo...
Iar tu, te învârți,
Într-un spațiu frumos
Și iei. când și când,
Nota de jos...
- Oricum;
Te grăbești surioară;
... Sunt totuși vioară!
- Vioară!
Cu note din vremea lui Darius,
Dar ești departe;
... De Stradivarius!

fabulă de (1987)
Adăugat de Constantin PăunSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
comentariiA fost scris un comentariu până acum.
Spune-ți părerea!
Rumi

Elefantul rătăcitor

Orice obiceiuri va fi avut omenirea
Ele s-au transformat în compasiune.
Nimic cu formă și dimensiuni
Nu poate rămâne nemișcat când pasiunile se mișcă.

Începeți-vă din nou viețile.
Fiecăruia îi sunt iertate toate păcatele, oricare vor fi fost acestea.

poezie de , traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
cumpărăturiCartea "Oceanul sufletului" de Rumi este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar -29.00- 27.55 lei.
Ion Untaru

Lumina și întunericul

liderilor le place să fie aplaudați
dar nu le place să fie bătuți din palme
că una e momentul solemn
și alta e limba de lemn

pământul de smoală
smoala ca întunericul
întunericul ca o parte de vină
prin care ajungi la lumină

liliecii nu au vedere
și zboară numai noaptea
nouă ne-a dat Dumnezeu lumina ochilor
lucrăm de regulă numai ziua
și în nouă cazuri din zece noi ratăm ținta

poezie de
Adăugat de Ion UntaruSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Ion Untaru

Între ziduri

Goarnă, goarnă ce răstoarnă
Țipete ca niște ciori
Și la ora cinci le toarnă
Din soldați în închisori

Fugiți vise, bidineaua
Mătură cu decibeli
Uite ziua cum e neaua
Și iar mor aristoteli

Unde ești mamă și tată
Ochii plâng pe-o uniformă
Dintr-o poză înrămată,
Plânsul vostru n-are normă

Unde suntem noi și voi
Cine pe cine desparte
Că visez numai strigoi
Care scriu și citesc carte?

Nu mai plângeți tată, mamă
Nopți de veghe fără rost
Chiar când lumea se destramă,
Gardienii sunt la post

Goarnă, goarnă ce răstoarnă
Țipete ca niște ciori
Și la ora cinci le toarnă
Din soldați în închisori!

poezie de din Vestitorul (1999)
Adăugat de Ion UntaruSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Privind răsăritul

Privind răsăritul
Am înțeles
noaptea e doar un alt început
pentru vise.
Acolo drumurile noastre
s-au întretăiat,
așteptând dimineața.
O nouă zi... și din nou,
același drum...

poezie de
Adăugat de AdelyddaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Ion Untaru

Zburam legați

zburam legați dar nu de gleznă
spre un mister necunoscut
din care parcă ne-am născut
în niște secole de beznă

lăsam în urmă lumi și astre
nescrise-n nici un catalog
și timpul chiar părea olog
în perimetrul de dezastre

vedeam în toate-un început
ca un ferment de viață nouă
și toate lucrurile nouă
ne pretindeau un alt tribut

planete noi și constelații
se-nfiripau din câte-un nimb
și-acelaș posesiv olimp
năștea la rându-i, filiații

pământul ne părea mai mic
la care iar ne vom întoarce
pe nevăzute bolți și arce
ca pe lumina unui spic

poezie de din manuscris
Adăugat de Ion UntaruSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Recviem

viața se stinge ușor
într-un trup de țărână
cum seacă al apei izvor
într-o fostă fântână...

luminile toate s-au stins
sub palide pleoape...
frigul în trup s-a prelins
din aproape-n aproape...

gândurile s-au risipit
în noaptea de ceață...
dorințele au amuțit
în trupul de gheață...

iluziile toate s-au dus
păreri trecătoare...
speranțele toate-au apus
ca stelele-n zare...

viața s-a terminat
ca apa din ciuturi...
visele s-au spulberat
ca roiul de fluturi...

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Ion Untaru

Miezul nopții

Temerile ies din ascunzișuri
Dorm bărbații în orașul mort
S-au spânzurat catargele în port
Ca niște spade pline de tăișuri

Un țipăt scurt de buhă plânge
Spintecând văzduhurile-n două
Prin hornuri coșcovite luna nouă
Toarnă raze cu miros de sânge

poezie de din Domnul Liszt (1994)
Adăugat de Ion UntaruSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Anul Nou este nou și, totuși, în același timp, este deja vechi, îmbătrânit de tot ce ni s-a întâmplat fiecăruia de-a lungul vieților noastre. Anul Nou este precum apa pură a unui izvor de munte ce se amestecă cu apele stătătoare pe care le întâlnește în jos; este nou și, totuși, nu este întru totul nou, pentru că este trăit de ființe umane împovărate de trecutul lor. De aceea, deși totul este nou, bărbații și femeile nu reușesc niciodată să trăiască în el o viață cu totul nouă.

citat din
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
cumpărăturiCartea "Omul spre victoria destinului sau" de Omraam Mikhael Aivanhov este disponibilă pentru comandă online la numai 18.90 lei.
Alexandru Vlahuță

Sunt zece ani de când am fost pentru întâia oară la Eminescu acasă. El sta pe-atunci în Podu Mogoșoaii, deasupra unei tapițerii, într-o odaie largă în care avea un pat simplu, trei scaune de lemn, o masă lungă de brad, pătată de cerneală, cărți multe, ticsite pe nouă polițe mari ca de vreo patru metri, o mașină de cafea pe sobă, un lighean de pământ într-un colț, în alt colț un cufăr vechi; pe pereți, nicio cadră. Poetul era singur, într-un surtuc lung peste cămașa de noapte. Prietenul cu care venisem îl cunoștea din copilărie, își ziceau tu. Am stat aproape o oră, în care eu n-am vorbit nimic. I-am ascultat pe ei discutând asupra telepatiei. Sfiicios mă uitam la Eminescu. Eram așa de fericit că-l văd. Mi se părea un zeu tânăr, frumos și blând, cu părul lui negru, ondulat, de sub care se dezvelea o frunte mare, palid la față, cu ochii duși, osteniți de gânduri, mustața tunsă puțin, gura mică și-n toate ale lui o expresie de-o nespusă bunătate și melancolie. Avea un glas profund muzical, umbrit într-o surdină dulce, misterioasă, care dădea cuvintelor o vibrare particulară, ca și cum veneau de departe, dintr-o lume necunoscută nouă.

în Versuri și proză, Amintiri despre Eminescu, 1889 (1971)
Adăugat de MGSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.
cumpărăturiCartea "Romania pitoreasca. Schite si povestiri" de Alexandru Vlahuță este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar -13.39- 7.99 lei.
Ion Untaru

Nimic nou

Nimic nou pe fontul
Abdicării noastre
Două inocente
Suflete sihastre

Ne luptăm cu valul
Ne luptăm cu soarta
Nouă ne închide
Toată lumea, poarta

Cine să ne vadă
Cine să ne știe
Că purtăm în gură
Gustul de leșie?

Eu te-aud în somn
Când vrei să te-apropii
Ca o fâlfâire-a
Aripei de dropii

Soarele răsare
Pentru toți și totuși
Nouă ni se fură
Dragostea de lotuși

Vino mai aproape
Cât ți se dă voie
Semnul biruinței
Ascuns în noi e!

Pricini și dezastre
Pot să ne frământe
Zborurile noastre
Nu pot fi înfrânte!

poezie de din Scara interioară (2007)
Adăugat de Ion UntaruSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Ion Untaru

A trecut prin noi pădurea

a trecut prin noi pădurea
ca un claun printr-un târg
când dau vișinile în pârg
și-a sărit din cui securea

zboară vestea ca o goarnă
și pătrunde-n multe case
drumul lung și alb de oase,
noaptea liniștii răstoarnă

am zădărnicit cu totul
o cutumă din străbuni
și am devenit imuni
când s-a tras la bursă potul

cine a făcut un semn
ne-arate calea-ntoarsă:
drumul de la Piatra arsă
pân'la sapele de lemn?

poate nu-i de-ajuns să strig
și mai trebui' o verigă
de la cea dintâi ferigă
pân'la ultimul covrig

toată lumea un dispreț
afișează suveran:
orice job fără elan
a ajuns la mare preț!

partea rea că vrem din toate
fără cel mai mic efort:
aspirăm la un confort,
fără să mai dăm din coate!

poezie de
Adăugat de Ion UntaruSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Rodica Nicoleta Ion

Apus

Pe cerul cu pești de argint,
Văd cum se ascunde
În marea înfometată
Rana sângerândă a soarelui.
Zarea este o mare în flăcări,
Tulbure și dezinteresată
De trena de neguri.
Tainele nopții o ascund sub doliul
Pătat de stelele-lacrimi.
Și când cerul tot devine mormânt
Iar zarea se coboară ca o pleoapă
Peste truda pământului,
Adormim în lumea speranței
Alergând spre o nouă zi -
Mântuire.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Ion Untaru

Pecețile cu dichis

Cele care pentru noi s-au scris
N-au mai fost citite după
Dar nici ei să poată rupă
Pecețile cu dichis

Am pierdut apoi cărarea
Deși ei spuneau invers
Ornicul din univers,
Tuturor le lua darea

Și privind din nou oglinda
Greu ca să mai recunoști
Ce himere, câte oști,
Făceau noaptea să troznească grinda

Împărate, Împărate
Iartă, că ne dăm bătuți
Bucuroși de servituți
Slugile răscumpărate

Dacă plouă sau nu plouă,
Noi ne-am dus pe umeri vina
Întunericul, lumina
N-o s-o facă pe din două!

poezie de
Adăugat de Ion UntaruSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Ion Untaru

Și dacă plouă

moto: Toată viața noastră este
Doar o ambiguă poveste
În care nimeni nu te lasă să iei
Ceea ce vrei
--------------

Mi se pare noaptea dacă plouă
În somn, că cineva mă strigă
Și că alerg după-o verigă,
Liantul dintre opt și nouă;

Și-atunci întregul univers
Îl simt în tâmplă ca un ornic
Și lucru-mi este mult mai spornic
La armonia unui vers

Și-ascult secundă cu secundă
Cum bate ritmic darabana
Și eu pornesc cu caravana
Spre o câmpie mai fecundă

Îmi așterne luna în odaie
Pulbere de aur peste scris
Închid ochii reintrând în vis
Și-mi vine să mă plimb cântând prin ploaie

poezie de
Adăugat de Ion UntaruSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Noapte asta

I.
liniște
în casă
noaptea
ca un păianjen
care
își țese
tenace
plasele
și
cade în ele
din solidaritate
cu mine

și numai noi
știm
cum e

II.
noaptea asta ca un ceai verde cu bergamot sau ca
o ferigă suverană făcându-și loc în sângele meu sau
ca un arbore de mătase
peste care dumnezeu trece cu un
foarfece de grădinărit
noaptea asta

perfectă
cu atât
cu cât i se cuvine
sau

III.
noaptea asta ca un nume pe care îl port în stomac
și de care s-au prins țurțuri de gheață
și parcă aș vrea să îl mângâi și nu îmi găsesc
mâinile

și luna e albă ca o palmă peste care a nins și a nins
milenii

poezie de
Adăugat de AdelyddaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Daniel Vișan-Dimitriu

Vina din apus

De ce, oare, înserarea e menită să se-așeze
Peste ziua liniștită ce se-alintă-n Soare blând
Și-i așteaptă mângâierea, trup de clipe-abandonând
Sub atingerea de raze care vin s-o-mbrățișeze?

Fermecat de albul zilei, o sărută, o iubește,
O învăluie-n căldura șoaptelor cum nu s-au spus
Și-i promite nemurirea zilei fără de apus
Dacă vrea să îl urmeze, cu iubire, nebunește.

Îl priviește-nfiorată, înroșită a-ntristare,
C-o întârziată rouă scuturându-se în vânt
Și îi spune că rămâne-n locul ei de pe Pământ
Până când va fi cuprinsă de-așteptata înserare.

De va fi să mai renască, într-o altă, nouă, zi,
Îi va fi doar lui aleasa, îi va aștepta lumina
Și-i va cere să îi ierte și alegerea, și vina
Dintr-un timp în care altfel, ea nu înțelege-a fi.

Din privirea înroșită, razele-i alunecară
Într-o mare de-ntuneric unde, adormiții zori
Cer să îi îmbrace-ndată în frumoasele culori
Ale altei zi ce-așteaptă în lumină să răsară.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Gandalf: Timp de șaizeci de ani Inelul a rămas în liniște la Bilbo Baggins, prelungindu-i viața, amânând semnele bătrâneții. Dar s-a terminat, Frodo. Răul prinde puteri în Mordor. Inelul s-a trezit la viață. A auzit chemarea stăpânului său.
Frodo: Dar el a fost învins. Sauron a fost distrus.
Gandalf: Nu, Frodo. Spiritul lui Sauron a dăinuit. Viața lui este legată de inel, iar Inelul a supraviețuit. Sauron s-a întors. Orcii lui s-au înmulțit. Fortăreața lui de la Barad-Dur a fost reconstruită în ținutul Mordor. Sauron mai are nevoie doar de Inel pentru a aduce din nou întunericul peste aceste ținuturi. Îl caută, iar toate gândurile lui sunt îndreptate spre el. Inelul tânjește să se întoarcă acasă, în mâinile stăpânului său. Lordul Întunericului și Inelul sunt unul și același. Frodo, el nu trebuie să-l găsească.

replici din filmul artistic Stăpânul inelelor: Frăția inelului, scenariu de , după J.R.R. Tolkien
Adăugat de Anamaria LicuriciSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Ion Untaru

Bacoviană

Privește iubito cum plouă
În munți, printre brazi, pe poteci
Cu boabe și struguri de rouă
Iar mâinile noastre sunt reci

De-o mie de ani plouă-ntruna
Și mările nu s-au umplut
Iar viforul curge ca runa
Prin suflete de împrumut

Și gem cimitire de apă
Iar ploaia ne-nchide prin case
Să nu vedem noaptea cum sapă
Pământul din care ies oase

Privește iubito cum plouă
Ca-n moarte cu somnul de veci
Să nu ne mai plângem, că nouă
De ploaie, ni-s mâinile reci!

poezie de din Domnul Liszt (1994)
Adăugat de Ion UntaruSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Căutare

Căutări recente | Top căutări | Info

Fani pe Facebook